Saturday, February 13, 2010

DICTATURA PSEUDO-STIINTEI. Conferinta publica la Brasov cu profesorul Ioan Vladuca

 
Asociatia Tinerilor Crestini Ortodocsi Romani (A.T.C.O.R.) si revista “Veghea” organizeaza duminica, 14 februarie, ora 17, la Facultatea de Silvicultura, Corpul S, sala S I 1, conferinta publica cu tema: Dictatura pseudo-stiintei. Conferentiar va fi Ion Vladuca, om de stiinta si profesor de apologetica ortodoxa.
Profesorul Ioan Vladuca, autor al mai multor carti dedicate apararii adevarurilor fundamentale ale religiei crestine, va vorbi despre dictatura minciunii in stiintele naturii (mitul evolutiei speciilor, mitul efectului de sera, mitul incalzirii globale etc) si in medicina (Codex Alimentarius, organisme modificate genetic, aditivi alimentari, droguri legale, vaccinuri etc). Conferentiarul avertizeaza ca anticrestinismul comunismului marxist si evolutionismul darwinist pregatesc ceva mult mai rau: un crestinism antitraditionalist care «sa amageasca, de va fi cu putinta si pe cei alesi », dupa cum spunea si Sfantul Serafim Rose.
Cu acest prilej, va avea loc si lansarea cartii Dictatura pseudo-stiintei, editata de Fundatia Petru-Voda.
Puteti comanda cartea pe ATITUDINI.COM
Vezi si
Asociatia Tinerilor Crestini Ortodocsi Romani (A.T.C.O.R.) si revista “Veghea” organizeaza duminica, 14 februarie, ora 17, la Facultatea de Silvicultura, Corpul S, sala S I 1, conferinta publica cu tema: Dictatura pseudo-stiintei. Conferentiar va fi Ion Vladuca, om de stiinta si profesor de apologetica ortodoxa.
Profesorul Ioan Vladuca, autor al mai multor carti dedicate apararii adevarurilor fundamentale ale religiei crestine, va vorbi despre dictatura minciunii in stiintele naturii (mitul evolutiei speciilor, mitul efectului de sera, mitul incalzirii globale etc) si in medicina (Codex Alimentarius, organisme modificate genetic, aditivi alimentari, droguri legale, vaccinuri etc). Conferentiarul avertizeaza ca anticrestinismul comunismului marxist si evolutionismul darwinist pregatesc ceva mult mai rau: un crestinism antitraditionalist care «sa amageasca, de va fi cu putinta si pe cei alesi », dupa cum spunea si Sfantul Serafim Rose.
Cu acest prilej, va avea loc si lansarea cartii Dictatura pseudo-stiintei, editata de Fundatia Petru-Voda.
DICTATURA PSEUDO-STIINTEI - de profesorul Ioan Vladuca. O noua lucrare de exceptie editata de Fundatia Petru Voda, dupa Dictatura Biometrica. EXTRAS

DICTATURA PSEUDO-STIINTEI. Genocidul prin vaccinare. STUDIU

VIDEO. Palestinienii - Avatar


Sursa: Nasul.net

DOCUMENTAR. Epurarea etnica a romanilor din Covasna - Harghita. Un studiu de dr Ioan Lacatusu, epurat la randul sau din administratia Sfantu Gheorghe de prefectul Covasna, Gyorgy Ervin

CENTRUL EUROPEAN DE STUDII COVASNA-HARGHITA
Documentar
Un răspuns, din perspectivă demografică, la problemele dezbătute de unii aleşi locali din Arcul intracarpatic, la adunările care au avut loc, la Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, în zilele 4 şi 5 septembrie 2009
Poziţia societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, faţă de demersurile întreprinse de formaţiunile politice şi civice maghiare, pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului Ţinut Secuiesc, a fost exprimată public, în ultimii ani, cu claritate şi consecvenţă, şi cu numeroase şi convingătoare argumente istorice, juridice, economice şi demografice. Toate acestea documente au fost editate în Buletinul Ligii Cultural - Creştine „Andrei Şaguna”, volumele I-IV (1992 - 2008), precum şi în lucrările Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente, de Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2007 (ediţie apărută şi în limba engleză) şi Argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului „Ţinut secuiesc”, de Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008 – lucrări care, împreună cu alte volume care redau rezultatele unor cercetări interdisciplinare vizând problematica specifică a localităţilor din arcul intracarpatic, pot fi consultate şi pe site-ul Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna: www.forumharghitacovasna.ro.
Deoarece, şi cu ocazia noilor demersuri autonomiste care au avut loc în zilele de 4 şi 5 septembrie 2009, la Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, organizatorii şi susţinătorii autonomiei teritoriale a aşa zisului „Ţinut Secuiesc”, fac abstracţie de prezenţa şi voinţa populaţiei de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, din multitudinea argumentelor prezentate în sursele documentare menţionate, vom relua informaţiile referitoare la structura etnică şi confesională a populaţiei judeţelor respective, în istorie şi contemporaneitate.
1. În conceperea strategiilor de dezvoltare identitară a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, trebuie avut în vedere faptul că, la recensământul populaţiei din 2002, populaţia de naţionalitate română din aceste judeţe, a fost de 407.035 persoane (Covasna – 51.790, Harghita – 45.870, Mureş – 309.375) reprezentând 36,04 % din populaţia totală a acestora. La aceiaşi dată, populaţia de etnie rromă, era de 50.234 locuitori (Covasna – 5.973, Harghita – 3.835, Mureş – 40.426) reprezentând 4,44 % din populaţia celor trei judeţe. Rezultă deci că, 40 % din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, este de naţionalitate română şi de etnie rromă, adică nu aparţine etniei maghiare. Populaţia de etnie maghiară din cele trei judeţe, în anul 2002, a fost de 668.471 persoane (Covasna – 164.158, Harghita – 276.038, Mureş – 228.275), reprezentând 59,18 % din totalul populaţiei acestor judeţe şi 46,69 % din numărul total al maghiarilor din România (la recensământul din 2002, numărul maghiarilor din ţara noastră a fost de 1.431.807).
De menţionat că numărul secuilor recenzaţi în anul 2002, la nivel naţional, a fost de numai 285.
Actuala configuraţie etnică a celor trei judeţe se regăseşte şi în structura confesională a populaţiei. Astfel, persoanele care aparţin religiilor ortodoxă (402.499) şi greco-catolică (13.985) reprezintă 37 % din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş.
Membrii familiilor etnic-mixte sunt, la rândul lor, direct afectaţi de consecinţele separatismului pe criterii etnice. Potrivit datelor statistice, în prezent, numărul acestor familii din cele trei judeţe depăşeşte cu mult 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane.
O categorie însemnată de cetăţeni care, în mod obiectiv, nu pot accepta separatismul etnic o reprezintă persoanele cu dublă ascendenţă identitară. La recensământul din 2002, peste 14.000 de cetăţeni din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, sunt persoane cu dublă ascendenţă identitară, fie de naţionalitate română şi care aparţin „bisericilor istorice maghiare” (romano-catolică, reformată, evanghelică şi unitariană), fie de etnie maghiară şi care aparţin bisericilor tradiţionale româneşti (ortodoxă şi greco-catolică).
2. Orice formă de autonomie teritorială pe criterii etnice, va conduce inevitabil, la discriminarea şi marginalizarea românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Evoluţia vieţii publice postdecembriste a evidenţiat faptul că, şi fără instituţionalizarea autonomiei teritoriale, autorităţile publice locale din aceste judeţe, aflate perpetuu la conducerea localităţilor din zonă, au dovedit lipsă de voinţă politică în gestionarea corespunzătoare a problemelor privind păstrarea şi afirmarea identităţii românilor din Arcul intracarpatic. Pentru cunoaşterea configuraţiei actuale a comunităţilor româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, prezentăm cele 42 de localităţi administrative cu peste 100 de cetăţeni de naţionalitate română, din aceste judeţe, conform datelor recensământului populaţiei şi locuinţelor din anul 2002, cu menţiunea că în alte 59 comune din Harghita şi Covasna, numărul persoanelor de naţionalitate română este de sub 100.

Friday, February 12, 2010

BLOGGERUL CIVIC DAN TANASA amenintat cu moartea de ungurii din "Tinutul Secuiesc". IN ATENTIA... extraterestrilor, ca organele statului si-au dat obstescul sfarsit pe mana aliantei UDMR-PDL

In urma comunicatului de presa al CJ Harghita, sunt amenintat cu moartea pentru sesizarea mea la CNCD!
In urma comunicatului de presa dat ieri publicitatii in limba maghiara de catre presedintele Consiliului Judetean Harghita, Borboly Csaba, primesc tot mai multe amenintari cu moartea din partea conationalilor maghiari. Comunicat lui Borboly vine dupa ce am sesizat drapelul judetului Harghita la CNCD. Borboly a publicat comunicatul cu pricina chiar pe pagina sa personala la http://borbolycsaba.ro/content/view/1905/88/.
Portalul "Szekelyhun.ro", administrat din informatiile mele de catre un anume Redai Attila, gazduieste un articol pe aceasta tema semnat de catre redactorul sef al publicatiei Csiki Hirlap, Kovacs Attila. Portalul posteaza fara probleme comentariile in care sunt amenintat cu moartea sau sunt comparat cu Hitler sau Stalin.

Detalii aici http://www.szekelyhon.ro/hirek/kozelet/diszkriminacio-vadja-a-megyezaszlo-miatt
Vezi si http://www.mediatica.ro/hirek/kozelet/44718/hargita-megye-zaszloja-nem-kepviseli-a-romansagot.html
Publicat de Dan Tanasa

20 DE ANI de la Actiunea CADA - Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei. Ofiterii ii reclama lui Voican ca Militaru are Dosarele Corbu 1 si Corbu 2 de agent GRU


În februarie 1990 liniştea emanaţilor revoluţiei a fost tulburată de manifestaţii de stradă ale cadrelor militare. Se înfiinţase “Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei” (prescurtat CADA), o mişcare a cadrelor militare care nu voiau să accepte că după revoluţia sîngeroasă din decembrie 1989, în armată tot oamenii vechiului regim, inclusiv unii care fuseseră implicaţi în reprimarea revoluţiei, sînt la conducere.
Revendicările CADA cuprindeau:
1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluţie, în special în perioada 16-20 decembrie 1989 în Timişoara.

