Saturday, May 2, 2009

DUMINICA MIRONOSITELOR. Despre eroi si morminte. Parintele Iustin Parvu la Aiud. Acatistul Sfintilor Inchisorilor si Omagiu Eroilor Antisovietici



Razbointrucuvant.ro: Duminica Femeilor Mironosite
Mironositele si Apostolii - inima si chibzuinta
Duminica Mironositelor - ce mir aducem Domnului?

CIUDATUL PALEOLOGU. Pupilul lui Plesu condamna "trufia" Manastirii Putna si, ca "regalist", il sustine pe "Printul" Duda la Presedintie

Motto: "Trebuie convinsi deputatii, senatorii, episcopii si preotii sa aiba moderatie si precautie. Avem nevoie de o dezbatere publica pentru a vedea daca, pe timp de criza, putem cheltui acesti bani pentru cateva sute de biserici, sacrificand astfel programe culturale extrem de importante"

Desi e ministru ales din partea PDL - dupa cum se spune ridicat de pe olita chiar de Andrei Plesu, eminenta cenusie a tuturor guvernarilor, de la FSN la CDR, PSD si PDL - Toader Paleologu, fiul masonului de moda veche Alexandru Paleologu, altfel un tip citit, si-a facut deja un obicei din a insulta romanii. Pe langa atacul agresiv la adresa Bisericii - nu este vorba de "ridicarea a peste 800 de biserici", cum a sustinut, ci de construirea a 2-300 si de restaurarea a sute de alte biserici de sute de ani, monumente ale artei si arhitecturii romanesti - el acopera, cu buna stiinta, si alte "ciudatenii" in Ministerului Culturii si Cultelor (parca a uitat ca este si ministru al Cultelor!). De exemplu, intr-o totala contradictie cu realitatea politica, el l-a mentinut in functia de "consilier personal" pe ungurul Demeter Andras, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, numit în guvernarea Tăriceanu la propunerea UDMR, cel care a desfiintat, anul trecut, prin Hotarare de Guvern 13 reviste culturale romanesti, printre care Contemporanul, Literatorul, Manuscriptum şi Teatrul. Mai mult decat atat, el il mentine in functia de presedinte al INMER ("Memoria Exilului"), echivalenta cu aceea de secretar de stat, pe liberalul-regalist Dinu Zamfirescu, unul dintre cei care au semnat pentru suspendarea lui Traian Basescu. La fel de anormala este si pastrarea pe pozitie a lui Marius Oprea, un alt "gestionar" profitor al "afacerii anticomunismului", fost consilier de securitate fara ORNISS al lui Tariceanu, inamic personal al lui Traian Basescu, pastrat si azi de Guvernul Cioc-Boc in functia de presedinte al asa-zisului IICCR ("Investigarea Crimelor Comunismului"). Si anomaliile "sectei intelectualilor" GDS-ICR continua, fara jena.

Sustinatorul "Printului" Radu

Acum, de exemplu, aflat de 1 mai la Braşov pentru a susţine o conferinţă pe tema “Republică şi Laicitate”, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional i-a răspuns unei jurnaliste că “Principele Radu are dreptul să candideze şi reprezintă un vector de civilitate în confruntarea electorală”.
Ministrul a susţinut în timpul conferinţei că este „foarte apropiat de familia regală a României” şi că, pentru domnia sa, „monarhia este parte din patriotism”.
„Tatăl meu era şi el regalist. Fiul meu trebuia să-l aibă ca naş pe regele Mihai”, a adăugat Toader Paleologu.
La finalul conferinţei, ministrul a fost întrebat de o jurnalistă ce părere are despre candidatura la preşedinţie a principelui Radu Duda. Theodor Paleologu a ţinut să precizeze : „Radu Duda are dreptul de a candida şi, cel mai important, reprezintă un vector de civilitate în confruntarea electorală”. Paleologu a argumentat că principele Duda este un om „civilizat şi non-agresiv”.

Despre "laicitate"

„Laicitatea e foarte puţin prezentă în dezbaterile publice de la noi. Laicismul francez nu este cea mai fericită metodă, în schimb laicitatea pozitivă pe care o tot aminteşte Sarkozy reprezintă o şansă pentru religii. Laicitatea nu exclude orice fel de prezenţă a bisericii în spaţiul public, statul modern încearcă să neutralizeze doar politic, nu şi public, biserica.”, a continuat Theodor Paleologu.
Ministrul a făcut o scurtă referire la politica abilă a Bisericii Ortodoxe Române care, prin apolitismul ei, primeşte bani de la toată lumea.
„Politicienii cred că pot fi aleşi şi realeşi. Cu cât îşi fac cruci mai mari la TV cu atât sunt mai lipsiţi de cultură teologică dar dau mai mulţi bani la biserică în teritoriu. Biserica trebuie să înţeleagă că sărăcia e o virtute evanghelică, că este corpul mistic, corpul lui Hristos şi că nu are nevoie de construcţii aberante (...) Modelul de neutralizare politică a religiilor este pus în discuţie din ce în ce mai mult. Trebuie să promovăm laicitatea pozitivă. Nu trebuie să uiţi propria credinţă, dar ce drept ai s-o manifeşti public, mai ales în mod zgomotos?”, s-a întrebat Paleologu.

