Saturday, August 15, 2009

SFANTA MARIA la Petru Voda cu Parintele Justin Parvu FOTO/VIDEO



TAINA unui fost detinut politic. Parintele Stanescu: La Aiud s-a jertfit ceea ce a avut mai sfânt şi mai bun neamul nostru românesc

AIUDUL – Taina unui fost deţinut

Teodor Stănescu

Acest loc, în tradiţia locală este numit Râpa Robilor, aşa după cum şi în mass-media este prezentat. Socotesc că această denumire a fost dată pentru că aici au fost înmormântaţi străbunii noştri care au fost robi pe latifundiile grofilor unguri. Localitatea Aiud era o localitate a grofilor unguri. Aceştia veneau, puneau robii la muncă şi ei plecau ca să se distreze. Pe această râpă, de la gardul acela şi dincolo de gard, vreo 200 de metri, de asemenea şi jos, precum şi sub locurile acestea, au fost gropile, dar nu gropi comune, în care au fost îngropaţi şi nu înmormântaţi, martirii noştri care s-au jertfit în blestemata închisoare a Aiudului. Am spus nu gropi comune, pentru că aceste gropi comune le întâlnim acolo unde au fost masacre. Ori aici, la Aiud, cei care s-au jertfit au murit în decursul timpului, din ’45-’46 până în ’64, când s-au desfiinţat închisorile de deţinuţi politic, printr-un decret de graţiere şi nu unul de amnistie. Diferenţa între graţiere şi amnistie este că în cazul graţierii se şterge pedeapsa, pe când la amnistie se şterge fapta.

Deci, pe acest teren au fost îngropaţi martirii noştri. Monumentul acesta a fost iniţiat, proiectat şi executat de foşti deţinuţi politic. Mass-media din ziua de astăzi ascunde lucrul acesta pentru că nu le convine lor, nu spun adevărul. Adevărul în toate timpurile a mers cu capul spart. Despre mişcarea legionară mereu s-a vorbit numai urât. Atunci când ne-am apucat să construim acest monument pe acest teren, în 1992, peste moaştele sfinţilor erau coteţele de porci ale locuitorilor Aiudului. Cu mare greutate, cu mare scandal, am reuşit să înlăturăm aceste coteţe de porci şi să ne apucăm de construirea acestui monument. În urma înlăturării coteţelor de porci, s-a extins şi în cimitirul municipal. Cu ocazia săpăturilor s-au descoperit foarte multe moaşte pe care le-am adăpostit în osuarul din monument. Aşadar, în 1992 a început construirea acestui monument. A fost proiectat şi iniţiat de inginerul Ghiţă Brahonschi, Dumnezeu să-l ierte; el a murit în ’95. De lucrări s-a ocupat în continuare soţia lui, Maria Brahonschi care şi ea a murit acum doi ani. A fost proiectat de doi mari arhitecţi: Niculăiţă Goga, legionar vechi, care a făcut închisoare atât sub Carol al II-lea, cât şi sub Antonescu şi comunişti. Iar celălalt arhitect, profesor, fost şi el simpatizant legionar, a făcut închisoare la Aiud.

Despre acest monument sunt prea multe de spus, dar rezum. Aceste cruci îngemănate le întâlnim în tradiţia neamului nostru românesc, la curbura Carpaţilor, în special în judeţul Buzău: doi oameni care în viaţa lor au avut un ideal comun de credinţă sau patriotic, s-au legat fraţi de cruce pentru realizarea idealului propus. Şi din timpul vieţii şi-au construit aceste cruci îngemănate, lăsând cu limbă de moarte urmaşilor, ca să fie înmormântaţi unul lângă celălalt. De aici s-au inspirat cei doi mari arhitecţi şi au adoptat aceste cruci îngemănate, şapte; şapte este număr sfânt pe care îl întâlnim în Sfânta Scriptură de mai multe ori, mai ales în Apocalipsă, cele şapte peceţi pe cartea creaţiei, cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu... Deci, aceste şapte cruci îngemănate simbolizează martirii, eroii neamului, care s-au legat fraţi de cruce pentru salvarea neamului de toţi ticăloşii, de toţi trădătorii, de toţi duşmanii din exterior şi din interior.

Crucea aceasta mare are 25 de metri, simbolizează neamul nostru românesc. Pe umerii martirilor, se sprijină neamul. Neamurile care nu mai au martiri, eroi, care să se jertfească, dispar. Dar noi nu am dus lipsă de martiri, de eroi. Acele două orificii: stânga-dreapta simbolizează ochii neamului îndreptaţi către cer, implorând pronia divină să ocrotească şi să salveze neamul nostru românesc.

Monumentul a fost iniţiat pentru comemorarea martirilor. Pe parcursul executării lucrărilor şi-au dat seama că nu este suficient numai să ne comemorăm martirii, ci este strict necesar să ne rugăm pentru ei, ca la rândul lor şi ei să se roage pentru noi, să învingem toate vicisitudinile vremurilor. Din cauza aceasta s-a constituit Sfânta Masă şi în ’99, când s-a terminat construirea monumentului, a fost sfinţit de un mare sobor de preoţi, în frunte cu cei doi episcopi: Bartolomeu Anania, Mitropolit al Ardealului de Nord şi Andrei Andreicuţ, episcop de Alba-Iulia. S-a sfinţit monumentul şi s-a sfinţit şi Sfânta Masă. Astfel, interiorul monumentului a căpătat şi funcţia de biserică. Nu este o biserică tipiconală, pentru că nu este axată pe direcţia est-vest, ci nord-sud. Este o biserică cu totul şi cu totul deosebită, prin faptul că se sprijină pe osemintele martirilor neamului în mijlocul sfinţilor neamului.

În urma sfinţirii monumentului, părintele Justin Pârvu de la Petru-Vodă trimitea aici foarte des preoţi, călugări şi mireni, care să oficieze sfintele parastase. Dar şi-a dat seama că nu este suficient numai să oficiem sfinte parastase; este strict necesar să ne rugăm zi şi noapte pentru cei care s-au jertfit pentru neam şi ţară, ca la rândul lor ei să se roage pentru noi. Pentru adăpostirea slujitorilor altarului a fost necesară construirea casei monahale. S-a început construirea ei în vara lui 2002, iar în ianuarie 2005 s-a constituit aici Schitul Înălţarea Sfintei Cruci. În biserică se oficiază taina Sfintei Liturghii, iar în paraclisul din casa monahală se oficiază slujbele tipiconale de peste zi şi de peste săptămână. Noi, cei care am mai rămas în ziua de astăzi, socotim că nu este suficient numai ca să ne comemorăm martirii, nu este suficient numai să ne rugăm pentru ei; este strict necesar să ducem mai departe flacăra idealurilor pentru care ei s-au jertfit: credinţa în Dumnezeu, dragostea de neam şi ţară. Acestea au fost idealurile nostre, pentru care s-au jertfit martirii de aici.

Ne-am zbătut şi am reuşit ca să obţinem terenul de la gardul acela şi în continuare, în râpă, 200 de metri. Pe terenul din panta mai lină s-a pus piatra de temelie acum o lună de zile. Aici vom construi, vom constitui o cetate a Ortodoxiei şi regenerării sufletului neamului nostru românesc. Acolo vom construi o mare catedrală care va avea subsol. În subsolul respectiv vom amenaja un mare osuar. Osemintele de aici, au fost descoperite întâmplător, cu ocazia săpăturilor pentru monument şi pentru locurile de veci ale aiudenilor. Va trebui să organizăm adevărate săpături arheologice, ca să descoperim cât mai multe din gropile în care zac osemintele martirilor. În jurul acestei catedrale se vor construi toate cele necesare unui mare aşezământ monahal. Dar, în afară de acestea, aici intenţionăm un adevărat memorial al durerii, un adevărat martirologiu, institut martirologic.

Am spus un adevărat memorial al durerii, pentru că memorialul de la Sighet este un fals memorial. La Sighet au fost întemniţaţi marii politicieni de la noi din ţară, care s-au făcut, în marea lor majoritate, vinovaţi pentru dezastrul ţării pe care îl moştenim în ziua de astăzi. Clădirea Memorialului durerii de la Sighet a fost realizată cu banii lui Soroş, acel bogătan evreu de origine maghiară. Tot ceea ce se realizează la Sighet se realizează sub auspiciile masoneriei. Din cauza aceasta, doamna Hossu Longhin, în toate emisiunile sale, nu pomeneşte nici un cuvânt despre mişcarea legionară, adevăraţii luptători împotriva bolşevismului şi comunismului. Din ce cauză? Pentru că slujeşte masoneria.

Deci, aici, tot ceea ce vom construi, vom construi cu bani curaţi. Bani murdari nu vom accepta, pentru că murdarii se vor face stăpâni pe tot ceea ce vor realiza aici, şi în felul acesta aceşti murdari, făcându-se stăpâni pe toată strădania noastră, toată jertfa martirilor, în zadar. Să ne ajute Dumnezeu să realizăm această misiune pe care ne-au încredinţat-o martirii noştri.

Aici sunt trecute doar vreo 2200-2300 de nume. Sunt numele celor care au murit în închisorile şi lagărele comuniste, în lupta pentru credinţa în Dumnezeu, dragostea de neam şi ţară. Este un număr infim, faţă de numărul enorm al celor care au murit în lagărele şi în închisorile comuniste. Sunt peste 100 000 de martiri. Ei sunt cam 200 000. Pe acest perete sunt inscripţionate numele celor care au murit în închisoarea Aiud. Trebuie să vă spun de la început că aceste liste le-am întocmit din memoria celor care au fost în aceste închisori. Administraţia închisorilor din Bucureşti nu ne-a dat nici cel mai mic ajutor, ba din contră au căutat ca să ne împiedice. Aiudul, aşa după cum pe drept cuvânt îl socoteşte părintele Justin Pârvu, Athosul românesc, la Aiud s-au jertfit ceea ce a avut mai sfânt şi mai bun neamul nostru românesc, adevărata intelectualitate şi spiritualitate. Am zis adevărată intelectualitate, pentru că rolul intelectualului socotesc că este acela de a fi far călăuzitor pentru cei din jur. Ori ca să fii far călăuzitor pentru cei din jur, să le arăţi calea şi viaţa, trebuie să-L ai pe Dumnezeu în suflet, să ai ca deviză a vieţii tale, cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Ori, intelectualii din ziua de astăzi îl mai au pe Dumnezeu în suflet? Au pe un dumnezeu electoral, care să-i ducă în eroare pe oameni, să-i voteze, ca să ducă în dezastru ţara noastră. Vedeţi? Iarăşi, un mare rău pe care l-au făcut comuniştii, nu numai la noi în ţară, ci pe întreaga planetă: i-a dezobişnuit pe oameni de a mai gândi. Vorbim astăzi de efecte, dar nu căutăm cauzele acestor efecte. Dacă am căuta cauzele şi am lupta împotriva lor, efectele ar dispare. Căutaţi cauzele aici, la elita intelectuală şi spirituală a neamului. Aici s-au jertfit cei mai mulţi generali şi ofiţeri superiori. Mai mulţi decât au murit în cel de-al doilea război mondial, au murit în lagărele şi închisorile comuniste. Aici s-au jertfit marii savanţi, marii scriitori, marii profesori universitari, avocaţi, doctori, ingineri, învăţători, studenţi, elevi, muncitori, ţărani, ceea ce a avut mai bun şi mai sfânt neamul nostru românesc; aici, la Aiud, s-au jertfit.

Trebuie să dau câteva exemple: încep cu părintele Ilarion Felea, este ultimul de pe coloana aceea. Părintele Ilarion Felea a fost rectorul Facultăţii de Teologie de la Arad, un mare duhovnic, un mare teolog, un mare luptător pentru Ortodoxie. A scris foarte mult şi a iubit foarte mult ţara şi neamul. Din cauza aceasta a ajuns la Aiud. În Închisoarea Aiud s-a întâlnit cu părintele Dumitru Stăniloae şi, într-un cerc de preoţi, părintele Dumitru Stăniloae a mărturisit că părintele Felea l-a depăşit pe Stăniloae. Stăniloae a tradus Filocalia, pe când părintele Felea şi-a însuşit Filocalia, a propovăduit Filocalia şi a trăit din plin Filocalia. Cei de la Petru-Vodă au luat iniţiativa ca să-i publice şi să-i republice opera. Una din marile scrieri ale părintelui Felea, „Spre Tabor”, 3 volume apărute la Petru-Vodă, este un adevărat izvor de apă vie, cu multe îndemnuri către Dumnezeu, către divinitate.

