Ci cuvântul vostru să fie: „Ceea ce este da, da;
şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea,
de la cel rău este!”
şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea,
de la cel rău este!”
Matei 5,37
Avusesem de mult timp gândul de a aşterne pe hârtie câteva cuvinte despre relaţiile dintre ortodocşi şi greco-catolici. Mă frământa acest gând pentru că avem şi noi probleme în parohie cu aceşti „fraţi”care nu vor să ştie altceva decât că a fost a lor şi trebuie să fie iarăşi a lor, fără a ţine seama că, noi, ceilalţi, majoritari avem aceleaşi drepturi şi suntem şi noi moştenitori a aceloraşi proprietăţi avute de moşii şi strămoşii noştri. Ştim că Dumnezeu, precum şi diavolul, lucrează în lume prin oameni, fie ei clerici sau mireni, sfinţi sau tâlhari, ortodocşi sau greco-catolici. Pe cei buni îi întăreşte prin ispitele pe care le lasă să vină prin cei răi.
Conflictul de la Pietrani, căci despre acest pamânt binecuvântat de Dumnezeu şi cu un episcop ortodox va fi vorba, a izbucnit în urmă cu peste doi ani, privindu-l atunci ca pe o ispită, o încercare lăsată de Dumnezeu pentru a ne vedea statornicia în credinţă, dar şi pentru păcatele noastre. Am primit-o rugând pe Milostivul Dumnezeu să ne înmulţească şi răbdarea şi harul. Şi slavă Domnului au prisosit!
Cu toţii am trecut peste răutăţile pe care ni le pricinuia vrăjmaşul prin unii dintre unchii, verişorii sau vecinii noştri. Nădăjduiam totuşi că acest conflict nu va dura mult, comunitatea greco-catolică având în sat atât casă parohială cât şi biserică nou construită din fonduri externe, precum şi aproximativ zece hectare de pământ, iar noi să ne putem bucura pe mai departe de sfănta noastră biserică în care sunt aproape finalizate lucrările de înfrumuseţare, să stăm cu pace în casa parohială şi să lucrăm cele 3,50 ha de glie românească avute în proprietate .
În momentul în care a fost convocată acea întîlnire de la Mănăstirea Sfintei Cruci (la care am fost invitat dintr-o eroare), şi la care au participat PS Sofronie, episcopul Oradiei şi episcopul greco-catolic Virgil Bercea alături de 60 de preoţi în mare majoritate ortodocşi şi toţi în parohii cu greco-catolici, am crezut că se vor lămuri anumite situaţii. Porneam cu gândul la acea întrunire de a-i adresa ierarhului greco-catolic întrebarea: ce vor face greco-catolicii din Pietrani cu două case parohiale şi cu două biserici, iar ortodocşii fără nici una? Cum vor reuşi să lucreze şi cele tre hectare de pământ când celelalte zece sunt în mare parte pline cu spini şi pălămidă?
Înţelegem nevoia de a avea un locaş de slujire acolo unde greco-catolicii nu au, dar în cazul de faţă ei au deja unul.
Cei care au fost acolo probabil că îşi mai aduc aminte de expunerea făcută de noi şi de răspunsul dat de episcopul greco-catolic (citez din memorie): „luăm măsuri ca la Pietrani să se oprească procesul” , însărcinându-l pe protopopul greco-catolic de Beiuş cu această misiune.
Au trecut de atunci mai bine de un an şi jumătate şi iubiţi cititori: PROCESUL ESTE ÎNCĂ PE ROL şi nu sunt semne că cineva ar renunţa la revendicări. Atunci mă întreb şi vă întreb şi pe frăţiile voastre: aşa ştiu greco-catolicii să îşi ţină cuvântul? Oare Sfânta Scriptură nu spune la fel şi pentru ei, în ceea ce priveşte cuvântul dat şi împlinirea făgăduinţelor? Am căutat împreună cu părintele protopop Balint să ne întâlnim de mai multe ori cu ei ,dar nu s-a realizat nici măcar o dată. În repetate rânduri am auzit cu urechile noastre, de la preoţii greco-catolici, că lor nu le trebuie nici biserică şi nici casă fiindcă au. În proces nu au spus nici măcar un cuvânt din care să reiasă acest lucru. De la vorbă la faptă se pare că e o cale lungă.