"Trufia" de la Putna

Ministrul a dat exemple de biserici care au primit destui bani dar i-au folosit în mod distructiv. Printre altele a menţionat o biserică de sat, renovată cu zeci de miliarde, în care s-a pus podea de marmură şi picturi de prost gust, cu Isus (sic) stând pe tricolorul românesc la judecata de apoi sau mânăstirea Putna unde s-au făcut picturi de interior după ce, de secole, mânăstirea uimea prin simplitatea ei.
„Providenţa a dat ca la Putna să nu existe picturi. De ce, în secolul 21, să vrem să corectăm providenţa? E o trufie. Biserica ar trebui să fie responsabilă de patrimoniul pe care îl administrează. Modestia e o altă virtute evanghelică”, a menţionat Theodor Paleologu.
Făcând o paranteză, ministrul s-a întors la politică susţinând că şi apolitismul este tot o politică. „Cei 70% dintre români, care nu votează, fac totuşi politică. Îi înţeleg. Când ai o coaliţie, riscul de neparticipare la vot este enorm. Îi poţi pierde pe toţi. Iar la o coaliţie dreapta-stânga toţi sunt catalogaţi la fel şi nimeni nu mai votează”, a spus ministrul.
O altă problemă abordată de Theodor Paleologu în cadrul conferinţei “Republică şi Laicitate” a fost cea a lipsei unui protocol între biserică şi stat, a lipsei de protocol în general.
„România nu are protocol. E o brambureală de la cap la coadă. Mi-ar plăcea să fiu Ministrul Protocolului şi Bunelor Maniere”, a încheiat, ironic, Theodor Paleologu.

Surse: Cotidianul, Gardianul

IOANEL ASA-SINESCU, dupa cum e poreclit chirurgul care l-a operat, definitiv, pe Patriarhul Teoctist, a fost primit in Academie

Ioanel Sinescu a intrat în Academia Română
COTIDIANUL: Profesorul Ioanel Sinescu, şeful Clinicii de urologie şi transplant renal de la Institutul Clinic Fundeni din Capitală, a devenit de joi membru corespondent al Academiei Române, din partea secţiei medicale. Intrarea în academie s-a făcut prin votul Adunării Generale, după evaluările secţiei medicale, ale biroului şi ale prezidiului instituţiei. Pentru a deveni membru e nevoie de două treimi din votul membrilor Adunării Generale a Academiei. Secţia medicală, condusă de Laurenţiu Popescu, numără acum 11 membri. Profesorul Ioanel Sinescu este cunoscut în lumea medicală pentru operaţiile de transplant de rinichi pe care le efectuează în clinica de la Fundeni. (30 Apr 2009)
Vezi si

"PRINTUL" DUDA, insotit de Dan Puric si alte personalitati, la Raportul "Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare", de la Academie

Ziarul Lumina: „România de astăzi este liberă, dar nu este încă profesionistă“

Vineri 13 Martie 2009
Principele Radu a pledat, în Aula Academiei Române, pentru promovarea profesionalismului şi consolidarea instituţiilor, „ca element structural tot atât de necesar societăţii româneşti pe cât este cel politic“ Principele Radu a participat la ceremonia de lansare a celui de-al doilea raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID), intitulat „Şansa României - oamenii. Reprofesionalizarea României II“ Este pentru prima oară când un membru al Familiei Regale, altul decât regele Mihai I, este invitat să se exprime în Aula Academiei

„România de astăzi este liberă, dar nu este încă profesionistă. Profesionistul uneşte, diletantul dezbină“, a spus principele Radu, subliniind că „principala problemă a societăţii româneşti informate, democratice, libere şi din ce în ce mai prospere este amatorismul, care contaminează cu dezbinare“, conform Agerpres. În opinia sa, „temeinicia profesionalismului şi a instituţiilor reprezintă un element structural tot atât de necesar societăţii româneşti pe cât este cel politic, construit în armonie şi complementaritate cu acesta“. „Carol I a construit statul român pe principiul profesionalismului, al perfecţionării neîncetate. Travaliul Casei Regale din 1866 până astăzi a fost unul de adunare a energiilor bune, a talentelor şi a oamenilor de calitate ai ţării. Academia, Biserica, Armata şi Casa Regală au pus, împreună, esenţele rare ale naţiunii“, a mai spus acesta. În alocuţiunea sa, Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, preşedinte al Consiliului Director al IPID, a chemat la comunicarea permanentă între comunitatea ştiinţifică şi aceea politică, pledând pentru reprofesionalizare şi accentuarea rolului elitelor. „Cercetătorii au nevoie de contactul cu lumea politică, aceasta din urmă trebuind să cunoască nevoile cercetătorilor“, a spus Ionel Haiduc, subliniind că „Academia poate juca un rol important în acest context, ca deţinătoare a expertizei ştiinţifice, prin continuitate şi prin neimplicarea sa politică“.

Călin Georgescu, directorul executiv al IPID, a caracterizat documentul lansat drept „un diagnostic obiectiv al capitalului uman pe care îl posedă România, care examinează legătura organică între trei elemente esenţiale ale dezvoltării ţării, respectiv evoluţia demografică, educaţia şi formarea profesională şi cercetarea şi inovarea“. Directorul executiv al IPID a atras atenţia asupra faptului că „suntem în al douăzecilea an de declin demografic, care poate duce la ştergerea României de pe hartă până la sfârşitul secolului“. Georgescu a semnalat, de asemenea, analfabetismul, care tinde spre 10% în ţara noastră, şi numărul foarte mic al contribuţiilor ştiinţifice ale cercetătorilor români în publicaţiile internaţionale. Actorul Dan Puric a pledat pentru crearea unui front moral pentru eradicarea imposturii şi pentru promovarea valorii, prin investiţia în educaţie şi promovarea marilor modele naţionale, pentru refacerea societăţii civile româneşti, pepinieră pentru viitoarea clasă politică, în frunte cu Casa Regală. „Nu suntem numai un neam de trădători cum afirmă unii intelectuali azi. Normalitatea care ni se impune miroase a mediocritate. Poporul român nu este mediocru! Suntem responsabili acum şi pe viitor ca această ţară să trăiască demn!“, a mai spus Dan Puric. În cele opt secţiuni, raportul „Şansa României - oamenii. Reprofesionalizarea României II“ aduce în atenţia publică necesitatea elaborării unui program care să îmbine într-o viziune unitară măsurile care se impun pentru valorificarea optimă a capitalului uman existent şi dezvoltarea lui în perspectivă în conformitate cu principiile dezvoltării durabile şi cu interesul naţional al României în context european.
http://www.ziarullumina.ro/articole;885;1;20605;0;Romania-de-astazi-este-libera-dar-nu-este-inca-profesionista.html
Vezi si
Intrebarea zilei: Este oare Printul Radu omul potrivit pentru Cotroceni?
April 30, 2009 Întrebarea zilei 41 Comments
Regele Mihai I al Romanei despre candidatura la presedintia Romaniei a ginerelui sau, Printul Radu Duda: “Prin prezenta in alegerile democratice pentru institutia sefului Statului, Familia mea incearca sa uneasca si sa insanatoseasca Romania de astazi. Vrem sa aratam cum trebuie slujit un popor cu adevarat”
Blogul lui Laurentiu Dumitru

