Scandal la manastirea Poiana Marului Manastirea de calugari din Poiana Marului, comuna Jitia, ar putea fi transformata in manastire de maicute. Decizia este contestata de credinciosi. Acestia au mers la Manastirea Poiana Marului, insa nu pentru a se inchina, ci pentru a protesta fata de decizia ca maicile sa ia locul calugarilor. Daca se va face aceasta schimbare peste voia lor, credinciosii sustin ca maicutele nu vor avea niciodata pace. „Preotul manastirii a slujit acolo douazeci de ani. A ridicat multe manastiri, oamenii il vor pe parinte pentru ca e un pastor bun. Au venit peste doua sute de localnici la acest protest. Maicile nu vor avea liniste niciodata acolo. Oamenii il vor pe parinte“, a declarat Cristinel Viorel Ibris, unul dintre protestatari. Valentin Sararu a declarat ca va fi intocmit un memoriu, care va fi tri-mis la Patriarhia Romana. Potrivit acestuia, se doreste ca manastirea sa ramina de calugari, nu sa fie transformata in una de maici. „Ne-au spus ca vor sa desfiinteze manastirea de calugari si sa o transforme in una de maici. Apoi, au spus ca o perioada de timp o sa stea si calugarii si maicutele la un loc. Vom face un memoriu, ne asteptam sa stringem citeva mii de semnaturi“, a afirmat acesta. „Au tirit maicutele de la Manastirea Cirnu din Buzau si au vrut sa le aduca aici. Saracele plingeau si se rugau ca vor sa ramina la manastirea lor. Din cauza stresului la care au fost supuse, una dintre ele a lesinat“, a adaugat Marita Colniceanu, din Vintileasca. Preotul Costel Stoica, purtatorul de cuvint al Patriarhiei Romane, a afirmat ca „in Biserica Romana este autonomie“. (Monitorul de Vrancea)
10.000 de oameni de pe Valea Buzaului vor ajunge la patriarhul Daniel Scandalul de la manastirea Carnu, din comuna buzoiana Panatau, a luat amploare dupa ce noua maicute, in frunte cu stareta Antonia Vrabie, au fost mutate cu forta joi noaptea la manastirea Poiana Marului. Miercuri, peste 30 de enoriasi au protestat in fata manastirii fata de decizia conduceriii Eparhiei Buzaului de a muta la o alta manastire pe cele noua maicute aflate de opt ani in acest lacas de cult abandonat in anii comunismului. Joi, la ora trei dimineata, inainte de a se lumina, cele noua maicute au fost incolonate cu destinatia manastirea Poiana Marului. Satenii au aflat, iar o jumatate de ora mai tarziu, in satul Zaharesti, peste 40 de enoriasi au blocat drumul. In jurul orei 9,00, la rugamintile primarului comunei Panatau, Nicolae Stoica, enoriasii au cedat in fata reprezentantilor Episcopiei Buzau, iar acestea au plecat la manastirea Poiana Marului, comuna Bisoca. In jurul orei 13,00, maicile au ajuns la Poiana Marului, unde, in fata manastirii, peste 100 de cetateni din localitatile invecinate, Jitia si Bisoca, le-au blocat trecerea si le-au alungat. In urma scandalului, doua calugarite au lesinat si au fost transportate de urgenta la Spitalul din comuna Vintila Voda. Una dintre ele, de 27 de ani, absolventa a unei facultati de filologie, se afla in stare grava si a fost pusa pe perfuzii de medicii spitalului. Escortate de jandarmi, politie si reprezentantii Episcopiei, cele noua maicute au fost indrumate ulterior spre manastirea Ratesti, unde au ajuns joi seara. Localnicii din Panatau au aflat ca maicutele sunt plimbate sub escorta de la o manastire la alta, au luat un microbuz si au ajuns la manastirea Ratesti, unde le-au gasit pe maicute nemancate si bolnave. In noaptea de joi spre vineri, in jurul orei 1,00, enoriasii din Panatau le-au urcat intr-un microbuz si le-au dus la manastirea Carnu. Acolo insa chiliile lor erau ocupate, caci, dupa plecarea lor, se instalasera alte cinci maicute venite de la o manastire din judetul Vrancea. Primarul localitatii Panatau, Nicolae Stoica, a declarat pentru AGERPRES ca, "la aceasta ora, atmosfera este tensionata la manastirea Carnu, unde sunt 12 maicute si doua starete". Potrivit sursei citate, "daca Patriarhia nu va gasi o solutie de rezolvare corecta a conflictului, 10.000 de oameni de pe Valea Buzaului vor ajunge la patriarhul Daniel". "In cei opt ani cat au stat la Carnu, maicutele au facut lucruri deosebite pentru reconstructia manastirii, un adevarat apostolat, iar acum, cand toate sunt in regula, sunt alungate ca niste animale", a mai spus primarul comunei Panatau. (StiriLocale.ro - Buzau)
Reprezentantii Episcopiei Buzaului izgoniti cu pietre de credinciosii de la Poiana Marului * Parintele si monahii sunt chemati luni la Episcopiei * Sa fim alaturi de ei* Mergeti luni dimineata la Episcopie
S-a deslusit, iata, motivul real al aducerii cu forta, prin interventia Jandarmeriei, a maicutelor de la Manastirea Carnu, la Poiana Marului: indepartarea bunului duhovnic si staret Macarie si risipirea obstii de monahi prin transformarea manastirii intr-una de maici. Lucrarea fara gand bun apartine Episcopiei Buzaului care si-a propus sa "impuste trei iepuri dintr-o lovitura", sa le disloce pe maicile staretei Antonia de la Carnu, sa-i imprastie pe monahii de la Poiana Marului si sa semene discordia in comunitatile de ortodocsi din cele doua zone. Sa nu-l lasam sa semene dezbinare pe acest Epifanie "Norocel" - despre care se spune ca a fost informator al Securitatii (ia sa mai cautam putin prin arhive) si care, conform presei locale, "combate criza" si saracia cu o limuzina de 100.000 de euro si a mai generat in trecut o rascoala a taranilor (vezi cazul Rastoaca). Credinciosii care au posibilitatea sunt rugati sa mearga luni dimineata sa fie alaturi de Parintele Macarie la Episcopie, in str. Aleea Episcopiei nr. 3 din Buzau sau sa-si trimita mesajele de solidaritate la telefonul si faxul Episcopiei: 0238.41.36.08.
Enoriasii prezenti in poarta Manastirii au aruncat cu pietre in reprezentantul Episcopiei Buzaului de Daniel Garleanu 03.07.2009
Pelerinaj mare ieri la Poiana Marului cu scopul de a mentine neschimbata orientarea monahala a Manastirii “Nasterea Maicii Domnului”. Enoriasi din Jitia, Nereju, Naruja din judetul Vrancea sau Bisoca si Monteoru din judetul Buzau au facut zid in fata deciziei Episcopiei Buzaului care vroia sa transforme schitul de calugari de la Poiana Marului intr-o manastire de maicute. Oameni cu taxiuri, dube, masini de teren sau Dacii trecute de vreme au poposit pe drumurile de la granita dintre judetul Buzau si Vrancea pentru a-l sustine pe staretul Macarie Beslega in incercarea sa de a-i pastra pe calugari. Cele doua judete, culmea sub aceeasi obladuire a Episcopiei de la Buzau, au avut interese diferite de acesta data. Localnicii spun ca peste tot pe unde a fost parintele si a slujit lucrurile au evoluat in bine, veniturile fiind investite cu folos. Locuitorii din zona de munte, nemultumiti de hotarirea mai marelui Episcopiei de a muta cinci maicute din Buzau alaturi de cei patru calugari vrinceni, s-au adunat la portile Manastirii pentru a impiedica acest lucru. Reprezentantii Episcopiei sositi ieri la Poiana Marului, care doreau sa le introduca cu forta in schit pe cele cinci maicute au fost huiduiti de enoriasii prezenti si alungati cu pietre.
Maicute stramutate cu forta
Pe de o parte, daca schitul de la Poiana Marului ar avea maicute si nu calugari si-ar schimba statutul si ar avea o maica stareta ca lider monahal, iar staretul Macarie ar « retrograda » devenind un simplu preot duhovnic. In acest fel si veniturile manastiri ar putea fi controlate mai usor. “Unde s-a mai vazut sa stea maicutele la un loc cu calugarii, ar fi impotriva firii”, a spus unul dintre enoriasii care nu erau de acord cu hotarirea Buzaului. Motivatia Episcopiei este aceea ca lacasul trebuie revigorat. “Am venit sa punem in aplicare o hotarire a Episcopiei Buzaului care va revigora lacasul. Nu se pune problema mutarii parintelui Macarie, el va ramine in continuare slujitor si duhovnic al Manastirii”, a declarat presei reprezentantul Episcopiei Buzaului si Vrancei, Iulian Negoita. Nici maicutele nu erau incintate de noul lacas in care urmau sa fie mutate astfel ca s-au rugat neincetat ca intelepciunea sa se pogoare peste cei care hotarasc soarta lor. Una dintre maicute nu a mai suportat presiunea si a lesinat in privirile inmarmurite ale celor adunati. Prima incercare a fetelor bisericesti de a le muta cu forta pe maicutele venite fara voie a esuat astfel ca tabara s-a retras mai sus pe munte in asteptarea calmarii spiritelor si retragerii oamenilor adunati pentru a putea sa se desfasoare in voie. “Oamenii care au venit cu masinile de sus au zis ca i-au vazut acolo cum stateau si asteptau intr-o poiana. Cred ca vin mai tirziu”, a spus o femeie care isi adusese si vecinele in apararea calugarilor. Localnicii din Jitia s-au aratat foarte hotariti sa isi petreaca seara sub clar de luna pentru a apara intacta Manastirea de la Poiana Marului.
Poiana Marului al doilea “Athos”
Preotul Macarie vestit atit in tara cit si peste hotare pentru credinta sa, in virsta de 60 de ani, datorita unie stari de sanatate precare a preferat sa ramina in chilia proprie pentru a nu-i alimenta pe cei peste 100 de oameni prezenti, dispusi sa apere manastirea. “Noi nu avem binecuvintare sa vorbim. Parintele nu se simte prea bine si nu poate sa iasa”, ne-a spus unul dintre cei patru calugari pe care ii are lacasul. Despre preotul Macarie, asezat in urma cu doua decenii la Poiana Marului enoriasii din toate colturile tarii nu au decit vorbe de lauda. Unii spun ca Poiana Marului este al doilea « Athos » pentru crestinii ortodocsi din Romania. Oamenii au incredere in el si spun ca este pios, modest, intelept si ca niciodata nu a fost partinitor. “Este un om corect si niciodata n-a acceptat sa primeasca ceva de la guvernele care s-au perindat la putere. La el vin oameni si de peste hotare. Sint unii care vin din America si Canada odata pe an pentru a se spovedi, pentru ca preotul Macarie este duhovnicul lor. Sa le dea Dumnezeu intelepciune celor de la Episcopie si sa nu-i mihneasca pe enoriasi”, ne-a spus primarul comunei Jitia, Neculai Noaptes, prezent ieri la Poiana Marului alaturi de ceilalti enoriasi.
Reprezentantul Episcopiei a facut cale intoarsa
Spiritele s-au linistit intre cele doua judete numai dupa ce tabara buzoiana s-a retras urmind sa se intoarca dupa ce va fi gata schitul dedicat maicilor, care in prezent este in mijlocul lucrarilor. Preotul Macarie a ctitorit de-a lungul vietii sase lacase de cult, la Recea, Bisoca, Sarata Monteoru si a reparat Manastirea actuala de la Poiana Marului dupa vandalizarea din 1959. Tot de curind a fost construit in curtea Manastirii si un paraclis in care se tin slujbele iarna dar si lacasul de la Dealul Sarii de pe raza comunei Jitia, lucrarea fiind in prezent la stadiul de pictura. Aici, in noul schit urmau sa fie cazate maicutele venite de la Buzau, numai ca autoritatile Episcopiei au incercat grabirea stramutarii. Schitul Poiana Marului se afla pe teritoriul comunei vrincene Jitia, fiind prezentat chiar pe pagina de internet a localitatii, dar in realitate apartine administrativ de comuna buzoiana Bisoca. Patrimoniul religios se afla pe teritoriul Vrancei, dar calugarii au inregistrat Schitul, in anul 2000, la comuna Bisoca. Tot in Manastirea de la granita celor doua judete se gaseste si o pictura care se numeste „Roata Lumii”, tablou reprezentativ pentru Evul Mediu romanesc. Pictura a fost realizata sub semnul simbolic al Ecleziastului si zace uitata de toata lumea in Biserica „Nasterea Maicii Domnului” fara sa fie protejata in nici un fel de hoti sau de actiunea nemiloasa a timpului. (Daniel GIRLEANU / Ziarul de Vrancea)
Conform portalului ortodox Apologeticum, ultimul numar al pseudo-revistei Rost a fost scos din pangarul Manastirii Petru Voda pentru ca era sursa de sminteala si raspandire a raului visceral. In sfarsit, se pare ca au inteles si monahii de la Petru Voda ce se ascunde in spatele vorbelor mieroase ale slujitorilor anti-romanismului si anti-crestinismului Adolf Crivat Vasile alias Razvan Codrescu si Riceard Tarziu alias Claudiu Tarziu (primele sunt numele lor reale!). Reactia categorica a survenit urmare a unui articol prin care cei doi si-au dat arama pe fata (desi oricum sunt cam "colorati", dupa cum se vede in foto), militand direct in favoarea acceptarii fara opozitie a actelor cu cip. Pentru ca sunt multi smintiti pe lumea asta, inclusiv in randul clerului tradator al obstii si Bisericii Neamului, cei doi au gasit repede unul asemenea lor si au ales sa se ascunda in vorbele unui pseudo-preot, instigat printr-un interviu. Este vorba, dupa cum v-am spus, de un personaj asemanator celor doi, strain de acest neam, de tara si credinta noastra, care, sub acoperirea "ortodoxiei", activeaza de fapt direct impotriva crestinismului. Un alt numitor comun al celor doi cu preotul in cauza - care, sper, isi va reveni din cadere cat mai curand si se va pocai -, este afilierea acestuia. Intervievatul face parte din "Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Rusiei" (adica din SVR). Iata ce spune acest personaj, pe numele lui Andrew Philips, publicat sub titlul manipulatoriu "Alegeti drumul invierii, nu Europa!":“Acceptam cipurile, dar nu ne lepadam credinta… Nu putem sa nu dam cezarului ce este al cezarului. Poate nu m-am exprimat clar, nu-mi plac aceste cipuri pe care UE vrea sa le impuna, dar pentru ca nu ma despart de Hristos, in cele din urma, daca nu exista alternative, le voi lua”. Bun indemn "parinte"! Probabil sta de mana cu un altul ca el, purtator de vorbe goale, care a afirmat ca va fi primul din Patriarhie care-si va lua Pasaport Biometric. Pe criteriul mediatizat de cei doi-trei "frati patati", cand "cezarul" va legaliza prostitutia, ar trebui sa fim primii care sa ne dam mamele si surorile "la produs", ca asa este "voia cezarului". Pai atunci de ce nu incepe unul dintre "fartati" cu sora lui, rezidenta si "naturalizata" in Israel? Conform Apologeticum, Duhovnicul Neamului, Parintele Justin Parvu, s-a aratat la fel de suparat in acest caz ca si intr-unul similar, cand un alt "maestru" bun la invartit cuvinte a reusit sa rasuceasca si mintile oamenilor, plecand cu tot cu sufletele lor, ca un adevarat Mefisto coborat de pe scena pentru a calca cu nerusinare peste vietile celor saraci cu duhul. Iata ce a declarat Parintele Justin in aceasta privinta: “Cei care amesteca intunericul cu lumina sunt mai periculosi decat dusmanii fatisi ai lui Hristos, pentru ca induc pe cititori in eroare. Nu putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Unii propovaduiesc uneori pe Dumnezeu doar ca sa castige credibilitatea cititorilor, ca apoi sa isi strecoare cu viclenie si veninul invataturilor lor. Crestinul nu trebuie sa se increada decat in Hristos si in Sfintii Parinti si in cei care propovaduiesc pana la capat invatatura lor. Nu gazetarii increstineaza lumea, ci harul Sfantului Duh care se pogoara peste propovaduitorii in duh si in adevar”. Amin!
Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu si Nicolae Manolescu au stat o luna la improvizatul Muzeu al Comunismului din Bucuresti. Ca exponate.
Conceptiile revolutionar-marxist-comuniste ale falsilor anti-comunisti socio-literati de astazi au fost expuse timp de o luna la Muzeul National de Istorie a Romaniei, in cadrul expozitiei "Epoca de aur - intre realitate si propaganda", realizata in parteneriat cu Asociatia Civic Media. (O sa va povestesc aventura mai tarziu).
La sectiunea Proletcultura, ilustrata prin mai multe extrase din presa si literatura comunista au fost prezenti la loc de cinste Ana Blandiana, cu poezia sa revolutionara "PARTID", Vladimir Tismaneanu, cu articole din "Scanteia tineretului" – "Contradictiile mitului tehnocratic", revista "Amfiteatru" - "Noua filosofie" si tentatia oraculara si "Viata Studenteasca" - "O conceptie practica si vizionara - Perspectiva totalitatii" si Nicolae Manolescu, cu extrase din "Literatura Romana de Azi 1944 - 1964" si articolul "Partidul – creatorul unui nou tip uman". Redam pasaje din operele moralistilor impostori si mincinosi care ocupa in continuare, cu tupeu neokominternist, spatiul public (si oficial) al "anticomunismului".
Ana BLANDIANA:
PARTID
Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub castani
Cand clasa mea primea cravata rosie festiv,
Si sufeream respinsa grav de colectiv
Ca nu-mplinism inca noua ani.
Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
Cu bratul ridicat deaspura fruntii mult,
Simbolizand ca viata-mi va fi socotita mai prejos
Decat tulburatorul luptelor tumult,
Ca niciodata n-am sa ma separ orgolios
De imnul colectiv si luminos.
Candoarea scrijelata de mana ta lucid In ochii mei, dramatic deschisi spre mana ta,
Oricate maluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o sterge.
Candoarea ca un zid
Va masura maturitatea mea, Partid.
(Almanahul "Luceafarul", 1983)
Ploaia
In noaptea asta uda ca o ploaie
Am scris intaiul cintec comunist
De zece zile toamna se jeleste
Si totusi pe santier nu-i nimeni trist...
Oda 1918
Slava neamului acesta
Vremurilor noastre slava!
Slava erei ce se naste
Dusmanita si grozava;
Slava robului de veacuri
Care n-o sa fie rob;
Slava tarii ce inalta
O sesime de pe glob;
Slava!
Slava fericirii
Vremii viitoare slava;
Slava lumii ce se naste
In aceasta ora grava;
Slava anului acesta
Ce-a ucis in colb milenii;
Si de flacari, ca drapelul,
Slava vesnica lui Lenin!
Ana Blandiana
Vladimir TISMANEANU:
O conceptie practica si vizionara - Perspectiva totalitatii
Sinteza originala, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi. Asa cum o doreste o intreaga dezvoltare a marxismului si a miscarii muncitoreseti, punctul de vedere al totalitatii concrete care sta la baza intelegerii dialecticii societatii si istoriei este indisociabil de imperativul transformarii revolutionare a lumii, de imperativul practicii social-istorice. Este, fara indoiala, privilegiul unei gandiri de exceptie, acela de a imbratisa, intr-o viziune larga, deschisa, realitatea, urmarind in acelasi timp surprinderea articulatiilor intime, determinatiilor concrete ale fenomenului si proceselor sociale, de a concepe universul in si prin particular, de a afirma particularul si de a-l integra universului, refuzand schematismul si reductionismul, speculatia si orice fel de excese teoretizante. Interiorizand profund necesitatea nedogmatizarii demersului teoretic marxist, tovarasul Nicolae Ceausescu accentueaza asupra faptului ca: ” Nu trebuie sa ne multumim cu cea ce s-a spus odata ci sa reconsideram unele teze daca viata, realitatile, faptele demonstreaza ca ele nu mai corespunde, chiar daca la vremea lor au fost juste”. (…) Depistam, deci, in filonul umanist revolutionar al conceptiei tovarasului Nicolae Ceausescu, intelegerea profunda, deplina, a faptului ca totalitatea sociala concreta isi are radacina in om. Ca nu semnifica nimic in absenta lui sau in conditiile ignorarii lui. Or, tocmai socialismul si comunismul tind sa corespunda practic, sa dea intreaga masura reala unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridica la cea mai inalta cota. Vladimir Tismaneanu Viata Studenteasca
Nicolae MANOLESCU:
Partidul – creatorul unui nou tip uman
23 August 1944 a avut urmarile cele mai profunde in literatura pusa in fata unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social si moral cu totul deosebit. Arta, hranita secole intregi din negare, devine un mod de a afirna noul umanism socialist.
Factorul hotaritor al revolutionarii literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul ca avangarda marxist-leninista a clasei noastre muncitoare e arhitectul structuralelor prefaceri sociale si politice, al unei noi realitati, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complexe.
Facind din creatia literara o parte integranta a cauzei generala a clasei munictoare, „o literatura cu adevarat libera, legata fatis de proletariat”, Partidul i-a ajutat pe scriitori sa inteleaga ce rol le revine in viata sociala, in lupta pentru construirea si desavarsirea socialismului, aportul pe care il pot aduce la faurirea si dezvoltarea constiintei socialiste, la distrugerea vechii mentalitati.
Insusindu-si ideile marxist-leninismului, scriitorii au dobindit o imagine justa, adecvata a esentei fenomenelor pe care le reflecta, a perspectivei evenimentelor pe care le traiesc.
Inca in primii ani de dupa Eliberare, Partidul a inceput procesul complex si indelungat de inchegare a unui front scriitoricesc unit, a indrumarii literaturii noastre.