Un alt nume ilustru, Gane Constantin, scriitor. L-am întâlnit în ’49 la Jilava. Avea 77 de ani. Bestiile care au fost judecate şi condamnate, la etatea de 50 de ani, spun că ei nu pot să reziste la închisoare, că sunt bătrâni. Închisoarea din ziua de astăzi este rai faţă de închisoarea în care am trăit noi. Academicianul Gane, la 77 de ani, a fost arestat şi întemniţat la Jilava. A murit în închisoarea Aiud, la vreo 88 de ani. El a fost academician, laureat al premiului Academiei Române şi al altor Academii din lume, un mare scriitor; a scris printre altele, „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, pentru care a fost premiat, aşa după cum am spus.

Un alt nume ilustru este numele lui Manu Gheorghe, profesor universitar. Pe linie paternă se trage din familia generalului Gheorghe Manu, care a fost şeful statului major în războiul din ’77 şi pe linie maternă, din familia Cantacuzino; şi-a luat doctoratul la Paris. După terminarea studiilor era un mare savant, recunoscut pe plan mondial. Maria Skłodowska-Curie i-a oferit catedră universitară şi îi punea la dispoziţie toate laboratoarele sale. Din patriotism a venit ca să lupte în ţară cu mafia din învăţământul superior de atunci, care era mult mai puţin dezvoltată decât mafia din ziua de astăzi: un mare creştin, un mare savant, un mare patriot. În ’46 a scris o broşură mică în engleză, franceză şi germană; era un mare poliglot şi o enciclopedie vie. A scris o broşură în care arăta că în ’46 ţara noastră îşi plătise de trei ori mai mult despăgubirile de război faţă de ruşi. El este părintele ştiinţei atomice de la noi din ţară. Primele tratate de la noi din ţară, au fost scrise de el. În 52 au venit la Aiud ruşii şi i-au propus să-l scoată din închisoare, să meargă la Moscova, să lucreze pentru ei. A refuzat cu scârbă, motiv pentru care i s-au îngreunat condiţiile de detenţie, s-a îmbolnăvit de TBC ganglionar şi apoi de cancer generalizat. Îi curgea puroi din toate încheieturile. Bestia de colonel Crăciun, directorul închisorii Aiud, l-a adus pe targă în biroul său; pe birou avea numai medicamente străine, şi i-a spus: Dă o simplă semnătură că te desolidarizezi de mişcarea legionară şi eşti un om salvat, toate medicamentele îţi sunt puse la dispoziţie, medicamente străine în care tu, voi credeţi. A refuzat cu scârbă. Ce însemna să se desolidarizeze de mişcarea legionară? Însemna să nege trecutul lui patriotic, lupta pentru neam şi ţară, însemna să renege credinţa strămoşească, credinţa ortodoxă. A refuzat cu scârbă. A murit la Aiud şi pe patul de moarte, a mărturisit: „Spuneţi urmaşilor că n-am admis nici cel mai mic compromis”. A avut o viaţă şi o moarte de sfânt.

Sunt multe nume ilustre, acolo este inscripţionat numele părintelui Sandu Tudor, părintele Daniel, stareţul de la Rarău, numele lui Valeriu Gafencu, dincolo de stâlp, numele lui Mircea Vulcănescu. Aici este inscripţionat şi numele a doi din camarazii mei, prietenii mei, nu doar Alexandru care a murit la Aiud, ci şi numele lui Popovici Cornel; toţi cu litera „E” au fost executaţi în închisoarea de la Jilava. El a fost introdus în lotul lui Ţurcanu şi toţi din lotul lui Ţurcanu au fost condamnaţi la moarte şi executaţi. El a fost introdus în lot ca să fie omorât. Din ce cauză? Pentru că era nepotul lui Vasile Iaşinschi, unul din întemeietorii mişcării legionare. Sunt multe lucruri de spus...

Câteva cuvinte despre interiorul bisericii. Catapeteasma este din lemn de paltin, a fost sculptată de o familie de sculptori de la Pipirigul lui Creangă. Crucea aceea de pe peretele din fundul altarului, crucea cu ţepi, a fost realizată de un camarad legionar de pe lângă Sibiu şi simbolizează pe de o parte ţepile pe care le-a suportat Mântuitorul pe drumul Golgotei, şi pe de altă parte, simbolizează ţepile pe care le-a suportat Mântuitorul şi neamul nostru românesc, prin fii cei mai buni. Biserica toată este plină de simboluri. Sunt 24 de trepte de sus până jos. Pe de o parte simbolizează vămile văzduhului de care vor fi scutiţi numai cei care au făcut fapte bune, şi vor trece din viaţă în veşnicie, pe de o parte, iar pe de altă parte simbolizează treptele de suferinţă pe care le-au îndurat cei mai buni fii ai neamului, din greu în mai greu, foarte greu şi până la jertfa supremă, care înseamnă trecerea din biserica luptătoare în cea triumfătoare. Nemernicii care o conduc astăzi caută pe toate căile să şteargă urmele trecutului. Din cauza aceasta închisoarea Aiud şi alte închisori, mai ales din Ardeal, au intrat în renovare şi a fost renovată de la subsol până la acoperiş, pentru ca să se şteargă urmele trecutului. Au mers până acolo încât au dat jos tencuiala de pe pereţii celulelor şi camerelor, pentru ca să nu se mai găsească scrisul nostru pe pereţi. Erau scrise poezii, cuvinte străine, formule chimice, formule fizice, formule matematice - toate acestea au fost distruse. Uşa aceasta, după cum ar fi trebuit să remarcaţi, are vizeta mare, în care era introdusă gamela, şi deasupra vizeta mică, „ochiul dracului”, prin care eram spionaţi, zi şi noapte. Eram spionaţi, şi pentru ca să fim spionaţi mai bine, toţi gardienii, caraliii, cum li se zicea, erau echipaţi peste încălţăminte cu pâslari, ca să nu facă zgomot, dar nouă ni se dezvoltase aşa de mult simţul acustic încât, nu numai că îi auzeam, dar după călcătură ştiam şi cine sunt. Ne spionau de la ora cinci dimineaţa, când se dădea deşteptarea până la ora zece seara când se dădea stingerea. Aveam voie să ne plimbăm prin cameră sau celulă şi cel mult să stăm pe şezut pe pat. Deci aveam voie să stăm în şezut pe pat; n-aveam voie să ne întindem pe pat. Dacă ne prindea că ne-am întins pe pat ne făcea raport şi eram sancţionaţi cu mai multe zile de izolare. Izolarea se executa în camere foarte mici, vara.

Un medic din Arad mărturiseşte că a fost băgat la izolare împreună cu Sandu Tudor, părintele Daniel, care, după ce s-a închis uşa, s-a trântit pe pardoseala de beton şi unii gardieni, probabil la indicaţiile ofiţerului politic, aruncau câte o căldare de apă, ca teroarea să fie şi mai cruntă, să fie gheaţă pe jos. Atunci Sandu Tudor s-a aruncat pe beton, cu mâinile întinse, în formă de cruce şi a spus şi doctorului să se aşeze peste el în aceeaşi poziţie. Şi amândoi, timp de 8 zile s-au rugat la Dumnezeu, cu rugăciunea inimii, rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul” în aşa fel încât nu au simţit când au trecut cele 8 zile de izolare. Gardienii, văzându-i întinşi jos, au crezut că sunt morţi. Şi, când au deschis uşile ca să le ia cadavrele, i-au găsit vii şi mai calzi decât intraseră. Ţara noastră toată era împânzită de închisori şi lagăre de exterminare. Toată ţara era o mare închisoare, denumită Republica Socialistă România, bine păzită de securitate, în aşa fel încât cei care vroiau să se elibereze din această mare închisoare şi erau prinşi, erau condamnaţi pentru infracţiunea de trecere frauduloasă de frontieră, care nu mai era socotită infracţiune de drept comun, ci infracţiune politică şi într-adevăr era politică pentru că vroiau să evadeze şi s-au umplut închisorile de frontierişti. Şi se observă aici că Dobrogea şi Bărăganul de sud erau pline de lagăre de exterminare. Din ce cauză? Pentru că Gheorghiu Dej s-a dus la Stalin şi s-a plâns că nu mai ştie ce să facă cu aşa mare număr de reacţionari. Şi, într-adevăr, noi eram reacţionari, că reacţionam împotriva regimului comunist, a regimului ateist bolşevic. Şi Stalin i-a spus: Fă un canal şi acolo-i termini pe toţi. Şi a făcut Canalul Dunăre-Marea Neagră, care a fost un adevărat abator uman pentru cei mai buni fii ai neamului. Să ne ajute Dumnezeu ca să nu mai avem parte de asemenea urgii şi fărădelegi!

Nu v-am vorbit din închipuire, nu v-am vorbit din auzite, v-am vorbit din trăire, din inimă, din experienţa de o viaţă. V-am vorbit cu gândul la versurile din imnul eroilor: „Dezveliţi tot adevărul/ Şi le spuneţi tuturor/ Cum muriră fraţii noştri/ Pentru neam şi ţara lor”. Amin.


Monahul Teodor, Fost deţinut politic, 8 ani de temniţă.

Nr. 7 al revistei Atitudini. Pentru comenzi scrieti la atitudini.pv@gmail.com

MESAJUL PARINTELUI JUSTIN DESPRE AIUD: "A te opune Aiudului, este echivalent cu a te impotrivi Imparatiei lui Dumnezeu, direct!" AVIZ tuturor!

A aparut nr. 7 al revistei Atitudini, din care cu amabilitatea redactorilor, va prezentam urmatorul articol. Pentru comenzi scrieti la atitudini.pv@gmail.com

Coperta_nr7

- Parinte, s-a creat o intreaga valva pe seama proiectului manastirii sau memorialului de la Aiud. Stim ca sfintia voastra ati sustinut un proiect, momentan aflat in atentia IPS Andrei, dar care a acordat mai mult credit unui proiect mai putin ortodox din punct de vedere arhitectural, sustinut insa de personaje ale mass-mediei romanesti, cum ar fi domnul Dan Puric si altii, care au lasat impresia mai mult a unor interese profitabile decat a proslavirii sfintilor martiri de la Aiud. Cine este in drept sa hotarasca asupra acestui proiect? De ce credeti ca glasul fostilor detinuti este oprimat si acum, dupa atatia ani de la caderea cenzurii si comunismului?

- Dragii mei, pentru mine Aiudul are o semnificatie mult mai profunda decat leo acorda mai marii lumii de azi. Aiudul ar trebui sa fie pentru noi centrul principal de preocupare al intregului nostru neam crestin ortodox, pentru ca de aici se leaga toata forta de traire si de rugaciune a noastra, la ora actuala, prin puritatea martirilor, a anilor si miilor de ani care s-au scurs prin toate aceste celule. Aiudul nu poate fi monopolizat de nimeni; Aiudul nu este o granita, nu este un loc inchis de unde se adapa numai neamul nostru. Aiudul este un centru de traire duhovniceasca, de spiritualitate si model de viata pentru toate neamurile crestine, in special pentru ortodoxie, pentru ca forta si idealul acestor martiri se rasfrange asupra unui intreg neam crestinesc, nu doar peste Romania. Ei sunt glasul care striga in pustie in veacul acesta rece si mort si lipsit de viata duhovniceasca si de luptatori vaditi impotriva prigonitorilor crestinismului pe toate planurile. Ele sunt singurele glasuri care ne unesc pe noi intr-un singur glas catre ceruri pentru salvarea si viitorul neamului nostru. Vremurile sunt destul de grele, mai mult decat banuim noi. Nu este vorba despre o greutate materiala, financiara, economica. Este o criza spirituala care a cuprins intreaga lume si aceasta criza a dat si peste Rasaritul acesta ortodox si in special, Romania, tara ortodoxa care a mai ramas in picioare cu fata catre ceruri. Pentru mine, in lupta asta crancena intre ateism si ortodoxie care este din ce in ce mai puternica, singurul glas curat catre Dumnezeu este glasul romanilor, prin sangele martirilor din Aiud si de prin toate puscariile comuniste, Pitestiul, Gherla, cetatui de rezistenta anticomuniste. Cand in puscariile noastre judetene, cum era de pilda in Suceava, prin 1949, se faceau odioasele arestari, zaceau copii de 15- 16 ani, si copii de san care au fost luati de la cresele lor si adusi cu mamele lor la ancheta, cu tatii lor, adusi aici intemnitati. Ce jertfa mai placuta si mai curata poate fi decat a acestei generatii in fata careia noi trebuie sa ne inchinam? Nu este admis sa vorbim altfel despre lucrurile acestea pentru ca numai niste atei, niste oameni uratori de neam si de Biserica pot sa se mai opuna acestor idealuri crestine, curate, sanatoase care ar putea sa dea nastere unui simbol al adevarului de lupta crestin ortodoxa.