JURNAL DE PRINTZ: Dan Puric in cartile "princiare" ale lui "Radu Duda de Romania"

Biografie
Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei

Nascut Radu Duda la 7 iunie 1960, la Iasi, intr-o familie de medici. A absolvit Liceul Internat din Iasi in anul 1979 si Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in anul 1984.
Intalnirea cu Alteta Sa Regala Principesa Margareta (nascuta in 1949) este, asa cum avea sa marturiseasca ulterior, un moment decisiv in viata sa.
http://www.princeradu.ro/ro/principele-radu/biografie

Spre începutul unui nou timp istoric - 29 - 03 - 2009
"În această lume a păcatului şi a indiferenţei faţă de natura umană, prezenţa unor oameni de înaltă ţinută morală şi spirituală, reprezintă colacul de salvare pentru o naţiune în derivă, precum cea a a noastră. Un Petre Ţuţea, Dan Puric sau Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României, nu sânt doar nişte figuri insolite în peisajul cultural sau mediatic, ci ei pot deveni catalizatori ai acţiunilor noastre, reperele spiritualităţii noastre de astăzi."
Romulus Dan Busnea
http://www.princeradublog.ro/?p=3160

Celor care ne-au stat alaturi - 28 - 03 - 2009
"Este timpul sa ne manifestam bucuria si caldura fata de cei care ne-au stat alaturi in aceste zile. In special fata de cei care au citit aceste pagini si au luat din timpul lor pentru a ne scrie. Principesa si cu mine avem un gand si o urare pentru fiecare dintre cei care ati fost sufleteste aproape. Am citit cu atentie fiecare mesaj si va asiguram de toata aprecierea noastra fata de generozitatea, simpatia, increderea, afectiunea si speranta cu care ati insotit fiecare mesaj.(...)
Seara s-a bucurat de prezenta unor artisti de mare calibru, solistii Operei, ca si invitati din afara, precum Nelly Miricioiu, Aura Urziceanu si Smiley. In sala au fost prezente mari personalitati romanesti precum Sorin Dumitrescu, Andrei Pippidi, Nicolae Tanasoca, Doina Levintza, Horia Andreescu, Dan Puric si atatia altii…"
http://www.princeradublog.ro/?p=3156
Printre invitatii din tara care au participat la eveniment s-au regasit reprezentanti ai corpului diplomatic acreditati la Bucuresti, in frunte cu Nuntiul Papal, presedintele si vicepresedintele Academiei Romane, domnii academicieni Ionel Haiduc si Dan Berindei, Pamela Ratiu, Richard Moat, Presedintele Orange, Nicolae Ontanu, primarul sectorului 2 Bucuresti, Calin Georgescu, directorul executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila, personalitati din lumea artistica, din societatea civila si din presa, ca Dan Puric, Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Dana Deac, Maria Toghina, Alessandra Stoicescu, Doina Levinta, Sandra Pralong, Dragos Bucurenci, Lena Criveanu sau Laurent Tourette.
http://www.familiaregala.ro/?id2=02020200A4&lng=
Familia Regala din Romania a participat, vineri seara, impreuna cu reprezentanti ai altor case regale de peste hotare, la Opera Nationala din Bucuresti, la spectacolul cu opereta ''Vaduva vesela'' de Franz Lehar, dedicat principesei Margareta cu prilejul implinirii a 60 de ani.
Printre invitati s-au aflat si personalitati ale mediului cultural din tara şi din strainatate, printre care ministrul Culturii, Theodor Paleologu, istoricul Neagu Djuvara, familia pictorului Stefan Caltia si regizorul Dan Puric.
http://www.familiaregala.ro/?id2=0202010276&lng=

Ziarul Lumina ''Romania de astazi este libera, dar nu este inca profesionista'' - 13 - 03 - 2009
''Romania de astazi este libera, dar nu este inca profesionista''Principele Radu a pledat, in Aula Academiei Romane, pentru promovarea profesionalismului si consolidarea institutiilor, ''ca element structural tot atat de necesar societatii romanesti pe cat este cel politic''. Principele Radu a participat la ceremonia de lansare a celui de-al doilea raport al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID), intitulat ''Sansa Romaniei - oamenii. Reprofesionalizarea Romaniei II''. Este pentru prima oara cand un membru al Familiei Regale, altul decat regele Mihai I, este invitat sa se exprime in Aula Academiei. (...)
Calin Georgescu, directorul executiv al IPID, a caracterizat documentul lansat drept ''un diagnostic obiectiv al capitalului uman pe care il poseda Romania, care examineaza legatura organica intre trei elemente esentale ale dezvoltarii tarii, respectiv evolutia demografica educata si formarea profesionala si cercetarea si inovarea''. Directorul executiv al IPID a atras atentia asupra faptului ca''suntem in al douazecilea an de declin demografic, care poate duce la stergerea Romaniei de pe harta pana la sfarsitul secolului''. Georgescu a semnalat, de asemenea, analfabetismul, care tinde spre 10% in tara noastra si numarul foarte mic al contributiilor stiintifice ale cercetatorilor romani in publicatiile internationale.
Actorul Dan Puric a pledat pentru crearea unui front moral pentru eradicarea imposturii si pentru promovarea valorii, prin investitia in educatie si promovarea marilor modele nationale, pentru refacerea societatii civile romanesti, pepiniera pentru viitoarea clasa politica in frunte cu Casa Regala."
http://www.princeradu.ro/news/2175/23/Ziarul-Lumina-13-Martie-2009