2. Cadrele militare din Ministerul apărării naţionale care începînd cu data de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, şi au încercat să compromită armata, să fie înlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi în perioada revoluţiei, în armată fiind suficiente cadre competente mai tinere care să poată îndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile.

3. Trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale [Nicolae Militaru, la acea vreme] care, prin ordinele date, a dus la o stare de tensiune în armată, pînă la această oră.

4. Trecerea în rezervă a ministrului de interne [Mihai Chiţac; acesta va fi trimis în judecată abia în 1997, după pierderea puterii de către Ion Iliescu, şi va fi condamnat abia în 2008, beneficiind în 2001, după ce Ion Iliescu a preluat din nou puterea, şi de un recurs în anulare care i-a anulat prima condamnare], ca participant direct la acţiunile de represiune a demonstranţilor din Timişoara.

5. Numirea în funcţia de ministru al apărării naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei.

6. Promovarea cadrelor militare în funcţii de conducere, în etapa actuală, să se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea întregii armate.

7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale.

8. Desfiinţarea Direcţiei şi a Birourilor de educaţie patriotică din armată.

9. Dreptul cadrelor militare la demisie.

10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea diferendelor dintre diferite formaţiuni sau partide politice, rolul ei fiind acela de apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie în cazuri de calamităţi naturale.

11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militare, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiilor de senator pentru cadrele militare [se lansase ideea ca armata să fie reprezentată în parlament de un senator de drept, în afara procesului electoral].

12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele apărării naţionale.

13. Desfiinţarea unităţilor prezidenţiale compromise politic.
În 12 februarie 1990 delegaţia CADA a fost primită la discuţii în clădirea guvernului. Cererea militarilor ca preşedintele Ion Iliescu să discute cu ei n-a fost acceptată, iar discuţiile s-au purtat cu viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu, care s-a prezentat drept mandatar al preşedintelui Iliescu. Înregistrările video ale acestor discuţii sînt acum disponibile pe internet. Vedeţi mai jos înregistrări ale începutului discuţiilor, în care se vorbeşte mult despre întîmplările revoluţiei de la Timişoara:
- Lista de revendicări a CADA

- În rîndul armatei sînt uscături, oameni care au tras ]n populaţie. Se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd s-au vînat familii de cadre

- Cînd a început să se spargă vitrinele, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi o părticică din noi, de spaimă

- Cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează în revoluţionari
În zilele următoare voi continua punerea pe internet a fragmentelor înregistrate din discuţiile dintre ofiţerii CADA şi viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.

Marius Mioc

Caseta cu sfirsitul convorbirii CADA - Gelu Voican, Februarie 1990
-Ofiţer : Cerem trecerea în rezervă a ministrului Apărării Naţionale şi a generalilor reactivaţi… cerem trecerea în rezervă a generalului Chiţac…

- Voican : Dl Militaru are merite mari!

- Ofiţer : A încercat să ascundă adevărul despre situaţia din armată. Ne-am săturat de pumn în gură. Am cerut ministru civil în armată…

- Voican : Militaru a fost disident, cu merite deosebite, înainte…

- Ofiţer : Există discuţii privind g-ral Militaru şi dinainte de a fi fost trecut în rezervă…

HOMOSEXUALII din Romania si Republica Moldova il ataca pe senatorul Iulian Urban pentru un text cu Parintele Tanase de pe Blog Roncea

Dupa ce Iulian Urban a preluat articolul despre conferinta ortodoxa de la Chisinau, publicat de mine dupa Flux, cu titlul PARINTELE NICOLAE TANASE: "Postesc pentru ca Eminescu a postit!". Presedintele Asociatiei Pro Vita afirma ca in Romania s-au ucis peste 18 milioane de copii in 20 de ani. VIDEO - homosexualii din Romania si Republica Moldova s-au dezlantuit pe site-ul senatorului. Desi parlamentarul roman propunea o dezbatere, homosexualii au reactionat cu agresivitate la afirmatiile bunului Parinte Nicolae Tanase, de la Pro Vita: "Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine. Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”. Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o, intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie."
Astfel, homosexualii din Moldova au replicat intr-un comentariu printr-un material de propaganda, in care se afirma ca vor obtine casatoriile intre inversionisti cu ajutorul lesbienelor si poponarilor din Parlamentul European, respectiv:

Fundatia Accept said

February 12 2010 @ 5:53 pm
Vom obtine prin lege recunoasterea drepturilor noastre
http://www.gay.md/rom/story.php?sid=238

Homosexualii de la noi au fost si mai duri in prostia lor amenintandu-l pe senator cu CNCD si somandu-l sa retraga articolul. Asa da "libertate de exprimare"! Ce-ar fi sa ne pupe undeva? Aoleo, dar le-ar placea!

Fundatia Accept said

February 12 2010 @ 5:57 pm
D-le senator
Retrageti acest material de pe site-ul dvs. altfel va vom reclama la CNCD!
ACCEPT monitorizeaza constant mass-media scrisa din Romania in privinta felului in care trateaza subiectul homosexualitatii si trimite cotidienelor monitorizate feedback personalizat pozitiv sau negativ, precum si informatii folositoare jurnalistilor pentru a trata acest subiect intr-o maniera profesionala si non-discriminatorie. In viitor ACCEPT isi propune sa devina si un furnizor de subiecte pentru articole si reportaje despre LGBT ziarelor interesate sa preia aceste stiri.
ACCEPT emite comunicate de presa si organizeaza conferinte de presa cu ocazia unor evenimente speciale (declaratii oficiale vis-à-vis de actiuni ale guvernului, promovarea festivalului gay, etc.). Reprezentanti ai ACCEPT se pun la dispozitia jurnalistilor si reporterilor pentru a comenta evenimente sau pentru a exprima luari de pozitie.
Reprezentanti ai ACCEPT participa deseori la emisiuni radio si TV care abordeaza tema homosexualitatii si ocazional intermediaza contactul reporterilor si jurnalistilor cu persoane LGBT a caror prezenta sau punct de vedere sunt solicitate.
Campanii de reducere a homofobiei si educare a publicului larg cu privire la LGBT si campanii de crestere a constiintei politice printre LGBT: GayFest.

Dupa care au revenit cu propaganda popo anti-crestina:

NU fundamentalismului religios - Fundatia Accept said

February 12 2010 @ 6:01 pm
Scrisoare deschisa a ACCEPT catre Patriarhul Teoctist
4 septembrie 2000
Parinte Patriarh,
Aceasta scrisoare va este destinata in calitatea pe care o slujiti de responsabil spiritual al unei Biserici in care Dumnezeu construieste si reface continuu comuniunea cu omul care sufera, spera si moare. Semnatarul ei este parte, prin botez si prin marturisirea credintei, a aceleiasi comunitati de credinta in care a ascultat pentru intaia data Evanghelia Iubirii. Aparte-nenta mea la Biserica Ortodoxa a fost, in acelasi timp, un act de optiune pe care l-am facut alaturi de toti cei care, slabi si pacatosi, au cerut cu inima sincera vindecare interioara si viata in Hristos, milostivirea tatalui.
Am citit cu atentie si respect scrisoarea pe care ati adresat-o parlamentarilor romani, intr-o incercare ultima de a bloca abrogarea articolului 200 Cod Penal privitor la relatiile intre persoanele de acelasi sex. Ati considerat ca acest apel, ce invoca autoritatea lui Hristos, va putea sa exprime cel mai fidel dragostea Sa pentru societatea noastra in asamblul ei, cat si pentru aceasta minoritate. Efectele antrenate de aplicarea aces-tui articol de lege, bine cunoscute in intreaga lume civilizata, nu va sunt straine: oameni aflati sub urmarire politieneasca, anchetati si supusi detentiei, numeroase sinucideri si prabusiri psihice, marginalizare profesionala si sociala. Justitia „cresti-na” nu poate ascunde o cutremuratoare realitate: persecutati si condamnati sub regimul Ceausescu, beneficiind de acelasi tratament sub conducerea lui Ion Iliescu, homosexualii romani risca a fi condamnati la aceeasi soarta prin interventia si binecuvantarea Bisericii Ortodox.
Nimic in Scriptura sau in invatatura Bisericii nu justifica discriminarea acestor persoane. Valoarea si demnitatea acestora, create dupa chipul lui Dumnezeu si iubite de El, cu care impartiti aceeasi umanitate si calitate de copil al Domnului, nu pot fi reduse la orientarea ori comportamentul lor sexual, dupa cum sexualitatea insasi nu poate fi redusa la procreere. Fiecare dintre aceste persoane este o categorie spirituala cu o valoare infinita. „Dumnezeu iubeste pacatosul si nu pacatul” – afirma Biserica. Aceste persoane au, intr-adevar, nevoie de iubirea lui Dumnezeu care este in primul rand incredere si iertare. Este Biserica Ortodoxa un spatiu al increderii si iertarii pentru homosexuali
Purtarea publica a unor crestini, preoti si laici, dovedes-te ca prea putin credem in puterea lui Dumnezeu de a ne iubi unii pe ceilalti. Biserica intarzie sa fie vocea acestor victime ale injustitiei societatii care le poate intemnita trupul, le zdrobeste inima si spiritul, ii condamna la izolare si marginalizare. Indiferenta Bisericii la problemele specifice ale membrilor ei homosexuali ii determina la replierea in sine sau la parasirea credintei. Se rostesc discursuri moralizatoare si simpliste de la inaltimea amvonului, inainte de a asculta si dialoga cu cei stig-matizati sau exclusi de catre societate. Asociatii aflate sub patronajul Bisericii ii denunta si ii agreseaza in calitatea prezu-mata de potentiali agresori, intretinand si difuzand prejudecati si informatii distorsionate despre homosexualitate. Aceste mar-turisiri strambe sau din nestiinta impotriva aproapelui lor, homosexualul, nu au parut Bisericii un pacat grav, ba, mai mult, i-a acordat prea adesea girul sau. Nu mai putin, ratarea intalnirii cu cei care, frati si surori in Hristos, impartasesc o alta orientare sexuala, va sfarsi prin a micsora credibilitatea slujirii Bisericii. O asemenea pozitie nu va putea convinge celelalte Biserici membre ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor, ca slujirea justitiara de tip penal a ortodoxilor romani va da roade si este bineplacuta lui Dumnezeu. Dealtfel, in toate celelalte tari asa-numit ortodoxe – ma gandesc la Rusia, Grecia, Serbia, Bulgaria, Moldova – o asemenea legislatie represiva la adresa homosexualilor nu a fost considerata drept conforma cu morala ortodoxa sau cu specificul national, ci a fost abrogata cu multi ani in urma cu respectarea distinctiei dintre morala si lege penala.
Care este alternativa spirituala pe care o propuneti? Curatirea trupeasca, castitatea cu alte cuvinte. Cum ar putea fi impus un asemenea ideal unei intregi categorii a populatiei? Neacceptand teologic separatia trup-spirit, ortodoxia a evitat intelept „desexualizarea” fiintei umane. Este poate si motivul pentru care nu a impus celibatul preotilor sai. O vocatie impusa insa celor care nu au aceasta calitate spirituala da nastere unui contrasens ce anuleaza dimensiunea morala si spirituala a liberei alegeri. Suprimarea erosului nu poate fi in sine o solutie crestina valida. Homosexualitatea nu este in sine o problema de natura sexuala si a o reduce la o asemenea manifestare inseam-na a rata plasarea acestui fenomen al naturii umane in plan spiritual. A te accepta pe tine insuti asa cum esti este o prima conditie in a accepta dragostea si iertarea lui Hristos. Si cine va cunoaste mai bine sufletul omului decat Dumnezeu?
Nu cred ca iubirea pentru persoanele de orientare sexuala diferita, pe care Biserica o proclama, poate fi afirmata in Parlament sau prin presiuni stradale de tip ASCOR sau Alianta Evanghelica. Ea cere sa fie practicata cu intelegere, compasiune si spirit de dialog. Dorul dupa Dumnezeu al multor barbati si femei apartinand minoritatilor sexuale le marturiseste credinta ca o necesitate a sufletului lor, ce se cuvine a fi actualizata si cultivata alaturi si cu sprijinul fratilor de credinta. In definitiv, cine ii va putea desparti de iubirea lui Hristos? Dumnezeu vrea si cere un viitor pentru acesti oameni. Legea penala nu va putea fi niciodata mai mult decat o nefericita ipoteca a acestui viitor.
Cu nedezmintita speranta,
Florin Buhuceanu