Este inadmisibil sa se gandeasca cineva ca aici e vorba despre centru cultural, despre centru de cercetari martirologice, de cercetari istorice samd. Aici este vorba despre fondarea unei biserici crestine ortodoxe, care sa ne adanceasca comuniunea cu martirii trecutului nostru. S-a creat o mare confuzie in privinta sensului de schit sau de manastire.

Ce este un schit? Un schit este radacina, samburele unei manastiri; nu e altceva. Un schit are un numar de pana in 15 calugari, si ce este mai mult devine o manastire. Schitul este nucleul de inceput al monahismului nostru si leaganul formarii neamului nostru. Ce a fost manastirea Neamtu, de pilda, cetatea acesta voievodala? Ce a fost Putna, toate cetatile marete ale domnitorilor nostri? Au fost niste schituri. Intai domnitorul a dat o mostenire de pamant, cateva zeci de hectare, unde s-au adunat cei mai buni dintre crestini, calugari si care au inceput sa faca pomenirea ctitorilor, voievozilor si a tuturor din trecut. S-a dezvoltat Putna, mrea Neamtu – manastiri domnesti, care duc mai departe crezul nostru crestin ortodox. Ce a fost m-rea Neamtului initial? A fost un schit, a devenit o manastire, apoi un centru cultural; acolo s-au adapostit toti scriitorii nostri mari: Eminescu, Sadoveanu, Creanga, Arghezi si altii, care au ajutat si au cautat sa dezvolte cultura romaneasca in baza traditiei si obiceiurilor noastre ortodoxe. Acum se bat in terminologie si se bat in nimicuri cum ca facem schit, cum ca facem manastire, cum ca facem centru de studii. Pai cand am spus manastire, implicit este vorba si despre centru cultural. Pentru ca aici se celebreaza jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos, de aici izvorasc toate cazaniile, toate cartile, de aici izvoraste toata cultura noastra romaneasca; restul este imitatie. Ca se aproba, ca nu se aproba, ca se denumeste, se calculeaza – nu este altceva decat o rea vointa a tuturor care se opun la jertfa si la valorile noastre crestine. A te opune Aiudului, este echivalent cu a te impotrivi Imparatiei lui Dumnezeu, direct; acestia anuleaza jertfa martirilor, anuleaza viata noastra spirituala atat aici cat si dincolo. A fost o durere pentru mine faptul ca nu s-a luat in considerare si parerea noastra, a fostilor detinuti si acest lucru mi-a reamintit de dictatura comunista. Am avut sentimentul ca nu se vrea cu niciun chip implicarea celor care s-au jertfit si au marturisit acolo. Nu cumva sa scrie istoria cine a jertfit pe acele locuri si cine a scos tara de sub comunism, nu cumva sa ramana acolo o marturie adevarata pentru viitorul si fiii neamului nostru. Sa inventeze ei istoria dupa cum le convine lor.

- Dar ce parere aveti despre acesti oameni de cultura care vor sa transforme intr-o firma acel loc sfant, arogandu-si drepturi nemeritate?

- Mai, oamenii acestia nu sunt niste oameni de cultura, sunt niste speculanti de istorie, arta si filosofie, pe ici pe colo si nu fac altceva decat sa incurce mintile oamenilor. Nu gasesc oameni de cultura care sa se opuna la o frumusete asa cum ar trebui sa fie Aiudul.

- Credeti ca poate fi curata activitatea unor oameni care au asocieri cu diverse cluburi si organizatii indoielnice?

- Nici pomeneala. Nu are ce cauta asa ceva in cetatea aceasta a Aiudului; aici a fost o conceptie curat crestina si nationala; tocmai aceste organizatii, masoneria a fost cea care a oprimat si a inchis acolo miile de crestini si au dat condamnari de sute de mii de ani. Acestia sunt si raman in intuneric; pentru ei Aiudul este cel mai mare junghi in inima lor; in realitate ei nu urmaresc decat sa distruga si sa descompuna orice notiune de adevar ortodox. Si acestia nu pot fi decat cei care de la inceput au ucis impotriva lui Hristos pe cei 14 mii de prunci, aceiasi sunt pana la revolutia franceza, si au continuat cu revolutia din Rusia, si pana in zilele noastre nu inceteaza sa lucreze la distrugerea planului nostru crestin ortodox.

- Multa lume se intreaba cum de v-ati suparat pe Dan Puric, mai ales ca sfintia voastra i-ati aratat calea catre Biserica si ati rostit multe cuvinte laudative la adresa lui?

- Mai in privinta lui merge zicala aceea romaneasca: „Un om, ca sa-l cunosti, trebuie sa mananci o banita de sare”.

- Credeti ca actoria poate fi un mijloc de pescuire duhovniceasca?

- Bineinteles, dar depinde in ce duh o faci, cum o faci. Daca nu ai pocainta, in zadar este toata lucrarea ta. Actoria este si falsitate. Depinde cat adevar ai in tine ca artist. Acesti actori care intr-o ora pot schimba trei masti, asa cum m-a pacalit si pe mine, aici… Eu i-am dat o sansa si o mana de dragoste domnului Puric, ca unul ce putea sluji cauzei acestui neam… dar, in sfarsit este loc de pocainta pentru fiecare, pentru cel mai mare criminal.

- Cum credeti ca ar trebui sa se raporteze o personalitate culturala fata de toate aceste asociatii murdare care conduc lumea si nu iti permit sa te extinzi mai mult daca nu pactizezi cu ei cumva?

- Pai, ori esti firul de izvor curat, neamestecat cu ape straine, ori esti o mare sarata care se compune din toate apele murdare care vin din lume. Noi ramanem pe acest fir ortodox curat, sanatos. Sigur ca au fost intotdeauna si oameni de atac impotriva acestui adevar si vor fi pana la sfarsitul veacurilor, insa noi nu trebuie sa ne micsoram in fata acestor incercari, pentru ca noi suntem radacina acestui neam; peste noi nu pot trece. Noi nu am cotropit pe nimeni; ei au venit peste noi si au amestecat toate limbile si cauta si pana astazi sa le amestece, si sa suceasca mintile credinciosilor nostri si intregii omeniri. Noi ne-am pastrat aici saracia si neamul, dupa cum spune poetul. Aici ne-am nascut, aici avem si drepturile noastre. Si mai mult, am fost aici permanent de straja Europei de Apus si ramanem si mai departe in aceeasi gandire crestin ortodoxa, a pacii, a linistii si a dragostei intregii lumi. Aceasta este conceptia, gandirea noastra, nu speculatie si amagire specifica oamenilor slabi.

- Credeti ca Romania ar fi putut rezista prin propriile ei resurse fara ajutorul marilor puteri?

- Ar fi putut si oricand o poate face. Tara noastra este o tara care nu are nevoie de nimeni. Daca tara asta ar fi gospodarita de niste oameni care ii doare sufletul si inima pentru frumusetea acestei tari, nu am nevoie de nimic, nici de un surub occidental.

- Dar in cazul in care noi suntem datori vanduti bancilor mondiale…

- Asta e altceva. Aici e criza aceasta economica, care tot manevrele marilor actionari sunt in spate, actionari care manevreaza tarile acestea mici si le conduc ei cum vor. Acuma le saracesc, acuma le imbogatesc, acuma le desfac, apoi maine le descompun si asta-i manevra lor, ca sa poata lovi cat mai mult in Hristos Cel inviat din morti…

- Credeti ca traim intr-o falsa libertate si preconizati instaurarea unei noi dictaturi? Ati vazut de pilda ce a patit Parintele Filotheu cu conferinta de la Onesti – a fost interzisa pe motive neclare…

- Da, ca si la Iasi… Se intampla la ora aceasta peste tot. Democratia este doar pentru ei, nu pentru noi. Noua dictatura este instalata deja, noi nu avem decat sa ne pregatim de asprimile si de metodele satanice pe care le vor exercita asupra noastra.

- Cadem insa in capcana aceasta ca ni se pare ca suntem liberi si putini se dezmeticesc din aceasta betie.

- Bine, dar nu multimea dirijeaza lumea… ci oameni care iau asupra lor jugul si duc mai departe crucea unui neam. Tineretul din 1948 ei au fost elita neamului nostru; restul… trepadusi pe langa ei.

- Ce recomandati oamenilor cu privire la aceste vaccinuri obligatorii?

- Pai, da, sunt obligatorii. Acuma vine si te executa daca nu te vaccinezi. Te executa, ai gatit-o! Mucenic vei fi!

- Si credeti ca e un act de martiraj daca refuzi aceste vaccinuri sau mai bine le acceptam si sa suportam consecintele?

- Ori una ori alta, dar asta este o cale mai cu compromis.

- Considerati ca este mai bine pentru crestini sa-si pregateasca din timp niste fortarete sau e de preferat ca fiecare sa stea la locul lui si sa se pregateasca de mucenicie?

- Ei nu vor lovi chiar asa in masa, vor lovi sistematic. Acuma vin cu gardasilul, cu gripa porcina… vrei – nu vrei, trebuie sa bei otrava. Maine – poimaine vine cu alta interdictie – nu ai sa mai poti bea apa dintr-o fantana, dintr-un paraoas, n-ai sa poti avea o planta, n-ai sa poti avea un pom si incetisor asa te aduce de nu mai ai suflare. Ei, pe de alta parte vin si cu otravirea alimentatie pe care tio impune… o sa traim cu pilule. Iei pilula felul I, pilula felul II, si pilula felul III – apa. Ei fac o aplicare directa, au renuntat la experimente, pentru ca au de sapte mii de ani o experienta in istorie cu fel si fel de metode cu popoarele acestea crestine. Noi suntem ca o pisica ce se joaca cu soarecul… asa suntem noi in fata acestor forte ale raului ce se napustesc asupra noastra. Dar nu ne ramane decat sa ne rugam, sa ne ingradim sa putem avea curajul sa intampinam cu toata dragostea si fermitatea jertfa aceasta pentru Hristos. Asa cum au facut sfintii martiri din primele secole si pana in zilele noastre, asa trebuie sa mergem si noi sa ne gaseasca oarecum pregatiti de lupta.

(interviu realizat de monahia Fotini, 5 august 2009, Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamt, extras din nr.7 al revistei Atitudini) \

Info:http://apologeticum.wordpress.com/

Va invitam sa vedeti aceste imagini inregistrate imediat dupa evenimentele neplacute de la Aiud.

Friday, August 14, 2009

RUGACIUNE

de Mihai Eminescu

Craiasa alegându-te

Ingenunchem rugându-te,

Inalta-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie;

Fii scut de întarire

Si zid de mântuire,

Privirea-ti adorata

Asupra-ne coboara,

O, Maica prea curata

Si pururea fecioara,

Marie!

Noi, ce din mila sfântului

Umbra facem pamântului,

Rugamu-ne-ndurarilor

Luceafarului marilor;

Asculta-a noastre plângeri,

Regina peste îngeri,

Din neguri te arata,

Lumina dulce clara,

O, Maica prea curata

Si pururea fecioara,

Marie!

ZIUA MARELUI DUHOVNIC ARSENIE PAPACIOC: 96 de ani! Sa ne traiesti intru multi ani, Parinte!