Angajamente publice ianuarie si februarie 2009
"Marti, 10 februarie, ASR Principele Radu a primit la PE vizita d-lui Ion Barbu. In continuare, ASR Principele Radu a primit la PE vizita d-lui prof. univ. dr. Ioan Talpos, Rectorul Universitatii de Vest din Timisoara. In aceeasi zi, ASR Principesa Margareta si ASR Principele Radu au luat parte la conferinta sustinuta la Ateneul Roman de domnul Dan Puric cu ocazia lansarii noului sau volum, intitulat ''Om frumos''."
http://www.princeradu.ro/news/2146/23/Angajamente-publice-ianuarie-si-februarie-2009

Programul zilei 16.09.2008
"Marti, 16 septembrie, ASR Principele Radu a primit la PE vizita d-lui Calin Georgescu, directorul Centrului National pentru Dezvoltare Durabila si a d-lui Dan Puric, actor."
http://www.princeradu.ro/news/810/23/Agenda-lunii-septembrie-2008-la-Bucuresti

Programul zilei 01 -08 -2008
"ASR Principele Radu a primit la PE viizita d-lor Dan Puric, actor si a d-lui Calin Georgescu, directorul Centrului National pentru Dezvoltare Durabila."
http://www.princeradu.ro/news/781/23/Angajamentele-Reprezentantului-Special-la-Bucuresti-si-Savarsin-in-iulie-2008

Programul zilei 18 - 06 - 2008
"Am primit vizita actorului Dan Puric, care si-a lansat, in ultimele luni, volumul „Cine suntem“. Domnul Puric, un artist cu formidabila popularitate, are un mare succes cu cartea sa, care a depasit deocamdata 40,000 de exemplare."
http://www.princeradublog.ro/?p=2196

Programul zilei 1 - 06 - 2008
ASR Principele Radu a primit la PE vizita d-lui Dan Puric, actor.
http://www.princeradu.ro/news/745/23/Angajamentele-Reprezentantului-Special-la-Bucuresti-in-iunie-2008

„Casa Regală a fost creată în România pentru a livra şefi de stat” - 25 - 04 - 2008
"Totuşi, unii actori sunt foarte apropiaţi de noi - Dan Puric, Marcel Iureş, Oana Pellea, Radu Beligan - sunt oameni care cred în noi. Sunt foarte bucuros că această parte de 25 de ani din viaţa mea a lăsat o urmă enormă în mine ca persoană, dar nu mai face parte din orizontul meu actual. Trebuie să fim realişti."
Interviu in “Adevarul”
http://www.princeradublog.ro/?p=2002

ALtitudini - 11 - 01 - 2008
"In ultimele doua zile am avut placerea unor intalniri incurajante si pline de miez. Am vazut cu interes cateva dintre ultimele numere ale revistei de literatura “aLtitudini”, realizata de Ioan Bogdan Lefter. Atat articolele politice, cat si recenziile, stirile culturale si eseurile revistei sunt cuceritoare si demne de interes. Este o revista curata si armonioasa, un fel de imagine pe hartie al instinctului binelui.
Principesa Margareta a dat un interviu revistei Femeia, o publicatie fondata in secolul al XIX-lea in Romania, probabil una dintre cele mai vechi reviste de la noi.
Dl general Mihail Ionescu, director a doua institute, unul de studii militare, altul pentru memoria Holocaustului, a raspuns invitatiei mele de a dialoga in vederea unor proiecte comune pentru anul in curs.
Domnul Dan Puric, o voce puternica a momentului romanesc, a incheiat seria acestor intalniri. Inepuizabilul sau talent este egalat doar de inocenta si iubirea sa pentru cultura noastra, pentru devenirea natiunii romane si redobandirea respectului, a mandriei si a statorniciei. Agenda sa culturala si civica este generoasa si vasta. "
http://www.princeradublog.ro/?p=1345
etc

AGENTUL BADIN ne-a prins: Filiera KGB-FSB-SVR-MOSSAD-CIA-ETC-ROSCA-RONCEA (e valabil si invers)

"Două ştiri legate între ele. O declaraţie a purtătorului de cuvânt al MAE de la Moscova şi una de la Strasbourg, care îl are în prim plan pe deputat Vlad Cubreacov, adjunctul lui Iurie Roşca, pe vremuri naţionalist, astăzi vândut lui Voronin şi Rusiei. Scenariul este susţinut şi de fraţii Victor şi George Roncea în mai multe articole. Ultimii doi sunt apropiaţii lui Traian Băsescu şi au fost acuzaţi în mai multe rânduri că, de fapt, jocurile Moscovei în Basarabia" - zice Badinovici
colportat de ADRIAN FIRTAT <adifir2004@yahoo.com> Subject: [Reintregirea_Romaniei] FILIERA RUSEASCĂ RONCEA-ROŞCA
pe e-grupurile: Reintregirea_Romaniei@yahoogroups.com si Impact_romanesc@yahoogroups.com in Data: Friday, May 1, 2009, 10:48 PM

Drept pentru care...sunt nevoit sa recunosc (exemplific si cu foto): sunt agent CIA/MOSSAD - iata-ma la Casa Alba si la malul Iordanului cand ii fac poza lui Mihai Razvan Ungureanu (ce dovada mai buna vreti!)