"Literatura Romana de Azi 1944 - 1964"
Dupa cum materialismul intra - potrivit observatiei lui Engels, citata de Lenin in "Materialism si empiriocriticism"" - intr-un nou stadiu cu fiecare descoperire stiintifica epocala, tot astfel arta isi innoieste infatisarea in raport cu experientele capitale ale umanitatii, cu evolutia - determinata social - a sensibiltatii umane. Fara a porni din niste "reguli" prestabilite, dintr-un program estetic limitativ, literatura insufletita de idealurile epocii socialiste nu este nici o literatura informa, la discretia reproducerii nesemnificative sau a exercitiului fara sens. Expresie a atitudinii comuniste fata de existenta, ea urmeaza dintr-o necesitate launtrica, izvor=ta din insasi natura sa, anumite principii. Principiul fundamental e acela al partinitatii comuniste, al angajarii. "Literatura - scrie Lenin - trebuie sa devina o parte integranta a cauzei generale a proletariatului". (…) Indemnul la cunoasterea profunda, multilaterala a vietii strabate saluturile adresate de CC al PCR conferintelor si congresului scriitorilor, cuvantarile rostite de Gh.Gheorghiu- Dej cu diferite prilejuri. El se desprinde din memorabilele cuvantari tinute de tovarasul Nicolae Ceausescu la int=lnirea conducatorilor de partid si de stat cu oameni de arta si cultura, din mai 1965, si la conferinta din iunie 1965 a organizatiei de partid a orasului Bucuresti. Un amplu rasunet au gasit in constiinta creatorilor de arta cuvintele rostite de tovarasul Nicolae Ceausescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR: "Avem o tara frumoasa si bogata, un popor harnic si cutezator, care timp de peste doua milenii, in ani grei de restriste, infratit cu codrii, raurile si vaile, si-a aparat glia, iar acum, sub conducerea partidului, isi zideste o viata noua. Poporului, adevaratul fauritor al tuturor bogatiilor patriei, trebuie sa-i inchine oamenii de arta si cultura tot ceea ce poate crea mai frumos si mai bun. Desigur, se poate si este necesar sa se creeze in diferite forme si stiluri. Putem spune creatorilor de arta: alegeti tot ceea ce credeti ca este mai frumos in culoare, mai expresiv in grai, redati realitatea cat mai variat in proza, in poezie, in pictura si muzica, cantati patria si poporul nostru minunat, pe cei ce si-au inchinat intreaga viata infloririi Romaniei". O sustinuta contributie la popularizarea politicii partidului, la atragerea scriitorilor in lupta pentru democratie populara, pentru crearea unei literaturi animate de idealurile contemporane a dat inca din primii ani de dupa eliberare presa de partid si in general presa progresista. "Scanteia" si celelalte cotidiene care sprijineau actiunea partidului comunist, saptamanalele literare si de cultura au intreprins in anii 1944 - 1947 vaste campanii de difuzare a ideilor revolutionare, a conceptiilor consecvent stiintifice, de demascare a teoriilor inapoiate, reactionare, v=nturate de publicisti de dreapta. Nicolae Manolescu (presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, director Romania literara, ambasador al Romaniei la UNESCO)
SUFLETE DE EROIPeste 400 de persoane au participat, duminica, 20 iulie, anul trecut, la traditionala comemorare a luptatorilor in Rezistenta armata anticomunista din Muntii Fagarasului si a conducatorului lor, Ion Gavrila Ogoranu, pentru care exista acum o Fundatie care-i poarta numele. Deschisa prin slujba crestina a pomenirii sufletelor eroilor anticomunisti oficiata de un sobor de preoti, ceremonia a continuat cu predica rostita de parintele duhovnic ortodox Teofil Paraianu. Au continuat preotii Ioan Bogdan de la Sibiu si Alexandru Capota de la Galati, ambii fosti detinuti politici si luptatori in rezistenta anticomunista. Doctorul Teofil Mija, de la Brasov, fost combatant in rezistenta armata anticomunista, a citat din Testamentul lui Ion Gavrila Ogoranu, evocand momente dramatice ale luptei de rezistenta. Coriolan Baciu, vicepresedinte al Partidului “Pentru Patrie", s-a oprit asupra recent editatului roman "Iuda", scris de Ogoranu in munti, in timpul Rezistentei, cazut in mainile Securitatii si recuperat sub forma de microfilme dupa 1990 de la CNSAS. (Rep)
Ion Gavrilă Ogoranu, cavalerul demnităţii româneşti
În 1 mai 2006, Ion Gavrilă Ogoranu a trecut în lumea celor veşnice. La numai o săptămână mai târziu ar fi trebuit să participe la o ceremonie pe care o organizasem împreună cu câţiva prieteni, sub egida Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”. La acest eveniment a ţinut să participe şi luptătorul anticomunist Vladimir Bukovski, care dorea să-i aducă omagiul său celui care, împreună cu camarazii săi de luptă, a constituit adevărata armată română, opunând rezistenţă ocupantului sovietic şi cozilor sale de topor. Bădia Ogoranu a luptat pentru ca urmaşilor săi să nu le fie ruşine să se numească români. Aşa cum spunea turiştilor, pe care i-a întâlnit la Cabana Bâlea, mai exista un colţ din Regatul României – Munţii Făgăraş – care nu-şi plecase capul în faţa comuniştilor, păstrându-şi libertatea.
Îl propusesem cu ceva timp în urmă, împreună cu personalităţi reprezentative ale deţinuţilor politic, pe Ion Gavrilă Ogoranu în fruntea viitoarei Comisii Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în locul trufaşului fiu al Kominternului, Vladimir Tismăneanu. Nu am reuşit, din păcate, iar Tismăneanu şi ai lui au falsificat adevărul istoric în privinţa ocupaţiei comuniste, denaturând în mod grav adevăruri fundamentale despre rezistenţa creştină a preoţilor, ierarhilor şi mirenilor, a celor din închisori, a ţăranilor, a muncitorilor din Braşov, a jertfei luptătorilor din munţi. Adică, a capitalului de demnitate românească, cum spunea Ion Gavrilă Ogoranu.
Pentru a spulbera toate invectivele şi calomniile comuniste, trebuie reamintită declaraţia lui Ion Gavrilă Ogoranu, care spunea că „în lupta noastră nu există nicio acţiune, nicio faptă, nicio vorbă care să nu se poată încadra în legile onoarei şi în morala creştină.” Acţiunile lor au fost însufleţite de dragostea creştină, conform crezului că „exişti în măsura în care iubeşti şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! (Florian PALAS)
Suflete de eroi
Ca unul dintre supravieţuitori, prieten cu Ion Gavrilă Ogoranu şi camarad de lupte din perioada studenţiei clujene (1945-1948), am rămas şi unul dintre medicii care l-au tratat şi încurajat în boala pe care a suportat-o şi a acceptat-o în ultimele luni de viaţă ca un martir. Noi, medicii, am încercat cu mijloacele ştiinţei omeneşti să-l smulgem din ghearele morţii. Dar cu o zi înainte de deznodământ, el fiind încă internat la un spital clinic din Cluj, mi-a spus la telefon următoarele:
- Teo, să ştii că numai sufletul a mai rămas din mine, corpul nu mi-l mai simt! Şi spunându-mi acestea, mi-am amintit de un alt erou al neamului românesc, inginerul agronom Traian Golea (aceeaşi profesie ca a lui Ion Gavrilă Ogoranu), care a ajuns după 1948 în exil în America şi care şi-a închinat întreaga viaţă luptei pentru apărarea şi salvarea neamului românesc din robia comunistă. El a scris, a tipărit şi a difuzat gratuit cărţi despre România şi neamul nostru înlănţuit, tuturor bibliotecile universitare din lume, inclusiv în ţările stăpânite de comunismul rusesc. Această activitate a sa, pusă în balanţă, întrece în mod sigur suma tuturor celorlalte activităţi ale întregului exil românesc.Cei doi eroi, Traian Golea şi Ion Gavrilă Ogoranu, au dorit să moară în ţară, pe pământul strămoşesc, în “casele” lor. Traian Golea s-a întors în România în ultimele zile ale vieţii sale, ca să moară şi să fie înmormântat în ţara pentru care şi-a jerfit întreaga viaţă.
Nu voi uita niciodată cum, însoţindu-l în ultimele zile ale lunii septembrie 2004 de la aeroportul Otopeni direct la un spital din Braşov, o tânără doctoriţă l-a primit protocolar şi l-a întrebat sec:
- Ce vă doare?
El a privit-o mai insistent şi apoi i-a răspuns cu obişnuitul zâmbet care-l caracteriza:
- Nimic nu mă doare, domnişoară, numai sufletul, dar ăsta este numai al meu, iar dumneata tot nu mi-l poţi înţelege şi nici nu mi-l poţi vindeca!
Câtă asemănare între cele două momente terminale ale celor doi eroi! Căci şi Ion Gavrilă Ogoranu, în care nu mai rămăsese decât sufletul, n-a vrut să moară într-un spital din Cluj şi i-a cerut distinsei şi iubitei sale soţii să-l externeze din spital şi să-l ducă să moară “acasă”, în casa în care această soţie eroină, Ana Gavrilă, l-a ţinut ascuns 20 de ani, legându-se sufleteşte prin jurământ să împărtăşească aceeaşi soartă în cazul în care ar fi fost depistaţi de “câinii securişti”, adică executarea sentinţei condamnării la moarte pentru Ion Gavrilă Ogoranu, de care în mod sigur şi ea ar fi avut parte.
Este un exemplu de sacrificiu şi iubire fără egal, de familie cu adevărat trăitoare în duh creştin. Şi bunul Dumnezeu le-a răsplătit fidelitatea, trimiţându-le îngeri păzitori şi apărători împotriva uneltirilor meşteşugite, diavoleşti şi omeneşti. Şi sunt convins că, atunci când ţara şi neamul nostru se vor elibera şi de neocomunism şi îşi vor putea scrie adevărata istorie, această casă în care a locuit familia Ion şiAna Gavrilă va deveni un muzeu memorial, un loc de pelerinaj naţional. De-abia atunci oameni de cultură, istorici, scriitori, artişti vor imortaliza pentru generaţiile viitoare această familie care a supravieţuit numai cu ajutorul Providenţei, într-o vreme în care forţele răului au pus stăpânire pe toţi cei laşi, mişei sau defetişti, trădători de ţară şi vânzători de oameni.
Dr. Teofil MIJA
Testamentul Grupului Carpatin- Făgărăşan, condus de Ion Gavrilă Ogoranu
Pe potecile munţilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru.
Şi aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor, în care din loc în loc strălucesc sori şi luceferi, într-o ploaie de stele, şi care izvorăşte din hăul trecutului, de dincolo de vremea dacilor nemuritori. Iar înaintea noastră, în continuarea dârei de foc, printre crestele de brazi, vedem aceeaşi dâră de lumină, din ce în ce mai puternică, terminată în visul nostru la picioarele Domnului Hristos în Ziua cea Mare.
Şi-n această dâră de foc, din urma şi dinaintea noastră, noi, câţiva fii ai acestui neam, pe care destinul ne-a adunat pe aceste creste, ne aducem aportul nostru de foc, candela iubirii noastre de neam, jertfa noastră. Vrem să aducem pe altarul patriei tot ce se va găsi mai bun în slaba noastră fiinţă pământeană: libertatea noastră, tinereţea noastră, renunţările la o viaţă tihnită. Şi de candela ce-am aprins-o va cere, pentru a lumina, însăşi viaţa noastră, nu vom ezita să o sacrificăm. Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiţii deşarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni.
Cu atât mai mult suntem departe de meschinele probleme materiale, de pofta de îmbogăţire în viitor. Niciunul din noi nu avem averi de apărat, nici interese de clasă. Niciodată, nici noi, nici părinţii noştri, nu am exploatat munca şi viaţa nimănui. Din contră, suntem din rândul acelor care în viaţă au cunoscut mai mult foamea şi lipsurile, decât tihna şi belşugul. Ceea ce ne-a mânat aici a fost dragostea de acest neam, liberă de orice meschinărie. Am învăţat să privim neamul nostru, ca de altfel orice în lume, prin prisma dragostei.
Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire.
Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nicio mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră. Noi nu admirăm şi nu lăudăm în cuvinte deşarte pe Ştefan cel Mare. Nici nu-i folosim numele ca soclu, pe care să înălţăm statuia nimicniciei noastre, noi îl iubim cu iubirea oşteanului care s-a jertfit sub comanda domnului, pentru libertatea Moldovei, la Valea Albă. Şi ne plecăm spinarea alături de aprodul Purice, ca domnul să încalece.Auzim ca o adiere dulce cuvintele de mulţumire ale lui Ştefan. Întindem o mână de frate peste veacuri apărătorilor Sarmizegetusei, arcaşului lui Ştefan, oşteanului în opinci de la Rovine, pandurului lui Tudor şi moţilor lui Horea şi Iancu. Comunicăm de la suflet la suflet cu orice român de totdeauna, focul sfânt şi cald al familiei româneşti. În aceşti ani am găsit în suflete de români, adesea umili şi nebăgaţi în seamă, atâta nobleţe şi atâta frumuseţe, încât nu o viaţă, dar şi o mie de vieţi de ai avea, merită să le jertfeşti. Ne-am lovit însă şi de atâta răutate, ipocrizie, interese, ambiţie prostească, zgârcenie şi mai ales nepăsare, încât ni s-a umplut sufletul de durere, amărăciune şi dezgust. A trebuit să primim pe obrazul nostru, nu odată, sărutul scârbos a lui Iuda şi, nu odată, otrăviţi cu roadele amare ale josniciei omeneşti, am ajuns în pragul deznădejdii. Ne-am coborât atunci în adâncuri şi din istorie ne-am luat din nou seva dătătoare de viaţă. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor câtor şiau dat viaţa pentru acest neam. Iar voi dragi camarazi căzuţi din rânduri, neaţi legat prin jertfa voastră cu putere, în lupta din care nu putem să ieşim decât biruitori sau morţi. Şi mai ales am simţit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omeneşti ne-ar fi dus la moarte şi deznădejde. Aici, pe crestele munţilor, am simţit cuvintele Domnului, care ne-a spus că fără El nu putem face nimic. Şi noi, prin suferinţa noastră, am învăţat să-L iubim. Căci până nu vei suferi tu însuţi, măcar o palmă sau o înjurătură pe nedrept, până atunci nu vei putea înţelege, drama de pe Golgota.Aceste gânduri, adânc frământate în nopţi lungi de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească marea şi strălucita biruinţă românească.
Grupul carpatin-făgărăşan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare
Ultimul roman al Badiei
Editura Marist (http://www.marist.ro/) a lansat, la Târgul de carte Alba Transilvana, o mărturie creştină tulburătoare: „Iuda“, ultimul roman al regretatului luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, refăcut împreună cu Anamaria Ciur din note găsite în Arhivele Securităţii. Lucrarea, care transpune martiriul Mântuitorului în România, a fost scrisă în munţi, în postul Paştelui anului 1954, dar manuscrisul a căzut în mâinile Securităţii, povesteşte Bădia Ogoranu. Pe când studia, după ‘90, dosarul grupului de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraş, a găsit o parte din filele manuscrisului fotografiate de Securitate, dar fără final, acesta fiind împărtăşit nepoatei sale, Anamaria Ciur. „Pe patul spitalului, cu o săptămână înainte de plecarea sa în veşnicie, m-a strâns la piept cum nu mă mai strânsese până atunci şi plângând mi-a spus: Draga tatii, ţie-ţi rămâne să termini Iuda. Dumnezeu să te ajute“, mărturiseşte aceasta. (V.R.)
Scrisoare deschisă adresata D-nei Monica Macovei, Ministru al Justitiei
Aceasta scrisoare, semnata de Ana si Ion Gavrila Ogoranu, a fost redactata ca urmare a refuzului autoritatilor de a recunoaste Anei Gavrila statulul de luptator in rezistenta anticomunista. Ana Gavrila si-a dedicat viata luptei impotriva comunismului: a facut parte din rezistenta din munti, a fost arestata si anchetata in numeroase randuri pentru a trada grupul de rezistenta din muntii Fagarasului, grup condus de sotul ei, Ion Gavrila Ogoranu.
Rugamintea familiei Gavrila este ca aceasta scrisoare sa ajunga in atentia cat mai multor romani.(O recomand in special ALIANTEI FAMILIILOR, care si-a permis sa o "garanteze" iresponsabil pe sinistra Macovei la alegerile europene)
Stimata Doamna Ministru,
În anul 2001, subsemnata Gavrila Ana din localitatea Galtiu judeţul Alba, soţia lui Ion Gavrila-Ogoranu, născută în 10 decembrie 1921, am înaintat Comisiei Comisiei pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, care functioneaza in cadrul Ministerului Justiţiei, un Memoriu documentat, în care solicitam dreptul de a mi se acorda calitatea de Luptător în Rezistenţa anticomunistă, relatând şi documentând faptele pentru care am cerut acest lucru cu probe juridice.
Nu am primit atunci nici un răspuns.
În data de 9 martie 2006, adică dupa 5 ani! am primit următorul răspuns la cererea mea: „Comisia, cu majoritatea voturilor membrilor, a decis respingerea cererii dumneavoastră de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 214/1999”.
Doamna Ministru, eu în expunerea mea de atunci mi-am prezentat faptele aşa cum le-am trăit eu, căci nu mi-am încadrat viaţa după articole de lege, rămânând ca onorata Comisie să cerceteze şi să judece. Prin prezenta scrisoare repet motivele pe care le-am invocat atunci, pentru că ele sunt însăşi viaţa mea, şi ca şi a mea, a mii de femei şi bărbaţi vii sau morţi din ţara noastră. Deci să-mi fie cu iertare dacă voi fi silită să-mi povestesc viaţa sub regimul comunist.
M-am născut în 1921, în 10 decembrie, în localitatea Drâmbar, jud. Alba. Am urmat cursurile şcolii de gospodărie, şi am fost înfiată de o mătuşă din localitatea Galtiu, jud. Alba. Mi-am făcut educaţia sub influenţa a doi oameni de mare suflet: Preotul greco-catolic Iosif Pop, viitorul Protopop din Târgu-Mureş, şi a profesorului Vasile Hanu, care şi la vârsta de 101 ani, azi, îşi mai aminteşte de mine.
M-am căsătorit în 1944 cu studentul medicinist Petru Săbăduş de la Facultatea de Medicină din Sibiu, refugiat din Ardealul de Nord. Am fost prevenită de soţ că alături de el vom avea necazuri mari în viaţă, şi eu am fost gata să fiu alături de el şi la bine şi la greu. Necazurile au început odată cu 23 august 1944. Soţul meu făcea parte dintr-o organizaţie studenţească naţionalistă. Zeci de studenţi bucovineni şi basarabeni, care se aflau în zonă, ne-au cerut ajutorul să-i ascundem să nu fie arestaţi de poliţia română şi sovietică pentru a fi deportaţi în URSS. Îmi amintesc de un student cu numele Dan Dumitrescu. Toată iarna ne-am ocupat de acest lucru, mai ales eu, căci soţul era străin de sat. Până când şi-a obţinut acte confecţionate de un student bucovinean cu numele Havrilescu.
Din Germania a sosit un grup de paraşutişti în plină iarnă, cărora soţul le-a găsit adăpost. Pe telegrafistul Gheorgheionii l-am ocrotit în casa părinţilor mei. În memoriile scrise ale acestuia, după 1990, aminteşte acest episod. Am contribuit la toate acestea, în condiţiile în care şi eu şi soţul locuiam în casă străină, căci în casa mătuşii era instalat comandamentul Armatei Roşii.
În anul 1946 ne-am mutat cu soţul la Cluj. Aici soţul era încadrat în organizaţia anti-comunistă de la Universitate. Zeci de studenţi veneau în casă la noi şi asistam fără să vreau la toate problemele lor, acordând ajutor celor care aveau nevoie. Sunt nume înscrise la loc de cinste în Istoria Rezistenţei anticomunistă. Dau câteva nume: Ion Golea, viitorul paraşutist din 1951, Doctorul Gruiţă Victor din Teiuş, Doctorul Nosa, Doctorul Scrob, studenţii Pintea Eugen, Pop Cornel, Ion Munteanu, Pavel Mârza, şi făgărăşenii Chiujdea Ion, Maga Mihai, Haşu Laurian şi Gavrilă Ion, viitori luptători în Rezistenţa făgărăşană.
Trăiesc încă şi pot da mărturie despre ce a fost în casa noastră Dr. Teofil Mija din Săcele, Braşov, directorul Institutului Cristiana şi Dr. Gheorghe Cornea din Bucureşti, veteran al Rezistenţei din Târgu Mureş.
În timpul grevelor studenţeşti din 1946, în casa noastră s-au pus la cale multe planuri, la care eram, fără să vreau, martoră. Aici s-au făcut şi planuri de retragere în munţi în grupuri de rezistenţă. În 1947 s-a ţinut în munţii Apuseni un congres al centrelor studenţeşti de pe ţară. Mulţi au plecat într-acolo cu raniţa din casa noastră din Galtiu, aprovizionaţi de mine.
Când în 1947 şi 1948 începuse teama arestărilor şi cei urmăriţi nu mai dormeau pe-acasă, eu puneam un covor pe sfoară spre a se şti dacă au fost căutaţi de Siguranţă sau nu în noaptea aceea, căci arestările se făceau de obicei noaptea.
În 15 mai 1948 nu am mai pus covor dimineaţa, căci noaptea un grup de poliţişti şi soldaţi au spart uşa casei căutându-mi soţul peste tot, înjurându-mă şi ameninţându-mă. Nu s-au sinchisit că în pătucuri dormeau cei doi copii ai noştri de 4 şi de 2 ani. Şi am rămas în casă ostatică timp de o săptămână, fără să pot ieşi să cumpăr hrană pentru copii. Apoi am fost evacuată cu copiii şi hainele de pe noi. M-am reîntâlnit cu soţul la un loc convenit dinainte. Ei, ce scăpaseră de arestările din mai, s-au hotărât să se retragă la munte, lucru ce l-au şi făcut. Eu am rămas să dau răspuns Securităţii unde ar putea să fie bărbatul pe care-l căutau peste tot. Într-o vreme când mă aşteptam să fiu şi eu arestată m-am mutat în ascuns cu copiii în munţii Apuseni, la nişte oameni în apropierea luptătorilor. Atunci am cunoscut o parte dintre ei: Popa Ştefan, Nicu Moldovan, şi mai ales pe studenta Alexandrina Teglaru cu care am şi locuit o bucată de vreme. De altfel în cartea amintirilor ei, intitulată „Lacrima prigoanei”, la pagina 102, această luptătoare mă aminteşte şi pe mine.
Spre toamnă, bărbaţii au hotărât ca un grup dintre ei să treacă graniţa iugoslavă, pe o cale pe unde s-a mai trecut. Între ei era şi soţul meu. Au fost prinşi pe graniţă, duşi la Timişoara şi apoi la Cluj, în lotul sutelor de studenţi arestaţi. O întreagă iarnă am fost aproape în fiecare zi, împreună cu sute de mame, soţii, surori, logodnice, am îngheţat în faţa porţilor de fier ale închisorii din Cluj pentru a le introduce, când era permis, alimente şi haine.
Am asistat la procesul studenţilor din săptămâna Paştilor din 1949, zile în şir, şi i-am cunoscut astfel pe mulţi, băieţi şi fete. I-am însoţit cu alte soţii până i-au urcat în dubă în gara Cluj. Ne-a îngrozit zgomotul de lanţuri şi zbieretele, când i-au dat jos în gara Aiud. Apoi nu am mai auzit nimic de ei, parcă i-ar fi înghiţit pământul. Se zvonea că ar fi fost duşi la Piteşti.
Prin 1951, s-a ajuns un zvon la Gherla, că soţul meu ar fi în această închisoare. Am reuşit să iau legătura cu sora Dr. Bărbosu, medicul închisorii. Eram mulţumită să ştiu că e viu, şi din când în când, sora Doctorului îmi confirma acest lucru.
Aşa a durat până în toamna anului 1952, când întâlnind-o, aceasta a început să plângă. Am înţeles: soţul meu era mort. Nu mi-a dat nici un amănunt decât că ar fi fost operat la spitalul din Dej.
Am colindat prin cunoscuţi Dejul, şi am aflat indirect că soţul meu a fost dus la acest spital. Doi foşti colegi de facultate, medici, au încercat zadarnic să-l salveze, dar toate organele interne erau zdrobite în bătaie. Adevărul îl voi afla de-abia peste ani, când deţinutul plutonier al carui nume nu mi-l amintesc, de pe strada Doinii din Alba Iulia mi-a povestit că soţul meu a fost bătut de directorul închisorii, Goiciu, pentru că l-a ridicat pe acest plutonier din curtea închisorii, şi l-a dus la infirmerie.