Ne punem iarăşi întrebarea cât de sinceri sunt greco-catolicii când spun peste tot că ei nu au unde sluji; că,vai, cât de prigoniţi sunt ei? Oare ce interese îi fac să îl târască pe Hristos prin tribunale? Cine îi călăuzeşte atunci când nu îşi respectă cuvântul dat? Ce dragoste creştină au atunci când vor să îşi vadă unchii şi mătuşile, verişorii şi nepoţii sau chiar fraţii de o mamă afară din biserica în care s-au botezat? Dragostea lui Hristos, Dumnezeul nostru cu siguranţă că nu!
Căci El ne îndeamnă să ne respectăm cuvântul dat, să iubim pe aproapele nostru.; să fie o legătură între vorbă şi faptă, ca toţi văzând faptele noastre să slăvească pe Dumnezeu.
Ar mai fi foarte multe de spus privitor la această problemă. S-a vrut doar a trage un semnal, pentru cei care nu ştiau, că realitatea e altfel, că greco-catolicii fie că au, fie că nu, ei doresc totul, chiar dacă asta înseamnă să scoţi afară din biserică 300 de suflete, neţinând sema de nimeni şi de nimic. De Dumnezeu cu atât mai puţin.
Aş vrea să închei aici, invitându-l pe episcopul greco-catolic de Oradea, pe protopopul greco-catolic de Beiuş şi pe preotul greco-catolic din Pietrani să citească ce scrie la III Ezdra 4,46. Iar dacă nu au la îndemână o Sfântă Scriptură le spunem noi: „Acum te rog să împlineşti făgăduinţa pe care ai dat-o prin gura ta, înaintea Împăratului cerului”.
14/15 mai 2009
Părintele Dumitru de la Pietrani
P.S. Acestă epistolă apare abia acum, pentru că în tot acest timp (mai-august 2009) am aşteptat un răspuns la adresa noastră şi la cea a Episcopiei noastre ortodoxe trimise Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Încă îl aşteptăm.
Avusesem de mult timp gândul de a aşterne pe hârtie câteva cuvinte despre relaţiile dintre ortodocşi şi greco-catolici. Mă frământa acest gând pentru că avem şi noi probleme în parohie cu aceşti „fraţi”care nu vor să ştie altceva decât că a fost a lor şi trebuie să fie iarăşi a lor, fără a ţine seama că, noi, ceilalţi, majoritari avem aceleaşi drepturi şi suntem şi noi moştenitori a aceloraşi proprietăţi avute de moşii şi strămoşii noştri. Ştim că Dumnezeu, precum şi diavolul, lucrează în lume prin oameni, fie ei clerici sau mireni, sfinţi sau tâlhari, ortodocşi sau greco-catolici. Pe cei buni îi întăreşte prin ispitele pe care le lasă să vină prin cei răi.
Conflictul de la Pietrani, căci despre acest pamânt binecuvântat de Dumnezeu şi cu un episcop ortodox va fi vorba, a izbucnit în urmă cu peste doi ani, privindu-l atunci ca pe o ispită, o încercare lăsată de Dumnezeu pentru a ne vedea statornicia în credinţă, dar şi pentru păcatele noastre. Am primit-o rugând pe Milostivul Dumnezeu să ne înmulţească şi răbdarea şi harul. Şi slavă Domnului au prisosit!
Cu toţii am trecut peste răutăţile pe care ni le pricinuia vrăjmaşul prin unii dintre unchii, verişorii sau vecinii noştri. Nădăjduiam totuşi că acest conflict nu va dura mult, comunitatea greco-catolică având în sat atât casă parohială cât şi biserică nou construită din fonduri externe, precum şi aproximativ zece hectare de pământ, iar noi să ne putem bucura pe mai departe de sfănta noastră biserică în care sunt aproape finalizate lucrările de înfrumuseţare, să stăm cu pace în casa parohială şi să lucrăm cele 3,50 ha de glie românească avute în proprietate .