Si Roncea SR marturiseste (chiar de pe tanc): FILIERA RUSEASCĂ KGB/FSB/SVR/GRU/MOSSAD/SBU/AVO/STASI/BND/CIA/SRI/SIE/ETC-RONCEA-ROŞCA

Sunt foarte scandalizat ca in poza atasata materialului demascator al celebrului Badin de la Antenele PSD-PC a lu' Felix - aka Dan Hotzulescu - mie nu mi s-a pus nici o sagetica desupra capului si nici alta explicatie foto desi eu ma vad mai bine in poza decat anemicu de frate-miu si carele am si nadragi kaki, tricou kaki (din dotare) si atitudine mult mai securista decat acesta (a se vedea felul in care sunt tinute mainile in fata, peste buric - un semnal secret pentru satelitul Ogoniok care retransmite direct la beciu' lui Putin et comp).

Sunt chestii care doare si desi am fost invatati sa ne ascundem foarte bine, noi astia de la kgb/gru/sbu/etc, cand vine vorba de oleaca de publicitate e greu sa stai si sa suporti nedreptatea si ignorarea vadita in raport cu un frate mai mic, nici pe departe atat de profesionist (a se vedea ca tine mainile la spate, deci canci transmisie la satelit - sacose cu ruble s-au irosit degeaba pentru ca Ogoniok, de pe traiectoria sa stelara, sa capteze semnele din pocnituri de degete prin care urmau sa se transmita in direct secretele de la Chisinau direct la Moscova).

Acum insa se ridica si o alta problema, consecinta publicitatii in meseria noastra plina de aventuri una si una, este ca ne scoate din circuitul extrem de secret cunoscut pana acum doar initiatilor din serviciile noastre foarte profesioniste - Badin este, va dati seama, un profi, manat doar de sincera nevoie a exprimarii, insa aici i s-a infundat, ne-a scos din dulcea noastra ataraxie si acum n-avem de ales, trebuie sa-l lichidam, nu numai pe el dar trebuie exterminati ma tem si toti aceia care au aflat acum adevarul - adevarat despre noi, membrii clanului Roncea - Rosca.

Adevaru' asta a lu' badinovici e tot atat de adevarat precum e si faza cu CD-ul Cubreacovian - cel pe care blogerita Vio l-a vazut cu ochii ei in mana lui Cubreacov, care poate il dadea sau il primea, nu conteaza jean boxeaxa - noroc cu Unimedia care a facut si un filmulet unde cita Europa Libera intre ghilimele, care fraza intre ghilimele zicea exact ca blogerita cu ochi de vultur (mai tare ca Ady Nastase care a vazut steaguri verzi legionare fluturand pe sediul Politiei, in 13 iunie 1990) insa pe banda audio montata de la Europa Libera se auzea cu totu altuceva, adica mai exact de Cubreacov nici pomeneala, nu conteaza...

Un alt profesionist, mai tare chiar ca Badin, nici n-o mai citeaza pe blogerita Vio si preia direct pe hotnews.md, apoi vine si un amplificator de forta, forta eoliana ma refer, Agentura NewSin la rand, citand citatul citarii apoi si Ziarul de Garda, si intre timp se mai interfereaza si cate un apreciat lider al studentimii din R. Moldova (nu din Basarabia, doamne feri, ca pe aia a ciuntit-o cu Noua Foarfeca, chiar pe zona istorica), care lider, din lift, unde se afla cu intreaga organizatie, a vazut si el ce a vazut blogerita Vio, dar nu cu ochii lui dar asta nu conteaza doar stim cu totii ca Cubreacov este un caghebist notoriu, se vede si dupe nume ( o fi chiar si "jidan", ca Socor si Roncea al mic, fratele dubios al lui al mare - desi Bastovoi zice altceva despre el, alias ziaristul Victor Rotaru, in ultima lui carte, "Audienta la un Demon Mut") dar mai ales toata lumea stie ca numai un kaghebist putea sa se ocupe cu atat obstinatie de Mitropolia Basarabiei, numai un spetznatz notoriu putea sa care in spate cinspe ani de procese si peste 20 000 de fise mii de scrisori si sute de intampinari si adrese.

Evident ca tocmai din cauza ca stia ca Cubreacov e kaghebist, actualu lider al Noii Opozitii, cel prezentat de Badin cu deferenta si entuziasm totodata drept viitor presedinte, cu putin inainte de 5 aprilie, la Antenele 1, 2, 3, - ati ghicit e vorba de dl Urechean, ca deputat in Parlamentu' Moldovei a votat numai impotriva legiferarii statului Mitropoliei Basarabiei.

Stia vezi bine Urechean direct de la prietenu sau bun Ady Nastase, ca Mitropolia asta a Basarabiei e cu pocinog asa cu stia si lideru' studentesc de la Bucuresti totodata membru de partid in Noua Opozitie, cea mai curata si mai apretata de la Chisinau tocmai de aceea cu Noua Foarfeca ciunti cu grija harta Basarabiei istorice, ca sa nu mai fie Vechea Basarabie, ci cea Noua, R. Moldova, cea pe care o prefera el si ai sai, Neo-Kaghebistii, cei carora li se mai spune, Noii Patrioti, Noii SIS-isti, Noii Mancatori de Cacat...etc

Sh-am incalecat pe-o Noua Sa si v-am spus povestea cea mai cea, si da confirm, sunt pe aceasi filiera ca si alalalt frate, cel cu sagetica deasupra, si deasemenea confirm vinovatele legaturi de aproape doua decenii cu acest nabadaios zarghit de Rosca, neascultator cinspe ani de presedintii Romaniei, pana recent, inainte de un fatidic 4 aprilie, treaba de la care i s-a si tras raceala de acum, precum si cu DJ Cubreacov (stiu de la superioru meu din kgb ca cu CD-urile se ocupa digeii)...