Am rămas de mână cu doi copii mici, fără casă, fără slujbă, că nimeni nu vroia să mă angajeze. Dintr-un loc practic alungată, în altul neprimită. Rudeniile mele au fost ameninţate că dacă mă mai ţin, vor fi duse în Bărăgan. În sfârşit mătuşa mi-a dat un petec de pământ în Galtiu, pe care am apucat să-l cultiv. Dar s-au găsit oameni de-ai partidului care au venit şi şi-au împărţit acest teren, rămânând şi fără el. Au construit pe el case pe care le folosesc ca proprietate legală până în ziua de azi. Între timp eram luată de securitate cu duba, şi interogată când despre unul, când despre alţii dintre colegii soţului meu, mai ales despre Alexandrina Teglaru. N-am recunoscut, oricâtă presiune a fost făcută asupra mea, iar despre altele, n-aveam ce spune, căci într-adevăr nu ştiam nimic.
În 1954 s-a întâmplat un caz care mă putea costa mare nenorocire. Soţul meu ascunsese aparatul de radio a lui Gheorghionii, care de altfel era şi defect, într-un fund al podului casei, fără ca eu să ştiu. Copiii jucându-se l-au găsit, l-au dat jos şi cu copiii din vecini, se jucau pe stradă cu el. A aflat securitatea, copiii au fost luaţi de scurt unde l-au găsit, şi toată vina a căzut pe mine. Am fost dusă la Securitatea din Orăştie şi Deva, anchetată dur, şi lovită să spun. A durat mult până s-au convins că într-adevăr eu nu ştiam nimic despre acel aparat. Am fost anchetată să spun după cine port doliu, şi de unde ştiu că soţul meu e mort. În acelaşi timp eram privită în sat cu ură şi desconsiderare. Îmi cumpărasem un cal, şi făceam cărăuşie, dar mi-a fost confiscat calul, lăsându-mă cu căruţul în mijlocul satului, sub motiv că particularii nu mai aveau voie să aibă cai.
În 1955, a sosit la mine din munţii Făgăraşului, fostul camarad şi coleg de liceu al soţului meu, Ion Gavrilă. L-am primit cu drag, ştiind cât ţinea soţul meu la el. El m-a rugat să mă deplasez la Cluj, să găsesc pe un alt coleg, Maga Mihai, student, lucru ce l-am şi făcut. Acesta mi-a spus că luptătorii făgărăşeni trecuseră în Grecia. Urma ca în primăvara următoare, să pornească şi Gavrilă pe acest drum, când Mihai Maga a venit cu vestea că luptătorii se aflau în realitate arestati la Securitate.
Ion Gavrilă a rămas în familia mea ascuns timp de 21 de ani. Mi-a povestit istoria grupului făgărăşean. Ştiam că e condamnat la moarte în contumacie, ştiam că legea prevedea că cine ajută un duşman al poporului, e pasibil de aceeaşi pedeapsă. Deci cunoşteam pericolul la care mă expuneam...
Am muncit cu braţele să câştig pâinea pentru familie, cu veşnica ameninţare că o nenorocire se putea întâmpla oricând. Am încredinţat casa şi familia Maicii Domnului, şi cu această credinţă am păşit într-o nouă încercare a vieţii. Şi-au fost destule situaţii când am ajuns la capătul puterilor.
Astfel, în 1959, de Sfântul Nicolae, 6 decembrie, am fost alungată din casă de miliţie, primărie şi securitate, pentru ca locuinţa să fie dată secretarului Sfatului popular. M-am mutat în prag de iarnă într-o moară părăsită, fără podele, ferestre şi uşi. În dosarul înaintat în 2001 se află acest lucru, confirmat în faţa notarului public printr-o declaraţie a soţiei fostului secretar, care a beneficiat de casă, şi care mai trăieşte şi azi. Am fost astfel deportată timp de 14 ani. Mi s-au făcut perchiziţii de către securitate, şi numai printr-o minune soţul meu nu a fost descoperit. Moara a suferit trei inundaţii, fiind aproape distrusă.
În 1970 m-am îmbolnăvit de meningită, şi am stat patru luni la spitalul din Cluj, îngrijită de profesorul Ioan Gavrilă. Întâmplările celor 21 de ani au fost povestite de soţul meu în cartea „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, şi-au fost relatate în Memorialul Durerii al Dnei Lucia Hossu Longin. De asemenea, faptul că am fost urmărită se află confirmat şi în documentele Securităţii, ca de exemplu: Când în 1969, în suita preşedintelui Nixon, a sosit din America preotul Mircea Toderici, eu i-am dus o scrisoare a soţului meu, în care îi cerea ajutorul, scrisoare care a ajuns pe masa preşedintelui Nixon, şi care a reprezentat salvarea soţului meu când a fost prins în 1976, la Cluj, de Securitate. Soţul meu stând ascuns, a păstrat în continuare şi în această situaţie, legătura cu unii fraţi de suferinţă: Dr. Mârza Pavel, Dr. Gruiţă, Dr. Nosa, Prof. Nicolae Mârza, Prof. Ion Grecu. De multe ori, legătura a fost făcută prin mine. Din casa mea a plecat în 29 iulie 1976 soţul meu la Cluj, şi s-a întors de la securitate peste 6 luni. Eu i-am pregătit raniţa când la 23 decembrie 1989 a plecat la Bucureşti cu intenţia de a contribui la formarea unei armate care să apere Revoluţia. Eu l-am îngrijit şi îndemnat să scrie întâmplările prin care am trecut.
Am renunţat la orice confort şi linişte de dragul idealurilor soţilor mei, şi a prietenilor lor, de dragul adevărului şi al dreptăţii. Am trăit toată viaţa din munca braţelor mele, fără a apela la mila nimănui.
Nu pentru bunuri materiale am cerut să fiu trecută printre luptătorii Rezistenţei anticomuniste, nici măcar pentru o mândrie deşartă. Voiam să se facă drepate şi celor din Rezistenţa anticomunistă.
Aceasta mi-a fost viaţa, la 85 de ani am conştiinţa împăcată că mi-am făcut datoria alături de cei doi soţi ai mei, şi ai fraţilor lor de idealuri. Nu aş fi deranjat nici de data asta pe nimeni, dar mă doare nedreptatea şi nepăsarea. Nu mă gândesc la cei ce coroborează art. 1 cu art. 2 şi cu art. 3, care, lucru sigur, n-au nimic în comun cu Rezistenţa anticomunistă din România. Mă gândesc însă cu groază şi cu adâncă tristeţe că între cei care au decis, cu majoritate de voturi, să fiu exclusă, au fost desigur şi foşti deţinuţi politici, care în piticimea lor, n-au învăţat nimic din istoria României. Căci dacă din expunerea vieţii mele sub comunism atât au priceput că art. 1 nu coroborează cu art. 2 din altă lege postdecembristă, insemnează că nici nu merită să ştie mai mult. E posibil ca între deţinuţii politici consultanţi să fie şi dintre cei cu suflete seci, care nu au fost în stare să trăiască istoria României, şi au fost aleşi anume. Noi am fost luptători, şi nu căutători de titluri.
Declar că îmi retrag cererea trimisa Comisiei cu 5 ani în urmă, şi refuz să fac „plângere” la instanţa de contencios. M-aş simţi încă o dată insultată şi umilită. Dacă ţara are nevoie de noi, cei care am luptat în Rezistenţa anticomunistă, să ne caute în arhivele Securităţii pe cei morţi, şi să ne contacteze pe cei care mai trăim.
Cu stimă,
Gavrilă Ana.
Aceasta a fost declaraţia soţiei mele. În situaţia ei, eu Ion Gavrilă Ogoranu eu cunosc zeci de cazuri asemănătoare, dacă nu chiar mai grave, de pe întreg cuprinsul ţării. Astfel, soţiile luptătorilor Ioan Pop şi Gheorghe Haşu, executaţi în Rezistenţa făgărăşană, nu au reusit să aibă calitatea de soţii de Luptător. Văduva Mariana Macavei n-a putut să obţină în justiţie calitatea de Luptător în Rezistenţă în lotul Dabija din Munţii Apuseni, pentru soţul ei Macavei Traian, şi nici pentru ea ca soţie de Luptător. Aceste femei trăiesc încă, şi pot da mărturie despre acest lucru, despre nedreptatea care li s-a făcut, prin justiţie. Fiica Luptătorului Lupşa din Vrancea, una din cele mai impunătoare grupuri de Rezistenţă, n-a reuşit să obţină pentru tatăl ei calitatea de Luptător în Rezistenţă, nefiind luată de nimeni în seamă. Şi aş putea să mai dau exemple destule. Dacă într-adevăr ţara doreşte să-şi reconsidere trecutul, şi să cinstească Rezistenţa, să ne caute ea pe noi, şi nu să ne oblige să ne umilim în faţa unor Instanţe nepotrivite şi nebinevoitoare.
Cu stimă,
Ion Gavrilă Ogoranu.
Nota mea: Badia a murit la scurt timp, pe 1 mai 2006, urmat, peste doua luni, la 7 iulie 2006, de iubita lui sotie, Ana.
Gasiti toate volumele epopeii lui Ion Gavrila Ogoranu "Brazii se frang dar nu se indoiesc" la Editura Marist, Baia Mare
DOCUMENT CNSAS-PLESITA 1 DOCUMENT CNSAS-PLESITA 2 Are 85 de ani si e verde ca bradul. De altfel, a pribegit printre brazi un sfert din viata sa: 21 de ani in rezistenta anticomunista din munti, cautat pas cu pas de insusi Nicolae Plesita. Cazul lui Gavrila Rusu este la fel de uimitor ca si cel al lui badia Ogoranu, tot Gavrila. Luptatori veterani care certifica ca Romania a avut cea mai indelungata rezistenta armata anticomunista din Europa Centrala si de Est. Scapat de urgia Securitatii timp de 21 de ani, Gavrila Rusu (foto), un roman de legenda care ar trebui tinut pe palme, este lovit acum de... Casa de Pensii. Directia de Munca si Protectie Sociala, Casa de Pensii din Sectorul 5, i-a taiat, fara nici un preaviz, indemnizatia de persecutat politic de catre regimul comunist si, mai mult, i-a dispus sa plateasca din urma "un debit" de 3500 de lei noi. Decizia l-a imbolnavit de inima pe batranul anticomunist. Se intampla in Romania. In primavara lui 1947 a fost condamnat la moarte pentru ca a participat la organizarea grevei generale a studentilor din Cluj din 10 mai 1946 si a condus revolta a 18 sate somesene, ca protest pentru alegerile falsificate de comisarii rusi. Dupa o amnisitiere data de Regele Mihai, grupul sau de luptatori, din "Lotul Zarnesti", este condamnat din nou, in 1948, la 25 de ani de munca silnica si zece ani de degradare civica. Silviu Brucan cere in organul comunist "Scanteia" sa fie executati prin impuscare. Este cautat de trupele securitatii din perioada ocupatiei bolsevice, in frunte cu locotenentul de atunci Nicolae Plesita. I-a prins bine pentru a scapa de urmarire si faptul ca a facut armata in 1943 la Vanatorii de munte. A luptat mai ales din Piatra Craiului, care, spune partizanul, "e raiul pe pamant, o stiu ca pe propria palma". "Taranii nu ne tradau sub niciun chip", mai subliniaza veteranul: "dovada ca am reusit sa scap atatia ani". Cand a coborat din munti, in 1967, securistii nu l-au crezut ca este el, Gavrila Rusu, zis Visu. Intr-o nota strict secreta, din 1966 - gasita azi la dosarul sau de circa doi metri cubi, aflat la CNSAS - lt colonelul Nicolae Plesita raporta: "Organele noastre urmaresc in actiune pe fugarul PNT-ist RUSU GAVRILA, fugit din tara in 1947 dupa o activitate contrarevolutionara intensa. Din anul 1950 nu se cunoaste nimic despre existenta fugarului, din care cauza suntem ingreunati in urmarirea lui si a legaturilor"- vezi documentul la ZIUA. Intr-o alta adresa strict secreta, purtand semnatura lui Plesita, se afirma ca, "dupa disparitia sa de la domiciliu ar fi intrat intr-o banda inarmata care actiona in muntii Tiblesului; depistat de regiunea MAI Maramures si cu ocazia depistarii ar fi fost impuscat". Asa ca va inchiputi surpriza organelor de securitate cand, in 1967, s-au trezit in brate cu "dusmanul poporului". Protejat de americaniDupa ce a aflat ca rusii au fost eliminati, treptat, din sistem si toti detinutii politici au fost eliberati, in anii '64-'65, Gavrila Rusu a mai stat putin ascuns, ca sa se convinga ca nu e o stratagema a comunistilor. Apoi, in aprile '67 s-a suit in tren si s-a dus la Bucuresti unde a incercat sa se refugieze la Ambasada Frantei. Acestia l-au refuzat insa si, atunci, s-a dus la Ambasada Americii. Un ofiter american care stia romaneste si era avizat asupra rezistentei din munti l-a preluat si l-a sfatuit ce si cum sa faca. Au stabilit o forma de legatura dupa care s-a deplasat direct la Securitate. Aici, un colonel, Toader, a ramas traznit si l-a pus sa-i povesteasca aventurile sale, spunandu-i "ca oricum nu te mai pot aresta acum". "Pentru noi esti o adevarata scoala de supravietuire", i-a mai spus un comandant.
"Brazii se frang, dar nu se indoiesc" Dupa 21 de ani de rezistenta in munti, anticomunistul urmarit pentru "razvratire si insurectie armata" este pe cale sa fie rapus de o decizie aberanta, care, desi a contestat-o printr-o petitie, se aplica. In anul 2005 badia Ion Gavrila Ogoranu a incercat sa-si ia un credit la o banca. Acesta i-a fost respins, pe motiv ca... avea cazier: de "dusman al poporului". Ulterior, in martie 2006, atat lui Ion Gavrila cat si sotiei sale, Ana, chinuita 21 de ani de Securitate, Ministerul Justitiei le-a refuzat recunoasterea calitatii de "luptator in rezistenta anticomunista". Cei doi i-au scris atunci ministrului Monica Macovei: "Daca intr-adevar tara doreste sa-si reconsidere trecutul, si sa cinsteasca Rezistenta, sa ne caute ea pe noi, si nu sa ne oblige sa ne umilim in fata unor Instante nepotrivite si nebinevoitoare". Dupa doua luni s-a stins badia, de inima rea, urmat, apoi, in alte doua luni, de sotia sa, care ii lasase, degeaba, ministrului Justitiei, ultimul sau cuvant: "Daca tara are nevoie de noi, cei care am luptat in Rezistenta anticomunista, sa ne caute in arhivele Securitatii pe cei morti, si sa ne contacteze pe cei care mai traim". Cei doi eroi au murit lasandu-ne exemplul lor de daruire totala pentru tara, neam si Dumnezeu. "Toata viata mea am fost ocrotit de Dumnezeu, astazi cine domneste in Romania?", se intreaba camaradul lor, Gavrila Rusu. Nu vrem sa credem ca actualul regim este mai rau decat cel bolsevic si doreste oficial rapunerea tuturor luptatorilor anticomunisti. Asteptam raspunsul de urgenta al autoritatilor.
Bucuresti, 3 iul /Agerpres/ - Baza Lagman din Qalat (Afganistan) a gazduit, vineri, ceremonia militara de predare-primire a misiunilor intre Batalionul 21 Vanatori de Munte 'General Leonard Mociulschi' din Predeal si Batalionul 280 Infanterie Mecanizata din Focsani. La festivitate au participat loctiitorul comandantului Comandamentului Regional de Sud, general de brigada John Nicholson, guvernatorul provinciei Zabul, Mohammed Ashraf Nasseri, comandanti ai Politiei si Armatei Nationale Afgane si comandantul Task Force Zabul, colonel Gheorghe Vatamanu. Ceremonia militara a inceput cu un moment de reculegere in memoria militarilor cazuti la datorie in Afganistan. AGERPRES/(Danut Puscasu) FOTO: www.MApN.ro VIDEO: http://www.mapn.ro/armatatv/categoria2.php
REALITATEA.NET - Sătenii din Panatau Buzău au protestat împotriva mutării măicuţelor de la mănăstirea din localitate Scandalul de la manastirea Carnu, din comuna buzoiana Panatau, a luat amploare dupa ce noua maicute, in frunte cu stareta Antonia Vrabie, au fost mutate joi noaptea la Manastirea Poiana Marului. Initial, se pare ca Arhipescopia a propus doar mutarea staretei, insa maicile au aratat ca vor sa ramana impreuna. Explicatiile Episcopiei Buzaului si Vrancei sunt confuze si ciudate. Miercuri, peste 30 de enoriasi au protestat in fata manastirii fata de decizia conducerii Eparhiei Buzaului de a le muta la o alta manastire pe cele noua maicute aflate de opt ani in acest lacas de cult abandonat in anii comunismului, informeaya Agerpres. Lucrurile au luat o noua turnura ieri, maicutele fiind mutate pana la urma cu forta prin interventia jandarmilor. 'Ce s-a intamplat, a fost o dovada de neascultare', a afirmat neclar purtatorul de cuvant al Episcopiei Buzaului si Vrancei, Adrian Ionescu.
Senatul japonez: Insulele Kurile sunt parte indisolubila a Japoniei si trebuie recuperate urgent
Camera superioara a Parlamentului nipon a adoptat vineri, in unanimitate, o lege care stipuleaza faptul ca insulele Iturup, Shikotan, Kunashir si arhipelagul Habomay sunt "parte indisolubila a Japoniei". Potrivit televiziunii NHK, legea cere adoptarea de masuri imediate pentru recuperarea acestor teritorii, cunoscute drept Insulele Kurile (n.r. - aflate acum in componenta Federatiei Ruse), informeaza RBK Daily.
In amendamentele adoptate la legea care dateaza din 1982 se vorbeste despre "necesitatea depunerii de eforturi maxime pentru redobandirea teritoriilor nordice drept teritorii care apartin Japoniei", precum si pentru extinderea regimului de circulatie libera intre cetatenii acestor teritorii si cetatenii niponi. Anterior, aceste amendamente au fost aprobate de camerea inferioara a Parlamentului, precizeaza RIA Novosti. Reactie vehementa din partea parlamentarilor rusi "Este foarte regretabil ca parlamentarii japonezi nu au ascultat nici vocea intelepciunii, nici argumentele partii ruse", a declarat presedintele Comisiei pentru afaceri externe din Duma, camera inferioara a parlamentului federal rus, Konstantin Kosacev, citat de Interfax si Agerpres. Dupa votul de vineri din Senatul japonez, legea fiind deja adoptata in iunie de deputati, "situatia este definitiv in impas si japonezii trebuie sa caute sa iasa din acest impas", a adaugat parlamentarul rus."Rusia trebuie sa reactioneze viguros la acest demers al parlamentarilor niponi", a afirmat si deputatul Partidului Liberal-Democrat, Serghei Ivanov, citat de RIA Novosti.
La randul sau, presedintele Consiliului Federatiei, camera superioara a parlamentului federal rus, Serghei Mironov, a declarat ca legislativul rus va reactiona "intr-o maniera ferma" la decizia parlamentului nipon, Moscova urmand sa formuleze un raspuns in cadrul sedintei din 7 iulie. "Noi nu putem ramane indiferenti", a insistat Serghei Mironov, citat de Interfax.Autoritatile ruse au protestat si in momentul cand legea a fost votata de parlamentarii niponi, calificand gestul venit de la Tokio ca ''inadecvat si inacceptabil".
Textul legii japoneze afirma ca cele patru insule contestate, situate in nordul Japoniei si numite de Tokio - Teritoriile de Nord, iar de Rusia - Kurilele de Sud, sunt "parte integranta" a teritoriului nipon.
La 18 august 1945, la trei zile dupa anuntul capitularii Japoniei, sovieticii au atacat arhipelagul Kurilelor pentru a-l anexa, inclusiv patru insule meridionale care nu au apartinut niciodata Rusiei. ZIUA Online
EMBED-Reportaj 04 - Watch more free videos MANUALUL DE ISTORIE BILINGV (romano-sarb si romano-bulgar) DEDICAT ROMANILOR DIN VALEA TIMOCULUI * O ISTORIE PENTRU ROMANII DE LA SUD DE DUNARE * (autor prof. Valentin Balutiou) este acum disponibil pe internet pe doua site-uri si poate fi consultat/descarcat de catre tinerii romani din Romania, Serbia sau Bulgaria, care sunt interesati de istoria comuna a regiunii in care traiesc in mileniul III. Datorita faptului ca cererea de manuale este foarte mare (interesul starnit de aceasta lucrare fiind pe masura) si pentru accesul neingradit la cele doua manuale, acestea pot fi descarcate in format integral. Reaminesc si faptul ca manualele au fost gandite pentru a veni in sprijinul romanilor (tinerilor etnici romani) din Valea Timocului lipsiti de sistem educational in limba materna si in egala masura publicului larg din cele trei tari vecine, interesat de istoria regiunii. (Dan Popescu, Craiova) Au fost publicate manualele de istorie pentru românii de la sud de Dunăre în două ediţii bilingve - româno-sârbă: http://www.valeatimocului.ro/Manual_Rom-Sarba.pdf şi româno-bulgară: http://www.valeatimocului.ro/Manual_Rom-Bulgara.pdf Vezi si http://www.romaniuitati.eu/content/view/19/42/
Lenin inca misca la Kiev (vezi si foto) Conform unor surse ucrainene de la Kiev care s-au decis sa slujeasca adevarul, reuniunea extraordinară din 3 iulie a parlamentului ucrainean, convocată la solicitarea Blocului Iulia Timoşenko, a debutat cu blocarea tribunei şi a lojei membrilor guvernului de către deputaţii grupului parlamentar Partidul Regiunilor (PR), după scenariul blocajului din 1 iulie 2009. PR insistă în adoptarea proiectului de act normative care prevede majorarea salariului minim pe economie. În sala de şedinţe au fost afişate lozinci cu apelul către deputaţi la solidarite socială. După deblocarea activităţii, Volodimir Litvin a organizat o conferinţă de presă în care a declarat că evenimentele din Rada Supremă demonstrează existenţa unor tentative din partea unor forţe dinafara parlamentului care isi propun să destabilizeze situaţia din Ucraina. Litvin nu exclude că un scop al acestor acţiuni destabilizatoare ar putea fi provocarea de alegeri parlamentare anticipate în Ucraina şi a arătat că, personal, ar fi bucuros dacă s-ar organiza alegeri anticipate, a adăugat însă că înainte de adiscuta problema alegerilor este necesară modificarea legislaţiei electorale, “altfel procesul se va bloca pur şi simplu”. Preşedintele parlamentului de la Kiev a acuzat PR de inconsecvenţă, subliniind că, pe de o parte, guvernul Timoşenko este criticat pentru că nu are ministru de finanţe, iar pe de altă parte blochează iniţiativa legislativă care ar rezolva problema potrofoliilor vacante din Cabinetul de Miniştri al Ucrainei. În plină criză, guvernul ucrainean nu are ministri de finanţe, externe, apărare, transporturi. Recent a fost demis si adjunctul ministrului apararii. E clar ca urmeaza disolutia statului artificial. Conform unor alte surse, de la Washington, aceasta problema se va afla pe agenda intalnirii de marti dintre Obama si Medvedev dar, mai ales, a celei dintre Obama si Putin.