Plus durerea lor cea mare:

Someone said

February 12 2010 @ 6:14 pm
Eu sunt gay, nu mi-e jena sa recunosc asta, dar pana acum am dat numai de idioti, deci fetelor nu va dezamagiti pentru ca nu pierdeti nimic .
Biserica si toti cei care nu vor sa ne recunoasca drepturile vor dispare.
Nu-l vom ierta pe acest senator sub[urban] care nu a dorit sa lase in codul civil sectiunea care ne dadea dreptul sa ne casatorim.

Si, scandal la max:

Vrem drepturi said

am February 12 2010 @ 6:20 pm
Cati mai multi gay invitati sa semneze aceasta petitie initiata la 1 feb anul acesta ca sa promovam legea care ne va apara drepturile.
Dusmanii nostri sunt senatorul Urban si deputatul Buda
http://www.petitieonline.ro/petitie/drepturile_homosexualilor_din_romania-p63635048.html
Drepturile homosexualilor din Romania
01/02/2010
destinatar: Parlamentul Romaniei, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, CEDO, OEDO, ILGA, APADor
Principalul scop al acestei petitii este de a ne exprima dezacordul cu privire la adoptarea noului Cod Civil al Romaniei, cod ce DISCRIMINEAZA fatis o anumita categorie de cetateni romani: persoanele cu orientare homosexuala.
In acest sens, va rugam sa va alaturati noua in a ne face cunoscuta prezenta si pentru a ne apara demnitatea de OAMENI LIBERI. Oricine este binevenit.
CONSTITUTIA ROMANIEI (MEMBRU AL UE)
Art. 20:
“Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE
Art. 21
“Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazat? pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnic? sau social?, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice alt? natur?, apartenen?a la o minoritate na?ional?, averea, na?terea, un handicap, vârsta sau orientarea sexual?.”
Prin raportul Giusto Catania din data de 14 ianuarie 2009, Parlamentul European a votat raportul care recomand? ??rilor UE, inclusiv României, s? accepte mariajele gay oficiate în spa?iul ??rilor unde este permis? c?s?toria.
În statele UE, cuplurile gay se bucur? de drepturi egale cu familiile heterosexuale: pot adopta copii, î?i pot cump?ra ?i împ?r?i egal bunurile, au drept de pensie alimentar? în caz de divor?, au beneficii la impozit ?i dreptul la mo?tenire.
Cu toate acestea, in Romania lucrurile se petrec astfel:
In timpul dezbaterilor parlamentare, a fost introdusa o prevedere prin care incheierea casatoriei intre persoanele de acelasi sex este interzisa in Romania, iar cele incheiate in strainatate nu sunt recunoscute. Potrivit proiectului, nu sunt recunoscute nici parteneriatele civile incheiate in strainatate, indiferent daca acestea au fost incheiate intre persoane de acelasi sex sau de sex opus.
Mai jos aveti un comentariu fata de cele petrecute in Comisia Juridica:
“Dl. Buda si colegii lui UITA (sau n-au stiut niciodata) ca Romania de azi e un stat eminamente LAIC. Asta inseamna ca el a ajuns intr-un Parlament si nu intr-un Sinod, iar acolo trebuie sa primeze interesele cetatenilor, oricare ar fi orientarile lor religioase sau sexuale, iar un cod civil trebuie sa se intemeieze pe realitati sociale, nu pe dogme religioase. De asemenea constat ca dl. Buda& co.& creatorii acestei aberatii de Cod Civil& populatia care numai manifestari crestine nu are, ignora faptul ca, casatoria a fost intai de toate, chiar inainte de inventarea crestinismului, un angajament/ aranjament social, si asa este si in prezent, si de asemenea faptul ca homosexualii EXISTA si vor exista chiar daca asta nu convine habotniciei lor. A suprima un DREPT eminamente CIVIL al unei categorii de cetateni, nu inseamna crestinim ci nazism, care este cu atat mai periculos cu cat e practicat de IGNORANTI. PS. Sunt hetero.”
Daca o persoana hetero are asemenea opinii, atunci este cazul sa ne facem si noi auziti!

INFO: PAPA BENEDICT al XVI-lea invitat in Romania de catre IOAN ROBU. Discursul Papei si al lui presedintelui Robu la Conferinta Episcopilor din Romania de la Vatican

COMUNICAT DE PRESĂ
ÎPS Ioan Robu l-a invitat pe Papa Benedict al XVI-lea în România

Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, în calitate de preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, l-a invitat astăzi pe Papa Benedict al XVI-lea în România, pentru un „pelerinaj pastoral în ţara noastră, pentru a întări mărturia pe care credincioşii greco-catolici şi romano-catolici o aduc în această ţară, şi pentru a întâlni întregul popor român şi a oferi Bisericilor îmbrăţişarea păcii, în caritate”.

Invitaţia a fost lansată în cadrul audienţei pe care Suveranul Pontif a acordat-o astăzi, 12 februarie, în Vatican, episcopilor catolici români aflaţi la Roma pentru vizita „ad limina Apostolorum”.

În discursul pe care l-a adresat Sfântului Părinte, ÎPS Ioan Robu l-a informat pe scurt despre situaţia Bisericii Catolice din România, despre reuşitele pe plan pastoral, social, educativ şi ecumenic, dar şi despre dificultăţile pe care Biserica locală trebuie încă să le înfrunte. În acest sens Arhiepiscopul de Bucureşti a amintit situaţia – încă nerezolvată – a proprietăţilor Bisericii Greco-Catolice confiscate în 1948 şi nerestituite; de înaintarea în ritm lent a dialogului cu Biserica Ortodoxă Română; de dificultăţile pe plan pastoral şi social, provocate de schimbările sociale şi culturale din ţara noastră şi de emigraţie.

ÎPS Ioan Robu a vorbit şi despre indiferenţa cu care autorităţile române tratează situaţia cu care se confruntă Catedrala Sf. Iosif, pusă în grav pericol de construcţia ilegală, în vecinătatea ei, a unui „ecomonstru” – cum l-a numit arhiepiscopul.

La rândul său, Papa Benedict al XVI-lea şi-a manifestat speranţa că,  în ce priveşte dialogul dintre catolicii şi ortodocşii din România, se vor găsi „soluţii adecvate, în acel spirit de  dreptate care trebuie să însufleţească raporturile dintre fraţii în Cristos”. Suveranul Pontif i-a îndemnat pe episcopii catolici să colaboreze cu Biserica Ortodoxă pentru „apărarea rădăcinilor creştine ale Europei şi a valorilor creştine”, şi pentru o mărturie comună „asupra unor teme precum familia, bioetica, drepturile omului, onestitatea în viaţa publică, ecologia”. „Un dialog constructiv între ortodocşi şi catolici nu va întârzia să fie ferment de unitate şi de concordie nu numai pentru ţările voastre,  dar şi pentru întreaga Europă”, a subliniat Papa.