Ce interesant, am auzit ca in continutul CD-ului se gasesc filmari realizate de un post de-al rusilor - TV7 - unde imi amintesc ca s-a lansat in cariera o actuala tovarasa de viata a prietenului lui Cubreacov, cel care ii tot scrie scrisori publice in ultima vreme, ba din perspectiva regnum ba din perspectiva flegmum - nici nu mai stii ce sa intelegi mai frate cu moldovenii/ardelenii si badinii astia...

Na ca ma si semnez in clar cu numele conspirativ - Roncea
(Rosca e numele meu real, de fapt, dar n-am voie sa zic la nimeni, iar daca totusi se afla e nashpa - trebuie sa me exfiltrez urgent din Basarabia, dar cum harta Basarabiei a fost ciuntita cu foarfeca de Noii Golani ai Noii Opozitii din Nova Moldovskacaia, ma tem sa nu ajung Doamne feri in mai stiu eu ce Noua Gainarie ca asta compusa din doi blogeri, un "student" o "studenta" si un animator eolian... ce interesant, New Sin asta, e tot ceva Nou, dupa nume, ca mai toti actorasii acestei povesti)
PS: Badine, Badine, pana unde crezi ca-ti va merge?... Uite, ia o dedicatie pentru tine, sclav fericit, si sefii tai, Tismaneanu si Voiculescu:

SFATURILE TRUSTULUI DAN VOICULESCU - supranumit Hotulescu - catre "printul" Duda via agentul Badin. "Republica Monarhica" si agentii ei

Andrei Badin: Vremurile s-au schimbat, dar si oamenii (Nota mea: gura pacatosului adevar graieste...)

Astazi

În anul de gratie 2008, membrii Familiei Regale sunt niste persoane respectabile. Multi dintre români se uita spre Casa Regala cu speranta, nemultumiti fiind de situatia tarii, azi. Si, fara îndoiala, ca într-un fel au dreptate. Astazi, Casa Regala este în România o institutie deasupra luptelor politice inutile, care distrug România. Principele Radu este reprezentant al Guvernului pentru dezvoltare durabila. Un post încredintat în monarhiile occidentale principilor din Familiile Regale. Alteta Sa a cutreierat în ultimii 5 ani România, dar si multe tari de pe întreg mapamondul. A plecat deseori împreuna cu oameni de afaceri în încercarea de a crea punti economice. A sustinut cultura si traditiile românesti. A mers de mai multe ori în Statele Unite încercând sa faca ceea ce acum aproape un secol a reusit sa faca Regina Maria. Si anume sa deschida ochii americanilor în privinta României. Principesa Margareta desfasoara, începând cu 1990, activitati de ajutorare a României. Si a reusit. Activitatea Familiei Regale din ultimii ani este de laudat si mai ales de apreciat.
Viitorul
Evident, în acest moment, cel mai important lucru pentru Casa Regala este sa-si manifeste o optiune de implicare mai consistenta în viata publica româneasca. Aici ar fi multe aspecte de luat în calcul. Ar mai fi si de pus la cale un plan coerent prin care Monarhia poate fi receptata de români ca o adevarata alternativa. Evident o astfel de optiune este numai decizia Familiei Regale, a Majestatii Sale Regelui si a mostenitoarei sale la tron, Principesa Margareta. Pentru observatorii vietii publice este evident faptul ca Familia Regala nu a fost preferata a mass-mediei. Unii jurnalisti înca mai sunt sub influenta propagandei neo-comuniste de dupa 1990. Dar, în mod evident, avem de-a face si cu o strategie nefunctionala la parametrii maximi a Casei Regale. În special a comunicarii cu opinia publica. Acest lucru ar trebui sa fie acum o prioritate pentru Casa Regala. Dar mai ales a crearii unui grup de jurnalisti, intelectuali si din alte categorii sociale care sa propage solutia monarhica pentru România. Evident si cred ca acest lucru îl stiu si membrii Familiei Regale, acest lucru va însemna o importanta operatiune în care vor trebui sa separe grâul de neghina. S-a mai întâmplat si se va mai întâmpla ca yesmeni interesati sa apara în preajma lor. Vor trebui sa aiba mare grija în a-si alege purtatorii de mesaj, mai ales ca adversarii mai asteapta sa primeasca carne de tun prin cooptarea unor neaveniti.
Schimbarea de mesaj
Pentru cei care mi-au urmarit activitatea au observat, fara îndoiala, ca de câtiva ani drumurile mele s-au despartit de cele ale Casei Regale în sensul ca nu mai sunt prezent la activitatile Familiei. Viata a mers înainte si provocarile profesionale au avut întâietate. Însasi Casa Regala si-a nuantat pozitiile. Familia Regala a considerat mai potrivit ca alti jurnalisti le pot aduce beneficii de sustinere mai importanta. În anturajul Familiei au aparut, deci, noi oameni care au înteles importanta Casei Regale pentru România. Ma bucur ca pionieratul meu, al Roxanei Iordache si al României Libere din zilele de glorie are astfel peste ani o împlinire. Nu a fost, deci, o munca facuta degeaba. Iar greutatile traite primesc astazi o rasplata. Alti jurnalisti au preluat stafeta.
Într-o pozitie editoriala mai importanta am încercat sa sprijin de departe însa Casa Regala. Nu stiu daca am reusit. Prin blogul personal (www.badin.ro) sau prin alte activitati mi-a facut placere sa scriu despre Casa Regala. De departe, de data aceasta. Îmi face o deosebita placere sa citesc blogul Principelui Radu (www.princeradublog.ro), unde, de cele mai multe ori, gasesc atitudini pe care nu le reîntâlnesc în alte opinii. Atitudini românesti, în primul rând, mai ales ca în acesti ani românii îsi pierd nu numai sperantele, dar si idealurile.