Surse diplomatice de la Bucuresti au refuzat sa confirme aceasta ultima informatie insa ne-au transmis urmatoarele:
· În ceea ce priveşte declaraţia demnitarului ucrainean potrivit căreia hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie în cazul Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) este „o soluţie împotriva căreia s-a pronunţat delegaţia română în timpul negocierilor cu Uniunea Sovietică, în anii '80”, care „reia practic poziţia pe care a susţinut-o delegaţia Uniunii Sovietice”, surse diplomatice/surse din MAE român consideră soluţia CIJ este una favorabilă părţii române în comparaţie cu oricare din propunerile de delimitare avansate de fosta URSS, inclusiv ultima, care datează din 1987. Astfel, soluţia propusă de URSS în 1987 „dădea” URSS circa 4000 de km pătraţi, în timp ce soluţia CIJ a dat Ucrainei doar circa 2500 de km pătraţi din totalul de 12 200 al zonei în dispută la Haga.
· De asemenea, soluţia reprezintă o confirmare a poziţiei promovate constant de România în negocierile bilaterale, atât cu fosta URSS, cât şi cu Ucraina. Este o decizie corectă şi echitabilă, în deplină concordanţă cu normele dreptului internaţional, practica statelor în materie, precum şi cu jurisprudenţa instanţelor internaţionale.
· Linia de delimitare stabilită de CIJ nu este rezultatul unui „compromis”, cum o califica preşedintele comisiei pentru integrare europeană din Rada Supremă, Boris Tarasiuk, ci reflectă aplicarea riguroasă a unor reguli precise, potrivit unei practici coerente dezvoltate chiar de CIJ. De altfel, după cum rezultă din hotărârea pronunţată în februarie, de CIJ, argumentele părţii române au fost preluate într-o proporţie foarte mare de Curte.
· Afirmaţiile referitoare la proiectul canalului de navigaţie pe braţele Bâstroe şi Chilia din Delta Dunării, nu sunt conforme cu realitatea. În fapt, lucrările ptr acest canal sunt întreprinse cu încălcarea normelor internaţionale şi cu ignorarea recomandărilor şi rezoluţiilor adoptate de organizaţiile internaţionale guvernamentale relevante.
· Nici afirmaţiile potrivit cărora proiectul nu ar afecta mediul înconjurător, fapt care ar fi fost confirmat de „organizaţiile internaţionale şi secretariatele convenţiilor din domeniul ecologiei, inclusiv al Convenţiei de la Espoo” nu sunt corecte. Astfel, Comisia de anchetă internaţională constituită în temeiul Convenţiei de la Espoo a ajuns la concluzia că proiectul are un impact transfrontalier negativ semnificativ, iar Adunarea Statelor Părţi la Convenţia de la Espoo a adoptat cu prilejul celei de-a patra reuniuni a acestui organism (Bucureşti, 19-21 mai 2008) o decizie prin care s-a arătat că Ucraina nu respectă prevederile Convenţiei si s-a solicitat ca partea ucraineană să nu întreprindă nici un fel de lucrări până la aplicarea corespunzătoare a Convenţiei.
· Poziţii similare au fost adoptate de toate organismele internaţionale relevante.
· O luare de poziţie recentă o reprezintă demersul Secretarului Executiv al Comisiei Economice ONU pentru Europa, Ján Kubiš, care la data de 25 martie 2009, a transmis viceprim-ministrului Ucrainei, Hryhory Nemyrya, o scrisoare referitoare la proiectul ucrainean, prin care se atrage atenţia autorităţilor ucrainene că Ucraina are obligaţia de a nu mai continua nicio lucrare pentru finalizarea proiectului până la îndeplinirea cerinţelor impuse de Convenţia Espoo şi că activităţile întreprinse reprezintă o continuă violare de către autorităţile de la Kiev a prevederilor Convenţie.
În ceea ce priveşte „politizarea problemei minorităţilor de către partea română”, sursele ZIUA s-au exprimat destul de "diplomatic":
Problemele cu care se confruntă minoritatea românească din Ucraina, îndeosebi în domeniul asigurării învăţământului în limba maternă sunt binecunoscute. Atât în dialogului româno-ucrainean, la toate nivelurile, cât şi în cadrul multilateral (Consiliul Europei şi OSCE) aceste teme sunt discutate cu scopul asigurării drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina, consacrate de documentele europene în materie.
Partea română şi-a exprimat în mod constant preocuparea în ceea ce priveşte situaţia învăţământului în limba maternă în condiţiile ofensivei legislative a autorităţilor ucrainene cu scopul consolidării predării în limba de stat.
România şi-a exprimat îngrijorarea că măsurile adoptate pentru promovarea limbii ucrainene in detrimentul numărului de ore alocat limbilor materne au ca efect asimilarea graduala a minorităţilor, în condiţiile în care şcoala nu va mai asigura posibilitatea studierii in limba materna.
A spune lucrurilor pe nume, a invita la dialog, nu înseamnă politizare, probleme există, este cel puţin straniu faptul că parlamentarul ucrainean înţelege să contribuie la consolidarea „relaţiei de prietenie româno-ucraineană” prin prezentarea unor date eronate şi lansarea periodică a unor acuzaţii nefondate la adresa României. Această tactică a Ucrainei înseamnă, de fapt, politizare.
În ceea ce priveşte finalizarea monitorizării respectării drepturilor minorităţii române din Ucraina, aceleasi surse au sutinut ca:
Până în prezent, s-au desfăşurat primele două etape ale operaţiunii de monitorizare, în regiunea Cernăuţi şi în judeţul Suceava, respectiv în judeţul Maramureş şi în regiunea Transcarpatia. Etapa a treia urma să se desfăşoare în perioada 19-24 mai 2008, în regiunea Odesa.
Spre deosebire de etapele precedente, care s-au finalizat prin semnarea formularelor de monitorizare, etapa din regiunea Odesa a fost întreruptă ca urmare a nerespectării de către partea ucraineană a procedurii de monitorizare, a intimidărilor, ameninţărilor şi presiunilor exercitate la adresa membrilor comunităţii româneşti din regiune.
România a transmis Ucrainei propunerea de reluare a celei de-a treia etape a procesului de monitorizare, după evaluarea şi eliminarea cauzelor care au determinat întreruperea procesului in regiunea Odesa, în mai 2008. Suntem interesaţi de reluarea procesului de monitorizare şi asteptăm propuneri concrete în acest sens.
Eu personal sunt interesat intr-o aprofundare a relatiilor cu Rusia pentru rezolvarea de urgenta a problemelor comune care trec peste acest teritoriu al fostei RSS Ucrainene.
FOAIA ROMANEASCA - PROTEST FATA DE REDUCEREA DRASTICA A FONDURILOR PENTRU FUNCTIONAREA SINGURULUI SAPTAMANAL IN LIMBA ROMANA DIN UNGARIA
Argument
Am scris de nenumărate ori în paginile acestei reviste despre realităţile dure de care ne lovim zi de zi. Despre politica dezastruoasă a statului maghiar faţă de minorităţi, despre manifestările ultranaţionaliste pe care le vedem zi de zi crescând şi devenind din ce în ce mai periculoase. Despre viitorul incert al copiilor noştri, care se maghiarizează accelerat, tocmai prin grădiniţele şi şcolile care ar trebui să fie româneşti. Despre abuzurile la care asistăm neputincioşi zi de zi, din partea celor pe care statul ni i-a dat (printr-o lege mincinoasă) să ne reprezinte. Am scris şi despre neputinţele şi greşelile noastre. Şi despre ce am crezut noi că trebuie făcut ca să ne îndreptăm. Pentru toate acestea am fost răsplătiţi de către Voi, cititorii noştri, care v-aţi arătat nu odată interesul pentru munca noastră şi ne-aţi susţinut şi încurajat să o ducem mai departe. Dar toate acestea au supărat pe foarte mulţi. Unora le-au provocat nopţi nedormite. Altora au făcut să li se clatine scaunul călduţ de sub curul bătătorit de atâtea pupături. Şi ei au fost atenţi cu munca noastră. Ne-au citit, ne-au tradus în ungureşte (fie la Budapesta, fie la Bucureşti) şi din când în când ne-au atenţionat. Mai voalat la început, mai insistent după aceea, iar la sfârşit ne-au ameninţat de-a dreptul. Nu i-am luat în seamă pentru că ştiam că avem dreptatea şi adevărul de partea noastră. Şi vă aveam pe Voi, miile de cititori, în spate. Şi nu puteam să cedăm. N-am făcut-o şi iată că s-a ajuns la cea mai josnică şi mârşavă metodă: tăierea fondurilor sub motiv de criză şi pentru a susţine o altă publicaţie, care să prezinte Ungaria ca raiul de pe pământ. Asta cu toate că Ungaria s-a angajat textual printr-un acord bilateral româno-maghiar să susţină apariţia săptămânalului Foaia românească. Cu alte cuvinte, ca monedă de schimb am fost buni, dar dacă nu ne-am ţinut gura, s-a schimbat foaia. Oare ce a cerut Ungaria în schimbul angajamentului de a susţine revista săptămânală românească? Acum suntem finanţaţi de Fundaţia pentru Minorităţi doar cu jumătate din suma necesară. Adică, pentru apariţia a opt pagini. De aceea veţi găsi jumătate din spaţiul Foii gol, în semn de protest. În aceste spaţii, puteţi să vă exprimaţi opiniile şi să le expediaţi pe adresa redacţiei. Ele vor fi publicate mai apoi, în câteva numere speciale, care vor cuprinde doar părerile şi sugestiile Voastre. Redacţia
P.S.: Ca să nu se mai obosească nici ambasada Ungariei la Bucureşti, nici reprezentanţii AŢRU să ne traducă, cât şi pentru a fi siguri de o traducere conformă cu originalul, traducem noi rândurile de mai sus şi le publicăm în maghiară mai jos.
Expertiza efectuată de un medic britanic confirmă că Valeriu Boboc a murit din cauza loviturilor
CHIŞINĂU (MEDIAFAX) - Expertiza medico-legală efectuată de un medic britanic în cazul decesului tânărului Valeriu Boboc, ucis în timpul protestelor din noaptea de 7 spre 8 aprilie din Republica Moldova, demonstrează că acesta a murit din cauza loviturilor primite, relatează Jurnal de Chişinău în ediţia electronică.
Expertul din Marea Britanie care a efectuat cea de-a doua expertiză medico-legală în cazul lui Valeriu Boboc a prezentat Procuraturii Generale rezultatele expertizei. Potrivit raportului, tânărul a decedat în urma unor lovituri cu un corp dur în zona gâtului şi a cutiei toracice, care au provocat un stop cardiac.
Această declaraţie a fost făcută de procurorul general, Valeriu Gurbulea, care adaugă că acum procuratura urmează să investigheze două variante: dacă loviturile au fost aplicate sau dacă Boboc s-a lovit de corpuri dure.
În acelaşi timp, avocatul familiei Boboc acuză Procuratura că refuză să-i prezinte raportul expertului străin. "Deşi raportul a fost prezentat procuraturii de trei zile, aceasta refuză să ni-l prezinte. Am depus şi o cerere în scris şi aşteptăm răspuns", a declarat avocatul Valeriu Pleşca.
Valeriu Boboc, în vârstă de 23 de ani, a murit în timpul protestelor din noaptea de 7 spre 8 aprilie. Iniţial, părinţii au fost informaţi că fiul lor ar fi decedat în urma intoxicării cu o substanţă necunoscută. Din cauza urmelor de moarte violentă, a semnelor de bâtă lăsate pe corpul acestuia, părinţii au declarat că tânărul a fost omorât în bătaie de poliţişti, care au descins în forţă în acea noapte.
Astfel, dacă la început era susţinută ipoteza că decesul ar fi survenit din cauza intoxicării cu o substanţă necunoscută (ipoteză susţinută şi de Procuratura Generală - n.r.), concluziile raportului de expertiză medico-legală prezentate la mai bine de o lună de la decesul acestuia vorbeau de insuficienţă cardiovasculară, provocată de un stop cardiac în urma violenţei aplicată în regiunea gâtului. Concluziile raportului expertului moldovean au fost confirmate şi de expertiza specialistului din Marea Britanie.
Un martor care afirmase că a fost împreună cu Valeriu în seara respectivă a relatat în detaliu cum a fost bătut acesta de reprezentanţii forţelor de ordine, până când nu a mai dat niciun semn de viaţă. Deşi martorul a povestit că se aflau lângă Arcul de Triumf când poliţia a descins, procurorul Gurbulea afirmă contrariul. Potrivit lui, poliţia a intervenit în forţă în zona străzii Puşkin, unde mai mulţi tineri au blocat circulaţia transportului şi au devastat un chioşc.
Gurbulea mai afirmă că poliţiştii l-au găsit acolo pe Boboc fără cunoştină şi l-au dus la Spitalul de Urgenţă. La scările spitalului, Boboc a fost preluat de o echipă de salvare care în urma consultărilor a constatat decesul acestuia.
ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN COVASNA PROCES VERBAL încheiat cu ocazia lucrărilor şedinţei extraordinare a Consiliului Judeţean Covasna, din data de 05 iunie2009, ora 10,00. Tamás Sándor – Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. Convocarea Consiliului Judeţean Covasna în şedinţă extraordinară pentru astăzi, 05 iunie 2009, ora 10,00 s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza Dispoziţiei Preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna nr. 79/03 iunie 2009, consilierii judeţeni fiind invitaţi prin adresa nr. 244/S/03 iunie 2009. Proiectul ordinii de zi al şedinţei a fost adus la cunoştinţa publică în cotidienele locale „Observatorul de Covasna” şi „Háromszék”. Constat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru convocarea consiliului, şedinţa este legal constituită, fiind prezenţi, dl secretar? Varga Zoltán: Dl. Preşedinte sunt prezenţi 29 de consilieri judeţeni din cei 30 în funcţie. Lipseşte motivat domnul consilier Tóth-Birtan Csaba. Tamás Sándor: Mulţumesc. Drept urmare, declar deschise lucrările şedinţei Consiliului Judeţean Covasna. La lucrările şedinţei noastre, din partea Instituţiei Prefectului judeţului Covasna participă domnul subprefect Ursache Ion, pe care îl salutăm cu drag. La lucrările şedinţei de astăzi participă de drept secretarului judeţului, iar în calitate de invitaţi participă: - Dl. Marin Nicolae Gheorghe – director – Direcţia de administrare a Drumurilor Judeţene; - directorii executivi/ directorii executivi adjuncţi al direcţiilor şi şefii serviciilor/compartimentelor de specialitate din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Covasna; - reprezentanţii mass-mediei; Solomon Ioan: Înainte de a intra în discuţii, din partea grupului de consilieri ai Alianţei Româneşti, am de făcut o declaraţie. Tamás Sándor: Mai sunt şi alte probleme de discutat propun să includem pe ordinea de zi punctul „Diverse” pentru discutarea acestor probleme. Solomon Ioan: Nu e o problemă pe care o putem discuta la punctul „Diverse”, e o problemă pe care trebuie să o discutăm anterior punctelor înscrise pe ordinea de zi. Nu-mi face nici o plăcere să vă spun cele pe care le voi spune, dar cele ce s-au întâmplat în ultimele zile şi mai ales cele pe care le- am aflat din presa de astăzi ne-au tulburat pe toţi. De aceea ne-am hotărât că e nevoie să spunem, aici, unii faţă de alţii, ceea ce ne nemulţumeşte, ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile şi ne-a jignit. Au fost realmente nişte acţiuni care au lezat demnitatea naţională a românilor din acest judeţ. Nu o să fac un inventar al problemelor de acest gen. Înţelegem că e campanie electorală şi se pun accente mai mari pe declaraţii şi pe manifestări politice dar de această dată, cred că s-a sărit calul şi s-au spus şi s-au făcut nişte lucruri care în zona noastră, ştim foarte bine că sunt sensibile. Aceste lucruri făcute cu intenţie înseamnă că acest lucru se gândeşte cu adevărat ceea ce nu numai că ne nelinişteşte dar este şi jignitor. O să trec la lucruri concrete: mă refer la ceea ce s-a întâmplat, ieri în faţa prefecturii şi ceea ce s-a spus. Nu o să mă refer la acţiunea cu pancarte şi nici la faptul că s-a legat cu lanţ de steagul naţional ferparlul, ci la faptul că domnul primar al municipiului, în prezenţa domnului preşedinte al Consiliului Judeţean, a afirmat public la adresa românilor: „aţi venit peste noi în Secuime”. Este o afirmaţie care reia nişte idei care au fost spuse la diferite nivele dar la acest nivel credem că este inacceptabil şi cred că necesită o analiză serioasă. De asemenea au fost manifestările de comemorare a Tratatului de la Trianon. În sine acţiunea comportă discuţii prin valenţele ei pentru că se contestă un tratat de pace internaţional prin care Ardealul a revenit României. Nu asta este problema pentru că nu este prima acţiune de acest gen, problema este ceea ce am citit în presa centrală de azi, că la Miercurea Ciuc s-a scandat în mod public „Ocupanţi, căraţi-vă.” Prin vocea unui lider al UDMR-ului respectiv prin vocea unui deputat din parlamentul României s-a cerut ca piaţa Mihai Viteazul să nu mai poartă acest nume pentru că Voievodul Mihai Viteazul este străin de noi, de aici din zonă şi nu are ce căuta aici. S-a propus un referendum pentru a fi înlocuită denumirea şi evident în perspectivă să fie înlăturat acest monument, foarte important, din acest oraş. Acest lucru denotă faptul că într-adevăr a fost de la început un proiect bine gândit şi orchestrat pentru că de atâta timp populaţia românească prin tot ce înseamnă organizaţii neguvernamentale a avut ca principală doleanţă renovarea şi modernizarea acestei pieţe care astăzi arată jalnic. Se pare că se doreşte şi se urmăreşte, să devină o ruină, ca să nu mai existe Piaţa Mihai Viteazul în Sf. Gheorghe. Tergiversarea reparării pieţii conduce la această idee. Acest lucru cred că este înţeles de fiecare, că nu poate constitui decât o jignire imensă şi o provocare la demnitatea românilor. Din păcate, poate sunt vorbe mari, dar aşa se simte şi aşa şi este. Fiecare aţi învăţat în şcoală istoria României şi ştiţi ce înseamnă Mihai Viteazul pentru români. Este unul dintre simbolurile sfinte ale acestui neam, prin ceea ce a însemnat el în istoria acestei ţări. Vă rugăm să aveţi în vedere acest lucru. Eu nu cred că puteţi spune că din partea noastră au existat manifestări reciproce in sensul ca să ne jignim în asemenea măsură şi să cerem îndepărtarea unor simboluri şi să ne atingem la modul acesta de simboluri ale istoriei dumneavoastră. Acest lucru nu le-am făcut şi nu-l vom face pentru că suntem conştienţi că ajungem într-o zonă atât de sensibilă încât s-ar putea să nu mai fie drum de întoarcere, la relaţii normale. Am spus aceste lucruri şi mă opresc, sunt lucruri reale pe care nu trebuie să le ascundem. A fost campanie electorală care nu scuză aceste exagerări mult peste limita normalului şi vă rog să reflectati cu răbdare. Nu am vrut să vă supăr dar fac apel la raţiunea dumneavoastră, la conducătorii judeţului dacă se termină campania electorală să revenim la normal şi să găsim modalităţi de reparare a acestor atingeri morale la adresa comunităţii româneşti şi să găsim o cale pentru a lăsa deoparte această manieră de lupta politică şi a găsi nişte subiecte comune care sunt aşteptate şi de români şi de maghiari, acela de a elimina subdezvoltarea, sărăcia şi a face viaţa mai bună pentru toţi şi un viitor mai bun pentru copii noştri. Am uitat să vă spun, că noi – grupul de consilieri ai Alianţei Româneşti, nu avem altă modalitate, suntem puţini şi întotdeauna ca să obţinem ceva avem nevoie de sprijinul şi bunăvoinţa dumneavoastră dar ca semnal pentru ceea ce am spus şi pentru faptul că ne simţim tulburaţi şi jigniţi, singura modalitate la îndemână, ca simbol, este aceea de a nu fi de acord cu hotărârile care sunt astăzi pe ordinea de zi. Mulţumesc. Tamás Sándor: Mulţumesc. Nu sunt de acord cu ultima frază. Nu sunt şi nu am fost de acord în timpul de un an de zile de când sunt în această poziţie, să transformăm problemele concrete de rezolvat în probleme politice, să venim cu chichiţe de probleme politice, declaraţii politice în defavoarea dezvoltării judeţului. Pe plan politic o să ne batem şi în continuare pentru că suntem din diferite formaţiuni politice, însă trebuie să fim mereu împreună când este vorba de dezvoltarea localităţilor şi a întregului judeţ. Nu sunt de acord ca să amestecăm declaraţiile politice, convingerile politice cu problemele concrete de rezolvat pentru acest judeţ. Nu este diferenţă între Întorsura Buzăului şi Tg. Secuiesc. Nici eu nici colegii mei nu am făcut diferenţiere de acest gen când era vorba de probleme de rezolvat. Nu pot fi de acord cu acest lucru ca dumneavoastră să aduceţi argumente politice de a respinge ab-ovo proiectele de hotărâri de pe ordinea de zi. Trebuie să dezbatem temele, trebuie să aducem argumente pro, contra dar nu să aducem chestiuni politice în defavoarea problemelor înscrise pe ordinea de zi. Sunt de acord ca să avem pe ordinea de zi un punct separat pentru dezbateri politice. Sunt de acord să dezbatem probleme sensibile, problemele de etnie, de comportament etc. însă nici dumneavoastră şi nici alţii nu pot spune că nu am fost corecţi în ceea ce înseamnă dezvoltarea regională a judeţului. Dacă tot aţi enunţat câteva lucruri, dacă am intrat în problemele politice, trebuie să răspund la problemele ridicate de dumneavoastră. În primul rând UDMR-ul are autorizaţie de construire pentru aceste pancarte pe 30 de zile, a plătit şi taxa de afişaj la Primăria municipiului Sf. Gheorghe de a pune în loc public aceste pancarte. Însă nu pot fi de acord ca peste noapte cineva din Instituţia Prefectului să le ia de acolo. Au luat deja 5 bucăţi de pancarte. Da, am legat cu lanţ şi nu am legat de steagul naţional ci am legat de steagul Uniunii Europene pentru că avemmai multă încredere în Uniunea Europeană decât în Bucureşti. Nu putem să trecem cu vederea de aceşti stâlpi pentru steaguri au fost puse de Instituţia Prefectului fără autorizaţie de construire. Dacă domnul prefect vrea să facă ordine şi vine cu tot felul de chichiţe şi recent a atacat toţi primarii, atunci prima dată să facă curat în ograda dânsului şi să obţină autorizaţie de construire pentru stâlpii din faţa Prefecturii. Nu ne am legat de acest lucru pentru că este vorba de steag, este vorba de steagul NATO şi este vorba de steagul Uniunii Europene. Nu ne legăm de aceste lucruri pentru că sunt lucruri sensibile, dar atunci să fim corecţi de la început şi să nu încerce domnul prefect să dea vina pe primari, în timp ce SCPC din Tg. Secuiesc a cultivat cartofi timp de 20 de ani, pe 900 ha de teren şi nu se ştie ce s-a întâmplat cu aceste producţii. Dacă e corect, să fie corect cu toată lumea nu numai cu anumite persoane. Propun pentru viitor, cum am propus şi la începutul discuţiei, să avem un punct separat pe ordinea de zi pentru dezbateri politice. Cu permisiunea dumneavoastră, nu pot să fiu de acord să transformăm şedinţele consiliului judeţean într-un forum politic, avem probleme destule de rezolvat şi nu trebuie să amestecăm problemele politice cu problemele concrete ale judeţului. În ceea ce priveşte „Ocupanţi, căraţi-vă”, eu am fost la Miercurea Ciuc dar nu am auzit această expresie. Nu cred că s-a scandat acest lucru în public. Poate unii au zis dar nu s-a auzit. Cu siguranţă în public nu s-a manifestat acest lucru. În legătură cu Piaţa Mihai Viteazul, este demersul unui coleg şi ar trebui să-l întrebăm pe dânsul. În ceea ce priveşte demnitatea românilor, eu am spus şi în alte locuri şi vă spun şi aici că eu sunt mândru căsunt secui şi ştiu că şi dumneavoastră sunteţi mândrii că sunteţi români. Este forte corect. Nu e nici o problemă. Putem să trăim în aceeaşi localitate, în aceeaşi ţară fără să ne jignim. Însă trebuie să avem în vedere că România nu este numai a românilor. Să vă fie foarte clar, că România este al tuturor cetăţenilor care trăiesc în această ţară. Este şi ţara noastră aşa cum nici Ţinutul Secuiesc nu este numai a secuilor. Ţinutul Secuiesc-Judeţul Covasna şi Judeţul Harghita, este a locuitorilor care trăiesc pe aceste meleaguri. Eu cred că este o poziţie corectă. Sunt şi eu mândru şi dumneavoastră sunteţi mândrii. Nu putem să ajungem în situaţia să ne jignim unii pe alţii. Nu putem să ajungem în situaţia ca Ministerul Învăţământului să dea 20 miliarde de lei pentru infrastructura acestui judeţ pentru construcţiile şi investiţiile din învăţământ, iar suma să fie alocată numai pentru zona Întorsura Buzăului. Nu se poate aşa ceva. Nici până acum, când am avut noi putere politică să aducem bani în judeţ, nici o dată nu am făcut exclusivism. Nu putem să fim de acord. Permiteţi-ne, dacă sunt probleme de acest gen să avem şi noi un cuvânt de spus. Vă mulţumesc. Kulcsár-Terza József-György: Anul trecut, în luna octombrie, când domnul Tulit Attila a cerut cuvântul înaintea ordinii de zi toţi am fost de acord ca orice problemă ce nu aparţine de ordinea de zi să fie discutată la punctul Diverse. Dacă considerăm că egalitatea în drepturi există, atunci vă rog frumos să procedăm ca atare. Tamás Sándor: Aveţi dreptate. Asta am cerut şi eu de la domnul consilier Solomon Ioan. Kulcsár-Terza József-György: Aş dori să fac numai o referire la cele spuse domnul Solomon. Sper că toate lumea ştie, dar dacă cineva nu cunoaşte Tratatul de la Trianon se ştie foarte bine că nu este un tratat de pace ci este un dictat. Pentru oricine stau la dispoziţie după şedinţă ca să-i fac un scurt istoric despre Trianon. Tamás Sándor: Mulţumesc. Aveţi perfectă dreptate, privind declaraţiile politice. Într-adevăr aşa scrie şi în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, ca acestea se fac la sfârşitul şedinţei. Când domnul Solomon a cerut cuvântul nu ştiam că este vorba de o problemă care nu este legată de ordinea de zi. Solomon Ioan: Am argumentat motivele pentru care grupul nostru va avea aceea atitudine faţă de punctele de pe ordinea de zi. Am vrut să ştiţi dinainte de ce nu o să votăm proiectele de hotărâri. Tamás Sándor: Mulţumesc. Calinic Sabin: Cred că vă amintiţi cu toţii cei care sunt dintre noi consilieri la al 2-lea sau la al 3-lea mandat, tocmai eu am fost cel care, cu nişte ani în urmă am avut o propunere şi anume: ca noi aici să ne ocupăm de gospodărie şi de administraţie şi să nu visăm între zone neproductive. M-am bucurat în acest sens de înţelegerea tuturora. Treaba noastră aici este să facem cu toate puterile noastre, tot binele pe care-l putem să-l realizăm pentru locuitorii judeţului nostru. Aşa şi au decurs lucrurile. Nu vrem să schimbăm regula jocului. Ne aflăm într-o situaţie în care este necesar să dăm un uşor semnal de alarmă fără a deturna lucrurile de la firesc. Aceea jignire, a unei persoane care s-a adresat unei etnii şi la adresa unor cetăţeni, a necesitat să facem acest demers. Am convingerea fermă că este de datoria noastră, a tuturor, să avem o atitudine faţă de asemenea exprimări. Am fost informat despre acest lucru, nu am fost martor ocular, că s-a fost folosit expresia „că românii sunt invadatori”. Tamás Sándor: E cineva din sală? Calinic Sabin: Nu e din sală. Dacă ar fi din Australia şi s-ar pronunţa astfel la adresa unei etnii sau ai unor locuitori a acestui judeţ şi atunci m-aş simţi obligat să iau atitudine. Nu este o declaraţie politică ci este o încercare de a atrage atenţia, de a trage un semnal, pentru că trebuie să fim cu toţii atenţi şi să nu permitem, să nu tolerăm asemenea lucruri. Kulcsár-Terza József-György: Vă rog frumos să continuăm la punctul Diverse aceste discuţii. Tamás Sándor: Sistez discuţiile. Domnul Calinic, eu aş propune să nu amestecăm sentimentele politice cu problemele de pe ordinea de zi. Vă invit să luaţi parte la deciziile consiliului şi să votaţi pro sau contra, respectiv să vă abţineţi dar important este să participaţi la vot.