În momentul în care a fost convocată acea întîlnire de la Mănăstirea Sfintei Cruci (la care am fost invitat dintr-o eroare), şi la care au participat PS Sofronie, episcopul Oradiei şi episcopul greco-catolic Virgil Bercea alături de 60 de preoţi în mare majoritate ortodocşi şi toţi în parohii cu greco-catolici, am crezut că se vor lămuri anumite situaţii. Porneam cu gândul la acea întrunire de a-i adresa ierarhului greco-catolic întrebarea: ce vor face greco-catolicii din Pietrani cu două case parohiale şi cu două biserici, iar ortodocşii fără nici una? Cum vor reuşi să lucreze şi cele tre hectare de pământ când celelalte zece sunt în mare parte pline cu spini şi pălămidă?
Înţelegem nevoia de a avea un locaş de slujire acolo unde greco-catolicii nu au, dar în cazul de faţă ei au deja unul.
Cei care au fost acolo probabil că îşi mai aduc aminte de expunerea făcută de noi şi de răspunsul dat de episcopul greco-catolic (citez din memorie): „luăm măsuri ca la Pietrani să se oprească procesul” , însărcinându-l pe protopopul greco-catolic de Beiuş cu această misiune.
Au trecut de atunci mai bine de un an şi jumătate şi iubiţi cititori: PROCESUL ESTE ÎNCĂ PE ROL şi nu sunt semne că cineva ar renunţa la revendicări. Atunci mă întreb şi vă întreb şi pe frăţiile voastre: aşa ştiu greco-catolicii să îşi ţină cuvântul? Oare Sfânta Scriptură nu spune la fel şi pentru ei, în ceea ce priveşte cuvântul dat şi împlinirea făgăduinţelor? Am căutat împreună cu părintele protopop Balint să ne întâlnim de mai multe ori cu ei ,dar nu s-a realizat nici măcar o dată. În repetate rânduri am auzit cu urechile noastre, de la preoţii greco-catolici, că lor nu le trebuie nici biserică şi nici casă fiindcă au. În proces nu au spus nici măcar un cuvânt din care să reiasă acest lucru. De la vorbă la faptă se pare că e o cale lungă.
Ne punem iarăşi întrebarea cât de sinceri sunt greco-catolicii când spun peste tot că ei nu au unde sluji; că,vai, cât de prigoniţi sunt ei? Oare ce interese îi fac să îl târască pe Hristos prin tribunale? Cine îi călăuzeşte atunci când nu îşi respectă cuvântul dat? Ce dragoste creştină au atunci când vor să îşi vadă unchii şi mătuşile, verişorii şi nepoţii sau chiar fraţii de o mamă afară din biserica în care s-au botezat? Dragostea lui Hristos, Dumnezeul nostru cu siguranţă că nu!
Căci El ne îndeamnă să ne respectăm cuvântul dat, să iubim pe aproapele nostru.; să fie o legătură între vorbă şi faptă, ca toţi văzând faptele noastre să slăvească pe Dumnezeu.
Ar mai fi foarte multe de spus privitor la această problemă. S-a vrut doar a trage un semnal, pentru cei care nu ştiau, că realitatea e altfel, că greco-catolicii fie că au, fie că nu, ei doresc totul, chiar dacă asta înseamnă să scoţi afară din biserică 300 de suflete, neţinând sema de nimeni şi de nimic. De Dumnezeu cu atât mai puţin.
Aş vrea să închei aici, invitându-l pe episcopul greco-catolic de Oradea, pe protopopul greco-catolic de Beiuş şi pe preotul greco-catolic din Pietrani să citească ce scrie la III Ezdra 4,46. Iar dacă nu au la îndemână o Sfântă Scriptură le spunem noi: „Acum te rog să împlineşti făgăduinţa pe care ai dat-o prin gura ta, înaintea Împăratului cerului”.
14/15 mai 2009
Părintele Dumitru de la Pietrani
P.S. Acestă epistolă apare abia acum, pentru că în tot acest timp (mai-august 2009) am aşteptat un răspuns la adresa noastră şi la cea a Episcopiei noastre ortodoxe trimise Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Încă îl aşteptăm.
Posts
No comments:
Post a Comment