CINE ESTI dumneata, domnule Duda? "Un securist infiltrat" in patul regal

de Bogdan Tiberiu Iacob
Candidaturile la Cotroceni au fost, dintotdeauna, accesibile unor personaje total neconforme cu acest statut, si asta doar pentru ca asa a vrut cineva in sferele inalte ale puterii. Astfel ne-am trezit in cursa electorala cu bioenergeticieni ezoterici precum Mudava, cu generali scapatati precum Militaru, cu diaconul Nutu Anghelina ori cu fostul securist Pavel Corut. Candidatura lui Radu Duda se plaseaza undeva la jumatatea drumului: el nu poate fi nici aruncat la gramada cu personajele mai sus-mentionate, dar nici nu poate fi luat vreo clipa in serios.
Radu Duda pare un om grabit. De obicei, independentii
nu se grabesc sa isi anunte candidaturile, pentru ca se tem sa nu le fie luate la puricat biografiile ori sa le fie identificati sprijinitorii din umbra. Cei care arunca in lupta candidati independenti, lipsiti de sanse - cel putin in istoria recenta-, nu doresc sa netezeasca drumurile protejatilor lor, ci doar sa le incurce pe ale altora. Pregatirea ducerii la putere a unui candidat, atunci cand vorbim de o structura cu adevarat solida interesata de acest lucru, inseamna, intre altele, degajarea culoarului sau politic in paralel cu aglomerarea culoarelor adversarilor. In 2000, Iliescu a avut drum deschis pe stanga esichierului, in timp ce pe dreapta s-au luptat Isarescu, Stolojan si, pe extrema, Vadim Tudor. Ce a iesit, se stie... In acelasi an, Emil Constantinescu, presedintele in exercitiu, vorbea public, in premiera, despre candidatii-fantoma, care sunt pregatiti si aruncati in lupta de anumite structuri pentru a disipa voturile si a bulversa electoratul. Au trecut aproape 10 ani si lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Se doreste, oare, ca prin aruncarea in lupta a lui Duda sa se incurce socotelile unui anumit candidat, cu sanse reale, in beneficial altuia?

Cine este Duda?

Dar, la urma-urmei, cine este Radu Duda? Pentru cei mai multi romani, e un anonim. La fel ca printul Philippe al Angliei, Duda pare condamnat sa ramana sotul augustei sale neveste. Nici ea exagerat de cunoscuta. Mai mult decat in calitate de fiica a fostului suveran, Mihai, mai ales ca nici macar limba romana nu prea o vorbeste stralucit. In plus, familia regala vine din vremuri duse de mult, vorba unei scriitoare celebre, pe aripile vantului. Au pus umarul la asta comunistii, regimurile post-decembriste, istoria insasi. Intr-un interviu acordat zilele trecute revistei noastre, liderul taranist Ion Diaconescu recunoastea ca monarhia e „o relicva a istoriei". Duda s-a nascut in iunie 1960 la Iasi, in familia unui medic, Renée - bun prieten cu Ion Iliescu inca din anii '70 si, dupa revolutie, membru marcant al PDSR - si a ales cariera de actor. Unii spun ca era de real talent, coleg de promotie la clasa Olgai Tudorache cu Oana Pellea, Marina Procopie ori Adrian Paduraru, altii, ca nu a depasit niciodata statutul de om care duce tava. A fost, o perioada, si asistentul „Bibanului", adica Dem Radulescu. Romanii nu il localizeaza, ce-i drept, dupa vreun rol al sau, fie si secundar. Nu-i bai, nici Reagan nu a fost vreun mare artist, dar ce mare presedinte a ajuns! Dupa ce a absolvit Facultatea de Arta Teatrala si Cinematografica, actorul a fost repartizat la Teatrul Municipal din Suceava. Apoi a fost transferat ca actor la Teatrul National „Vasile Alecsandri" din Iasi. In anul 1988 se muta la Bucuresti, parasind scena Teatrului National din Iasi. In 1993, pune pe picioare un proiect de terapie prin arta pentru orfanii din Romania, gratie caruia ajunge sa o cunoasca pe principesa Margareta. Doi ani mai tarziu se casatoresc, iar in 1999 Duda este innobilat. Dar proaspatul principe nu ofera o gura de oxigen Casei Regale, ci, mai degraba, provoaca ridicari iritate din sprancene mai multor case similare din Europa. Nici taranistii si liberalii, principalii sustinatori ai monarhiei, la noi, nu au parut foarte incantati de „cucerirea" facuta de Margareta, mai tanara decat ea cu vreo 11 anisori batuti pe muchie. In acelasi interviu al lui Ion Diaconescu, acesta spune ca subiectul Duda, ori posibilele sale legaturi cu serviciile secrete, era unul minor in partid in acei ani: „Era la puțin timp dupa ce murise Coposu și nu era o chestiune de actualitate pentru noi. Stiu doar ca el, Coposu, fusese de mai multe ori la Versoix, vorbise cu Regele si niciodata nu ne-a pomenit la intoarcere ceva despre Radu Duda". Diaconescu nu crede ca anunțata candidatura a lui Duda ar putea afecta imaginea monarhiei și afirma ca este posibil, teoretic, ca regaliștii sa voteze un candidat monarhist la președinția republicii, „dar s-ar putea sa nu il accepte pe Duda". Se simte clar in vocea liderului greu incercat in puscariile comuniste o rezerva fata de ginerele Regelui. Se spune chiar ca Mihai l ar fi pierdut sprijinul financiar al mai multor aristocrati din Occident, care nu au vazut, nici ei, mariajul cu ochi buni. De ce i-ar fi deranjat insa intrarea lui Duda in sanul Casei Regale, atat timp cat si alte mladite regesti din Europa si-au pus pirostriile cu parteneri lipsiti de sange albastru?