Scurta autobiografie a Parintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc

M-am nascut in anul 1913, la 15 august, in comuna Perieti, satul Misleanu, jud. Ialomita.
Am intrat in monahism in anul 1947, la 15 ianuarie, la Manastirea Cozia. Am fost calugarit in anul 1949, la Manastirea Antim, dar pe seama Manastirii Sihastria - Neamt, la 26 septembrie, prin aprobarea expresa a Patriarhului Iustinian.Am primit hirotonia in preot exact la un an dupa calugarie, la 26 septembrie 1950, in ziua pomenirii Sfantului Ioan Evanghelistul, Apostolul Iubirii. Lucrul acesta m-a incurajat foarte mult, si nu l-am considerat fara semnificatie in marea raspundere preoteasca si calugareasca. Intre 1950 si 1952 am fost numit spiritualul Seminarului Monahal Neamt, singurul din tara la vremea aceea. Apoi am fost egumenul Manastirii Slatina-Suceava, timp de mai multi ani. Aici ne mutase Sfantul Sinod, pe 30 din calugarii Manastirii Sihastria.
Am fost preot paroh la parohia Filea de Sus si Filea de Jos din judetul Cluj -un centru catolic-, timp de 2 ani.Apoi am fost staret la Manastirea Cheia - Prahova, vreme de 6 ani; econom mare si casier la Manastirea Caldarusani; preot si duhovnic la Manastirea "Dintr-un lemn"; slujitor la Manastirea Cernica, vreme de un an si jumatate. Din 1976 sunt preot slujitor si duhovnic la Schitul Techirghiol - Constanta.

Istoricul George Enache despre arestarile Parintelui

După ce în 1932 a absolvit şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, tânărul Papacioc devine membru al Mişcării Legionare, activând într-un cuib din oraşul Slobozia. În decembrie 1933, revenea în Bucureşti pentru a participa la tabăra legionară de la Bucureştii Noi, unde se ridica "Casa Verde" – sediul central al mişcării. Harnic şi priceput, Anghel Papacioc se face remarcat de liderii legionari, încrederea lor fiind confirmată de hărnicia cu care tânărul ialomiţean participă şi la multe alte tabere de muncă. Prin urmare, legionarismul de tinereţe al părintelui Papacioc nu a fost un gest de oportunism sau pornit din ură de rasă, ci a fost influenţat de acea dimensiune pozitivă a mesajului legionar, care îi chema pe tineri să ridice cu sudoarea frunţii o Românie mai bună şi mai dreaptă. Hărnicia, spiritul organizatoric, jertfa pentru cauza comună, calităţi pe care le vom regăsi la părintele Papacioc exprimate într-o formă superioară în viaţa de monah îl vor propulsa în gradul de inspector legionar.
După satisfacerea serviciului militar, Anghel Papacioc pleacă la Braşov, unde se angajează la fabrica de armament "Malaxa", unde lucra, în calitate de maistru şef, fratele său, Radu. În decembrie 1938 este arestat şi internat în celebrul lagăr de la Miercurea Ciuc unde, conform mărturisirilor făcute la anchetă, îşi petrecea timpul rugându-se şi, fiind un sculptor priceput, confecţiona cruciuliţe, troiţe şi icoane. După eliberarea din lagăr, în aprilie 1940, se stabileşte în Zărneşti, unde lucrează ca secretar la un avocat.
Abdicarea regelui Carol al II-lea şi instaurarea regimului naţional-legionar l-a propulsat pe Anghel Papacioc în funcţia de şef al plasei Zărneşti, din octombrie 1940 devenind şi primar al comunei Zărneşti. Datorită funcţiei pe care a deţinut-o, el a fost printre principalii vizaţi de represiunile ordonate de Ion Antonescu, după rebeliunea din ianuarie 1941. A fost judecat, alături de mulţi alţi membri şi simpatizanţi ai Legiunii de către Tribunalul Militar Braşov şi condamnat la 6 ani de închisoare.
În luna august 1941, Papacioc face cerere să fie eliberat din închisoare, pentru a pleca pe front. Iniţial este eliberat şi repartizat unei unităţi militare dar, ulterior, se revine asupra deciziei. Temându-se că va intra din nou în închisoare, se hotărăşte, împreună cu alţi camarazi, să plece din ţară, trecând frontiera în Jugoslavia. În iunie 1942 este prins de patrulele germane şi predat grănicerilor români, care îl trimit la Braşov, unde este judecat de Tribunalul Militar pentru trecere frauduloasă a frontierei, fiind condamnat la şase ani de închisoare. Este încarcerat la Aiud, până în septembrie 1946, când se întoarce în satul natal, având însă în minte să lase cele lumeşti şi să devină monah.
Pentru aceasta, în ianuarie 1947, pleacă la mănăstirea Cozia unde stareţul Gherman Dineaţă îl primeşte ca "frate". Mărturisind în faţa duhovnicului cele făcute în viaţa lumească, tânărul "frate" lăsa în urmă toate deşertăciunile lumii şi îşi dedica întreaga viaţă lui Dumnezeu. Timp de un an şi jumătate, fratele Papacioc a îndeplinit diverse ascultări la mănăstirea Cozia (bucătar, paracliser), pentru ca mai apoi, dat fiind calităţile sale de organizator, să fie trimis să administreze pământul aparţinând mai multor mănăstiri, aflate în comuna Comanca - Caracal. La sfârşitul lunii august 1948, a fost trimis la schitul Cioclovina, care aparţinea de mănăstirea Tismana, unde a stat până în luna ianuarie 1949 când, la cerere, a plecat la mănăstirea Sihăstria, unde era stareţ arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la mănăstirea Antim – Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rânduit călugăr, sub numele de Arsenie şi a slujit aici până în iunie 1950, când a pleacat la mănăstirea Slatina, gândită de patriarhul Justinian ca o mare lavră a monahismului românesc. De aici este arestat în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, fiind trimis la Direcţia de Anchete penale a M.A.I. Bucureşti. În acelaşi timp mai fuseseră arestate un mare număr de personalităţi de primă mărime a spiritualităţii româneşti, care au fost supuse rapid unor interogatorii dure, deoarece Securitatea spera să afle în propriile mărturisiri ale acestora temeiurile pentru condamnare.
În momentul arestării părintelui Papacioc, Securitatea nu avea în portofoliul ei decât dosarele instrumentate împotriva acestuia de către regimul Antonescu şi nimic în plus. Or, el a fost arestat pentru nişte fapte pentru care fusese deja judecat şi îşi ispăşise pedeapsa. Numai în sistemul comunist erau posibile asemenea aberaţii, ca un om să fie arestat pentru o faptă pentru care deja plătise. Era obsesia bolnavă a pericolului legionar, a neîncrederii că fostul membru al Gărzii de Fier şi-ar fi schimbat între timp opţiunile şi, în acelaşi timp, a dorinţei de a da cât de cât consistenţă acestei fantasme. (...)
Supus unor confruntări dureroase părintele Papacioc a recunoscut că s-a pronunţat, în unele ocazii în favoarea unei mai mari libertăţi de exprimare şi i-a îndemnat pe tinerii care-l căutau să intre la mănăstire şi să nu asculte îndemnurile ateiste ale regimului. Toate acestea nu au avut însă nici o legătură cu conspiraţia legionară căutată cu orice preţ de organele de Securitate. Neavând de ce să-l acuze, anchetatorii îl vor trimite în judecată pe părintele Papacioc pe baza aceloraşi acuzaţii pentru care mai fusese condamnat o dată! Judecat laolaltă cu ceilalţi membri ai lotului "Teodorescu Alex." părintele Arsenie este condamnat, prin sentinţa 125 din 8 noiembrie 1958, la 20 de ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. A trecut prin închisorile din Braşov, Aiud şi Jilava, fiind eliberat în 1964. De fapt, "eliberat" este numai un fel de-a spune, deoarece în sufletul său părintele Arsenie a fost şi este mereu un om liber, închisoarea fiind numai un alt loc unde l-a slujit pe Domnul.

Parintele Arsenie despre Taina iubirii

Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovati noi că nu stim să iubim si nu stim s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor? Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta - asta ni se cere!
0 institutie, ca si un neam, trăiesc prin cei care tâsnesc, care stau pe cruce fără să cedeze. 0 iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanentă jertfire. Niciodată nu vom trăi fără probleme si fără săbii îndreptate împotriva noastră! Nu vedeti învătătura crestină? "N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie... Dusmanii omului sunt casnicii lui." Dar toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar dacă omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunte. Nu! Dumnezeu stie de necazul tău, iar aceste suferinte te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta doreste.
Nu ne putem închipui un om mântuit fără merite. De unde vin aceste merite? Din lupta cu suferintele, iar luptă fără jertfă nu se poate! Crucea a mântuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile Sale, ci Crucea! Atunci când lisus S-a răstignit, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul triumfa pe Cruce, iar satana era învins. Deci, nici un crestin nu este scutit, sub nici un chip, de crucea sa, pentru că e dar de la Dumnezeu suferinta, dragii mei!

Biruinta prin suferinta

Interviu cu Parintele Arsenie: "Zarca e o închisoare în închisoare, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare"

“- Părintele Justin spune că Aiudul e cel mai sfânt loc al românilor…

- Da, pentru că nu ştiai dacă trăieşti până mâine. Această stare de tensiune extraordinară îţi dădea ocazia să îţi cunoşti marile tale intimităţi. Nu este vorba de o suferinţă. Tendinţa lor era exterminarea prin înfometare. Zarca e o închisoare în închisoare, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare, unde fără discuţie i se aplica regimul dorit fiecărui ins sau fiecărui grup de inşi. Ultimii ani - un an, doi - numai în zarcă m-au ţinut. I-am înfruntat la o întâlnire pe care ne-au făcut-o ei acolo, cu deţinuţii vânduţi, ceea ce era egal cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au băgat la răcitor. În trei zile mureai, constatat. M-au băgat cinci zile, nu am murit! M-au băgat şapte, n-am murit. La camere frigorifere, ştiţi. E groaznic! Nu ştiu dacă mă înţelegeţi… Aveam o curiozitate de copil să văd cum iese sufletul… Deci eram la marginea lucrurilor. Condiţii imposibile, ca să mori în trezire. Au murit mulţi. Eu nu am murit. Nu puteam vorbi decât prin morse, şi au cerut cei de alături să se spovedească. Tot prin morse. Eu puteam să transmit, dar nu puteam să primesc, pentru că dacă te prindea, te omora pe loc. Şi am aranjat aşa cu ei, tot prin morse. „Mâine, la o anumită oră - am apreciat cu ei atunci - staţi în partea asta a celulei. Eu vă dau un semnal prin bătaie, prin perete, şi îmi spuneţi păcatele şi eu vă dezleg. Cu o condiţie: dacă muriţi până mâine - pentru că aşa se punea problema - e valabilă spovedania. Dar dacă nu muriţi, la primul preot pe care-l întâlniţi să vă spovediţi din nou păcatele“. Adică să procedem cinstit în ceea ce priveşte respectiva taină. Vă spun acestea ca să aveţi o imagine a stării noastre spirituale acolo, când erai în fiecare clipă nesigur de clipa următoare. Această stare, care nu era de o zi, era de ani. Nu am putut vedea nici un semn de bunăvoinţă omenească, de om, în tot acest timp. Am fost întrebat de mulţi unde a fost mai greu: în închisoare sau în pustie, pentru că am trăit şi prin pustie. În închisoare, cei care nu credeau în Dumnezeu se chinuiau, şi le era rău. Pentru că nu era o forţă nevăzută care să oprească niţel pornirile sălbatice, de cruzime, de ură care apăsau mereu pe om. Asta lipsea. În pustie însă dracii cu care lupţi se temeau de Dumnezeu şi era mai uşor, cu toate intemperiile vremii: iarnă, zăpadă, fiare sălbatice, stare încordată şi acolo. Dar era totuşi o notă de libertate. Pentru că dumneavoastră toţi nu ştiţi cât e de scumpă libertatea şi pentru ce ne-a lăsat-o Dumnezeu.
Continuarea la Razboi Intru Cuvant

IURIE ROSCA: "Basescu m-a sunat si m-a indemnat sa intru la guvernare impreuna cu Voronin"

Presedintele Partidului Popular Crestin Democrat de la Chisinau vorbeste in exclusivitate pentru ZIUA despre misterul "mainii de ajutor" data de Basescu lui Voronin in 2005.