Episcopii catolici români vor încheia mâine, 13 februarie, vizita „ad limina Apostolorum”,  în cadrul căreia au avut întâlniri, particulare şi în comun, cu Papa Benedict al XVI-lea, şi cu reprezentanţi ai diferitelor Dicastere din Vatican. Aceasta este cea de a patra vizită „ad limina Apostolorum” a episcopilor catolici din România după 1990, şi prima la actualul Suveran Pontif, Papa Benedict al XVI-lea. Vizita „ad limina Apostolorum” (în traducere: la mormântul Apostolilor) este vizita periodică pe care episcopii catolici din lumea întreagă o fac la mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, „stâlpii” Bisericii, şi la Urmaşul lui Petru, pentru a fi întăriţi de el în credinţă şi pentru a exprima comuniunea lor ierarhică cu Suveranul Pontif.
 
Biroul de presă
CONFERINŢA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA

DISCURSUL PAPEI 
CĂTRE EPISCOPII CONFERINŢEI EPISCOPILOR
DIN ROMÂNIA ÎN VIZITĂ "AD LIMINA APOSTOLORUM"
Vineri, 12 februarie 2010

SENATORUL IULIAN URBAN despre dreptul romanilor din Republica Moldova la libera circulatie in Romania. VIDEO



Vezi si InConstantIn:  Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului de înfiinţare a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a fost publicată în Monitorul Oficial. Urmează votul în Parlament

EPURAREA ETNICA A ROMANILOR DIN COVASNA. Doctorul in sociologie Ioan Lacatusu, presedintele Centrului European de Studii Covasna Harghita, inlocuit abuziv cu un "laureat" al premiului Julianus

Prefectul UDMR Gyorgy Ervin a trecut deja la punerea in aplicare a programului UDMR de epurare etnica a romanilor din judetul Covasna si a semnat inca din ianuarie ordinele de schimbare pe criterii etnice a componentei comisiilor de atribuire de denumiri si pentru aprobarea stemelor judetului Covasna.
Pe criteriul evident etnic, Gyorgy Ervin i-a indepartat din comisii pe doctorul in sociologie Ioan Lacatusu (foto stanga), fost director al Directiei Judetene Covasna a Arhivelor Nationale, si pe profesorul de istorie Vasile Stancu, ambii cu o experienta de zeci de ani in domenii lor.
Cei doi au fost inlocuiti, printre altii, si de catre Dan Manolachescu, presedintele PD-L Sfantu Gheorghe, un apropiat al primarului Antal Arpad si laureat al Premiului Julianus, oferit de catre comunitatea maghiara din Romania pentru faptul ca promoveaza idealurile autonomiei maghiare din Transilvania.

Reproduc aici componenta Comisiei de atribuire sau schimbare de denumiri a judetului Covasna dupa ce prefectul Gyorgy Ervin a facut schimbari in ianuarie 2010.





 si


20 MARTIE 1990. Aniversarea tentativei maghiare de ruperea Romaniei incinge tarata in unguri

Pe masura ce se apropie data de 20 martie, cand romanii comemoreraza crimele facute de maghiari in Targu Mures, in urma cu 20 de ani, ungurimea fierbe iar in clocot. Pe langa povestea cu reimpartierea Romaniei, un alt exemplu, de la Dan Tanasa:
"Presa de limba maghiara din Covasna si Harghita a luat foc ieri dupa ce presedintele CJ Harghita, Borboly Csaba, a dat publicitatii un comunicat de presa care apare azi in presa ungureasca, prin care ma ataca, dupa ce Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii l-a invitat la sediul sau in data de 2 martie 2010 in legatura cu drapelul secuiesc pe post de drapel al judetului Harghita.
Dovedind pentru a cata oara cat de penibil poate fi, ditamai presedintele de consiliu judetean se eschiveaza prin atacuri la persoana si adevaruri trunchiarte. Pentru ca Borboly Csaba a uitat sa mentioneze in comunicatul sau catre presa de limba maghiara ii reamintesc eu: Borboly Csana este acelasi individ, presedinte de consiliu judetean, care a fost avertizat de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii pentru discriminarea romanilor din Harghita. Pentru conformitate il rog sa consulte http://www.gandul.info/news/udemeristul-borboly-csaba-seful-c-j-harghita-avertizat-de-cncd-pentru-discriminare-antiromaneasca-3752724"

Nota mea: Tinand cont ca plangerea va fi analizata, "intamplator", de membrul CNCD Istvan Haller, va dati seama ce rezultat va avea :)

Vezi Cererea triumisa la CNCD aici plus CNA sesizat in legatura cu folosirea sintagmei "tinutul secuiesc" de catre Radio Romania Actualitati
Vezi si: Noua organizare administrativă a României, prilej pentru formarea “regiunilor de dezvoltare secuieşti”

PRESA LIBERA LA ZID. Federaţia Europeană a Jurnaliştilor condamnă Trustul media al lui Patriciu, considerat "o societate de presă necinstită"

Federaţia Europeană a Jurnaliştilor /FEJ/ a condamnat ieri conducerea "necinstită" a unui trust de presă din România, în urma politicilor sale anti-sindicale şi tratamentului abuziv aplicat unor jurnalişti, acţiuni care au subminat eforturile de creare a unei noi culturi în relaţiile de muncă în presa din România.
 
FEJ consideră că acţiunile grupului media Adevărul, care încalcă responsabilităţile juridice faţă de drepturile angajaţilor, constituie o trădare ruşinoasă a eforturilor de îmbunătăţire a dialogului social şi cooperării dintre sindicate şi media din România.
 
"Condamnăm în  mod ferm acţiunile acestei companii, ce reflectă o cultură anti-sindicală care domină într-o mare parte a mediei româneşti", a afirmat secretarul general al FEJ, Aidan White. "Este absolut reprobabil să acţionezi împotriva jurnaliştilor şi a altor angajaţi atunci când aceştia nu cer nimic mai mult decât drepturile fundamentele ce le revin conform legislaţiei muncii", consideră FEJ.
 
Disputa s-a iscat după ce Federaţia Română a Jurnaliştilor (FRJ) MediaSind, afliată la FEJ, a cerut conducerii trustului de presă Adevărul să respecte legislaţia muncii naţională şi internaţională în vigoare în ţară, precum şi actualul contract colectiv de muncă.
 
După ce MediaSind a sesizat Inspecţia Muncii, aceasta a descoperit că trustul Adevărul ignoră prevederile contractului colectiv de muncă. În acelaşi timp, Comisia paritară la nivel de ramură mass-media (formată din MediaSind, Patronatul Presei din România - ROMEDIA şi Confederaţia Naţională a Patronatelor din România) a dezvăluit că trustul Adevărul încalcă legislaţia muncii din ţară, cerând societăţii respectarea acesteia.
 
Ca răspuns, Adevărul a reziliat unilateral contractele de drepturi de autor pe care le avea cu şase ziarişti membri de sindicat si apoi i-a concediat.Directorul general al companiei, Răzvan Corneţeanu, a lansat ulterior atacuri publice împotriva sindicatelor şi a organizaţiilor patronale. MediaSind afirmă că unii manageri de la Adevărul au atacat şi membri ai sindicatului angajaţi de alte societăţi de presă, inclusiv de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES.
           
"Unele conduceri din presă se deschid spre o nouă eră de relaţii de muncă. Însă altele sunt încă oprite în trecut şi incapabile să se adapteze unei scene mediatice în schimbare, când cooperarea şi respectul reciproc la locul de muncă sunt vitale pentru a găsi modalităţi de rezolvare a crizei din media", spune Aidan White.
           
FEJ afirmă că va sprijini FRJ MediaSind, care intenţionează să depună o plângere oficială împotriva Trustului de  presă Adevărul la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Inspecţia Muncii şi Comisia paritară. "În cele din urmă, cea mai bună soluţie ar fi ca aceste probleme să fie rezolvate prin negocieri directe care să respecte drepturile de muncă", apreciază Aidan White, menţionând: "Compania nu pare însă dispusă să facă acest pas."
 
                Pentru mai multe informaţii contactaţi-ne la +3222352215
FEJ reprezintă peste 250 000 de jurnalişti din 30 de ţări europene

Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind (FRJ) | www.mediasind.ro
+40 311 00 00 16 |  Fax: +40 372 87 10 86

Piata Presei Libere nr.1, Casa Presei, intrarea B2, etaj 3, camera 330, sector 1, Bucuresti, cod postal 013701

Thursday, February 11, 2010

ZIARE.COM a preluat dezbaterea CIVIC MEDIA despre asasinarea jurnalistului incomod Mihai Eminescu, detinut politic "tratat" psihiatric. Felicitari!

 
Fiecare dintre noi a fost invatat la scoala ca Mihai Eminescu este cel mai mare poet pe care l-a avut tara noastra si ca nu mai e nimeni ca el. Printre epitelele si comparatiile absolute prin care este descris, am invatat pe de rost zeci de poezii si am retinut ca nimeni nu a mai folosit limba romana ca el. Ziare.com te provoaca la dezbatere: ti-ai dori ca Romania de astazi sa aiba un jurnalist asa cum a fost Mihai Eminescu? Crezi ca un jurnalist ar trebui sa fie echidistant sau doar sa isi afirme clar optiunile? A fost Mihai Eminescu redus la tacere din cauza faptului ca era incomod pentru clasa politica? Citeste si episodul al doilea al dezbaterii "Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod? Afla cu ce a deranjat Mihai Eminescu pe toata lumea si daca asta i-a adus prematur disparitia" si cum au reactionat Marile Puteri la campaniile de presa ale lui Mihai Eminescu. Mai afla cine si de ce l-a declarat nebun, ce continea ultimul articol scris de Mihai Eminescu si ce i s-a intamplat dupa ce a fost publicat. Ucis cand canta "Desteapta-te Romane!".

Cu doua minute inainte de pauza, profesorii apropiati de elevi mai spuneau si cate o picanterie. Am aflat astfel de relatia cu Veronica Micle, de sifilis si ca nu era in toate mintile atunci cand a murit.