Un conglomerat cu denumire generică - societatea civilă - apare când şi când în plan public, asumându-şi diferite cauze, de regulă cu substrat politic nedeclarat. Invocând atribute ale moralităţii, lansând campanii ce au în vedere apărarea drepturilor omului şi susţinând că exprimă vocea tăcută a majorităţii sau că ar media reprezentarea unor opinii ale unor câmpuri vaste ale societăţii româneşti, reprezentanţii aşa-numitei societăţi civile ocupă sau revendică platforme de autoritate în spaţiul opiniei publice. Mai nou, vedem aşa-numiţi reprezentanţi ai „societăţii civile“ puternic implicaţi în contestarea - inclusiv juridică - a codurilor, pentru motive nedeclarate deschis, dar care devin vizibile observând suportul unor organizaţii cunoscute pentru legăturile cu reţele europene de stânga, anticreştine şi pro-homosexualitate. Deşi nu au calitate procesuală clară, aceste organizaţii ce pretind a reprezenta „societatea civilă“ sunt înzestrate şi cu un alt abtribut, cel al imposturii. Pe de o parte, deoarece sintagma „societate civilă“ nu este definită juridic sau normată în vreun fel de vreo prevedere legislativă. Ziariştii „Curentul“ au luat legătura cu avocatul Cătălin Predoiu, ministru al Justiţiei, pentru a ne edifica asupra termenului şi pentru a afla dacă există un text de lege ce delimitează şi stabileşte cine anume este „societatea civilă“ în România şi ce atribute juridice încarcă acest termen. La aceste întrebări, domnia sa ne-a comunicat că termenul apare în „vechiul Cod Civil într-o manieră pe alocuri desuetă“ doar pentru a diferenţia distincţia dintre societate comercială şi societate civilă ca entitate ne-comercială - relaţie dintre mai multe persoane care se asociază în vederea atingerii unor scopuri sau interese comune. Şi senatorul Iulian Urban, avocat şi vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, ne-a confirmat faptul că nu se poate defini calitatea procesuală activă a unei generice „societăţi civile“ câtă vreme nu există criterii care să stabilească cine anume reprezintă această entitate şi din ce organizaţii este formată societatea respectivă. Deşi în anumite texte de lege se specifică ideea de parteneriat dintre instituţii ale statului cu „societatea civilă“, nicăieri nu este delimitat în termeni juridici conceptul şi nu este delimitată distinct aria pe care ar acoperi-o „societatea civilă“.
Societatea civilă - „sistem al puterilor non-statale“
Pe scurt, definirea clară a grupării care este acoperită generic de acest termen nu există în sens juridic şi nici nu se regăseşte în vreun text de lege vreo aproximare măcar, o listă sau un număr de organizaţii care au sau nu calitatea de a purta flamura „societăţii civile“. Sergiu Tamaş scrie în „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică“ (Editura Academiei Române, 1993) că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese. Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale“. Aşadar, avem un sistem al puterilor non-statale format însă din cine şi cu ce atribute ale legitimităţii? Cine a creat şi fondat „societatea civilă“ din România, unde s-a născut ea, în ce laboratoare şi ce fel de vector al societăţii reprezintă ea şi mai ales cât de „civil“ a fost şi este acest vector? De la aceste întrebări se ramifică mai degrabă alte noi semne de întrebare decât un răspuns coerent şi clar. Este consemnată public o replică pe această temă ce aparţine profesorului francez Claude Karnoouh, care a predat la Universitatea din Cluj multă vreme şi-i cunoaşte bine pe eroii „societăţii civile“ din România: „În România nu a existat nicio iniţiativă intelectuală care să creeze vreo legătură între mişcarea muncitorească şi intelighenţie, aşa cum a fost, de exemplu, Solidaritatea din Polonia (...) Ei se declară dizidenţi, dar am stat mulţi ani în România, pe timpul lui Ceauşescu (1971-1982) şi, cu excepţia lui Paul Goma, n-am auzit, văzut sau cunoscut dizidenţi. Şi dacă ei au existat, s-au manifestat probabil atåt de discret, încåt nimeni nu i-a auzit..." Profesorul francez mai constată că aceşti intelectuali au fost „grăbiţi ca şi activiştii fostului aparat de partid să caute imediat avantaje şi privilegii“, în timp ce nu a existat şi nu există o reflexie veritabilă asupra comunismului la intelighenţia română, după cum niciun examen al propriei ei conduite, înainte şi după 1989.
„Impostura de anvergură“
Iată de ce, spunea acelaşi comentator francez, lumea, tinerii şi-au pierdut încrederea într-o „intelighenţie“ grăbită la avantaje şi privilegii, formată în mare parte, adăugăm noi, în jurul Grupului pentru Dialog Social, fondat de altfel de un Silviu Brucan, fost cadru NKVD, fost şef de secţie la „Scånteia“, ambasador comunist la Washington, „călător“ pe ruta Moscova, ce a jucat un rol central în revoluţia-lovitură de palat din decembrie 1989. După ce a înfiinţat practic structura Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organism de inspiraţie sovietică şi cu agenţi sovietici la vârf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societăţii civile“ înfiinţând Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din păcate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“. Membrii grupării s-au opintit pentru început să încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuită cu o continuă mistificare ce urmărea exonerarea adevăraţilor responsabili şi ascunderea rădăcinilor otrăvite ale sistemului comunist. Dinu Săraru i-a caracterizat astfel pe membrii grupării, foşti tovarăşi din cârciumile literare ale epocii comuniste: „Mulţi şi-au construit biografii de luptători în ilegalitatea anticomunistă din România, dar ani de zile şi-au făcut studiile în străinătate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC până la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Şi acum dau lecţii, fac apeluri către toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii purităţii şi justiţiei morale. Această lăcomie a incontinenţei lor prezenţe perpetue şi agresive ar putea fi numită foarte bine cu o sintagmă aflată chiar în doctrina lor - „impostura de anvergură“.
Reţeaua Soros - fondată şi condusă de un agent al serviciilor comuniste
În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisă“ din România sub oblăduirea lui Soros, care a înfiinţat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundaţia care îi purta numele: „Fundaţia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu. Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundaţia pentru o Societate Deschisă“. A fost primul ONG - nod de reţea înfiinţat în România din cadrul mai vastei reţele a „Soros Open Network România“. George Soros a investit în 1990, pentru fundaţia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investiţia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari. Aceste sume gigantice pentru România au fost iniţial rulate pentru recrutarea membrilor de vârf ai aşa-zisei „societăţi civile“ de către un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului PSD, deputat etc. De altfel, majoritatea membrilor de vază ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civilă“ şi cu celălalt în Parlament sau în Guvern, mereu însă în câmpul de influenţă politică. Esenţial mi se pare însă faptul că, încă de la origini, reţeaua a avut la vârf şi a fost fondată practic de către un personaj - Alin Teodorescu - care a avut o relaţie ambivalentă nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu două! Promitem de la acest punct încolo să detaliem în numerele viitoare ale „Curentului“ o analiză extinsă a „societăţii în civil“ a României. George RONCEA Descarca AFISUL "VOCI CURATE" AICI
Peste două mii de credincioşi au luat parte joi, 2 iulie, la slujba de comemorare a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, care a fost oficiată la mănăstirea Putna de către Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen Suceveanul, împreună cu un sobor de preoţi, evenimentul marcând 505 de ani de la moartea domnitorului Moldovei.
În cuvântul său, ÎPS Pimen Suceveanul a spus că ar trebui ca „ziua de cinstire” a domnitorului Ştefan cel Mare să fie declarată sărbătoare naţională, arătând că acesta a fost conducător al unei ţări mici, Moldova, dar că a fost cunoscut în toată lumea pentru ceea ce a făcut pentru apărarea creştinătăţii şi că este în sufletul fiecărui român. „A apărat nu numai ţara lui, punând stavilă puhoiului otoman ce vroia să cucerească întreaga Europă”, a arătat înaltul ierarh, care a subliniat că Ştefan cel Mare a fost supranumit „Atletul lui Hristos”.
Totodată, ÎPS Pimen Suceveanul a amintit că Ştefan cel Mare a fost un om milostiv, un om al dreptăţii, dar că a pedepsit păcatul trădării. Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a subliniat că domnitorul a asigurat condiţii materiale pentru cultură, artă sfinte locaşuri şi biserici. „Pe vremea sa s-au făcut atâtea biserici, se spune că a făcut câte una după fiecare război. Şi ce biserici! Nu mari, potrivite”, a spus ÎPS Pimen, care a adăugat că Ştefan cel Mare a ajutat în acelaşi timp şi mănăstirile de pe Muntele Athos.
De asemenea, ierarhul a mai adăugat că domnitorul s-a îngrijit să fie făcute obiecte liturgice, de artă, de o rară frumuseţe, subliniind că atât bisericile pictate cât şi broderiile din perioada domnitorului sunt unice în lume.
Sursa: NewsBucovina.ro
Vezi si
Stampila primariei din Miercurea Ciuc nu are Stema Romaniei Un cetatean din municipiul Sfantu Gheorghe, judetul Covasna, a trimis joi o sesizare presedintelui Traian Basescu, in care reclama faptul ca stampila primariei din Miercurea Ciuc este redactata in limbile romana si maghiara si nu contine stema Romaniei, asa dupa cum prevede legea, transmite Agerpres.Reclamantul, Dan Tanasa, spune ca a solicitat Primariei din Miercurea Ciuc, in luna iunie, mai multe informatii, in baza Legii 544, si i-a atras atentia stampila aplicata pe adresa prin care a primit raspuns la solicitare. Aceasta este redactata in doua limbi, romana si maghiara, fara sa contina stema Romaniei, pe stema fiind prezenta doar ''o vaza cu trei flori''.In legatura cu aceasta situatie, cetateanul din Sfantu Gheorghe i-a solicitat presedintelui Romaniei un punct de vedere, precizand ca este inacceptabil ca documentele emise de autoritatile publice din Romania sa fie stampilate de o maniera ''revizionista'', iar primarul din Miercurea Ciuc ''sa-si bata joc'' de Constitutia Romaniei.''Avand in vedere aceasta stare de fapt va solicit un punct de vedere fata de acest nou gest sfidator la adresa Constitutiei Romaniei a unui individ aflat vremelnic in fruntea unei autoritati publice locale din Romania. Consider ca este inacceptabil ca documente emise de autoritati publice locale din Romania sa fie stampilate de o maniera revizionista, de parca Primaria Miercurea Ciuc ar fi buticul domnului primar Raduly Robert iar dansul poate dispune dupa bunul plac ce si cum stampileaza pe documentele oficiale emise de institutie, in totala bataie de joc a Constitutiei Romaniei care reglementeaza limba oficiala pe teritoriul Romaniei'', acuza Tanasa in sesizarea trimisa Administratiei Prezidentiale.De asemenea, cetateanul din Sfantu Gheorghe precizeaza, in documentul mentionat, ca Guvernul Romaniei, prin reprezentantul sau in teritoriu, refuza sa ia vreo masura in acest sens.''Reiterez faptul ca o reactie a Domniei Voastre in acest caz fata de autoritatile statului care sunt obligate sa vegheze la respectarea legii ar fi una fireasca si care s-ar inscrie in linia principiilor nationale si constitutionale promovate de dumneavoastra in subiectul Covasna-Harghita'', se mai arata in finalul sesizarii.Alte doua sesizari similare au fost trimise Senatului si Camerei Deputatilor. In replica, purtatorul de cuvant al Primariei Miercurea Ciuc, viceprimarul Antal Attila, sustine ca pe documentele oficiale este folosita o stampila care contine stema Romaniei, dar nu a putut preciza pe ce documente este aplicata cealalta stampila in care stema tarii nu se mai regaseste.''Avem o stampila a primarului si a Consiliului Local cu stema Romaniei folosita pe actele oficiale inca de cand prefectul judetului Harghita era Mircea Dusa si ni s-a atras atentia in acest sens. Despre cealalta stampila nu stiu, intrebati secretarul primariei'', a declarat, Antal Attila, citat de Agerpres.Legea privind stema tarii si sigiliul statului stipuleaza, la articolul 4, ca ''Stema Romaniei va fi reprodusa pe sigiliile autoritatilor publice, pe acte oficiale, pe imprimatele si placile indicatoare ale edificiilor acestora, pe moneda nationala si pe alte semne monetare emise de Romania, pe insemnele si pe unele accesorii ale uniformelor militare, in conditiile stabilite de Guvernul Romaniei''. ZIUA Online Detalii la http://www.tanasadan.blogspot.com/ PS: Dupa parerea mea, ca atare, toate actele stampilate cu cele "trei scaune" sunt... nule.
UPDATE MAI JOS. Tot felul de "surse" emit, pentru a acoperi motivul real, tot felul de supozitii copilaresti privind motivele neparticiparii presedintelui Romaniei la receptia traditionala de 4 iulie organizata azi de Ambasada SUA. Parerea mea este ca Traian Basescu isi manifesta dezaprobarea sa "oficiala" fata de intentiile administratiei SUA, respectiv ale vicepresedintelui american Joe Biden, privind reorganizarea autoritatilor romanesti, de la cel mai inalt nivel in jos, incepand cu aceasta toamna. Ecuatia este extrem de simpla: noul ambasador american, Mark Gitenstein, se pare ca este trimis in Romania cu o singura misiune importanta: instalarea lui Mircea Geoana presedinte. Ca sa intelegeti mai bine: un fel de Jack Dyer Crouch II pe invers. Gitenstein nu este nici pe departe doar un simplu "consultant financiar"; el este in primul rand un apropiat fidel de-al lui Biden si apoi un expert in informatii, afaceri judiciare si securitate. El si-a inceput cariera in domeniu prin functia de consilier al Comitetului Senatului Statelor Unite pentru Comunitatea de Informatii/Intelligence (SSCI) in anii '70, respectiv intre 1975 si 1978. Ulterior, intre 1978 si 1989 a lucrat pentru Subcomisia si Comisia de Justitie a Senatului SUA, devenind consilier principal. Ca sa va faceti o mica idee despre capacitatile sale, cititi proiectul sau privind schimbarea cadrului legal al detinerii teroristilor realizat in calitatea sa de expert in securitate nationala si drepturi civile la Institutul Brookings. Tot Gitenstein a facut parte din echipa de 12 oameni insarcinata cu transferul de putere de la Administratia Bush la Administratia Obama, ca vicepresedinte. In acelasi timp, originile noului ambasador in Romania, asemanatoare cu cele ale protectorului lui Geoana, fostul ambasador Alfred Moses, adauga planului un element de coeziune in plus. Ca sa nu uitam, Alfred Moses, ca fost presedinte al Comitetului Evreiesc American, e si prieten cu Edgar Bronfman, fost presedinte al Congresului Mondial Evreiesc, ambii prieteni cu Ronald Lauder si Gerald Levin, patroni ai Trustului Media Pro/CME si Time Warner, membri ai Consililui pentru Relatii Externe (CFR), cu totii sustinatori ai lui Obama si ai familiei Clinton (vezi aici o harta interactiva a relatiilor - dati clic pe semnul plus). Si Hillary e acum secretar de stat iar baietii il vor pe Geoana presedinte ca sa nu mai aiba vreo problema cu personalitatea lui Basescu (asta daca nu devine mai docil si el, acolo, dupa cum da semne, si-atunci se face economie de energie si ramane cum s-a stabilit, in 2004...). Pe scurt, asa cum Jack Dyer Crouch II a fost numit ambasador in Romania, pentru un an, inainte de alegerile din 2004, in perioada "revolutiilor orange", pentru a deveni apoi, consilier pentru Securitatea Nationala la Casa Alba, tot asa, si Mark Gitenstein, care va veni pe 1 septembrie, are cam aceeasi misiune, dar pe invers, dupa cum va spuneam. Sa vedem daca ii va iesi... Asa ca presedintele Basescu are toate motivele sa-si arate supararea (vezi si harta de mai jos)...