Domnule Iurie Rosca, recent presedintele Traian Basescu a afirmat public ca in 2005, dupa alegerile parlamentare din Republica Moldova, a contribuit la alegerea lui Vladimir Voronin in functia de sef al statului. Sunteti una dintre persoanele implicate in contextul complicat al acelui moment din 2005 si inca o persoana care a devenit astazi, impreuna cu PPCD, victima unei optiuni. Optiunea sustinerii lui Voronin. Ne puteti spune acum in ce fel a contribuit Traian Basescu la realegerea lui Voronin, din cunostintele dvs, pentru ca, din cate stiu, in 2005 comunistii au fost cei care au fost sustinuti de Vest, inclusiv si mai ales de Romania?

Da, este adevarat, domnul presedinte Traian Basescu a fost foarte activ si insistent in acea perioada pentru a-l reinstala pe Vladimir Voronin in functia de presedinte. Asa cum au facut-o si alti lideri occidentali. Dar ca sa fie mai clar de ce occidentalii l-au sustinut atunci pe Voronin este cazul sa ne amintim de ultima saptamana a lunii noiembrie 2003. A fost un moment de maxima tensiune politica, provocat de Kremlin, care a incercat sa anticipeze summit-ul OSCE de la Maastricht, summit programat pentru zilele de 1 si 2 decembrie al acelui an. Rusii au vrut sa realizeze un blitz-krieg diplomatic si sa-i puna pe occidentali in fata faptului implinit prin promovarea asa-numitului Memorandum Kozak. Esenta acestui document politic care tintea interesele geostrategice ale Moscovei consta in anexarea partii basarabene a Republicii Moldova prin alipirea malului drept al Nistrului la malul stang, nu prin reintegrarea Transnistriei in spatiul constitutional al intregului stat.
Consilierul si trimisul special al presedintelui Putin, Dmitri Kozak, a stat cam o saptamana la Chisinau. Presedintele Rusiei si-a anuntat vizita la Chisinau pentru a asista la ceremonia de semnare a unui document politic intre Voronin si Smirnov. Acest document prevedea prin­tre altele legalizarea prezentei militare ruse pana in 2020, crearea unui parlament bicameral, una dintre camere urmand sa fie controlata de separatistii de la Tiraspol, inclusiv acordarea dreptului de veto in chestiuni de politica interna si externa pentru deputatii de dincolo de Nistru, rezervarea de locuri in conducerea Guvernului, dar si in fiecare minister la nivel de viceministru, exact la fel si cu sistemul judecatoresc. Prac­tic intreg procesul decizional al autoritatilor centrale de la Chisinau urma sa treaca sub controlul Moscovei prin intermediul acestui plan. Atunci PPCD a organizat ample demonstratii de protest, iar Voronin a renuntat in ultimul moment sa semneze Memoran­dumul Kozak, Putin fiind nevoit sa isi contramandeze vizita la Chisinau.

Practic, din acel moment Voronin a intrat intr-un aparent conflict cu Moscova. Cum s-a rasfrant aceasta situatie asupra alegerilor din 2005?

Continuarea la ZIUA

APROPOS DE TOM GALLAGHER, RETEAUA SOROS - GDS, BASESCU, ROSCA STANESCU, ZIUA, CIVIC MEDIA si RONCEA: Jurnalismul à la Tom si jumatatile de adevar

In cursul acestei luni, in paginile "Romaniei libere" am numarat mai multe articole negative la adresa mea si a Asociatiei Civic Media. Intr-unul dintre acestea, distinsul dumneavoastra analist Tom Gallagher, poate cel mai competent si incisiv comentator strain al vietii politice dambovitene, face insa, in opinia mea, cateva greseli de interpretare a unor realitati triste din societatea civila si presa noastra. In editorialul sau "Jurnalism à la Jekyll & Hyde", unde se simte un soi de revolta si regret totodata privind situatia actuala a media romanesti, domnul Gallagher il confunda insa pe Sorin Rosca Stanescu cu mine si linia editoriala a ziarului ZIUA cu actiunile Asociatiei Civic Media.
Exista, totusi, o suma de diferente. Sorin Rosca Stanescu este directorul general al ziarului ZIUA, in timp ce eu sunt un jurnalist al ziarului ZIUA, care coordoneaza in acelasi timp si o asociatie de media, sustinatoare a conceptului de jurnalism civic. Cred ca asociatia pe care o reprezint deranjeaza multa lume, printre altele si deoarece are niste principii aparte fata de majoritatea agentiilor din Romania, care doar "monitorizeaza" media. Civic Media, de exemplu - si aici solicit sanctiunea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii -, nu accepta ziaristi care au activat in presa comunista. Totodata, dupa cum se stie, militeaza pentru deratizarea presei. In plus, Civic Media, in ciuda tacerii generale a unor lideri de opinie si organizatii altfel extrem de galagioase, este singura organizatie care a reclamat public mogulizarea si cartelizarea presei, considerand ca acest tip de concentrare a puterii media poate fi un pericol pentru democratia fragila a Romaniei.
Domnul Gallagher nu a observat aceste "amanunte". In schimb, ma uimeste cu o afirmatie de neinteles, spunand ca l-am transformat pe seful statului in "inamicul public nr. 1 al Romaniei", in pofida faptului ca "Victor Roncea si George Damian salutau, in 2005, in paginile cartii AXA: Noua Romanie la Marea Neagra, liniile noii politici estice, de asigurare a securitatii Romaniei, promovate de Traian Basescu". M-as fi asteptat insa ca un analist cu acribia domnului Gallagher sa caute si sa ofere, cel putin, un citat care sa ateste aceasta afirmatie. Ar fi avut surpriza sa nu-l gaseasca. Aceasta nu inseamna ca nu l-am criticat, pana acum, pe presedintele Romaniei, cand am considerat. Mi s-ar parea o anormalitate si o lipsa de profesionalism sa nu o fac, atunci cand este cazul.
Insa conditia presei romanesti este mult mai grava de fapt fata de cum o vede domnul Gallagher de la Londra. Jurnalistul roman, pe langa autocenzura de rutina practicata sub presiunea in care lucreaza la "moguli", se mai bucura si de punerea la zid a angajatilor mogulilor din "tabara intelectualilor". M-as fi bucurat daca domnul Gallagher ar fi observat si cum "oameni ai presedintelui", in calitatea lor dubla sau chiar tripla de agenti de opinie si de oficiali, se folosesc de autoritatea Administratiei Prezidentiale pentru a lansa atacuri tipice perioadei staliniste la adresa libertatii presei, cum nu s-ar accepta, mai mult ca sigur, pe malurile Tamisei. Ma refer aici, de exemplu, la presedintele Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, si director al periodicului "Idei in dialog" (patron Sorin Ovidiu Vantu), care a atacat virulent ziaristii de la ZIUA, anatemizati drept "obiectiv detestabili". Motivul: ziaristii de la ZIUA au indraznit sa sparga Omerta in ce priveste mafia culturala din Romania. Subordonatul sau, Mircea Mihaiet, vicepresedintele aceluiasi institut, a mers mai departe si, in "Romania literara" (patron Dinu Patriciu), a gasit "solutia": eliminarea ziaristilor incomozi de la ZIUA si din viata publica. Ceausescu, mic copil! Intelectualii in cauza sunt foarte bine ancorati in meandrele concretului: isi iau salariul de la Cotroceni si fac pe aparatorii lui Basescu (de fapt ai propriilor functii), trecand apoi cu sacosele pe la casieria... mogulilor, dusmanii de moarte ai presedintelui.
O alta diferenta neobservata de domnul Gallagher in tot acest melanj este faptul ca directorul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, este vizat de cuplul presedintele Traian Basescu - ministrul Justitiei Monica Macovei. In schimb, eu sunt luat la ochi, chiar in ziarul dvs., de personaje opuse acestui cuplu. Este vorba de presedintele autointitulatei Societati Academice din Romania si prepusa a Grupului pentru Dialog Social, Alina Mungiu-Pippidi, si de cea care ravneste din umbra la scaunul ministrului Justitiei, sorosista Renate Weber (aici are dreptate Tom Gallagher). Pentru Civic Media, explicatia este simpla: operatiunea noastra, "Voci Curate", a starnit agentii de influenta si spionaj ai unor servicii care isi simt acum periclitata activitatea din randurile presei si ale societatii civile. Pana acum, dupa cum se observa, majoritatea deconspiratilor si ex-nomenclaturistilor transformati peste noapte in vajnici anticomunisti sunt grupati in GDS, centrul ideologic postcomunism si postfesenism. Centrul logistic este asigurat de Renate Weber, sefa Retelei Open Soros.
Doamna Weber se simte nedreptatita de domnul Gallagher, afirmand in dreptul la replica pe care i l-ati acordat ca Civic Media a taxat-o dur de nenumarate ori si ca "Victor Roncea a demonizat-o". Corect. Aici ii dau dreptate doamnei Weber. Criticile Civic Media sunt insa intemeiate: Renate Weber si Reteaua condusa de dansa sustin, prin toate modalitatile, eliminarea simbolurilor religioase din scolile romanesti. Lasand la o parte aberatia in sine, de a te impotrivi in maniera totalitara vointei majoritatii Romaniei - o majoritate credincioasa, slava Domnului! -, practica domniei sale lasa de dorit. Mai precis, cererea antiicoane sustinuta de Renate Weber a fost inaintata si aprobata de CNCD (veritabil Minister al Gandirii orwelliene) din al carui mic comitet central face parte un anume Dezideriu Gergely. Nimeni altul decat un slujbas de-al doamnei Weber, pe care il regasim in Consiliul Director al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Oriunde, in lumea democratica, evident, acest fapt este un conflict de interese strident. Mai mult decat atat, se poate incadra la capitolul coruptie si trafic de influenta. Dar despre aceasta va trebui sa raspunda angajatul Soros la tribunal.
In concluzie: avem nevoie de observatiile pertinente ale domnului Tom Gallagher. Cu conditia ca acestea sa fie complete. Altfel, vorbim de jumatati de adevaruri, adica de minciuni prin omisiune.

Victor Roncea este presedintele Civic Media


Punct de vedere din Martie 2007, valabil si azi, cu exceptia faptului ca dupa Manolescu si Plesu s-a cuplat la pompa lui Patriciu

OBSESIA RONCEA pentru Tismaneanu: doua ore pe mobil din SUA pentru Blog Roncea



Cine ma citeste de pe yacht din largul coastelor Africii? :)

MINCIUNILE DOMNULUI TISMANEANU NUME DE COD "CAIN" (III) Unde sunt patru ani din viata sa de la "fuga" in Venezuela la acceptarea in SUA prin casatorie

Vladimir Tismaneanu - "Precizari autobiografice".
"3. Am plecat din tara, in conditii pe care le-am povestit de zeci de ori, in sept. 1981. Din februarie 1983 am transmis aproape saptamanal la Europa Libera. " (De unde? Mai exact, din ce tara? - Nota mea)

Scrisoare Deschisa catre presa romaneasca

Numirea lui Vladimir Tismaneanu la conducerea comisiei prezidentiale care are drept scop condamnarea crimelor savirsite in timpul regimului comunist – ca si incercarea sa de a monopoliza proiectul Muzeului Comunismului si a tranforma educatia asupra perioadei comuniste intr-o afacere mistificatoare - ar putea sa devina o complicatie serioasa si stinjenitoare pentru presedintele Basescu si sa afecteze credibilitatea Romaniei in lume.
Si iata de ce: Vladimir Tismaneanu a obtinut titlul de doctor in sociologie politica in Romania (1976) intr-o perioada in care, dupa cum stim cu totii, admiterea pentru obtinerea acestui titlu era limitata, fiind acceptati numai cei care erau pregatiti pentru functii de conducere si propaganda in PCR. Disertatia sa, de altfel destul de subtire (101 pagini), care a fost publicata de catre Editura Politica in 1976 (unde tatal sau, Leonte Tismaneanu, era un propagandist cu mare influenta) dovedeste ca Tismaneanu era un adept inflacarat al comunismului habotnic.
Intitulata “Noua Stinga si scoala de la Frankfurt”, teza ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranzitii bruste si prin studii metafizice. SINGURA MODALITATE DE A DEPASI ACEST STATU-QUO ESTE REVOLUTIA SOCIALISTA, IN CARE CLASA MUNCITOARE, CONDUSA DE PARTIDUL POLITIC REVOLUTIONAR, VA AVEA ROLUL PRINCIPAL.” Foarte suspect, dar disertatia lui Tismaneanu nu poate fi gasita nicaieri in bibliotecile din Romania! Profesorii si colegii care il cunosc pe Tismaneanu inca din vremea aceea confirma ca acesta era un produs al PCR, care a beneficiat de privilegiile de care se bucura nomenklatura si ca a participat activ la ducerea la indeplinire a programului partidului.