Satui de poezii si de obligatia de a invata zeci de pagini de comentarii, unii au ramas doar cu ce li s-a spus atunci. Ca Eminescu era sifilitic si nebun si ca a trait in fantezie si melancolie, obsedat de temele care se regasesc in poeziile lui.

Si de ce ar fi asta o problema? A fost un poet, un artist. Asa sunt artistii. Da, numai ca aceasta varianta, raspandita inca de cand era in viata, nu e tocmai adevarata.

De obicei, intr-un chenar din manualele de Limba romana mai erau cateva cuvinte despre societatea Junimea si alte patru cuvinte care spun cat se poate de sec ce l-a preocupat pe Mihai Eminescu in ultimii 13 din cei 39 de ani de viata: "redactor la ziarul Timpul". In aceste patru cuvinte sunt ingropati, insa, 13 ani de lupta impotriva politicienilor lacomi si corupti si un nationalism care a deranjat atat de mult marile puteri incat i-a adus moartea.

Cu toate acestea, Eminescu este prezentat in continuare ca un tanar boem si visator si nu ca barbatul care a fost printre primii detinuti politici ai statului roman si primul ziarist roman redus la tacere pentru ca era prea incomod.

Angajat politic in slujba statului

Mihai Eminescu si-a inceput activitatea jurnalistica in 1876 la Curierul de Iasi, iar un an mai tarziu a ajuns in la ziarul Timpul din Bucuresti, afiliata Partidului Conservator. Dupa trei ani avea sa fie numit in functia de redactor-sef.

Nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care sa-si castige existenta, ci a fost cel mai bun mod prin care putea lupta pentru Romania. A scris cu patos si cu o forta distrugatoare despre "iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse". Maiorescu a scris: "Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba".

Eminescu nu a avut niciodata pretentia de a fi un ziarist sau analist politic echidistant. A fost implicat politic si atat de important pentru conservatori incat Titu Maiorescu isi prezenta partidul astfel: "Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul".

Cat a putut sa scrie acolo, el a luptat impotriva principiilor "machiavelice ale rosilor" (n.r. liberalii din acea perioada). Era de parere ca acestia priveau statul ca pe un mecanism "cu resorturi moarte a carui activitate si repaos se reguleaza dupa legile staticii si ale dinamicii". De aceea, ei nu respectau traditiile, pe care le considerau niste prejudecati, si credeau ca pot sa inventeze dupa bunul lor plac legi noi sau sa importe legi "traduse de pe texte straine, supte din deget".

Pentru liberali scopul economiei politice era productia, ceea ce facea ca omul sa fie redus "la rolul unui surub de masina", in timp ce pentru conservatori statul era "un produs organic al naturii, gingas ca toate produsele de soiul acesta; afacerea noastra e de-a cunoaste proprietatile lui naturale si nu de-a-i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor cari-i sunt innascute".

Sa le spunem ticalosilor ce ticalosi sunt

Eminescu isi asumase rolul de chirurg care trebuia sa elimine "putrejunea bubei noastre nationale" astfel incat societatea sa poata sa-si insanatoseasca "corpul statului". De aceea, se simtea obligat sa loveasca in nulitatile politice, pentru ca ele sa stie "ca nu se pot amesteca nepedepsite in lucruri ce nici sunt in stare sa le priceapa".

Era acuzat uneori ca folosea un limbaj exagerat si chiar injurios, dar se apara spunand ca foloseste cea mai exacta expresie care sa descrie situatia.

"Suntem noi oare de vina daca adevarul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem cateodata a fi foarte urbani - ce folos? Adevarul simplu, descoperirea simpla a nestiintei si a marginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simpla. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezinta. Compararea intre ceea ce sunt intr-adevar, nimica toata, si ceea ce reprezinta, demnitati inalte ale statului, exciteaza deja rasul si ironia cititorilor, incat o vina din partea noastra, o intentie de a ponegri, nu exista defel."

Nu i-a iertat nici pe conservatori pentru ca i-au abandonat pe romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar si privea scarbit cum se faceau aliante cu liberalii si se renunta la vechile principii doar pentru fotolii caldute la Viena.

Desi a fost omul de baza al conservatorilor la ziarul Timpul, Mihai Eminescu si-a exprimat in articole numai parerile proprii, care nu corespundeau intotdeauna cu linia oficiala a partidului. Acest lucru a provocat proteste si nemultumiri din partea unor conservatori, Petre Carp transmitandu-i de la Viena lui Maiorescu : "si mai potoliti-l pe Eminescu!".

"Pana cand comedia aceasta? Pana cand panglicaria de principii, pana cand schimbarile la fata de pe-o zi pe alta? Suntem copii noi, pe care un regizor strain ne pune sa ne batjocorim intre noi, sa ne sfasiem pentru credinte si, la aratarea unei prazi, care-i punga noastra, caci e a tarii, sa ne scuipam ... si conservatorul sa fraternizeze numaidecat cu radicalul, radicalul sa devina conservator?

Suntem comedianti care ne batem de florile marului pentru petrecerea si castigul strainilor ce traiesc aci? Suntem papusi, imbracate cand rosu cand alb, care azi pun o eticheta, maine alta, numai sa ne mearga noua personal bine, numai ambitiile noastre sa fie satisfacute? Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca camesile si partidul ca cizmele?"

Inceputul carierei de ziarist a lui Mihai Eminescu a coincis cu asa-numita "chestiune orientala", care consta in impartirea teritoriilor eliberate dupa prabusirea Imperiului Otoman. Marile puteri implicate erau Rusia si Austro-Ungaria, iar lui Eminescu nu i-a fost frica sa lupte cu amandoua pentru interesul national.
Asa cum vedeam in primul episod al serialului - dezbatere pe care vi-l propune Ziare.com Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?, Eminescu i-a criticat dur pe toti politicienii romani, indiferent de culoare, pentru ca i-au abandonat pe romani in fata Marilor Puteri. Afla acum cu ce a reusit Eminescu sa zguduie puternicele fotolii ale Europei.

Eminescu a sustinut participarea Romaniei la Razboiul de Independenta, dar mai tarziu a inceput sa critice vehement felul in care guvernul I.C. Bratianu s-a angajat si a participat la razboi, mai ales faptul ca nu ceruse nicio garantie scrisa de la rusi.

Cand Rusia si-a anuntat oficial intentia de a anexa sudul Basarabiei, Eminescu a banuit ca guvernul roman stia dinainte pretentiile rusilor. In septembrie 1978, s-a demonstrat ca avea dreptate si Romania chiar stia acest lucru inainte sa intre in razboi de partea Rusiei.

"Intocmai ca mesterii de discursuri funebre, care cauta a se straluci si folosi ei insisi pe cadavrul abia coborat in groapa, haita netrebnica ce compune majoritatea radicalilor din Dealul Mitropoliei, cu Misail si Pseudo-Ureche in frunte, cauta, in discursuri stupide sau sarlatanesti, sa se apoteozeze pe sine plangand Basarabia, pentru a carei retrocedare insa, la urma urmelor se proclama competenti", comenta el decizia Parlamentului de a autoriza retragerea autoritatilor civile si militare din Basarabia.

Ca urmare a acestor critici, I.A. Cantacuzino, care era redactor-sef al Timpului, i-a cerut lui Maiorescu sa intervina pe langa Eminescu si sa nu-i permita sa transforme ziarul oficial al conservatorilor in "organul personal al antipatiilor sale".

Chestiunea izraelita

PARINTELE NICOLAE TANASE: "Postesc pentru ca Eminescu a postit!". Presedintele Asociatiei Pro Vita afirma ca in Romania s-au ucis peste 18 milioane de copii in 20 de ani. VIDEO

Inotăm în sânge
„În România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane, restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.

Aceasta este cifra oficială, pentru că există una neoficială care arată această stare de fapt şi anume că cifra ar putea fi dublă. Faţă de această situaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru că problemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică, înăuntru nostru şi mai puţin în afara noastră. De aceea cuvântul „dragoste” este primul cuvânt aşezat aici şi apoi cuvântul „toleranţă”. Eu am fost o vreme în preajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii atacă, sectanţii atacă, ateii atacă, toţi ne atacă şi numai noi ne certăm între noi şi pe fondul acesta ei vor birui”.
Postesc pentru că Eminescu a postit
Trebuie să mărturisim credinţa azi, acum şi în felul în care trăim acum, pentru că dacă vrem să mărturisim credinţa cum au mărturisit înaintaşii noştri de 2 mii de ani încoace, lucrul acesta va fi şi mai greu. Încă nu ni se cere sânge, ni se cere mărturisire. Scrie „să nu te arăţi că posteşti”. Da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-o lume în care nu se mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, că postim. Şi dacă ne întreabă cineva: „Dar de ce posteşti?”, răspunsul să fie: „Pentru că Eminescu a postit, Iorga a postit, Ştefan a postit, Mihai Viteazu a postit şi pentru că ei au postit, postesc şi eu pentru că, de fapt, respect o chemare a Mântuitorului Hristos pe care ei au respectat-o.
La judecată nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii noştri, cu prieteni şi acolo ne vom da seama de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantă lucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşi timp, aplicarea în practică a credinţei.
Se fac avorturi. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine
Dacă se fac avorturi, nu se fac vinovaţi doar cei care fac avorturi: mamele, taţii, asistentele, medicii. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine. Avortul nu este o crimă simplă, este o crimă complexă. Pentru că omori un corp, moare copilul nebotezat, pentru că nu ştim unde merge sufletul lui. Că în iad nu poate să meargă pentru că nu a făcut rău, în rai nu poate să meargă pentru că nu a fost botezat.
În anul 2050 România va avea doar şase milioane de locuitori
După noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, la parohii s-au organizat centre sociale. Avem şi noi unul, se numeşte „Pro-Vita pentru cei născuţi şi nenăscuţi”. Adică, viaţă pentru cei ce se nască şi pentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu înseamnă mult faţă de cele 18 milioane, dar înseamnă ceva. Anume aceşti copii demonstrează prin prezenţa lor că este cazul să ne preocupăm de esenţă. Asta nu înseamnă că neglijăm postul sau metania, asta nu înseamnă că nu mai citim acatiste, dar va trebui să lucrăm, pentru că naţia noastră este în pieire. Anul 2050 va prinde România cu şase milioane de locuitori, situaţie care nu se poate repara curând. […] Familia nu mai este familie. Tocmeala dintre părinţii fetei şi părinţii băiatului se sfârşeşte sau uneori chiar începe cu problema „cum să facem ca să nu nască în curând copii”. Problema care este pusă negativ este problema care dărâmă familia. Dar aceasta se continuă: „De ce să mă mai căsătoresc şi civili, şi chiar religios pentru că o să am probleme cu soacra, cu ambianţa? Fac o căsătorie de probă”. Acest lucru este groaznic, pentru că această căsătorie de probă este desfrânare.
Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine
Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”. Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o, intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie.