Băsescu nu participă, joi, la recepţia oferită de ambasada SUA cu ocazia zilei de 4 iulie
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Preşedintele Traian Băsescu nu va participa, joi, la recepţia organizată de Ambasada SUA de la Bucureşti pentru marcarea zilei de 4 iulie, la care a fost invitat. Şeful statului a fost invitat la recepţie, ca în fiecare an, au declarat pentru MEDIAFAX, surse oficiale. Programul preşedintelui pentru joi nu include, însă, participarea la recepţia oferită de ambasada americană. În acest an, recepţia oferită în cinstea zilei de 4 iulie a fost devansată, fiind programată pe 2 iulie, începând cu ora 18.00. Şeful statului are programată, la ora 20.00, primirea la Cotroceni a ministrului Afacerilor Externe al Republicii Turcia, Ahmet Davutoglu, iar la ora 20.40, participare la aniversarea a 10 ani de la privatizarea Uzinelor Dacia. Preşedintele Băsescu a participat, în anii trecuţi, la recepţiile de 4 iulie oferite de ambasada SUA. La ceremonie sunt invitaţi numeroşi oficiali. În mod tradiţional, de pe lista persoanelor care sunt chemate la petrecere nu lipsesc preşedintele, premierul, ministrul de Externe, alţi miniştri, precum şi şefii celor două Camere ale Parlamentului. Programul petrecerii tradiţionale de 4 iulie, programată să se desfăşoare joi, în curtea reşedinţei şefului de misiune de pe bulevardul Kiseleff, ar putea fi afectată din cauza vremii nefavorabile. Ambasada SUA nu a făcut deocamdată niciun comentariu pe tema invitaţiei adresate şefului statului. De asemenea, la petrecere iau în general parte reprezentanţi ai comunităţii americane din România. MAE a anunţat, miercuri, că pe agenda ministrului Cristian Diaconescu figurează participarea la eveniment, cu începere de la ora 18.00. SUA nu a finalizat încă procedura de numire a unui nou ambasador acreditat la Bucureşti, după ce Nicholas Taubman, fost ambasador, şi-a încheiat mandatul la finele anului 2008, astfel că gazda evenimentului de 4 iulie este însărcinatul cu afaceri Jeri Guthrie-Corn. Administraţia americană l-a propus pe Mark Gitenstein pentru funcţia de ambasador în România. Mark Gitenstein, nominalizat de preşedintele american Barack Obama pentru postul de ambasador în România, s-a distins prin activităţi de lobby la Camera de Comerţ din SUA, consultanţă acordată Comisiei Juridice a Senatului şi o carieră în domeniul avocaturii. Departamentul Politic, politic@mediafax.ro UPDATE POST-RECEPTIE Ca sa il imbuneze pe Basescu, americanii au anuntat la receptie ca: "Ambasada SUA lucreaza la o vizita a presedintelui Basescu la Washington" Desigur: acesta va fi testul re/ne-alegerii: cand va fi organizata vizita 2 iulie, 18:22 Sirea: Insarcinatul cu afaceri al SUA la Bucuresti, Jeri Guthrie-Corn, a declarat joi, inaintea receptiei cu ocazia Zilei Independentei, ca SUA sunt constiente ca presedintele Basescu "ar fi onorat si incantat " sa-l intalneasca pe omologul sau american Barack Obama, lucrandu-se la o vizita in acest sens, transmite NewsIn."Lucram si la o vizita a presedintelui roman in SUA. Consiliul National de Securitate, care face aranjamentele pentru astfel de vizite, este constient de faptul ca presedintele Basescu ar fi incantat si onorat sa se intalneasca cu presedintele Obama. Noi le-am prezentat foarte clar acest punct de vedere, iar ei lucreaza la agenda presedintelui", a declarat Jeri Guthrie-Corn.Din pacate, a subliniat Guthrie-Corn, agenda incarcata a presedintelui Obama nu-i permite inca sa ajunga in Romania. "Presedintelui Obama i-ar placea foarte mult sa viziteze Romania, dar are o agenda foarte incarcata in aceasta perioada si nu stiu de vreo planificare de la Casa Alba a unei vizite a presedintelui la acest moment", a mai spus oficialul american. Spre deosebire de alti ani, presedintele Traian Basescu nu a mai dat curs invitatiei de a participa joi la receptia gazduita de seful misiunii diplomatice a Statelor Unite cu ocazia Zilei Independentei, sarbatorita la 4 iulie.Misiunea diplomatica a Statelor Unite in Romania este condusa in prezent de insarcinatul cu afaceri, Jeri Guthrie-Corn, dupa ce mandatul fostului ambasador, Nicholas Taubman, s-a incheiat la sfarsitul anului trecut, odata cu schimbarea de administratie de la Washington.Insarcinatul cu afaceri a anuntat joi ca ambasadorul desemnat recent de presedintele Barack Obama pentru Bucuresti, Mark Gitenstein, va fi audiat de Senatul american martea viitoare. Oficialul american a mai spus ca, data fiind apropierea dintre Gitenstein si Joe Biden, ar fi posibila o vizita din partea Casei Albe in Romania. "Ambasadorul nostru desemnat, care va fi audiat in Senat martea viitoare, este un apropiat al vicepresedintelui american (ce va spuneam? - nota mea). Sper ca vom avea parte de o vizita de la Casa Alba intr-un viitor apropiat. As saluta o astfel de decizie", a declarat ea. ZIUA Online
Prin blocarea şi anularea a 12 proiecte cu finanţare nerambursabilă - fapt unic şi fară precedent în istoria finanţării nerambursabile din România - şi prin plecarea forţata a trei manageri de proiecte din departament şi din muzeu, Biroul Proiecte Culturale Multimedia, cel mai performant departament cu acest profil dintre muzeele din ţară, a fost complet blocat şi practic desfiinţat. O altă consecinta gravă a acestei situatii, datorată neîndeplinirii prevederilor contractuale de către muzeu, prin anularea unilaterală a acestor contracte, Administraţia Fondului Cultural Naţional a interzis muzeului, printr-o notificare oficială, să mai participe la licitaţiile de proiecte cu finanţare nerambursabilă organizate ulterior.
12 proiecte cu finanţare nerambursabilă de peste 500.000 euro blocate la Muzeul Naţional al Literaturii Române
În perioada 2005-2007, Muzeul Naţional al Literaturii Române, prin departamentul său de specialitate, Biroul Proiecte Culturale Multimedia, a câştigat la licitaţiile europene şi naţionale şi a derulat proiecte culturale de largă anvergură europeană şi naţională, cu finanţare nerambursabilă în valoare de peste 1.000.000 euro. În perioada imediat următoare, 2008-2009, Biroul Proiecte Culturale Multimedia din cadrul muzeului a elaborat şi a propus spre implementare conducerii muzeului mai multe proiecte culturale, în cea mai mare parte cu finanţare nerambursabilă sau cu finanţare asigurată în parteneriat public-privat. Toate aceste proiecte, dintre care 8 deja contractate, au fost blocate şi anulate unilateral, fară nici o justificare reală de către directorul general muzeului, Radu Calin Cristea. Astfel:
I. PROIECTE EUROPENE
Fair 4 Share Proiect conceput, care urma a fi propus spre finanţare în cadrul programului Cultura 2007-2013, secţiunea - Măsuri de cooperare. Proiectul Fair 4 Share are ca obiectiv principal dezvoltarea cooperării, cunoaşterea reciprocă şi facilitarea schimburilor culturale dintre operatori şi instituţii de cultură europene. Atingerea obiectivului se va realiza prin organizarea unui targ al muzeelor – itinerat în Romania, Finlanda şi Olanda. Târgul va dura 3 zile şi va strange laolaltă 15 muzee cu profile diverse (arte, istorie/arheologie, etnografie, istorie naturală, ştiinţă-tehnică). Fiecare muzeu va dispune de un stand propriu în care îşi va putea prezenta oferta culturală - mai ales prin mijloace digitale. De asemenea muzeele vor desfăşura pe perioada târgului programe educaţionale destinate mai ales publicului tânăr (grupul ţintă), pliate pe specificul fiecărui muzeu şi legate de cultura ţărilor participante. Fiecare ţară va organiza la sfârşitul târgului câte o conferinţă pe tema educatie/cultura/divertisment la care vor fi invitati specialişti din sectorul muzeal, al turismului si industriei culturale, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile. Bugetul total al proiectului: cca. 294.600 euro (finanţare nerambursabilă Comisia Europeană – 147.300 euro).
Bodyfication Proiectul conceput, care urma a fi propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte din 2008 a Programului Uniunii Europene, Cultura 2007-2013. Proiectul are ca scop promovarea şi valorificarea în rândul publicului larg a unei tendinţe noi în discursul cultural contemporan, axat pe modul în care noile tehnologii vizuale acţionează asupra modurilor de reprezentare atât în artă, cât şi în literatură. De asemenea, proiectul intenţionează să încurajeze modilitatea tinerilor artişti şi scriitori din 3 ţări europene; să pună bazele unei viitoare reţele pentru artişti, curatori şi scriitori tineri; să promoveze activităţi interdisciplinare care să implice literatură, arte vizuale, arte performative şi new media. Proiectul constă în 3 evenimente de tip performance, care vor fi dezvoltate urmărind proiectul de curatoriat general propus de curatorul general al proiectului. Performance-urile vor fi elaborate de 3 echipe compuse din 3 artişti şi un scriitor, câte o echipă pentru fiecare ţară participantă. Toate performance-urile vor fi organizate în fiecare ţară parteneră, în sistem de mobilitate (câte un eveniment alcătuit din trei performance-uri în fiecare ţară). Bugetul total al proiectului: cca. 299.200 euro (finanţare nerambursabilă Comisia Europeană – 149.600 euro).
II. PROIECTE NAŢIONALE
57 P.H. – Probă video de reiniţializare a verbului Proiect propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte AFCN, sesiunea decembrie 2007, selecţionat și contractat cu finanțatorul. Proiectul consta în patru instalaţii video, prezentate ulterior la Bucureşti, Timişoara şi Arad, dezvoltate de patru artişti vizuali tineri din România. Aceste lucrări vor fi concepute pornind de la textele literare ale unor scriitori români de avangardă. Inspriat din modelul oferit de revista de avangardă 75 H.P., în care Ilarie Voronca şi Victor Brauner introduceau conceptul de picto-poezie pentru a sublinia legătura strânsă dintre text şi vizual, proiectul 57 P.H. propune readucerea în prim plan a textelor unor scriitori importanţi din avangarda românească prin intermediul mijloacelor de expresie ale artei contemporane. Tipul de prezentare va fi neconvenţional şi va include instalaţii video bazate exclusiv pe text, prin acest gen de abordare textul fiind perceput ca imagine. Proiectul revalorifică textele literare ale scriitorilor români de avangardă, prezentându-le publicului larg, în special celui tânăr, într-o formă mai atractivă şi interactivă, ca alternativă la lectura propriu-zisă din cartea tipărită. În acelaşi timp, textul utilizat va purta amprenta artistului, constituindu-se asftel într-o lucrare nouă, care redă atât mesajul transmis de textul în sine, cât şi mesajul transmis de artistul vizual prin intermediul acelui text. Toate cele 4 lucrări vor fi disponibile şi in format DVD, care va fi distribuit gratuit în oraşele partenere. Bugetul total al proiectului: 30.000 ron (finanţare nerambursabilă AFCN asigurată – 24.000 ron).
Haihui Proiect propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte AFCN, sesiunea decembrie 2007, selecţionat, contractat cu finantatorul. Proiectul viza promovarea Muzeului Naţional al Literaturii Române şi educarea publicului ţintă (elevi – clasa a III-a – clasa a XII-a) pentru o mai bună cunoaştere a acestuia, alături de alte obiective importante din patrimoniul cultural românesc. Proiectul Haihui propune realizarea unui joc educativ, din categoria aşa-numitelor jocuri de masă. Este vorba despre o harta a României pe care jucatorii se vor deplasa cu pioni, prin 120 de destinaţii din toata ţara (toate traseele vor porni de la Muzeul Naţional al Literaturii Române, mergând apoi spre case memoriale ale scriitorilor, alte muzee, parcuri, manastiri, cetati, locuri cu traditii si obiceiuri). Fiecărei destinaţii îi va corespunde câte un cartonaş cu imagini şi informaţii despre obiectivul respectiv. Jocul va fi folosit în cadrul programelor educaţionale întreprinse de MNLR şi muzeele partenere. Bugetul total al proiectului: 25.000 ron (finanţare nerambursabilă AFCN asigurată – 20.000 ron).
AlterText Proiect conceput, care urma a fi propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte din 20008 sau 2009 a programului Promocult, finanţat de Ministerul Culturii şi Cultelor. Proiectul consta în organizarea la Budapesta a unui performance reunind tineri scriitori şi artişti vizuali din România, prezentând, într-un alt tip de discurs şi o viziune proprie asupra relaţiei dintre literatură şi artele vizuale. Abordarea va fi una neconvenţională, iar aria de prezentare a inclus grafică, instalaţii multimedia, instalaţii de sunet, proiecţii, lectură. Scopul proiectului este de a aduce literatura şi arta contemporană pe un teren comun, promovând conceptul de reading în detrimentul aceluia de cenaclu literar clasic. Bugetul total al proiectului: 440.000 ron - finanţare nerambursabilă MCC – 400.000 ron.
Next EuroLiteraTur Proiect conceput tehnic, care urma a fi propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte din 20008 sau 2009 a Institutului Cultural Român, Programul Cantemir. Proiectul viza up-datarea bazei de date a proiectului EuroLiteratur cu 230 autori români şi 230 autori maghiari şi traducerea textelor în limbile româna şi maghiară şi organizarea unei expoziţii interactive multimedia la Budapesta. Proiectul urma sa fie o continuare a proiectului omonim, realizat de către muzeu în perioada 2005-2006, cu finantare de 149.950 euro de la Comisia Europeană, Programul Cultura 2000. Bugetul total al proiectului: 100.000 euro - finanţare nerambursabilă ICR – 50.000 euro.
III. PROIECTE INTERNE
Campanie publicitară de promovare a MNLR Scopul proiectului este creşterea numărului de vizitatori ai muzeului. Proiectul are ca obiective principale dezvoltarea şi impunerea brand-ului „MNLR” pe piaţa culturală a Bucureştilor prin promovarea activă şi simultană a imaginii de: prestigioasă instituţie de educaţie şi cultură; destinaţie interesantă şi interactivă de petrecere a timpului liber; spaţiu de stimulare a imaginaţiei şi creativităţii. Proiectul va avea următoarele componente: derularea campaniei publicitare, pe cele trei concepte creative stabilite (“învaţă de la clasici”; „vezi literatura”; „converse”) - proiect în sistem “pro bono”, realizat în parteneriat public privat cu Agenţia de publicitate Ogilvy & Mather; editarea, producţia şi distribuţia pachetului complementar de materiale promoţionale (peste 20 de tipuri de materiale promoționale personalizate editate (pliante, postere, afișe, bannere, cataloage, cărți poștale, semne de carte, puzzle etc.) și distribuite prin magazinul propriu al muzeului în peste 200.000 exemplare). Valoarea proiectului: 20.000 euro (proiect realizat conceptual si tehnic, cu finanţare gratuită în sistem “pro bono” din partea agenţiei de publicitate Ogilvy & Mather).
Centrul de Creativitate şi de Studiu al Patrimoniului Literar şi Cultural Urban Proiectul este o continuare şi un rezultat al proiectului U.R.M.E – Urban Remembrance and Memory of Europe, realizat de muzeu in 2007 si finantat cu 147.800 euro de către Comisia Europeană, Programul Cultura 2000. Centrul de Creativitate propune reactivarea memoriei urbane a oraşului Bucureşti, cu potenţial literar şi cultural, prin studii multidisciplinare care re-creează atmosfera culturală urbană din momente diferite ale dezvoltării sale istorice. Utilizând metode contemporane, acest centru va semnala locuri urbane ca parte a istoriei literare şi culturale a oraşului. Centrul va fi şi un depozitar al memoriei literare şi culturale a oraşului Bucureşti şi a celorlalte oraşe din reţea, stocată în arhive digitizate de fotografii şi texte care povestesc despre locuri, oameni, case, pieţe şi alte elemente urbane. Centrul de creativitate va oferi o varietate de publicaţii şi imagini foto arhivate digital, programe de training, suport informaţional şi pentru dezvoltarea de proiecte pe probleme de patrimoniu şi servicii de consultanţă specifice domeniilor de activitate. Centrul va funcţiona ca un spaţiu public, accesibil atât cercetătorilor şi specialiştilor, cât şi publicului larg. Centrul va funcţiona inclusiv ca un incubator de proiecte, în care cei interesaţi pot converti toate aceste iniţiative şi analize în proiecte mature şi valoroase. Valoarea proiectului: 10.000 ron - proiect cu finanţare asigurată.
Plan de comunicare si marketing al MNLR Proiect realizat conceptual şi tehnic de către cei mai buni specialişti din ţară în domeniul marketingului cultural, împreună cu agenţia de publicitate Ogilvy & Mather. Scopul proiectului este creșterea numărului de vizitatori ai muzeului. Proiectul are ca obiective specifice: dinamizarea activităţii muzeului; mobilitatea colecţiilor; atragerea şi fidelizarea publicului; promovarea locului literaturii în societate şi a rolului său socio-cultural; promovarea creativităţii; dezvoltarea imaginii muzeului ca o instituţie de cercetare, cultură şi educaţională atractivă, dinamică, interactivă şi interdisciplinară. Valoarea proiectului: 10.000 euro - proiect cu finanţare nerambursabilă asigurată.
Muzeul copilăriei Proiectul, realizat conceptual şi tehnic, consta în trei ateliere de concepere şi realizare a unor miniexpoziţii folosind metoda interactivă, centrată pe joc şi creativitate. Se vor folosi ca material de lucru replici după piese ce aparţin patrimoniului Muzeului Naţional al Literaturii Române (copii-replici după fotografii din copilărie ale scriitorilor, replici ale obiectelor ce le-au aparţinut scriitorilor şi replici după desenele de jucării din volumul „Cartea cu jucării“ de Tudor Arghezi). Proiectul este dedicat copiilor cu vîrste cuprinse între şapte şi paisprezece ani. Scopul principal urmărit este sensibilizarea copiilor şi atragerea lor către muzeu prin asimilarea şi înţelegera ideii de colecţie, secţiunea de bază în alcătuirea unui muzeu. Copiii vor fi actori, jucînd rolul de curatori şi muzeografi, prin alegerea pieselor şi construirea miniexpoziţiilor şi a poveştilor din spatele acestora. Le vor fi prezentate cu ajutorul videoproiecţiei colecţii deţinute de muzeu (colecţia de păpuşi de la Casa Rebreanu şi cea de jucării de la Arghezi). Cea mai reuşită dintre expoziţii va rămîne în Sala Creion, unde se vor desfăşura propriu-zis atelierele, sală special amenajată în muzeu. Iar atelierele se vor repeta în cadrul Atelierelor Educaţionale de la Muzeul Literaturii şi se vor adăuga la strategia de dezvoltare a departamentului Educaţional. De asemenea, atelierele se vor repeta la muzeele partenere care au alte tipuri de colecţii (de artă etc.). Valoarea proiectului: 10.000 ron - proiect cu finanţare asigurată.
Web site MNLR (www.mnlr.ro) Proiect conceput tehnic, cu finantare gratuită în sistem “pro bono” din partea agenţiei de publicitate Ogilvy & Mather, care vizează reconfigurarea website-ului oficial al muzeului într-un format modern şi funcţional. Valoarea proiectului: 5.000 euro - proiect cu finanţare asigurată.
Up-date Liter@cces: Proiectul este o continuare a proiectului omonim, realizat de către muzeu cu o finanţare de 42.000 ron din partea AFCN în perioada 2005-2006. Proiectul vizează completarea periodică a bazei de date a proiectului Liter@cces si a expozitiei permanente a MNLR cu documente noi (texte, fotografii, manuscrise, fragmente audio video, cărţi electronice, citate, povestiri etc.), referitoare la 120 de scriitori români. Valoarea proiectului: 10.000 euro - proiect cu finanţare asigurată.