CONTESTAT IN SUA DE UNIVERSITARI SI FOSTI DETINUTI POLITIC

Ion Mihai Popescu, care a supravietuit celor 8 ani de inchisoare politica pe care a trebuit sa-i execute in timpul regimului comunist, a fost, intre anii 1974 -1989, profesor asociat la Facultatea de Filosofie - Sociologie a Universitatii Bucuresti. El scria: “Acel Vladimir Tismaneanu pe care l-am cunoscut era un student mediocru impus institutiei noastre academice de catre tatal sau, membru marcant al nomenklaturii marxist-leniniste vinovata de distrugerea unei intregi generatii culturale romanesti… Domnul Vladimir Tismaneanu a fost membru activ al Partidului Comunist Roman incepind din anul 1973, pina la plecarea sa din Romania, in 1981; a fost conferentiar de Marxism-Leninism in cadrul CC al UTC si autorul unei lungi serii de articole incendiare, de un dogmatism extrem, scrise in perioada plina de coruptie si imoralitate a dictaturii Ceausescu.”
Intr-o scrisoare trimisa rectorului Universitatii Maryland, profesorul Popescu demasca recomandarile “academice” si il invita pe Vladimir Tismaneanu “sa sustina in fata unei comisii integre, formata din oameni de stiinta americani si romani, O DISERTATIE AUTENTICA PENTRU OBTINEREA TITLULUI DE DOCTOR”.
Un alt martor, profesorul Stefan Costea, scria: “Vladimir Tismaneanu a fost admis, pur si simplu, la Universitate (in Bucuresti) datorita tatalui sau, Leonte, care era un membru important al Partidului Comunist. Iar pe parcursul intregii sale cariere universitare, Vladimir Tismaneanu a fost educat tocmai in acest scop. In timpul cind a functionat in cadrul Universitatii, Vladimir Tismaneanu a fost un propagandist comunist activ. Datorita protectiei puternice a rudelor lor comuniste, acesti «studenti speciali» puteau sa terorizeze o intreaga facultate prin influenta lor politica. Domnul Tismaneanu a fost un exemplu corupt al acestui tip de student, care si-a folosit influenta pentru a victimiza multe persoane din lumea academica”. De asemenea, studentii Universitatii Maryland si-au exprimat, in fata autoritatilor academice americane, indignarea fata de asa-zisele studii universitare si fata de activismul comunist al domnului Tismaneanu din timpul regimului represiv al lui Ceausescu.
Julia Vergona scria: “Domnul Tismaneanu nu a efectuat niciodata studii de «echivalare» cerute in SUA pentru orice profesie, incepind de la soferii de taxi si terminind cu toate specialitatile medicale. Pe noi ne costa zeci de mii de dolari si multi ani de activitate academica CINSTITA, sacrificii si diverse slujbe in timpul week-end-ului pentru a obtine titlul de Ph.D. …” - continua doamna Vergona. “Este un adevarat scandal ca unor indivizi, precum domnul Vladimir Tismaneanu, li se permite sa predea intr-o Universitate americana si sa se afle alaturi de tinerii americani increzatori si entuziasti.”

INTERZIS IN FRANTA SI SUA PATRU ANI

Vladimir Tismaneanu a ajuns in Statele Unite printr-o serie de manevre destinate sa ascunda sistemului legislativ american activitatea sa ca membru al Partidului Comunist. Recent, am aflat ca, in 1981, Tismaneanu a parasit Romania impreuna cu mama sa (membra veterana a Komintern, cu o viza speciala facilitata de unul dintre cei mai influenti membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, cu drept de sedere in toate tarile vestice in care existau partide comuniste - Ghizela Vass). Si cu ajutorul Securitatii din Romania. (Vezi Raportul din 13 august 1987, volumul 9, fila 10.947, care se poate obtine de la arhiva serviciului secret roman - SRI). El nu a fost niciodata “dizident” in Romania. Ba, dimpotriva, a fost un personaj strident, care facea o intensa propaganda comunista.
Conform documentelor, Tismaneanu a sosit in SUA, prin Philadelphia, la 1 octombrie 1985, dupa ce i s-a refuzat acordarea azilului politic in Franta si viza de intrare in SUA. CE A FACUT VLADIMIR TISMANEANU IN CEI 4 ANI (1981 - 1985) de cind a parasit Romania si pina a sosit in SUA, prin casatorie? Cum a fost posibil ca pasaportul sau romanesc sa nu fie anulat de catre vigilentele autoritati romane ale vremii si sa i se acorde noi vize de catre diverse ambasade romanesti din Vest?
In fapt, pe baza legaturilor lui cu Brigazile Rosii Internationale, acestea l-au ajutat sa plece in Venezuela, dupa ce i s-a refuzat initial viza de intrare in SUA. De abia in 1985 Vladimir Tismaneanu si-a realizat scopul: sa ajunga in SUA, casatorindu-se cu o cetateana romano-americana, o prietena de familie si vecina in acelasi cartier renumit al nomenklaturii din Bucuresti - Primaverii. Dar, foarte curind, el a demonstrat ca aceasta casatorie era doar o acoperire, caci a divortat. Dupa ce a ajuns in SUA, Tismaneanu pare sa se fi “convertit” la valorile liberale si ale economiei de piata si a inceput sa scoata pe banda rulanta articole si carti (invirtindu-se in jurul acelorasi subiecte ca in perioada inflacaratului sau activism comunist) cu ajutor editorial semnificativ din partea celei de-a doua sotii.
Dar doua lucruri sint evidente in productiile sale:
1)
La fel ca si in scrierile pro-comuniste din anii ‘70, el este preocupat de deviationism si nu de principiile care, in sine, sint gresite. Tismaneanu condamna esecul politic postbelic al Romaniei provocat de deviationism - Ceausescu era un individ siret. Acest Tismaneanu a criticat utilizarea “perversa”, de catre Ceausescu, a nationalismului - de parca mindria nationala era adevaratul vinovat, iar nu politica de control socialist/comunist al vietii sociale, religioase si economice;
2) Are o reala aversiune fata de Romania si fata de Biserica Ortodoxa Romana si portretizeaza tara intr-un mod ridicol, inexact si distrugator. Intotdeauna se “invirte” in jurul acelorasi surse, la fel ca in anii in care a facut propaganda comunista in Romania.
In cartea sa din 1998, intitulata “Fanteziile Salvarii: Democratie, Nationalism si Mit”, Tismaneanu nu este interesat de stergerea trecutului comunist, sau de a da in vileag criminalii epocii staliniste. Dimpotriva, el se teme ca nationalismul va fi reinstaurat si ca anti-semitismul isi va face din nou simtita prezenta, doua temeri politice exagerate, care aproape ca nu au nimic in comun cu viata reala din Romania post-revolutionara. Asa dupa cum a observat un renumit critic literar: “deoarece acorda un spatiu atit de larg antisemitismului, Tismaneanu nu pune in discutie, decit in mica masura, probleme mult mai presante: coruptia masiva, dezastrul ecologic, traficul de persoane si organe, declinul demografic etc”.
Pentru a-si sustine opiniile expuse in cartea “Ana Pauker: Ascensiunea si Decaderea unui Comunist Evreu (2001)”, Vladimir Tismaneanu nu ii prezinta pe acei oameni care au fost condamnati la moarte de catre junta comunista de orientare dura trimisa de la Moscova (ca si tatal lui). Nu, el o caracterizeaza drept “o figura proeminenta a Comunismului European”, cu un “rol contradictoriu atit in istoria Romaniei, cit si in cea a comunismului international.” Contradictoriu? Mai bine spus funest, brutal, anti-crestin si lipsit de omenie.
Daca este obsedat de trecutul comunist, ar fi mai bine sa-l scoata in evidenta si sa-l faca mai acceptabil pentru urmasi, nu sa-l ingroape o data pentru totdeauna.

BANI FURATI DE LA ROMANI SI AMERICANI PENTRU "MARELE SOC"

In anul scolar 2003-2004, Tismaneanu a beneficiat de un salariu intreg provenit dintr-un program al National Endowment of Democracy (NED) (dupa cum face acum cu ICR). Acest program nu este destinat persoanelor de genul lui Tismaneanu. Programul a fost organizat de catre Congresul SUA pentru “sprijinirea activistilor democrati, a celor care sustin drepturile omului, a jurnalistilor si a celor care activeaza in primele rinduri, promovind democratia in tarile care aspira la un statut democratic.”
De fapt, Tismaneanu a luat locul care ar fi trebuit sa-i revina unui cetatean roman care lucreaza in acest domeniu in tara sa.
Si ce a facut timp de un an, cind a fost platit generos din taxele impuse contribuabililor americani? Tismaneanu a lucrat la o carte care il preamareste pe…. Ion Iliescu! Un alt prieten bun al “elitei” moscovite si al lui Leonte Tismaneanu. "Marele Soc - Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu", in care acesta il gadila pe liderul comunist astfel: "Indraznesc sa spun ca noi avem si anumiti prieteni comuni, si anumite lucruri biografice in comun. Parintii dumneavoastra au facut parte din miscarea comunista clandestina, parintii mei au facut parte din miscarea comunista clandestina"
Desi acest proiect presupunea ca va studia democratia din Romania, el a folosit timpul si banii pentru a lucra la “Marele soc” (2005), o carte care incearca sa-l purifice pe Ion Iliescu de propria sa identitate comunista. In comentariile facute asupra acestei carti, Ion Iliescu se refera la Tismaneanu ca la: “un om in care pot sa am incredere; el provine din elita comunista”. Se spune ca in vara lui 2004, chiar Ion Iliescu era gata sa-l numeasca pe Tismaneanu presedintele Comisiei falsificatoare pentru studierea si condamnarea crimelor comunismului.

DAT AFARA DE LA CATEDRA "ION RATIU"

In SUA, controversa legata de Tismaneanu a continuat. Cind a facut lobby, ca sa fie numit in functia de presedinte al Departamentului Ion Ratiu de Studii Romanesti din cadrul Universitatii din Georgetown, in 1996, rectorul catolic al universitatii, descoperind trecutul comunist al lui Tismaneanu si recomandarile “academice” ale acestuia, s-a opus personal. Drept rezultat, Ion Ratiu a ales alt candidat.
La acea vreme, Liviu Turcu, un fost ofiter de informatii externe care a dezertat in SUA, a dat pe fata, ca sursa sigura, pentru a fi incluse in dosarul sau, activitatea comunista a lui Tismaneanu si legaturile cu KGB, prin intermediul familiei sale. (Printre altele, Liviu Turcu a aratat ca un unchi al lui Vladimir Tismaneanu a fost general KGB numit in Franta in anii ‘30 si ca, dupa anii ‘50, timp de citiva ani, acesta a primit unele distinctii, adapost si bani in Romania).
Desi in ultimii 10 ani Vladimir Tismaneanu a produs o multime de hirtii, nu merita sa fie Judecatorul Comunismului, deoarece este mult prea implicat in aceasta tragedie politica epica pentru a o judeca. A transformat intrigile si birfa dintre comunisti (de exemplu, familia sa) intr-o pseudo-stiinta. El nu a repudiat in mod total devotamentul dogmatic, ateist al ideologiei respective, inca se mai scalda in el. Din punct de vedere moral, Tismaneanu este cu totul nepotrivit pentru aceasta functie.

UNDE ESTE DOSARUL DE LA CNSAS - ASRI DAR SI ARHIVA SIE?