Octavian RACU - Flux.md

ADRIAN MARINO: In regimul comunist Plesu si Liiceanu au avut stagii in Germania mult mai lungi decat ale mele. Manolescu la fel

Volumul de memorii al lui Adrian Marino, „Viaţa unui om singur”, care va apărea la începutul lunii martie la Editura Polirom, naşte deja controverse şi dispute în lumea literară. Şi asta pentru că Adrian Marino pune la index personalităţi marcante precum Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, dar şi George Călinescu sau Constantin Noica. Unul dintre capitolele controversate ale volumului se referă la călătoriile în străinătate înainte de 1989.

„Resimţeam, în permanenţă, aceste «plecări», ca pe o reală şi uneori chiar gravă «culpabilizare».
Ceea ce mă irita şi mă jignea, mai ales, era dubla măsură cu care eram judecat, bârfit, suspectat etc. În definitiv, şi alţi foşti deţinuţi politici călătoreau: Ovidiu Cotruş (de nu ştiu câte ori). Dar şi Al. Zub a fost bursier Humboldt. Sergiu Al George a ajuns chiar şi în… India. Dar N. Balotă, cu întreaga familie, când toţi lectorii plecau singuri? Fiul său, la vârsta serviciului militar, nu s a întors în ţară şi… nu s a întâmplat nimic. 

Şi nimeni nu s a scandalizat. Şi pe bună dreptate. Ca şi în cazul G. Liiceanu şi Andrei Pleşu, şi ei bursieri Humboldt, cu stagii în Germania mult mai lungi decât ale mele. N. Manolescu a fost în Franţa, înainte de 1989, cel puţin tot de atâtea ori cât mine. Iar în SUA a fost de două ori, chiar înaintea mea. Ceea ce nu l a împiedecat să mă atace violent şi insultător, după 1989, tocmai din acest motiv. Mi a fost foarte uşor să demonstrez (în Dreptatea) că, în două împrejurări, el a fost în străinătate, în perioada incriminată, chiar… împreună cu mine. Aş putea continua mult şi bine acest pomelnic (a făcut, de pildă, cineva lista completă a bursierilor de la Iowa?). (...) Mulţi, de fapt, călătoreau, ca şi mine. Cartea albă a Securităţii dă şi numărul, aproape incredibil, de 800.”
www.cotidianul.ro 

Wednesday, February 10, 2010

IDOLII DE MUCAVA. Deconspirarile pe spranceana si goana dupa gologani. Sforarii fara scrupule Dinescu, Plesu, Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu et comp jecmanesc statul din barcile lui Vintu si Patriciu

Disidenţa în cultura, între mit şi adevăr
Despre o aşa-zisa elita culturala românească, autodeclarată ca atare, fireşte, a început sa se vorbească pe la sfârşitul anilor ’70. Principalii ei protagonişti au fost Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, care, la data aceea, culmea ridicolului!, nici nu aveau operă. Jurnalul de la Păltiniş de Gabriel Liiceanu va vedea lumina tiparului în 1983, iar Minima moralia (cu un titlu furat) de Andrei Pleşu va putea fi citita abia în 1988. Pana atunci, băieţii mai publicaseră o prefaţă la un album, un epistolar, ceea ce presupune numai un efort de transcriere, introduceri de câteva pagini la opera altora şi nişte studii subţiri ca lama de ras şi cu titluri pretenţioase, incapabile sa te invite la lectura şi meditaţie. Era în ele ceva crispat şi parcă împrumutat şi din alte părţi. în timp, la aceasta operaţiune nelegitima, de enclavizare a culturii romane, prin delimitarea din corpul ei a unei aşa-zise elite, au aderat şi alte persoane, nu din cale de afara de numeroase, pe care nu le mai indicam, deoarece se cunosc. şi ele pe sine, şi noi pe ele. Interesant este faptul ca procesul în cauza s-a insotit şi cu o schimbare vizibila de comportament: nimeni nu le mai putea ajunge la nas şi aroganta din ei transpira prin toţi porii, le curgea din urechi şi supura pe la nari.
Cu toate acestea, noţiunea de disidenta a surâs elitei în curs de formare la Bucureşti, a ademenit-o şi i-a avansat promisiunea de a se constitui intr-un modus vivendi, inaccesibil pentru vulg şi intelectualii de rând. Adică pentru acei intelectuali care nu meritau sa fie incorporaţi în elita.
In 1982, elita noastră a traversat şi primul moment dificil din istoria sa. Unii din membri ei s-au înscris în mişcarea intitulata Meditaţia Transcendentala – transcendental suna frumos, nu-i asa?, şi parca te ridica deasupra a toţi şi a toate – şi au rupt cuiul. De altfel, numai nişte oameni cu mintea beteaga, imprudenţi pana la prostie şi cu raţiune de moftangii se puteau implica în cacealmaua intitulata Meditaţia Transcendentala. Nişte oameni serioşi, cu scaun la cap, nu s-ar fi dat în mana unui individ dubios, despre care se şoptea pe la colturi ca insasi Securitatea l-ar fi scos cu mai mulţi ani în urma din tara, spre a-l utiliza în atingerea unor obiective absconse. şi după un timp petrecut în Marea Britanie, Nicolae Stoian fusese rechemat în viteza la Bucureşti, spre a servi drept năvod. Cine se prindea în năvod se prindea, cine nu, nu.
Intr-adevăr, Meditaţia Transcendentala primise toate aprobările de rigoare pentru a funcţiona, inclusiv de la institutul specializat şi de la Ministerul Invatamantului. Deocamdată, partidul se dezinteresa de afacere, iar Securitatea o monitoriza molcom, fără intenţii malefice. Insa, la un moment dat, s-a întâmplat ceva la care nu se aştepta nimeni: cineva i-a şoptit Elenei Ceauşescu, numărul doi din partid, ca la Meditaţia Transcendentala se petrec nişte lucruri nu prea curate şi ea a decis ca de chestiunea în speţa sa nu se mai ocupe Securitatea, care dormea nesimţita în cizme, ci organele partidului comunist. Urmând ca toţi participanţii la meditaţie sa fie excluşi din rândurile acestuia, fiecare în sedinte organizate ad-hoc în instituţia de unde primea o leafa. Securitatea nu a mai avut ce sa facă si, de ochii partidului, i-a sancţionat pe toţi cei sase ofiţeri care monitorizaseră cacealmaua, insa l-a desemnat pe maiorul Vasile Malureanu sa se ocupe în continuare de cacealma, în deplina discreţie. şi acesta l-a agatat pe Andrei Pleşu, care i-a relatat cam tot ceea ce se petrecuse acolo. Ceea ce rezulta dintr-o scrisoare disperata adresata de Andrei Pleşu lui Nicolae Ceauşescu şi dintr-o declaraţia aparte, despre care nu se intelege prea bine în ce context s-a prestat. în ciuda acestui fapt, Securitatea nu l-a putu salva nici pe Andrei Pleşu, şi nici pe alţii ce-i relataseră ce se întâmpla sub bagheta lui Nicolae Stoian.
Noi nu afirmam ca Andrei Pleşu ar fi fost informator al Securitatii, dar ceva este neclar în toata povestea şi lucrurile s-ar lamuri pe deplin numai în cazul când dosarul ce i-a fost alcătuit de famigerata instituţie ar fi scos la lumina. Ceea ce nu se întâmpla. Cu certitudine, în acest dosar se afla şi rapoartele redactate de maiorul Vasile Malureanu după convorbirile cu Andrei Pleşu, precum şi altfel de documente relative la disidenta falsului filosof şi a falsului istoric al artei. Pentru ca, spre ultimii ani ’80, furaţi de moda care bântuia pe alte meleaguri, incitaţi de gesticulaţiile lui Paul Goma, nucleul dur al aşa-zisei elite, alcătuit din Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mircea Dinescu, mai în sinea lui, mai pe lângă cine era dispus sa-l asculte, s-a autodeclarat disident. Curând se va dovedi ca a fost o disidenta de mucava: nici nu a apucat bine sa treacă în uitare afacerea Meditaţiei Transcendentale, ca atât lui Andrei Pleşu, cat şi lui Gabriel Liiceanu li s-a permis sa plece la Heidelberg. Frumos supliment de pedeapsa, după o excludere din partid!
Chestiunea nu poate avea decât o singura explicaţie: Gogu Rădulescu. şi cei ce au trăit epoca ştiu despre ce este vorba. Insa avizul pentru ieşirea din tara a lui Andrei Pleşu trebuia sa fie dat de Securitate şi aceasta era prudenta. în cazul ca Pleşu nu mai revenea din cele strainatati, ponoasele în capul ei s-ar fi spart. Prudenta fiind cu atât mai mare cu cat Securitatea pescuise din anturajele Europei Libere o informaţie interesanta: Monica Lovinescu dorea sa-l retina pe Andrei Pleşu în Occident, pentru a fi propulsat în funcţia de director al postului de la München. în cele din urma, reţinerile s-au spulberat. Exista un document în arhivele Securitatii în care s-a rezumat o discuţie purtata de mai mulţi ofiţeri pe tema: sa-i dam sau sa nu-i dam voie sa plece? Un singur ofiţer a fost de acord cu ieşirea lui Pleşu din tara şi argumentele lui au sfarsit prin a prevala. Neted spus, acesta a apreciat ca Andrei Pleşu nu va ramane în Occident şi nici nu erau şanse sa fie numit director la Europa Libera din trei motive: 1) e comod, mai bine zis leneş; 2) nu-i place sa meargă la slujba; 3) în nici o tara din lumea occidentala nu poţi deveni cineva exclusiv prin aplauzele unei gaşti pe care ai adunat-o în jurul tău. şi aşa cum s-a dus, Andrei Pleşu s-a şi întors. în alta ordine a lucrurilor, pluteşte în aer o bănuiala justificata: de fapt, Pleşu şi Liiceanu, şi nu numai ei, reprezentau o interfaţa anume a regimului comunist cu lumea occidentala. Când Occidentul acuza autoritatile de la Bucureşti ca nu permite oamenilor de carte sa se mişte liberi pe mapamond, rapunsul era univoc: se poate? Cum adică nu au voie sa circule peste hotare? Priviţi, domnii Pleşu şi Liiceanu studiază la Heidelberg, Ana Blandiana străbate America de la un capăt la altul etc. etc. Ce vreţi mai mult? Pana în decembrie 1989, şi Andrei Pleşu, şi Gabriel Liiceanu nu au făcut altceva decât sa-si ingroase anturajele cu cat mai mulţi aplaudaci. Faima lor de disidenţi era întărita în mod sistematic şi de emisiunile postului de radio din München. Pe cai subterane, Monica Lovinescu primea liste ticluite la Bucureşti, cu cine trebuia elogiat şi cu cine trebuia detestat. şi aşa mai departe. Totuşi, când încercam sa aflam în ce a constat disidenta teribila a cuplului la care ne referim, intelegem ca a fost vorba despre o disidenta intretinuta cu banii regimului comunist. şi pentru asta nu avem nevoie de nici un document de Securitate, sunt suficiente biografiile celor doi, aşa cum ni le comunica un dicţionar al scriitorilor romani aparut sub egida Editurii Albastros. Vreme de 15 ani, când e vorba de Gabriel Liiceanu, şi mult mai mulţi ani, daca-l avem în vedere pe Andrei Pleşu, aceştia au fost salarizaţi de Institutul de istoria artei fără sa facă nimic, dar nimic, nimic, exceptând sforile trase în vederea edificării unei aşa-zise elite şi în rândurile artiştilor plastici. Ca sa nu mai vorbim şi de faptul ca la Institutul de istoria artei nimeni nu cerea vreunui cercetător sa-l laude pe Nicolae Ceauşescu. Daca ar fi pus cat de cat osul la munca, baietii nu si-ar fi compromis disidenta.
Mai ramane sa comentam şi afirmaţiile lui Andrei Pleşu, conform cărora, în saptamanile premergătoare evenimentelor din decembrie 1989, ar fi fost transportat pe sus la Tescani. în primul rând, Tescanii nu sunt o puscarie, ci o casa eleganta de oaspeţi, cu frigiderele pline în permanenta. în al doilea rând, la Tescani, Pleşu nu a stat pe ghimpi, ci pe leafa. Este ridicol sa ne imaginam ca Securitatea s-ar fi temut ca nu cumva Pleşu sa sară pe baricada de la Intercontinental si, dintr-o singura rotire de sabie, asemeni unui arhanghel, sa spulbere structurile regimului comunist. Mai degrabă, o grupare a viitoarei puteri, care ştia ce urma sa se întâmple la Bucureşti, s-a gândit sa-l pună la adăpost. Deoarece mai era nevoie de el. Dintre toţi cei la care ne-am referit, numai Mircea Dinescu a schiţat un gest de veritabila disidenta, prin interviul acordat cotidianului francez Liberation, în primăvara lui 1989. Din păcate, după cum a evoluat ulterior, atât va mai ramane din el şi din disidenta lui. 