De menţionat faptul că proiectele Bodyfication, Fair 4 Share si Muzeul copilăriei au fost elaborate de către Ruxandra Tarca, Maria Nicolescu si Ana Maria Popescu, manageri de proiecte în cadrul departamentulului de specialitate al muzeului, care au fost obligate ulterior să parăsească instituţia din cauza blocării unilaterale a implementarii proiectelor de către directorul muzeului. Sande Vârjoghe Manager de proiecte Şef Birou Proiecte Culturale Multimedia Muzeul Naţional al Literaturii Române
Un nou pact Ribbentrop - Molotov? de Corneliu Vlad
Agenţia de previziuni strategice Stratfor şi cotidianul „The Trumpet”, ambele din Statele Unite, vorbesc despre o proiectată alianţă ruso-germană, care ar urma să le asigure celor două ţări „supremaţia în Europa” (Stratfor). „Este iminent un alt Pact Ribbentrop-Molotov?”, se întreabă columnistul Brad Macdonald de la „The Trumpet”, într-un articol apărut la 18 iunie 2009. Şi continuă, pe un ton mai alarmist: „Istoria arată că relaţiile camaradereşti între Rusia şi Germania sunt un semn sigur de conflict”. Pentru a atinge apogeul, atunci când afirmă : “Adevărul este că formarea unei axe ruso-germane este astăzi una dintre cele mai semnificative, dar şi mai subestimate, tendinţe ale scenei mondiale !” Iar această axă ar fi îndreptată în mod direct împotriva Statelor Unite. “În cei aproape 65 de ani de diplomaţie de după înfrângerea celui de-al treilea Reich – explică Stratfor – strategia cheie a SUA în Europa a fost să prevină ascensiunea unei puternice entităţi politice unice care ar putea bloca interesele SUA în regiune. (Dă oare Germania, în 2009, Statelor Unite, prima licărire a unei asemenea entităţi ?)“. Rusia – explică diverşi analişti americani – ar avea, şi ea, interesul într-o nouă axă Moscova-Berlin. “Preşedinţii americani George H.W.Bush şi Bill Clinton au promis ruşilor că NATO nu se va extinde pe seama fostului imperiu al URSS – scrie fondatorul Stratfor, George Friedman. Această promisiune a fost sfărâmată în 1989 prin expansiunea NATO în Polonia, Ungaria şi Cehia, apoi prin expansiunea din 2004, care i-a absorbit nu numai pe ceilalţi foşti sateliţi sovietici din actuala Europă Centrală, dar şi cele trei state baltice, care au fost în componenţa URSS. Iar apoi, George W. Bush a încercat să includă în NATO Georgia şi Ucraina. Eu nu cred că Rusia va permite vreodată ca acest lucru să se întâmple”. Dar, continuă Friedman, “eu nu cred că Rusia se teme atât de mult de SUA. (…) Statul de care Rusia se teme într-adevăr este Germania”. Drept care, nu-i aşa, vrea să se alieze cu ea. Dar aceasta, aminteşte Friedman, după ce Germania a contribuit la dezmembrarea Iugoslaviei iar Rusia a Georgiei şi în condiţiile în care, şi acum, “Germania şi Rusia se tem una de alta. Rusia aprovizionează Europa, şi în special Germania cu o parte din energia de care aceasta are nevoie, iar aceasta îi dă Rusiei putere. Numai că problema e mai complicată, dar ne-o explică editorul aceluiaşi “The Trumpet”, Gerald Fury : “Uitaţi-vă la istorie. De câte ori competiţia între Rusia şi Germania s-a încins, ele au făcut mai întâi o înţelegere una cu alta, după care, la scurt timp, au intrat în război”. Cum rămâne, aşadar, cu actuala axă Moscova-Berlin ? Editorul lui ”The Trumpet” susţinea, încă de anul trecut, că ea a fost deja perfectată, iar columnistul ziarului îl susţine : “Eu cred că liderii Germaniei au convenit poate până în acest moment o înţelegere cu Rusia, un pact modern Hitler-Stalin, prin care Germania şi Rusia vor diviza statele după care şi le vor împărţi între ele”. La 22 iunie 2009, Stratfort vorbea despre “reînvierea” Pactului Ribbentrop-Molotov. Oare de ce toate aceste supoziţii, care au început odată cu întâlnirile frecvente Kohl-Gorbaciov încă înainte de reunificarea Germaniei (şi dezmembrarea URSS), au fost întreţinute mai departe şi s-au intensificat după războiul din Georgia, apoi după salvarea de către ruşi a firmei Opel ? Nu cumva pentru că se apropie întâlnirea la vârf ruso-americană de la Moscova şi n-ar strica poate ca Medvedev şi Obama să aibă pe masă încă un dosar greu, dosarul mult discutatei axe Moscova-Berlin? Sursa:http://www.inforusia.ro/
Primul lucru care sare în ochi când ai de a face cu tot felul de analize şi comentarii legate de apropiata întâlnire de la Moscova dintre preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev este nepotrivirea dintre modul cum vede relaţiile ruso-americane Moscova şi a cel cum le vede Washingtonul. Pentru cea dintâi, acestea sunt o primă prioritate, pentru cel de-al doilea, nu. Dezacordul în percepţia reciproca şi ignorarea acestei realităţi stă uneori la baza unor clişee de abordare a acestor relaţii de către politicieni şi analişti ruşi. Ei ba se prefac că nu ştiu, ba chiar nu recunosc că pentru America Rusia nu înseamnă acelaşi lucru ca America, pentru Rusia. Adică avem de a face cu un fenomen de autosupraevaluare în dauna adevărului ceea ce este fals. De aici provin şi aşteptările exagerate ale unora legate de summitul Rusia-SUA care are loc în capitala Rusiei între 6 şi 8 iulie. Dar de unde vine această diferenţă de percepţie a problematicii relaţiilor ruso-americane care există la Moscova şi cea de peste ocean? Aici îşi spune cuvântul, în primul rând, asimetria economică (America din punct de vedere economic este de 10 ori mai puternică, decât Rusia). În al doilea rând, priorităţile Rusiei sunt una şi cele ale Americii alta. Iată cum arată priorităţile americane prezentate de Svetlana Babaeva, analist politic de la Agenţia RIA „Novosti” care abia s-a întors din Statele Unite: - „resetarea” relaţiilor cu lumea musulmană (plecarea trupelor americane din Irak, normalizarea situaţiei din Afganistan şi, respectiv, neutralizarea pericolelor teroriste care vin dinspre Pakistan); - susţinerea relaţiilor dirijate strategic cu China, o nouă putere globală în ascensiune; - refacerea „alianţelor istorice” (cu Europa de Vest) fără de care SUA nu-şi pot promova interesele în lume. Poate că ţinând cont de toate acestea, Thomas Graham, directorul principal al companiei de consultanţă „Kissinger Associates” şi fost asistent special al preşedintele Bush jr. pentru relaţiile cu Rusia a spus într-un interviu acordat ziarului „Vremea Novostei”: „Nu trebuie exagerate aşteptările legate de întâlnirea Medvedev-Obama. Relaţiile pot fi îmbunătăţite doar pas cu pas, consumându-se pentru aceasta trei-cinci ani dacă există disponibilitatea de a discuta din ambele părţi şi canalele de comunicare necesare”. În opinia specialistului american, după încheierea „războiului rece” şi izbucnirea crizei mondiale „este clar că victoria democraţiei liberale nu este inevitabilă, iar bazele însăşi ale economiei de piaţă sunt puse sub semnul întrebării”. În asemenea condiţii, spune Graham, când se afirmă o nouă putere globală (China), şi noi puteri regionale (India, Brazilia, Iran), când în Orientul Apropiat se confruntă două lumi, una tradiţională şi una modernă, când creşte pericolul de proliferare a armelor de distrugere în masă, o nouă balanţă de forţe din lume încă nu s-a aşezat şi „nu avem ce să ratificăm”. Analistul american crede că toate aceastea îngreunează în mod obiectiv şi dialogul bilateral Rusia-SUA. În acelaşi timp, el subliniază: „Noi avem interese comune, dar priorităţi diferite. Trebuie să căutăm un echilibru intre interese şi priorităţi”. Unul dintre aceste interese comune este, fără îndoială, încheierea noului Tratat privind armamentele strategice ofensive (START). Şi se pare că părerea observatorilor atât americani, cât şi ruşi este cvasiunanimă: anul acesta noul document va fi semnat ceea ce ar ridica şi gradul de încredere reciprocă. Bineînţeles, dacă Moscova nu va lega această înţelegere de rezolvarea problemei cu sistemul antiracheta american din Polonia şi Cehia. Întrucât există semne că problema ar putea fi rediscutată separat, în spiritul „resetării” relaţiilor ruso-americane anunţate. Cum poate fi găsit acel canal navigabil fie el şi îngust, dar prin care nava relaţiilor bilaterale ar putea totuşi să înainteze. Soluţia: disponibilitatea reciprocă de a face compromisuri, trădându-se însă nişte principii de bază. Se ştie, de pildă, că unul dintre principalii vectori de valori pentru americani este rolul misionar al Americii în lume de a promova democraţia văzută ca o chezăşie de securitate naţională. În acest sens, pragmatismul pe care l-ar promova Barack Obama n-ar trebui să însemne renunţarea la valorile fundamentale americane, a spus pentru un post de radio moscovit Dmitri K.Simes, preşedintele Fundaţiei „Richard Nixon”, însă Obama ştie să obţină un rezultat, adaptându-se la circumstanţele date. „Nu se poate ajunge la înţelegere ca Georgia să nu fie niciodată în NATO, subliniază Simes. Însă se poate conveni ca aceasta să nu primească armele grele de la SUA sau de la alte ţări cu ajutorul sau pe banii Statelor Unite. Nu se poate ajunge la înţelegere ca Ucraina să nu fie niciodată în NATO, dar se poate conveni ca să nu existe imixtiunea activă a SUA în politica internă a Ucrainei. Nu se poate obţine acordul SUA de a recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Dar se poate conveni ca SUA să-i spună lui Saakaşvili: orice încercare militară de a schimba situaţia cu cele două republici se va rasfrânge asupra lui cu cele mai triste consecinţe.” Pe de altă parte, fostul spaţiu sovietic este absolut vital pentru securitatea Rusiei, de aceea este greu de presupus până unde s-ar extinde acceptul Rusiei de a face compromisuri. Cealaltă valoare de fond a ruşilor este aşa-zisa „democraţia suverană”. „Nu trebuie să vii şi să înveţi Rusia cum ar fi trebui să fie politica ei internă şi externă, afirmă în ziarul „Izvestia” politologul rus Vitali Tretiakov. Trebuie, pur şi simplu, căutate punctele de convergenţă ale intereselor americane şi ruse şi pe această bază trebuie încercat să se construiască relaţiile mai eficiente dintre Moscova şi Washington”. „Mai bine un parteneriat limitat, decât o confruntare nelimitată”, spune şi Svetlana Babaeva de la RIA „Novosti”. Analiştii americani recunosc totuşi că în ultimii ani percepţia Rusiei în America a suferit nişte transformări. Acelaşi Simes remarcă: dacă Rusia nu este o „prioritate supremă” pentru Statele Unite, în urma discursului preşedintelui Vladimir Putin de la Munchen în februarie 2007 şi a evenimentelor din Georgia în august 2008 ea totuşi a devenit un factor care nu poate ramane neluat în calcul. Indiferent de rezultatele concrete ale summit-ului de la Moscova, toate semnele spun că se va face totuşi un pas în direcţia bună şi necesară. (02.07.2009) Sursa:http://www.inforusia.ro/
Mai intai sa aflam cine este Marius Lazurca: Timisoreanul adoptat de Arad, preferat de Mona Muscă (fosta Dana) Lupta pentru un post de secretar de stat devine din ce in ce mai acerba, dar si mai plina de surprize. Daca pana mai ieri Aradul era reprezentat de o singura persoana pentru ocuparea unei astfel de functii, iata ca un alt aradean – prin adoptie si natura functiei detinute la nivelul judetului – este promovat spre o astfel de demnitate. (...) Marius Lazurca ne-a declarat ca nu a stiut despre aceasta nominalizare, pe listele Partidului Democrat, dar ca a fost intrebat de ministrul Culturii daca doreste sa i se alature in minister. "Mi-a spus ca functiile sunt repartizate pe baza unui algoritm politic, dar ca, daca accept, va avea grija de acest aspect. Nu imi doresc sa intru intr-un partid pentru a primi functii. Nu doresc sa-mi targuiesc convingerile. Domnia sa mi-a declarat ca stie de cata apreciere ma bucur din partea unor oameni ca Andrei Plesu, Horia Roman Patapievici, si ca ar dori sa lucreze cu mine. Sincer, eu nu prea cred sa am vreo sansa…", ne-a declarat Marius Lazurca. (...) Marius Lazurca are o concurenta serioasa pentru functia de secretar de stat. Reprezentanti ai PUR l-au consultat pe IPS Daniel, mitropolitul Moldovei si al Bucovinei, care a recomandat un tanar lector universitar de la Facultatea de Teologie Bucuresti, cadru didactic cu studii facute in Franta si Elvetia. Pentru functia de secretar de stat la Culte se vehiculeaza, de asemenea, numele lui Radu Preda, teolog clujean propus de IPS Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Clujului, cat si al eruditului teolog Cristian Badilita, care traieste la Paris. Mihaela Ozarchevici - Observator / VirtualArad.net / ianuarie 2005]
Marius Lazurca este membru al: "INSTITUTULUI INTERCULTURAL TIMISOARA" Institutul Intercultural Timisoara (I.I.T.) este o organizatie non-guvernamentala autonoma, non-profit, cu activitate culturala, civica si stiintifica, fara scopuri politice, care accepta si promoveaza valorile si principiile Consiliul Europei in materie de interculturalitate. I.I.T. a fost infiintat in 1992, cu sprijinul autoritatilor locale din Timisoara si al Consiliul Europei. Institutul Intercultural Timisoara a fost implicat activ in mai multe proiecte ale Consiliului Europei: Democratie, drepturile omului, minoritati: aspecte culturale si educative; Toti diferiti, toti egali - campanie impotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei; Educatie pentru o cetatenie democratica
Fundatiei "A Treia Europa" Domnul Marius Lazurca, MA & PhD. in istorie-antropologie al Universitatii Paris IV-Sorbona va coordona din punct de vedere stiintific si administrativ activitatile Centrului de studii comparate central si sud-est europene. Acest centru reuneste programele de cercetare si publicare ale Fundatiei a Treia Europa. De asemenea, responsabilitatile domniei sale cuprind pregatirea unui plan de finantare pentru acest centru, precum si demararea unei strategii de parteneriat responsabil cu institutii publice din domeniul cultural. Marius Lazurca a beneficiat de o bursa de studii a Open Society Institute la Ecole Normale Superieure, Paris. Cu sprijinul Retelei Polirom publica revista A treia Europa.
Ambasadorul Marius Lazurca: Papa Benedict doreste sa vina in vizita in Romania 28.06.2009 Agerpres
Papa Benedict al XVI-lea doreste sa vina in vizita in Romania, onorand astfel invitatia adresata de presedintele Traian Basescu, insa acest lucru este fezabil numai dupa o vizita a PF Daniel in Italia si la Vatican, care sa adreseze Sfantului Parinte o invitatie si din partea BOR, a declarat intr-un interviu acordat AGERPRES, ambasadorul Romaniei pe langa Sfantul Scaun, Marius Gabriel Lazurca. "In ceea ce priveste orizontul de timp, lucrurile sunt greu de precizat in momentul de fata; cert este ca noi putem conta pe bunavointa Sfantului Parinte, pe dorinta lui sincera ca aceasta vizita sa se poata produce; asadar pe dorinta tuturor sa se intruneasca in cel mai scurt timp cu putinta toate conditiile care ar face posibil acest eveniment Astfel, eu sunt increzator ca lucrurile vor evolua in sens pozitiv intr-un termen rezonabil", a subliniat ambasadorul Lazurca. El a aratat ca invitatia BOR pentru Suveranul Pontif de a veni in Romania a fost intarziata dupa ungerea PF Daniel, avand in vedere ca dialogul ecumenic nu a reprezentat principala prioritate pentru inceputul de mandat al noului patriarh roman. "E limpede ca prioritatea absoluta a Preafericitului Daniel este aceea de a-si formula un program de actiune pentru BOR in Romania si, in al doilea rand, in concertul celorlalte biserici ortodoxe. Dialogul ecumenic, fara indoiala important pentru actualul patriarh, care este un expert al acestui domeniu, este o prioritate, insa nu atat de importanta ca prima pe care am mentionat-o", a aratat ambasadorul roman pe langa Sfantul Scaun. "Ma astept ca o eventuala invitatie adresata Suveranului Pontif de catre BOR sa intervina dupa o eventuala, dorita, vizita a Patriarhului Daniel la credinciosii romani din Italia, vizita pastorala pe care o consider foarte utila. Si in marja careia s-ar putea produce si o intalnire intre cei doi intaistatatori ai celor doua biserici, ocazie cu care s-ar putea discuta si despre eventuala vizita in Romania a Suveranului Pontif", evidentiaza oficialul roman. Intrebat in legatura cu momentul vizitei PF Daniel in Italia si la Vatican, ambasadorul Lazurca nu a precizat data cand ar putea avea loc, insa a lasat sa se inteleaga ca este posibila intr-un termen apropiat. "In urma corespondentei cu Patriarhul, pot sa confirm interesul zilnic al Preafericitului pentru romanii din diaspora. O concretizare a acestui interes este vizita care va incepe peste doua saptamani, in Franta, o vizita pastorala, dar care are si un interes politic. "Exista o asteptare foarte entuziasta pentru o eventuala vizita patriarhala in Italia in mijlocul credinciosilor ortodocsi romani, pe care ii cunosc din proprie experienta. Pot confirma ca Patriarhul Daniel este asteptat la Sfantul Scaun, ca se bucura de o notorietate extrem de pozitiva, ca o persoana cunoscuta care a frecventat mediile curiei romane si care se cunoaste personal cu actualul Suveran Pontif", a declarat pentru AGERPRES ambasadorul roman. Totodata, el a tinut sa arate ca vizita papei Benedict al XVI-lea in Romania nu va semana neaparat, ca semnificatie, cu cea a Papei Ioan Paul al II-lea din 1999. "Ar fi o vizita a unui alt pontif, primit intr-o tara care si-a schimbat profilul politic, de catre o Biserica Ortodoxa, in opinia mea, mai pregatita sa faca fata provocarilor modernitatii; o vizita, asadar, care va avea o alta configuratie si care, pentru a fi pregatita, solicita un efort imaginativ diferit, nu mai mare sau mai mic, de cel consacrat pregatirii primei vizite pontificale in Romania", spune reprezentantul Romaniei la Sfantul Scaun. Pe de alta parte, potrivit ambasadorului Lazurca, afectiunea aratata Romaniei de catre Sfantul Parinte se bazeaza pe "constientizarea suferintelor prin care Biserica Catolica din Romania a trecut in perioada comunista, hranita de asemenea din gratitudinea fata de slujitorii Bisericii Catolice care au ramas fideli Scaunului Sfantului Petru in ciuda persecutiilor", dar si pe "interesul special pentru dialogul ecumenic manifestat de BOR" si pe "vocatia naturala a Romaniei de a fi in interiorul UE un stat membru cu o sensibilitate apropiata de pozitiile Sfantului Scaun pe anumite teme specifice". Invitatia adresata de presedintele Traian Basescu in septembrie 2006 Suveranului Pontif de a vizita Romania a avut acordul fostului patriarh Teoctist, iar conform cutumei, invitatia adresata de Biserica Ortodoxa Romana trebuie reinnoita si de noul patriarh Daniel. Presedintele Traian Basescu a mentionat cu ocazia vizitei sale la Vatican din septembrie 2008 faptul ca a discutat cu Patriarhul Daniel despre invitatia pentru Sfantul Parinte Benedict al XVI-lea, insa aceasta nu a fost reinnoita in lipsa unui acord din partea Sfantului Sinod al BOR. Sursa: Epoch Times
Pe langa afacerea imobiliara de langa Biserica Sf Iosif, care, se pare, le apartine, conform unor surse de pe piata, Ofer Brother Group a fratilor miliardari Ofer-Herscovici are si alte interese foarte bine marcate in Romania. Un articol de dezvaluiri pe aceasta tema (interesant: adresa din Constanta a companiei este in Millennium Business Center iar firma de la Bucuresti se numeste tot... Millennium):
Mafia Statală
Istoria familiei “Ofer” începe în România, la Galati, de unde Josef Herschovici a emigrat în Israel, înfiintând un birou comercial în portul Haifa. Ulterior, Josef si-a extins mica afacere, achizitionând mai multe nave comerciale. Dupa casatorie a avut trei fii, în ordinea urmatoare: David, Sammy (foto) si Yuli. Mult mai tarziu, dupa plecarea în Israel, Sammy si Yuli au schimbat numele familiei cu unul mai comercial-Ofer (offer, în engleza: oferta). Pe rând, cei trei fii, au condus si dezvoltat afacerile tatalui, transformând micul birou într-o corporatie internationala. Fiul cel mare David, dupa ce a slujit statul Israel luptând în fortele de Politie Israeliene, de unde s-a retras cu gradul de General Maior, a trecut la afaceri, coordonând câteva companii din cadrul Ofer Group, pâna în 1994, atunci când s-a stins din viata.
Sammy Ofer este Capul limpede al Familiei
Dupa moartea fratelui cel mare, Sammy si-a luat în serios rolul de cap al familiei, devenind principalul strateg pentru afacerile „grupului”. Nascut pe 22 februarie 1922 în România, având astazi cetatenie israeliana, Sammy Ofer, împreuna cu familia sa, controleaza un vast imperiu corporatist, dupa cum urmeaza: Israel Corporation –companie de investitii de tip holding cu subsidiarele IC's, respectiv „Israel Chemicals” (cu o valoare de piata de 1,1 miliarde de dolari), linia “ZIM Israel Navigations Ltd.” (aceasta flota maritima ocupând locul 12 în lume) si „Tower Semiconductor” (nasdaq: TSEM). Grupul mai detine o participatie de 16.5% la “Royal Caribbean”, a doua linie de croaziera ca marime din lume si comapania londoneza “Zodiac Maritime Agencies.” În octombrie 2006, Grupul Ofer a mai achizitionat 12% din “South Korea's Hanjin Shipping”, ce opereaza ca si “Zodiac Maritime” si pe teritoriul României, în Portul Constanta. Totodata, prin intermediul „Zodiac Maritime”, Ofer a achizitionat 50% din “Associated Bulk Carriers” de la compania “P&Q”, înfiintând în asociere cu familia Savery din Statele Unite compania “Cape International”.
Royal Caribbean preluata de la Jay Pritzker
Compania de shipping “Royal Caribbean” a fost achizitionata de la miliardarul filantrop Jay Pritzker din Chicago, creatorul lantului hotelier international “Hyatt”. Dupa ce Pritzker a preluat 50% din “Royal Admiral” (devenita Royal Caribbean), restul revenind norvegianului Anders Wilhelmsen, managementul companiei a fost încredintat fratilor Ofer, care detineau atunci numai 5%. Dupa moartea lui Pritzker, din ianuarie 1999, fratii Ofer au preluat practic controlul “Royal Caribbean”, în functia de Presedinte fiind numit Eyal Ofer, fiul cel mare a lui Sammy. Deoarece Sammy Ofer este rareori gata sa bage mâna adânc în buzunare ca sa-si plateasca oamenii, compania “Royal Caribbean” angajeaza cu precadere marinari si personal auxiliar din Turcia, platiti însa destul de prost (fapt prezentat în dese rânduri de presa din Turcia). În prezent, “Royal Caribbean” detine nave de croaziera, petroliere, vase-cargo, veliere, containere, vase-cisterna, feriboturi si nave multifunctionale, însumând peste 100 de vapoare. Flota grupului Ofer, include toate tipurile de nave, acestea fiind utilizate de cei mai mari transportatori israelieni, inculzând “Zim Israel Navigation”, „Agrexco Agricultural Export”, „Israel Electric Corporation” si „Oil Refineries”. Zim Israel Navigations Ltd, este proprietatea Israel Corp, aceasta flota ocupând locul 12 în lume. Activitatile de shipping sunt administrate de directorul executiv Ehud Angel împreuna cu Yehuda (Yuli) Ofer care ocupa postul de Presedinte al Comitetului Director.
Sammy – un miliardar discret
Sammy Ofer este totodata un mare colectionar de arta moderna, detinând cea mai mare colectie privata de picturi semnate Marc Chagall si un Van Gogh's ("Madame Ginoux") în valoare de 40 milioane USD. Are un iaht si un avion particular. Evita publicitatea si tine foarte rar discursuri. În cadrul familiei Ofer, Sammy are mereu ultimul cuvânt, acesta fiind considerat de apropiati capul limpede al afacerilor, întregul business fiind coordonat de la cele patru resedinte strategice ale lui Sammy, din Tel Aviv, Monaco, Londra si Moscova. Este casatorit si are doi copii, Idan si Eyal (Ofer).
Idan Ofer este specializat în tehnologia de vârf
Idan Ofer este Presedintele companiei “Tanker Pacific Management” din Singapore, iar dupa ce tatal sau, Sammy, a cumparat 53% din Israel Corp., cu 330 millioane USD, de la familia afaceristului decazut Shoul Eisenberg, Idan a devenit si Presedintele Consiliului de Administratie al Israel Corp. În aprilie 1999, în asociere cu cu Yariv Zghoul si Geva Perry, Idan a înfiintat la New York, împreuna cu cei doi afaceristi din Haifa, fondul de investitii “Synergy Ventures”, în valoare de 25 de milioane USD. Asociatul sau, Zghoul nascut în 1969, a lucrat ca avocat la RAD-Bynet, o companie israeliana din domeniul comunicatiilor informatice si a mai ocupat functia de director executiv la o alta companie de software pentru Internet. Zghoul mai lucrase pentru Idan la compania de shipping din Singapore, detinuta integral de familia Ofer. Celalalt asociat, Perry, nascut tot în 1969, este fost jurnalist, cu un MBA la Universitatea Columbia. A lucrat în proiectare strategica pentru mai multe companii din domeniul Internet-ului, inclusiv la EarthWeb (Nasdaq: EWBX), ce produce site-uri WEB pentru profesionistii tehnologiei informaticii. Prin Fondul Synergy Venture, Idan a raelizat mai multe investitii în Spania, Hong Kong, Anglia si Singapore, la fel de mult ca si în Israel si Statele Unite. Prima companie înfiintata prin intermeduil Synergy a fost SeeRun, cu sediul la San Francisco. Firma care a dezvoltat facilitati în Israel pentru producerea de software de supraveghere si management on-line pentru afaceri.
Eyal Ofer, mâna familie din România
Dupa ce a absolvit Atlantic College în Anglia, obtinând o diploma în arhitectura si inginerie, Eyal devine ofiter de informatii în cadrul fortelor aeriene israeliene. Din mai 1991, este Presedinte si CEO al Carlyle M.G. Limited –Florida, iar din mai 1995 i-a urmat tatalui sau în consiliul director al companiei de vase de croaziera Royal Caribbean Cruises Ltd, devenind totodata si Co-Presedinte al companiei Miller Global Properties – specializata în investitii imobiliare pe plan international. În prezent, este director al Royal Caribbean International si Celebrity Cruises Holdings, dar pâna în 2005 a ocupat si functia de Presedinte al Associated Bulk Carriers Limited, companie de tip joint-venture cu Peninsular si Steam Navigation Company, a Marii Britanii - compania poseda si administreaza o mare flota de nave Capesize de tip bulk. Eyal Ofer este expert în imobiliare, cu o experienta de 25 de ani în domeniul proprietatilor internationale, fiind totodata specializat în transporturi maritime si în general în toate sectoarele aferente shipping-ului. Prin intermediul Miller Global Properties, Ofer detine primul mall construit la Budapesta, la mijlocul anilor ’90, respectiv Duna Plaza si un hotel. Prin intermediul societatii “Ptelia Company Limited”-Cyprus, în 1997, Eyal Ofer preia de la Fondul Proprietatii de Stat -Constanta, participatia de 51% la SC Tomis SA., achizitionând astfel magazinul Tomis si reteaua de retail “Conex Plus”.