Nu putem sa credem ca Tismaneanu are “trecere” la Traian Basescu, asa cum s-a laudat in fata unor persoane la Washington, datorita “prietenilor sai Mihai Razvan Ungureanu, Andrei Plesu, Claudiu Saftoiu (?) si altii”. Ar fi o jignire de neiertat pentru toate victimele comunismului si pentru cei care au ales Alianta DA ca scribul favorit al lui Ion Iliescu sa decida si sa judece crimele indreptate impotriva lui Dumnezeu si toate crimele comise in numele acelei ideologii. Tismaneanu da dovada de o comportare obsesiva, fiind oricind gata sa distruga fara scrupule, in continuare, imaginea Romaniei in lume si sa creeze disensiuni in tara. Minciunile privind teza pentru obtinerea titlului de doctor si ascunderea faptului ca a indemnat ca aceia care s-au opus comunismului sa fie izolati si repudiati (se poate vedea in sutele de pagini din ziarele comuniste din anii ‘70) demonstreaza ca Tismaneanu nu este persoana adecvata pentru aceasta functie - in ciuda votului controversat al CNSAS in aceasta problema, a Dosarului sau de la Securitate.

Dan Muresan
MA in Political Science, George Washington University
MB London School of Economics
Political Consultant for the Republican Party, US

MINCIUNILE DOMNULUI TISMANEANU NUME DE COD "CAIN" (II). Contestatarii Raportului Tismaneanu: detinutii politic, academicieni, Biserica, analist CIA sa

Vladimir Tismaneanu - "Precizari autobiografice"

"1. Se uita ca dezbaterea privind legitimitatea numirii mele ca presedinte al Comisiei a inceput acum mai bine de trei ani. Principalii contestatari au fost Vadim, Iliescu, Bolcas, Ion Coja, Ungheanu, Nistorescu, fratii Roncea, SRS, Pelin, Dan Motreanu (PNL). Dan Voiculescu a inceput atacurile prin intermediul Jurnalului National numai dupa ce Comisia a refuzat sa se implice in cazul sau. Ulterior, au venit neo-stangistii (”Iluzia anticomunismului”) iar, mai recent, o noua zona fundamentalist-ortodoxista cu prelungiri pe bloguri huliganice (M. Platon, etc.). Din nefericire, multi dintre acestia au recurs la argumente similare, ca lexic si ca mentalitate, cu ale national-stalinistilor (Ciprian Siulea, Dan Ungureanu)."

Cateva dintre contestarile la adresa numirii kominternistului Vladimir Tismaneanu, in ordinea lor cronologica, incepand cu decembrie 2005:

1. CENTRUL REZISTENTEI ANTICOMUNISTE, autor al proiectului Muzeului Comunismului din Europa la Bucuresti, Presedinte de Onoare: Vladimir Bukovski. Vezi: Semnificatia proiectului Tismaneanu

2. PRESA ROMANA, prin nenumarati jurnalisti onesti. Cateva exemple: De ce nu avem nevoie de raportul Tismaneanu , Tinerete revolutionara - Tismaneanu, intaiul comunist al tarii , Raportul Tismaneanu nu poate fi "izvor de drept" , Vladimir Tismaneanu ne scoate vinovati ca popor , Raport na turbinka, Tismaneanu! , Tismaneanu: „Partidul actioneaza continuu..."

3. LUMEA ACADEMICA. Profesor Univ Dr Daniel Barbu, directorul Institutului de Studii Politice: Controverse ale Raportului Tismaneanu , Prof Univ Dr Nicolae Georgescu: Epitete şi contradicţii în Raportul Tismăneanu , Prof Univ Dr Mihai Ungheanu, Prof Univ Dr Ilie Badescu, Prof Univ Dr Mihail Diaconescu, Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu, Academician Dinu C Giurescu: Un nou Raport asupra ocupatiei comuniste a Romaniei , Preot Prof Univ Dr Adrian Gabor: NOTE DE LECTURĂ ASUPRA RAPORTULUI TISMĂNEANU , Dr Florin Abraham: Falsul si minciuna din Raportul Tismaneanu

4. BISERICA ORTODOXA ROMANA. Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de Raportul Tismaneanu , Un capitol ticalos - Biserica tinta , Defaimarea Parintelui Staniloae , BOR: "Ar fi regretabil daca Raportul Tismaneanu ar fi publicat in forma actuala" , STUDIU BOR - Restabilirea adevarului istoric dupa atacarea Bisericii in Raportul Tismaneanu

5. BISERICA CATOLICA. IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Romano-Catolic de Bucuresti: BISERICA SI COMUNISMUL

6. SOCIETATEA CIVILA. Raportul Tismaneanu – o incercare de falsificare a istoriei Romaniei , Comisia Tismaneanu schimba “Raportul Final” pe sest , Cele trei variante ale cameleonicului Raport Tismaneanu , Cum il pacalesc anti-ortodocsii pe Basescu , Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu si Nicolae Manolescu expusi la Muzeul Comunismului

7. ISTORICI. Tismaneanu a "omis" Katynul romanesc din Basarabia , Dupa RAPORTUL TISMANEANU un nou volum ROLLER anti-ortodox: "Istoria" GDS a comunismului din România , Prof Dr Radu Ciuceanu, INST: "A Treia Republica" Kominternista - "Statalitatea poporului moldovenesc" - Documente si Contestatie

8. MINERII DIN 1977. Liderul minerilor din Valea Jiului, Constantin Dobre despre Minciunile raportului Tismaneanu si Ucis de Comisia Tismaneanu

9. ASOCIATIA 15 NOIEMBRIE 1987 - BRASOV. Rezolutia Rezistentei Romanesti la Conferinta Internationala "20 de ani de la revolta anticomunista muncitoreasca de la 15 noiembrie 1987": Condamnarea comunismului si Raportul Tismaneanu, Florin Postolachi despre Vladimir Tismaneanu - AUDIO , "Cutremurele nu au fost nimic pe langa ce s-a intamplat!": ZIUA , Eroii pentru Romania vs mistificarea Istoriei - Un an de falsuri. Ora Adevarului

10. DISIDENTII ANTICOMUNISTI Victor Frunza si Ionel Cana, fondator al celui dintai sindicat liber din Romania (SLOMR): Raportul Tismaneanu - Protest fata de 'dubla morala' , Neokomii lui Tismaneanu, demascati de Victor Frunza , Ionel Cana: Raportul Tismaneanu este bun de maculatura

11. FOSTII DETINUTI POLITIC. Centrul Rezistentei Anticomuniste (presedinte de onoare Vladimir Bukovski), Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti, Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista, Asociatia 15 Noiembrie 1987, Brasov, Constantin Dobre, Vasile Paraschiv si Iulius Filip, sustinator al Sindicatului Solidaritatea: Detinutii politic catre Traian Basescu: Raportul Tismaneanu, un fals care trebuie oprit , ZIUA: Revolta detinutilor politici , Protest al luptatorilor anticomunisti fata de Raportul Tismaneanu . TICU DUMITRESCU si AFDPR: Raportul Tismaneanu contine date eronate: ZIUA




19. VLADIMIR BUCOVSKI: Dovada Bukovski

20. PAUL GOMA (Dar nu ultimul pe lista, aceasta fiind mult mai lunga): Intr-o scrisoare adresata presedintelui Basescu prin intermediul Asociatiei "15 Noiembrie 1987" Brasov, Paul Goma ii desfiinteaza pe membrii "Comisiei Tismaneanu" de cercetare a ororilor comunismului din Romania

Invitat initial, in aprilie a.c., sa faca si el parte din aceasta comisie - dupa ce, in septembrie 2005 ceruse zadarnic infiintarea unui Institut pentru Studierea Terorii Bolsevice in Romania - Goma sustine ca a fost "expulzat" din ea.

Intr-o scrisoare trimisa sambata, prin e-mail, Asociatiei "15 Noiembrie 1987" Brasov pentru a fi inmanata presedintelui Basescu dupa citirea ei la cea de-a patra intrunire a Rezistentei Anticomuniste Romanesti, Paul Goma ii desfiinteaza moral, in bloc, pe membrii "Comisiei Tismaneanu", infiintata recent de seful statului pentru cercetarea ororilor regimului comunist din Romania. Invitat initial, in aprilie a.c., sa faca si el parte din aceasta comisie - dupa ce, in septembrie 2005 ceruse zadarnic infiintarea unui Institut pentru Studierea Terorii Bolsevice in Romania - Goma sustine ca a fost "expulzat" din ea de catre "acei autodeclarati «membri eminenti ai societatii civile» care colonizasera, de la 22 decembrie 1989, tribunele, prezidiile, balcoanele, platourile de televiziune, microfoanele, presa scrisa, posturile, bursele, pentru a ne explica noua, neinformatilor, noua, naivilor, cat si cum si pe unde «rezistasera» ei comunismului: Blandiana, Liiceanu, Plesu, Manolescu, Adamesteanu, Dan Pavel, Oisteanu, Jela, Stelian Tanase, Antohi, A. Mungiu Pippidi...lista e mult mai lunga."
Dupa ce puncteaza "Motivele pentru care acesti «directori de constiinta» nu aveau ce cauta intr-o asemenea comisie: «trecutul de lupta» anticomunista al lor - traficat post-festum, deci mincinos; cunostintele lor de istorie in general, in special de istorie contemporana a Romaniei - nule, chiar daca unii dintre ei se prezentau ca istorici", Paul Goma concluzioneaza, in acelasi registru, ca toti acesti «membrii de drept ai drectoratului de opinie» din nefericita noastra tara, profesionistii in prelingerea de la un prezidiu la o comisie, de la un colocviu la o dezbatere-asupra, cu tot cu scaunul autorepartizat lipit de sezut (...) au intrat in panica, s-au adunat, au dat mana cu mana, ca de obicei pe meleaguri mioritice si tot pentru o cauza mizerabila: expulzarea acelui ins care facuse ceea ce ei nu facusera nici macar in gand impotriva comunismului!"
Dupa care, in finalul scrisorii, Goma ii face presedintelui Basescu si o propunere: "sa facem noi, neistoricii, alfabetizarea istoricilor romani din comisia cu pricina", punandu-i la dispozitie, in acest scop, volumele sale intitulate "Scrisuri", "bibliografie ce le va oferi cateva notiuni elementare de istorie si de morala in abordarea istoriei (...) si le va fi folositoare pentru a afla in sfarsit, ce este aceea Istorie a Romaniei Contemporane si cu ce se mananca ea."

CIVIC MEDIA: Un nou Raport asupra ocupatiei comuniste a Romaniei

Academia Romana, Presedintele si Parlamentul Romaniei vor primi spre studiu si dezbatere un Raport real asupra perioadei ocupatiei comuniste a Romaniei, dupa ce o parte a societatii civile si academice a constatat ca Raportul Tismaneanu nu este un document stiintific ci un text falsificator indreptat impotriva intereselor si valorilor nationale. Costurile noului Raport vor fi suportate de forurile civice si academice implicate si nu se vor ridica la suma de circa 100.000 de euro cat a costat statul roman Raportul Tismaneanu. Aceasta a fost concluzia simpozionului "Al cui este Raportul Tismaneanu? - Document politic sau lucrare stiintifica, izvor de drept sau rafuiala trotzkista?" organizat joi, 29.03.2007, de Asociatia Civic Media, Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti si Societatea academica pentru adevarul istoric.
In timpul conferintei, participantii, supravietuitori ai temnitelor comuniste, militanti anticomunisti, academicieni, istorici, sociologi, teologi, cercetatori, jurnalisti, au sustinut puncte de vedere privind intreaga perioada a ocupatiei Romaniei, incepand cu primele crime in masa comise de bolsevici la adresa romanilor din Basarabia, in 1940.
Majoritatea vorbitorilor au evidentiat caracterul nestiintific al Raportului Tismaneanu, ca si carentele grave ale Comisiei cu acelasi nume, subliinind optica politica partizana si metodele perverse de lucru folosite.
Vorbitorii au evidentiat faptul ca Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a fost intoxicat si manipulat de un grup de interese antiromanesti care incearca ocuparea unor pozitii de forta in stat, cu efecte periculoase asupra sigurantei nationale. Daca presedintele ar fi fost consiliat responsabil s-ar fi descoperit la timp ca acest document de circa 666 de pagini are ca menire, printre altele, consolidarea unei grupari agresive care poarta coordonatele descrise de Samuel Huntington pentru definirea retelelor internationaliste neo-kominterniste.
Participantii la conferinta "Al cui este Raportul Tismaneanu" au schitat o intiativa legislativa care sa priveasca supravietuitorii inchisorilor comuniste si victimele regimului de ocupatiei cat si pe cei vinovati de crimele faptuite in perioada 1940-1989. Vorbitorii au amintit faptul ca de ocupatia bolsevica a Romaniei se face vinovata Armate Rosie a fostei URSS, motiv pentru care succesoarea acesteia, Federatie Rusa, ar fi normal sa-si ceara oficial scuze pentru crimele comiise la adresa natiunii romane. Vectori ai acestui sistem criminal actioneaza si astazi deghizati in democrati in cadrul societatii civile, politice si culturale din Romania.
Disecand pe capitole Raportul Tismaneanu s-a afirmat in mod repetat ca textul in cauza nu serveste adevarul istoric ci tinteste batjocorirea credintei ortodoxe a romanilor, manipularea noilor generatii si impunerea unor mistificari cu tangente penale, motiv pentru care se impune un studiu real, nepartizan, stiintific, conform realitatilor perioadei in care Romania s-a aflat sub ocupatia unui regim anti-crestin si anti-uman de sorginte bolsevica.