Idolii de mucava

Mulţi au avut naivitatea sa creadă ca disidenţii luptau pentru dreptul la exprimare libera, pentru libertatea creaţiei şi alte spanacuri pe care le debita retorica lor. Alţii erau convinşi ca intr-un regim de democraţie aceiaşi disidenţi vor ieşi în luminile rampei cu opere necesare şi temeinic elaborate, respinse de la tipar de editurile statului totalitar. Aiurea!
După decembrie 1989, s-a constatat ca prin sertarele disidenţilor bătea vântul, aceştia fiind mai sterpi decât nişte zarzări uscaţi. şi nici pana în zilele noastre n-au izbutit sa ne rupă gura cu ceva mai de soi. Gabriel Liiceanu editează şi reeditează în neştire anostul Jurnal de la Paltinis – a ajuns la vreo 15 ediţii -, rasoleşte în viteza cate un volum de panseuri numai ca sa umfle un premiu şi bombardează umanitatea cu epistole ipocrite, predicând o moralitate la care el insusi nu are acces. în timp ce Andrei Pleşu vehiculează diverse articolaşe, publicate iniţial în Dilema, prin Aspirina săracului, prin Plai cu boi şi pe unde mai poate. Iar în materie de carte sare ca o lăcusta de la o tema la alta: aduna intr-un volum aceleaşi articolaşe, curând reluate în parte în alt volum, cu titlu schimbat, ca sa nu se prindă naivii ca e vorba de acelaşi calup de brânza, învelit în alta hârtie de ziar. Cartea lui "Despre îngeri" ne mai lipsea şi ne-a dat-o. Si unul, şi celalalt se arata a fi incapabili de o construcţie cat de cat coerenta, de o lucrare intelectuala articulata şi cu marca distincta. Mai tranşant în gesticulaţiile lui, Mircea Dinescu a ieşit definitiv din cultura. Se vede cu ochiul liber ca daca scrie mai mult de trei-patru fraze începe sa gâfâie. Unii ne asigura ca s-ar fi apucat de afaceri. In cazul acesta, de ce nu vorbeşte la Money Channel?
In schimb, în contextul tulbure din primăvara lui ’90, disidenţii noştri s-au repezit hrapareti pe sedii şi instituţii, au început sa se infiltreze în diverse structuri ale statului, şi s-au dedicat trup şi suflet unei opere de delimitare şi mai accentuata de corpul culturii romane, de ierarhizare în propriile rânduri şi de reorganizare a aplaudacilor colectionati intre timp. Grupul de Dialog Social chiar asta a vrut sa exprime: noi, cei 22, suntem crema intelectualilor de elita şi comanda se afla la noi. Mircea Dinescu s-a instalat în fruntea Uniunii Scriitorilor, susţinut de voturile unei turme în mare parte abrutizata de foame, şi nu s-a lăsat pana nu a dus instituţia de râpa. Mai practic, Gabriel Liiceanu a pus mana pe Editura Politica, în împrejurări şi condiţii socotite de mulţi dubioase, şi s-a chitit pe făcut datorii. Intr-un interviu relativ recent din Observator cultural afirma fără nici o ruşine ca înjghebarea Humanitas este singura editura din tara care îşi plateste conştiincios datoriile către stat, luna de luna şi an de an. Da’ de unde! în site-ul Ministerului Finanţelor Publice, Humanitas figurează cu mult peste 30 miliarde lei datorii, editura fiind ameninţata cu executarea silita. O executare silita care nu are loc, fiind mereu amânata, şi asta aşa, ca sa intelegem şi noi pana la ce altitudine funcţionează complicităţile dintre guvernanţi şi elita. Si, întrucât Gabriel Liiceanu se considera un reper moral, ne simţim în drept sa-i spunem de la obraz ca un reper moral nu minte ca un birjar.
Mult mai interesanta decât a celorlalţi doi a fost cariera lui Andrei Pleşu, sub spectrul democraţiei noastre debile. în primul guvern postrevoluţionar a fost desemnat ministru al Culturii. Nu a făcut nimic altceva decât sa umfle structura acestuia cu oameni din anturajul lui. şi cred ca motivele demisiei dlui Dan Petrescu din funcţia de secund al lui Pleşu ne-ar face sa intelegem mai multe despre ce s-a întâmplat în interregnul acela. Intr-un guvern de sub preşedinţia lui Emil Constantinescu a fost propulsat intr-o funcţie pentru care nu avea nici cea mai minima pregătire: aceea de şef al relaţiilor diplomatice ale tarii. şi azi parca-l vad cum aluneca printre diplomaţii străini, cu capul pe o parte, cu torsul răsucit intr-o rana, asemeni unui piccolo căruia numai tava din mana ii mai lipsea. Din poziţia ministrului de Externe n-a putut face prea multe, omleta pe care o comanda la bufet sosindu-i totdeauna fada şi rece. în schimb, a aplaudat actul de banditism internaţional al bombardării tarii prietene Iugoslavia. Apoi, după ce si-a tras sufletul preţ de aproape un an, a ochit un alt post din care putea sa nu facă nimic pe bani cat mai mulţi şi cu maşina la scara: acela de membru al colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Or, aici sunt mai multe de spus.
Proba de ipocrizie şi duplicitate pe care ne-a oferit-o a fost de-a dreptul monumentala: în 1982, cu pălăria în mana şi cu lacrimile în ochi se ruga de Nicolae Ceauşescu sa nu fie exclus din partidul în care intrase de la frageda vârsta de 19 anişori. Iar în 1999, pentru a forţa legea de constituire a CNSAS şi a fi acceptat în colegiu, se bătea cu pumnul în piept ca a fost exclus din fostul partid comunist. şi ar mai fi o chestiune: o mulţime de gazetari inculţi şi certaţi cu cartea îl califica pe Pleşu drept filosof şi acesta accepta docil prestigioasa titulatura, deşi nu are opera filosofică. Dar când spui filosof, spui Hegel, spui Kant, spui Fichte sau Heidegger şi ar putea cineva sa-si închipuie ca un filosof veritabil s-ar înghesui la o sinecura sub scutul căreia sa-si pipăie concetatenii la gâlci? 