Ofer Brothers Group face afaceri cu Erdoğan
În anul 2005, Sami Ofer a ocupa primele pagini ale ziarelor din Turcia dupa ce, primul minsitru turc Recep Tayyip Erdoğan a recunoscut, la presiunea presei, ca a avut o întâlnire de taina cu Eyal Ofer si Sami Ofer. Publicatia Milliyet sustine însa ca, de fapt, a fost vorba nu de una, ci de trei întâlniri discrete, pe care Erdoğan le-a avut cu reprezentantii familiei Ofer în 2002 si în 2003. Interesul presei turce în privinta familiei Ofer nu este unul întâmplator. Dupa privatizarea rafinariei Tüpras, încheiata pe 12 septembrie 2005, presa turca a publicat mai multe anchete jurnalistice cu privire la afacerile lui Eyal Ofer din Turcia. Astfel s-a aflat ca Administratia Pietei de Capital Turce (SPK) a acuzat Autoritatea pentru Privatizare (OIB) ca nu a informat în legatura cu plasamentul privat de 14,67% al familiei Ofer, însa OIB a raspuns atunci ca nu stia nimic despre cine achizitionase actiunile. În legatura cu aceste evenimente, ziarul Milliyet informa ca Ministrul de Finante turc Kemal Unakıtan, care se ocupa de privatizarea Tüpras, a avut o întâlnire cu Sami Ofer, Eyal Ofer si cu afaceristul Mehmet Kutman, la începutul lunii martie (în 2005). În conformitate cu publicatia de la Ankara, ministrul de finate turc a ordonat în aceiasi zi vânzarea actiunilor catre familia Ofer.
Proiectul “Galataport” - o afacere de proportii internationale
În 2003, în asociere cu afaceristul Mehmet Kutman, proprietarul Global Yatırım Holding si cu Çeçen Group, Eyal Ofer a achizitionat Egeport din Kusadası, frecventat în special de nave de croaziera, datorita apropierii de Ephesus. Aceasta investitie a fost realizata fara publicitate, fiind sesizata de presa turca numai dupa ce Ofer a câstigat si proiectul Galataport – în parteneriat cu guvernul turc. Galataport a fost gândit ca un proiect de investitii prin care urmau sa fie realizate toate facilitatile portuare pentru liniile de croaziera, inclusiv hoteluri si restaurante, proiectul incluzând si alte proprietati din Istanbul. Pentru realizarea Galataport, administratia de la Ankara a negociat contra sumei de 4,3 miliarde de dolari cu Eyal Ofer, urmând ca afaceristul sa achite suma esalonata conform contractului pe 49 de ani. Proiectul a fost negociat si cu o perioada de gratie de trei ani, constructia urmând sa fie demarata la începutul acestui an (2007). În legatura cu afacerea Galataport miliardarul turc Rahmi Koç a declarat ironic: “Daca stiam metoda de plata luam proiectul pe cont propriu”, nu în asociere cu statul turc. Sursa:http://www.dezvaluiri.ro/
Bisericii Catolice i-a fost blocat accesul la Dreptate
La sfârşitul săptămânii trecute Mafia Imobiliară împreună cu completul de judecată al Curţii de Apel Ploieşti au blocat accesul la Dreptate al Bisericii Catolice, permiţând continuarea lucrărilor la construcţia auto-intitulată Cathedral Plaza.
În faţa acestei mari nedreptăţi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti doreşte să aducă în faţa opiniei publice în cadrul unei conferinţe de presă următoarele:
1. Cei trei judecători ai Curţii de Apel Ploieşti au răsturnat 3 ani de soluţii corecte, în favoarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice, dând câştig de cauză Mafiei Imobiliare. 2. Cathedral Plaza prezintă un adevărat pericol public pentru construcţiile din apropierea ei, dar şi pentru viaţa oamenilor. Un incendiu asemănător cu cel de lângă Biserica Armeanească sau un eventual cutremur ar avea efecte mult mai devastatoare asupra Catedralei „Sfântul Iosif”, datorită spaţiului mult mai restrâns. Pericolul este public, dar răspunderea trebuie să fie personală. 3. Lipsa de reacţie a autorităţilor la numeroasele cereri trimise. Preşedintelui Traian Băsescu i-au fost adresate 14 petiţii directe, începând cu luna aprilie 2006, care au rămas fără răspunsuri, în pofida „atacurilor” Preşedintelui la grupurile de interese din Mafia Imobiliară.
Pentru a detalia aceste subiecte vă invităm mâine, 2 iulie 2009, la conferinţa de presă organizată de Arhiepiscopia Romano-Catolică, începând cu orele 11:30, la sediul său din str. General Berthelot, nr. 19.
Conferinţa de presă va fi onorată de prezenţa Înalt PreaSfinţitului, Mons. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti.
Scrisoare deschisă Către: PREŞEDENŢIA ROMÂNIEI – Domnului Preşedinte Traian Băsescu PARLAMENTULUI ROMÂNIEI – CAMERA DEPUTAŢILOR PARLAMENTUL ROMÂNIEI – SENAT GUVERNULUI ROMÂNIEI PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Timp de 3 ani cazul Catedralei „Sfântul Iosif” a ajuns de notorietate publică depăşind graniţele României. Asupra ilegalităţii, inoportunităţii şi pericolului ce-l creează imobilul auto-intitulat „Cathedral Plaza” pentru vecinătăţi dar mai ales pentru Catedrală, monument istoric şi de arhitectură cu valoare naţională şi universală, cel mai important lăcaş al cultului romano catolic din România, s-au pronunţat deja Inspectoratul de Stat în Construcţii (Raportul ISC nr. 2910/10.05.2006), Senatul României (Hotărârile nr. 40/17.11.2006 şi nr. 05/11.02.2007), specialişti în domeniu, mass-media, personalităţi şi instituţii publice, Sfântul Scaun (chiar Papa Benedict al XVI-lea în persoană) şi peste 153000 de cetăţeni sub semnătură proprie. S-a mai pronunţat şi Parlamentul Europei prin Declaraţia Scrisă nr. 054/septembrie 2007 semnată de 424 europarlamentari. La Comisia pentru petiţii a PE este activă petiţia noastră nr. 0067/2007 în care se arată clar că avizarea şi autorizarea construcţiei “Cathedral Plaza” s-a realizat cu încălcarea gravă a legislaţiei româneşti în domeniu dar şi cu încălcarea Convenţiei de la Granada, din 03 octombrie 1985, pentru protejarea patrimoniului arhitectural european, la care România este parte din anul 1997. Nimic din toate acestea nu a contat în faţa Curtii de Apel Ploieşti, care a răsturnat în mod şocant sentinţa Tribunalului Dâmboviţa din 27.02.2009 de anulare a autorizaţiei de construcţie. ContinuareaAICI Conform unor informatii de pe piata imobiliara, in spatele Grupului Millenium se afla celebrii frati Ofer - Herscovici, originari din Romania. Jurnalul National afirma ca fratii Ofer sunt "singurii romani in Forbes“ :
Doar doi romani au reusit sa patrunda pe listele celebrei reviste americane “Forbes“, care, anual, realizeaza un top al miliardarilor in dolari ai lumii, si acestia sunt fratii Ofer. Anul acesta ocupa locul 184, dintr-un total de 584, in topul bogatasilor lumii, care ia in calcul numai miliardarii in dolari. Acum un an erau pe locul 256, iar in 2002 erau pe locul 208. de MARINA CONSTANTINOIU
Originari din Romania, instalati in Israel si Monte Carlo, cei doi Ofer, Yuli si Sammy, invart pe degete averi cu muuuulte zerouri in coada si numele lor atarna greu in balantele decizionale din lumea afacerilor. Daca incerci sa le numeri interesele imprastiate prin diverse colturi ale lumii si in diverse companii, te apuca ameteala. Aici un 80%, dincolo un 5%, uite asa se fac averile!
CLARIFICARI. Ca lucrurile sa fie clare si sa apara cat mai putine disensiuni intre ei, fratii Ofer si-au impartit imperiul financiar. Ei detineau 60% din actiunile Israel Corporation, in parti egale. In urma intelegerii, familia lui Sammy a preluat controlul la Israel Corp. Sammy si fiii sai, Idan si Eyal, au obtinut 80% din actiuni, restul revenind Holdingului Ofer Ship, care este detinut, in parti egale, de Sammy Ofer, Doron Ofer (fiul lui Yuli Ofer) si Ehud Angel (fostul ginere al lui Yuli). Frate, frate, dar branza-i pe bani, zice o vorba romaneasca pe care, probabil, cei doi frati n-au uitat-o, asa ca Sammy a transferat actiunile in curtea lui Yuli pe bani cash!
OAMENI SI ACTIUNI. Sammy, care locuieste in Monte Carlo, si copiii lui se ocupa de shipping, prin Israel Corp., intrand in posesia liniei de navigatie si containere Zim Navigation (care are filiala si in Romania) si a unor rafinarii din Israel. Familia Ofer a achizitionat 50% din Zim Navigation de la Guvernul israelian, dupa ce deja se afla in posesia celorlalte 50% din actiuni. Ei detin actiuni ale liniei de croaziere Royal Caribbean, impreuna cu familia altor bogatasi, Prizker, din Chicago. Yuli si copiii sai au sub control, la sediul din Tel-Aviv, holdinguri imobiliare, inclusiv cateva hipermarketuri, imobile pentru birouri, investitii in domeniul bancar (Mizrahi Bank) si high-tech.
PASIUNI. De la inaltimea celor circa 2,5 miliarde de dolari, cifra in jurul careia oscileaza averea celor doi frati originari din Romania, si pasiunile sunt pe masura: Sammy este un avid colectionar de arta moderna, dar si un filantrop, care doneaza burse pentru universitatile israeliene. Colectia sa este compusa in cea mai mare parte din lucrari de arta contemporana. Ofer, spun cunoscatorii, nu ezita sa semneze cecuri de 20 de milioane de dolari pentru ceva ce-si doreste in colectie.
Yuli Ofer nu se lasa nici el mai prejos, primind chiar si un premiu de la B’nai B’rith (cea mai veche si cea mai mare organizatie neguvernamentala evreiasca din lume) pentru activitatile sale filantropice si umanitare. In plus, Yuli nu si-a uitat tara de origine si a acceptat rolul de consul onorific al Romaniei in Israel. El si-a redobandit cetatenia romana si are acum un pasaport romanesc. De altfel, Ambasada noastra din Israel se straduieste, acum, sa-l aduca pe Ofer in tara, asteptand ca starea sanatatii si mai ales agenda incarcata sa i-o permita acestuia. Yuli Ofer vorbeste bine romaneste, desi a plecat de mic din tara.
INCEPUTURI. Ofer Brothers. Multi dintre oamenii de afaceri au avut de-a face sau macar au auzit despre acest nume, in spatele caruia se afla un imperiu financiar. Grupul a pornit de jos, de la o afacere mica, un birou comercial in portul israelian Haifa, care apartinea unui anume Josef Herschovici.
Evreu nascut in Romania, la Galati, Josef a emigrat in Israel, unde si-a inceput activitatea in domeniul naval. Doi dintre fiii sai, adica Sammy si Yuli, au “israelizat“ numele familiei si l-au schimbat in Ofer, au preluat afacerea si au dus-o hat, departe, pana cand au ajuns pe listele cu miliardarii lumii. Doua vieti dedicate in totalitate consolidarii afacerii si extinderii ei, ca o datorie fata de mostenirea lasata de tata si de visurile acestuia.
Fiul cel mare al lui Josef, David, s-a alaturat si el afacerii de familie, dupa o impresionanta cariera in serviciul public, care l-a adus in postul de general maior in politia israeliana. In 1994 a murit insa. La carma imperiului Ofer au ramas Sammy si Yuli.
FARA PUBLICITATE. Familia Ofer prefera sa-si tina afacerile departe de curiosi. In Israel, clanul Ofer, alaturi de Recanatis si Arison (care la randul ei are origini romanesti) formeaza o adevarata casta a bogatasilor. Averile lor, care se numara in miliarde de dolari, sunt subiecte de presa, dar atunci cand este cazul: s-a mai produs vreo achizitie, au mai fuzionat niste companii. Extrem de rar subiect de barfe. Evident, exista firme de public relations care au privilegiul de a lucra pentru familia Ofer (cum este cazul specialistului in PR Rani Rahav), dar care se transforma intr-o adevarata bariera, in fata oricarei tentative de acces direct la “frati“. Cu atat mai mult cu cat ea vine din partea presei straine.
CHESTIUNE DE ZODIE. Sammy Ofer a implinit 82 de ani la 22 februarie. Peste tot, pe unde-i cauti numele, nu se poate sa nu se aminteasca faptul ca este un colectionar de arta care evita publicitatea, dar care, impreuna cu fratele sau si alti membri ai familiei, detine controlul asupra unuia dintre cele mai mari grupuri financiare din Israel.
Zodiac Maritime este numele uneia dintre firmele sale, din Londra. Un nume potrivit, dat fiind faptul ca Ofer s-a nascut in zodia Pestilor, iar data nasterii sale este extrem de usor de retinut: 22.2.22.
Imperiul Ofer Shipping detine peste 100 de vase, una dintre cele mai importante investitii din ultimii ani fiind achizitionarea a 50% din Associated Bulk Carriers de catre compania Zodiac, de la o alta linie de croaziere de lux renumita, P & O, si crearea, impreuna cu familia Savery, a companiei Cape International.
Pe langa investitiile imobiliare din Israel, cele bancare si cele maritime, Grupul Ofer Brothers si-a extins tentaculele si in Europa de Est.
El a construit la Budapesta primul mall, Duna Plaza, la mijlocul anilor ’90. Si, prin Israel Corporation, mai au si un hotel la Budapesta.
UN TIMID. Sammy Ofer este renumit pentru faptul ca apare foarte rar in paginile ziarelor si cu atat mai rar tine discursuri. Unii il descriu ca pe un timid, dar hotarat, un om de afaceri adevarat, care are grija de banii lui pana-ntr-atat incat unii-l cred zgarcit.
Sammy, care poarta mai tot timpul niste ochelari cu rame mari si negre, amintind de marele Onassis, este un mare iubitor de arta, in special al picturilor lui Marc Chagall. Cei care-l cunosc spun despre el ca urmareste asiduu licitatiile de arta si a adunat o colectie care este asigurata contra sumei de 200 de milioane de dolari. Unul dintre fostii sai asociati spune ca Ofer are cea mai mare colectie privata de picturi semnate de Chagall din lume.
TEMERI. Operele sale de arta sunt tinute in conditii de stricta securitate in resedintele din New York, Londra, Monte Carlo sau Singapore. Unul dintre motivele pentru care Sammy nu prea se expune este faptul ca se teme ca va deveni o tinta, din cauza bogatiei sale. N-ar fi nici primul, nici ultimul dintre bogatasii care atrag precum magnetul vanatorii de averi!
De cele mai multe ori are ultimul cuvant de spus cand e vorba de marile decizii. Cei doi fii ai sai detin pozitii-cheie in companiile familiei. Idan Ofer este presedintele companiei din Singapore, Tanker Pacific Management, iar Eyal Ofer i-a urmat tatalui sau in consiliul director al companiei de vase de croaziera Royal Caribbean.
UN RIGUROS. Brokerii spun ca vasele lui Ofer sunt bine intretinute din punct de vedere managerial. Periodic sunt controlate la sange pentru a se depista eventualele deficiente. Inspectorii nu ezita in a-l verifica pe magnat, doar e o placere!
Desi detine un iaht, un avion particular si o impresionanta colectie de arta moderna, circula o gramada de bancuri pe seama lui Ofer si a zgarceniei sale. Carcotasii merg pana-ntr-acolo incat spun ca afacerea din domeniul turismului a fost facuta in ideea obtinerii de bilete cu discount! O alta sursa din anturajul clanului Ofer vorbeste despre Eyal, fiul lui Sammy, care ar fi zburat, o data, la clasa “Economic“, cu avionul, in timp ce altii, care-l insoteau, se bucurau de confortul de la clasa “Business“.
“Sammy e oricand gata sa explice cum se economisesc banii“, comenteaza o persoana care l-a cunoscut si care-l caracterizeaza drept un tip “practic, caruia ii place sa conduca totul pe principiul managementului naval“.
Simple barfe izvorate din invidie sau adevaruri mai mult sau mai putin fondate, greu de stabilit. Atat timp cat presa are acces la informatii “la mana a doua“, e libertate mare la “brodat“.
CV Nume: Sammy si Yuli Ofer Tara de origine: Romania Tara de adoptie: Israel Resedinte: Tel-Aviv, Monte Carlo Varsta: peste 80 de ani Stare civila: casatoriti, fiecare avand copii Merite: au mostenit si au dezvoltat Clasificare: numarul 184, dintr-un total de 584 de miliardari ai lumii, in clasamentul revistei americane Forbes. Acum un an erau pe locul 256 in acelasi top al bogatasilor. Legaturi cu Romania: filiala a companiei Zim Navigation, investitii imobiliare; Yuli Ofer are cetatenie si pasaport romanesc si este consul onorific al Romaniei in Israel
2,7 miliarde de dolari Imperiu naval, imobiliar, energetic, bancar. Averea fratilor Ofer ocupa locul 184 pe lista Forbes
SPLENDOAREA MARILOR Lansat in 1996, la Sanit-Nazaire (Franta), in beneficiul Royal Caribbean, vasul botezat, in prezenta magnatului Sammy Ofer, “Splendoarea marilor“, poate primi la bord 2.060 de pasageri. Destinatii exotice si servicii remarcabile sunt puse la dispozitia oamenilor cu portofele dotate: un cazinou, doua restaurante, opt baruri, magazine de tot soiul, un centru de conferinte si un altul de intretinere, sala de sport, piste de jogging, piscina pentru adulti si piscina pentru copii, solar, sauna, patru jacuzzi, un centru medical si o capela nuptiala.
OM BOGAT, OM CIUDAT Cand Sammy si-a facut aparitia la Southampton, acum cativa ani, pentru botezul unei nave nou-noute, Splendour of the Seas, a permis unor ziaristi sa-l fotografieze pentru scurt timp si dupa aceea s-a strecurat printre VIP-uri si a plecat.
Putini oameni, inclusiv din presa, par sa-l recunoasca, intr-un loc public. “E un om plin de succes, dar cred ca este si foarte egoist si nesuferit“, declara unul dintre oamenii care au lucrat pentru el si care nu are prea multe lucruri frumoase de spus despre miliardarul evreu. “Un lucru e foarte sigur, nu e nebun“, adauga acelasi cunoscator.
Altii, majoritatea parteneri de afaceri, sunt mai putin carcotasi si-l catalogheaza “un tip foarte retras“ si “foarte loial prietenilor lui“.
Gurile rele spun ca-i un meschin si si-a facut o reputatie din a angaja echipaje ieftine, inclusiv cetateni turci, de la care se astepta sa-i faca si munca de reparatii la bordul navelor din dotare, dar pe care ii platea prost.
Se spune ca rareori era gata sa bage mana adanc in buzunare ca sa-si plateasca oamenii.
“Cand si-a schimbat parerea in legatura cu calitatea navigatiei, a trebuit sa achizitioneze vase noi si moderne“, comenteaza un alt personaj care l-a cunoscut pe Sammy.
Numai Dumnezeu stie daca toate aceste comentarii sunt expresia unor adevaruri 100% sau “mici inflorituri“ la adresa unui bogatas care, pe deasupra, mai e si evreu.
Un imperiu pe apa si pe pamant Petroliere, vase-cargo, vase cu panze, containere, vase-cisterna, feriboturi, nave pentru utilizare multipla, toate fac parte din flota Ofer. Royal Caribbean este, dupa parerea unora, expresia loialitatii lui Sammy Ofer fata de relatiile pe termen lung pentru care este renumit. In acest caz, este vorba despre familia Pritzker, din Chicago. Se spune despre Ofer ca era un apropiat al miliardarului filantrop Jay Pritzker, care a murit in ianuarie 1999. Pritzker este creatorul lantului hotelier international Hyatt.
Cand Pritzker, mai mult dintr-o sansa decat dintr-o miscare de strategie, s-a trezit posesor al unor vase, ca urmare a preluarii unor companii, i-a cerut lui Ofer sa se ocupe de managerierea lor. Si cand antreprenorul in domeniul hotelier s-a decis sa preia, in regim de 50-50, pachetul majoritar al Royal Admiral (devenita Royal Caribbean), impreuna cu norvegianul Anders Wilhelmsen, l-a invitat si pe Ofer sa intre in afacere. Se intelege de ce acum, din pachetul familiei Pritzker, care reprezinta circa 20% din Royal Carribean, 5% din actiuni ii revin lui Ofer.
Royal Caribbean are unele dintre cele mai mari vase de croaziera din lume, dar despre Sammy se spune ca nu a petrecut intr-o croaziera de lux pe unul dintre vasele sale mai mult de doua-trei zile.
IN CRESTERE. In iulie 1998, revista Forbes estima averea fratilor Sammy si Yuli Ofer la 1,5 miliarde de dolari, fata de un miliard, cu un an in urma. Forbes listase in primul rand averea detinuta de familie peste hotare, adica in domeniul imobiliar la Londra si New York, dar si in domeniul naval. Cele 50 de procente castigate dupa un an au venit tocmai din evaluarea actiunilor liniei maritime Royal Caribbean. In anii umatori, averea lor a fost intr-o continua crestere, pentru a ajunge in februarie 2004 la 2,7 miliarde de dolari.
In cadrul Israel Corporation, familia detine un concern care include mai multe domenii: chimia (Israel Chemicals, cu o valoare de piata de 1,1 miliarde de dolari), energia (rafinarii de petrol) si, desigur, linia maritima Zim.
IMAGINI VIDEO LIVE din mai multe colturi ale Romaniei
Search This Blog
Loading...
Civic Media
Informatia inseamna libertate
DICTATURA BIOMETRICA
CITESTE SI COMBATE
BASARABIE, Cetatenia.ro este dreptul tau!
Sustine Campania Pro Cetatenie
www.cetatenia.ro
Dreptate dupa 65 de ani!
Ucraina ataca Delta - Documentar TV despre Cazul Bastroe si Campania Civic Media
PENTRU LIBERTATE
SPUNETI NU DICTATURII BIOMETRICE
DICTATURA BIOMETRICA
NOUL Apel al Parintelui Iustin Parvu
CHEMARE LA REFERENDUM
Blestemul Aiudului. Masca lui Puric
Enciclopedia Romaniei
Iulian Urban
"Il felicit pe Victor Roncea, un ziarist de investigatie de exceptie; pentru cei ca el am luptat sa fie scoase din Codul Civil amendamentele care vizau ingradirea jurnalismului de investigatie." - Senator Iulian Urban
Salvati Romanii din jurul granitelor!
Libertate pentru Basarabia!
Iliescu-Voronin-KGB
Chisinau-2009, Bucuresti-1990
Peste 24.000 de semnaturi online. Peste 300.000 olografe. Mergem mai departe: 500.000, 1.000.000
Forme de organizare contra Pasapoartelor Biometrice: Indemn, Petitie si Formular
Actele, "inainte mergatoare ale pecetluirii"
Studiu si Memoriu catre Guvernul Romaniei
Actele Biometrice - o problema de constiinta si libertate
Studiu - Bio-Cipuri
Romania - Inceputul Sfarsitului?
Europeni si Americani impotriva Statului Politienesc
Fără aşteptări exagerate
Posts