Sinteza : Cateva intrebari pe marginea Raportului Tismaneanu
Aparitia lui Vladimir Tismaneanu in fruntea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Perioadei Comuniste, infiintata de presedintele Traian Basescu la 5 aprilie 2006, ramane inca un mister pentru opinia publica. Despre Tismaneanu, cercetatorul Vladimir Alexe publica faptul ca a plecat din tara in 1981 cu avizul Securitatii, existand apoi o perioda invaluita in negura pana cand acesta a reusit sa-si gaseasca o casatorie pentru a patrunde in SUA si obtine cetatenia americana, in ciuda faptului ca fusese un proletcultist al Partidului Comunist din Romania.
Infiltrarea sa la Cotroceni a fost in mod cert bine orchestrata, prin presiuni intretinute cu materiale de presa aparute in organele retelei Soros-GDS si apeluri ale “societatii civile”, introduse apoi in mapa speciala a presedintelui si insotite de un “sfat” bine plasat.
Rezultatul Comisiei, pretinsul “raport stiintific”, a confirmat temerile specialistilor romani dedicati apararii valorilor si ideii nationale. “Cum poate deveni izvor de drept un material incropit in grabă, compilat din surse amestecate, un „Raport final“ lipsit de acribie si suport stiintific? Este un semn de intrebare serios, deoarece pune in discutie o institutie a statului - Presedintia, deja atacata din toate directiile. Sa fie Tismaneanu „Calul Troian“ introdus in Palat pe usa din dos - in orice caz pe cai oculte -, de catre membrii retelei neo-kominterniste iesite din conservare dupa „lovitura“ din 89?”, se intreba intemeiat profesorul Nae Georgescu dupa publicarea Raportului pe site-ul Administratiei Prezidentiale (ridicol denumit presidency.ro).
De la bun inceput, componenta Comisiei a devenit in sine un grav semnal de alarma privind interesele de grup ale gastii anti-romanesti care incearca sa acapareze toate institutiile de forta ale statului. In locul unor specialisti veritabili si in timp ce Paul Goma era recuzat folosindu-se pretexte absurde, gasim in schimb un melanj intre disidenti inchipuiti sau creati de servicii secrete anti-romanesti, nomenclaturisti comunisti si colaboratori murdari ai Securitatii, deconspirati pe capete de catre Asociatia Civic Media.
Dintre nomenclaturistii bine reliefati in grupul “intelectualilor rosii” ii avem, din capul locului, pe Vladimir Tismaneanu, care a tinut sa-si condamne si tatal, si pe cei care au incercat in van sa-si cosmetizeze trecutul: Horia Roman Patapievici, al carui tata a fost angajat al Armatei Rosii si apoi delegat din Austria pentru a inchega celulele Partidului Comunist din Romania sau Sorin Iliesiu, fiul propagandistului comunist si operatorului preferat al lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Ambii, membri de frunte ai GDS. La fel, Stelian Tanase, al carui tata ocupa functii de raspundere in ierarhia comunista sau chiar si Radu Filipescu, presedintele GDS, pentru al carui act de disidenta Securitatea a tinut totusi cont si de faptul ca este nepot al lui Petru Groza. Sigur, ei n-au nici o vina pentru faptul ca s-au nascut, au crescut si s-au format in sanul burgheziei rosii. Insa se pune o intrebare firesca: de ce nu s-au regasit oare in aceasta Comisie, din aceeasi “intamplare”, fiii unor detinuti politici executati la figurat sau chiar la propriu de parintii actualilor membri ai Comisiei Tismaneanu?
Alte persoane din gruparea pripasita la Cotroceni, cum ar fi Marius Oprea sau Constantin Ticu Dumitrescu, in ciuda pozitiilor cheie pe care le ocupa, unul la Guvern si altul la CNSAS, cu rang de secretar de stat, nu au nici astazi certificat ORNISS, ceea ce vorbeste destul de la sine.
Apoi, dintre turnatori si impostori, cazul Sorin Antohi este de o notorietate sumbra. “Expertul” lui Tismaneanu, “doctorul” inchipuit Antohi, membru de marca al GDS, s-a retras public din postul de la Cotroceni numai dupa ce Asociatia Civic Media a anunta ca are date certe despre colaboratorii Securitatii din Comisia care condamna si... Securitatea. Cazul Antohi a revelat o alta complicitate la savarsirea unei infractiuni, soldata cu o urmarire penala in curs: reconspirarea lui Antohi de catre fosti sau actuali membri ai CNSAS, ca Andrei Plesu, Horia Roman Patapievici sau Mircea Dinescu, care ii cunosteau dosarul inca din 2002.
Intre timp, la sfarsitul lui 2006, Mihnea Berindei, fondator al Grupului pentru Dialog Social, a fost si el, in sfarsit, deconspirat, insa fara tam-tam: turnator al Securitatii inca din 1968 si posesor al mai multor “nume conspirative”. In ciuda apelurilor Civic Media, acesta nu a dispus sa-si anunte retragerea din Comisiei, patand in continuare prestigiul institutiei Prezidentiale, ca si turnatorul Iustin Marchis, sus-pus - de pe vremea cand Andrei Plesu tragea sforile la Cotroceni - chiar in Cancelaria Ordinelor , respectiv in Consiliul de onoare care confera cea mai inalta decoratie a tarii - Ordinului naţional „Steaua României”.
Alte surse vorbesc de agentul “istoric” cu nume de cod “Pavelescu”, care face inca pe mortul in papusoi. Apoi, bietul Mitropolit Corneanu, care insa a aflat la sfarsitul Raportului ca...facea parte din Comisie, fiind folosit fara stirea sau vrerea sa. Daca Virgil Ierunca a murit si Monica Lovinescu de abia mai umbla cu scaunul cu rotile – dupa cum observa Mihai Pelin –, iar Nicolae Manolescu, secundul lui Zigu Ornea si favorit al lui Gogu Radulescu, este ocupat cu cele patru functii de raspundere ale sale (presedinte al Uniunii Scriitorilor, director al Romaniei literare, ambasador UNESCO si Dumnezeu mai stie ce), iar alti membri sunt cetateni si rezidenti ai unor state straine, se pune firesc intrebarea: cine a scris “Raportul Tismaneanu”? “Experti” care nu isi semneaza “opera” in dreptul fiecarui capitol, cum ar fi Braga Ruxandra-Mihaela alias Ruxandra Cesereanu, Hannelore Baier, Robert Furtosh, Armand Gosu, Germina Nagat si Levente Salat sau asa-intitulatii “Experti cu statut special”, Stefano Bottoni, Csaba Zoltan Novak si Agoston Olti?!
Dupa publicarea carpelii pompos denumite “Raport Final”, la 18 decembrie 2006, si condamnarea de catre presedintele Traian Basescu a comunismului fara sa realizeze si ca gireaza un fals ordinar, proteste din ce in ce mai bine conturate au inceput sa se faca auzite in pofida incercarilor disperate ale retelei Comisiei de a le ingropa printr-o campanie avida de cumparare a sufletelor presei si patronilor ei.
Un grup academic constituit ad-hoc pentru apararea adevarului istoric a consemnat dupa prezentarea pe Internet a Raportului Tismaneanu ca acesta nu slujeste interesele statului roman si ascunde adevaratul caracter al comunismului: de sistem supranational, anticrestin, antiuman, antinational, impus popoarelor prin forta militara a imperiului sovietic si prin forta ideologic-represiva a internationalelor comuniste. Tenta centrala este de a induce o simpatie intratextuala fata de sovietismul gorbaciovist – creatie strategica a KGB care a dus inclusiv la elaborarea planurilor loviturii de stat din decembrie 1989 si la asigurarea continuitatii agentilor anti-Romania conform sloganului enuntat de Valter Roman “dupa noi, vom veni tot noi”.
Raportul Tismaneanu a fost considerat imediat de reprezentanti ai Bisericii drept un produs mistificator care reflecta interese de grup potrivnice interesului national, jignind in mod grav si cu reavointa credinciosii ortodocsi ai Romaniei, Biserica nationala. Declaratia Patriarhiei Romane l-a obligat pe Vladimir Tismaneanu, la cererea presedintelui Traian Basescu, sa ofere o explicatie in scris, publicata pe site-ul Presedintiei pe 21 decembrie 2006. In aceasta, Tismaneanu afirma – culmea – ca asa-zisul “Raport final” este doar o “versiune preliminară” a unui “text perfectibil” ce urmeaza sa fie tiparit. “Ar fi regretabil daca Raportul Tismaneanu ar fi publicat in forma sa actuala”, a anuntat purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica.
Descoperirea facute de liderul grevei minerilor din ’77, Constantin Dobre, ca este ucis in Raportul Tismaneanu, chiar si dupa ce a reclamat oficial si vehement o suma de neadevaruri, ofera exemplul cel mai cras asupra neprofesionalismului “expertilor” platiti in total cu circa 100.000 de euro, din banul public.
Comisia a inceput dupa acest incident semnalat de ziarul ZIUA sa opereze modificari on-line pe textul Raportului...”final”, insa fara sa anunte oficial cand, cum, unde si ce. Civic Media a identificat pana acum in circulatie libera pe Internet trei variante “oficiale” diferite ale Raportului “final”.
Pe o asemenea lucrare nu se poate cladi ceva durabil si atat Academia Romana ca institutie cat si istoricii, sociologii, carturarii romani si mass media Romaniei trebuie sa-si rezerve dreptul de a contesta Raportul Tismaneanu, se arata intr-o luare de pozitie a Societatii academice romanesti, care face un Apel Parlamentului Romaniei sa examineze in amanunt continutul Raportului si sa sanctioneze textul care prezinta istoria deformat si cu vadite accente de tendentiozitate.
Raportul, din nefericire pentru statul roman, care si-l asuma prin interventia directa a Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, nu este elaborat pentru a servi adevarul si reprezinta inca o incercare de a falsifica identitatea poporului roman si a istoriei sale din secolul XX si o a doua incercare de confiscare a revoltei si idealurilor anticomuniste din decembrie 1989, considera Civic Media.
Reactile critice au inceput sa se inmulteasca pe masura ce expertii si victimele comunismului au luat nota de continutul volumului de aproape 666 de pagini. Astfel, la criticile mentionate deja s-au adaugat cele ale istoricilor si publicistilor responsabili, ale liderului SLOMR, dr Ionel Cana, disidentului Victor Frunza, liderilor miscarilor muncitoresti din Valea Jiului si de la Brasov, 1987, luptatorilor din rezistenta armata anticomunista din munti, basarabenilor revoltati de totala ignorare a primelor crime in masa la adresa romanilor comise de bolsevici, in anul de ocupatie 1940, ale membrilor Centrului de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti, altor Institute de specialitate, ai caror reprezentanti sunt aici de fata si, recent, ale lumii academice reunite la Universitatea Ovidius din Constanta pentru a dezbate caracterul nestiintific al Raportului.
Ne alaturam lor aici in scopul edificarii acestor intrebari: Al cui este si cui serveste de fapt Raportul Tismaneanu? Ce este acest Raport: o lucrarea stiintifica sau un document politic, un “izvor de drept” sau o rafuiala trotkista?
Asociatia Civic Media
Martie 2007