SENATUL ROMANIEI? Basarabenii, la gunoi; regionalizarea maghiara a tarii, adoptata tacit prin smecheriile mafiotilor politici din UDMR

Senatorul Iulian Urban: Inca un exemplu al faptului ca Senatul tarii este incapabil sa asculte vocile fratilor basarabeni din Republica Moldova.
Asa cum va spuneam aici:
http://www.urbaniulian.ro/2010/02/09/legea-vizand-usurarea-intrarii-in-romania-a-fratilor-basarabeni-discutata-la-10-februarie-in-plenul-senatului/, in plenul Senatului de astazi s-a discutat initiativa mea legislativa care prevedea exceptarea aplicabilitatii conditiilor referitoare la prezentarea documentelor prin care se face dovada existentei unor mijloace corespunzatoare, atat pentru intretinere pe perioada sederii pe teritoriul Romaniei, cat si pentru intoarcerea in tara de origine, pentru solicitantii de viza cetateni ai Republicii Moldova.
Proiectul de lege era util si necesar pentru ca :
- fratii basarabeni sunt intre cele mai sarace natiuni din Europa geografica, si a le pretinde sa demonstreze ca detin suma de 500 de euro pentru a primi viza de Romania constituie o bariera in scopul liberei circulatii
- sunt alte state tot din UE [ Cipru, Ungaria ] in care basarabenii pot intra fara sa demonstreze ca detin sumele de bani necesare intretinerii lor, astfel incat este aberant si ilogic ca tocmai Romania sa mentina aceasta interdictie.
Culmea este ca nici Guvernul nu a sustinut acest proiect de lege, astfel incat s-a trecut la vot in Plenul Senatului si proiectul de lege a fost respins cu 37 de voturi impotriva  [ PSD si PNL ] si 33 voturi pentru [ PDL si UDMR].
O zi rusinoasa pentru Romania si pentru Parlamentul National.
O sa public si dezbaterile din Senat asa cum au fost inregistrate pe camerele video, si cred ca lista celor 37 care au votat impotriva trebuie facuta publica ca sa stie si alegatorii pe cine au trimis in Parlament.

From: Andrei Radu
Date: 2010/2/10
Subject: Romania divizata?
To: iulian.urban@gmail.com

Buna ziua!

Cum adica a trecut prin aprobare tacita?
Chiar daca aceste  16 regiuni şi cinci macroregiuni de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ teritoriale şi nu au personalitate juridica ce inseamna aceasta divizare a tarii ?
Dle senator, dati-ne un raspuns, va rog !

Raspunsul senatorului Iulian Urban:

D-le Andrei Radu

O iniţiativă legislativă a parlamentarilor UDMR al carei traseu se poate urmari aici   [ http://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=14254&pos=0&NR=L432&AN=2009 ] , prin care se propune înfiinţarea a şaisprezece regiuni de dezvoltare, printre care una în care sunt grupate judeţele Covasna - Harghita - Mureş, precum şi organizarea a cinci macroregiuni de dezvoltare, a trecut miercuri de Senat prin adoptare tacită.
Asta inseamna ca, s-a implinit termenul legal pana la care Plenul Senatului trebuia sa dezbata acest proiect de lege.
In mod evident si hilar, parlamentarii de etnie maghiara au facut o lege care regionalizeaza Romania, si care creeaza o regiune care este primul pas catre autonomia teritoriala.
Jenant mi se pare modul in care s-a ajuns aici.
Pentru ca, la inceputul sedintei Senatului, reprezentantul Guvernului [ un secretar de stat.....de etnie maghiara ] nu era prezent la dezbateri si s-a cerut sa nu se dezbata legea fara ca el sa fie prezent, astfel incat a fost lasata la urma.
Pe la 12:30 cand s-a cerut sa se ia in dezbatere proiectul de lege, in mod jenant parlamentarii UDMR parasisera sala de plen ramand liderul lor de grup care a cerut sa se constate ca....nu mai exista cvorum de sedinta.
Intrucat eu semnalez de luni de zile [ mai exact urlu la luna pur si simplu ] ca prezenta la sedintele de plen din Senat este sub orice critica [ astazi cei mai multi parlamentari prezenti avea PDL, mai erau cativa pesedisti, vreo 5 penelisti, si doi independenti ] insa nimeni nu ma asculta, astazi s-a ajuns la aceasta situatie in care o lege care trebuia dezbatuta in plenul Senatului, a trecut prin adoptare tacita.
www.urbaniulian.ro 

Vezi si: EPURAREA ETNICA A ROMANILOR DIN COVASNA: Casa de cultura municipala din Sfantu Gheorghe va purta numele sovinului ungur Konya Adam!
Scrisoare deschisa domnului George Scripcaru, vicepresedinte al Partidului Democrat Liberal si primar al municipiului Brasov!

NATIONAL: GRIPA PORCINA ne-a costat 19 milioane de euro. Toni Tecuceanu nu a murit de gripa porcina ci ucis de neglijenta din spitalul lui Streinu Cercel. Cine va plati pentru moartea lui Toni?

Gripa porcină s-a cam topit sub nămeţii din România în ultima perioadă. Isteria ce cuprinsese ţara la un moment dat s-a topit şi ea. Pandemia, ca să respectăm elucubraţiile anumitor “specialişti”, a intrat în… comă. Cu ce am rămas de pe urma nebuniei create la nivel naţional? Cu o factură frumuşică: 19 milioane de euro a cheltuit România, pînă în acest moment cu vaccinuri, măşti de protecţie, dezinfectanţi şi alte minuni ale medicinei moderne.

Doar 1,5 milioane români s-au vaccinat

Nebunia gripei porcine a mîncat de la bugetul de stat 53 de milioane de lei. În euro, asta înseamnă vreo 19 milioane. Pe ce s-au dus banii? Pe prevenirea şi controlul infecţiei cu noul virus de tip AH1N1. Defalcat, din aceşti bani 21 de milioane de lei (circa cinci milioane de euro) au fost folosiţi pentru producerea şi achiziţionarea a 5 milioane de doze de vaccin, scrie incont.ro, citînd date ale Ministerului Sănătăţii. Socoteala de dinainte de gripă cu cea din tîrgul pandemiei nu s-a potrivit mai deloc. Spunem asta pentru că din cele cinci milioane de doze de vaccin antigripal, s-a folosit doar o treime. Cu alte cuvinte, doar 1,5 milioane de români au decis să se înţepe. Potrivit autorităţilor, însă, dozele de vaccin rămase vor fi epuizate, fie la următoarea campanie de vaccinare, fie prin furnizarea către alte ţări cu care România are acorduri (Ucraina, Moldova, Macedonia).

Opt milioane euro pentru măşti

 Partea “frumoasă” a problemei, însă, abia acum apare: din suma totală de 19 milioane de euro vărsaţi de stat în buzunarele generoase ale producătorilor din domeniul farma, nu mai puţin de opt milioane s-au dus pe măşti de protecţie şi pe dezinfectanţi. Nu în ultimul rînd, achiziţionarea de medicamente antivirale a “mîncat” 6 milioane de euro de la buget. Din nefericire, este imposibil de tras vreo concluzie în acest moment în legătură cu toată campania anti AH1N1. S-au dus banii de la buget (adică banii românilor, la urma urmei) pe apa Sîmbetei? Dacă veţi întreba autorităţile, sigur răspunsul va suna aşa: “fără acest efort financiar, nu am fi putut limita efectele gripei noi”. Iar noi am tinde să le dăm dreptate, însă nu şi în condiţiile în care, în România şomerilor şi a pensionarilor cu venituri de mizerie, statul cheltuie pe “cai verzi” (vezi numărul de vaccinuri rămase în urma cererii mici) mult mai mult decît îşi permite.
Ziarul National

Toni Tecuceanu, ucis de o bacterie contractată în spital

Dosarul medical al lui Toni Tecuceanu a ajuns într-un final în mâinile familiei. Paul, fratele lui Toni Tecuceanu, a reuşit să intre în posesia fişei medicale, aşa cum îşi dorea de la început.

În dosarul lui Toni se menţionează că acesta a contractat bacteria acinetobacter, un germen întalnit în aparatele de ventilaţie de la Terapie Intensivă. Paul Tecunceanu îşi doreşte ca cei din spital să plătească pentru fapta lor. "Urmează să mă văd cu un avocat. Apoi voi şti dacă merg sau nu mai departe", a declarat Paul Tecuceanu.
Dosarul medical a ajuns la familia Tecuceanu la 31 de zile după decesul acestuia, după ce cererea fratelui său a fost iniţial refuzată. Iniţial, medicii de acolo mi-au zis să fac o cerere şi mi se va da dosarul. Şi secretara de la Institut mi-a spus să fac o solicitare scrisă. Acum primesc un refuz. Nu înţeleg de ce", declara atunci îndurerat fratele lui Toni, Paul Tecuceanu.
Doctorul Adrian Streinu, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a motivat atunci refuzul prin faptul că actele reprezintă documente medico-legale şi, în conformitate cu Legea privind drepturile pacientului, acestea nu pot fi eliberate decât la solicitarea expresă a organelor abilitate.
Toni Tecuceanu, cunoscut pentru rolurile sale de la „Cronica Cârcotaşilor", a decedat la 5 ianuarie, la Institulul de Boli Infecţioase „Matei Balş". Actorul s-a confruntat cu virusul A(H1N1), dar a suferit şi alte complicaţii pulmonare care i-au adus decesul.
Ce este bacteria acinetobacter?
Acinetobacter baumanii este o bacterie întâlnită de obicei în infecţiile intraspitalicești. Acinetobacter este un germen care preferă mediile apoase şi este întâlnit frecvent în secţiile de terapie intensivă.

Cine va plati pentru moartea lui Toni?