„Securistul" din patul regal

O explicatie destul de pertinenta a venit, cu ceva timp in urma, din partea ziaristei de origine romana Nicoleta Franck, o apropiata a Casei Regale, care a scris mai multe carti despre Rege si care a afirmat, negru pe alb, ca „principele" Radu ar fi, de fapt, „un securist infiltrat in familia regala cu scopul de a compromite Casa Regala", iar artizanul acestei manevre ar fi nimeni altul decat fostul președinte Ion Iliescu. Legatura dintre cei doi, Ion Iliescu și Radu Duda, ar fi fost facuta de tatal actorului Duda, care a avut, cum spuneam, o relație deosebit de apropiata cu Ion Iliescu inca din anii 1979-1980, cand Iliescu era prim-secretar al Comitetului județean Iași. Chestionata de ziariștii de la Adevarul, Nicoleta Franck, o romanca care a parasit țara inca din 1947, a declarat ca „este clar ca Iliescu l-a susținut pe prințul Duda. Despre trecutul lui in perioada comunista cred ca nu are sens sa vorbim. Este foarte clar ca a fost trimis de Securitatea comunista sa compromita Casa Regala. Un securist a intrat in Casa Regala. De ce? Pentru ca acești comuniști au știut intotdeauna sa se infiltreze, ca sa descopere și sa speculeze slabiciunile oamenilor, ca sa ii poata controla". Acuzatiile Nicoletei Franck, aparute in revista „Caminul romanesc" din Geneva, par destul de plauzibile, in conditiile in care alti membri marcanti ai diasporei au sustinut, la randul lor, de-a lungul timpului, ca serviciile secrete romanesti au strecurat mai multe personaje suspecte in paturile unor romani din exil cu mare influenta si posibilitati financiare uriase. Misiunea acestora era sa ii tina pe respectivii sub control pentru a nu se constitui o miscare in Occident, care, profitand de posibilitatile financiare si de relatiile inalte pe langa cancelariile vestice, sa incerce sa preia puterea la Bucuresti. Daca un batranel simpatic si inofensiv precum Ion Ratiu le daduse fesenistilor atata bataie de cap, in anii '90, e limpede ce ar fi putut insemna o coagulare a exilului romanesc - mai ales a fostilor legionari de tipul Iosif Constantin Dragan - in scopul venirii la putere.

Nu a semnat cu Secu, dar a plecat peste hotare

Deci scenariul plasarii controlate a lui Duda in patul Margaretei se sustine, cel putin teoretic. Intr-un articol publicat de cotidianul Adevarul, printul Radu a negat acuzele de presupuse legaturi cu Securitatea: „Eu nu am colaborat cu Securitatea. In 1986 s-a incercat racolarea mea. Am refuzat politicos si de atunci nu am mai fost contactat." Problema e ca, in 1989, numele lui Duda a fost gasit, la Iasi, pe o lista cu mai mult de 1.000 de oameni, „persoane de sprijin" ale Securitatii. Intr-un alt interviu pentru acelasi cotidian, Duda a explicat ca in 1986, Securitatea i-a cerut sa colaboreze datorita carierei sale de succes ca actor: „Toti cei care reprezentau ceva stiau ca exista acest risc", de a fi chemat de catre Securitate pentru a deveni informator. Succesul respectiv insa era cel putin discutabil: la acea data, Duda lucrase doi ani pe scena din Iasi ca proaspat absolvent de teatru si urma sa plece in al doilea si ultimul sau turneu cu teatrul in strainatate, in Israel, in compania a doi renumiti actori romani. Lucru ciudat si neuzual pentru stilul de lucru al Securitatii, care nu prea inghitea esecurile: Duda a refuzat sa semneze angajamentul, dar a plecat, totusi, in turneul in Israel. Fostul sef al filialei locale din Iasi a Securitatii a explicat, intr-un interviu, ca „persoanele de sprijin", ca Duda si alti cei peste 1.000 de oameni de pe lista respectiva, nu erau informatori, nu semnau vreun angajament cu Securitatea, nici nu primeau bani, ci erau membri ai PCR, in special, cei care calatoreau in strainatate, racolati de Securitate cu acordul partidului pentru a indeplini misiuni bine definite pentru o perioada limitata de timp. El a confirmat ca lista respectiva e reala.

Banuit de
 homosexualitate

O alta problema de imagine a principelui a fost suspiciunea de homosexualitate, intretinuta timp indelungat de publicatii precum „Romania mare" ori de declaratii ale lui Corneliu Vadim Tudor, numai ca acesta are reputatia de a spune multe baliverne si nu prea isi sustine acuzele cu probe concludente. Pe de alta parte, faptul ca principele nu are urmasi este lesne explicabil prin varsta inaintata a Margaretei - 50 de ani - in momentul casatoriei lor. In schimb, o anumita declaratie a principelui, facuta intr-un interviu acordat revistei Observator plus, a turnat, fara sa vrea, gaz pe focul acestor barfe: Duda a recunoscut ca filmul sau preferat este „Brokeback Mountain", povestea de dragoste dintre doi cowboy gay, „una dintre cele mai miscatoare si emotionante, pline de inspiratie si adevar pelicule ale ultimilor ani", dupa cum spunea el. De asemenea, el s-a declarat un fan devotat al actorului Heath Ledger, care interpreta unul dintre rolurile principale. O marturisire care era mai intelept, poate, sa nu fie facuta.

Scandalul titlului nobiliar

Nu a fost insa singurul necaz al principelui. In august 2004, reprezentanti ai ASS Karl Friedrich, Print Mostenitor de Hohenzollern-Sigmaringen, l-au acuzat pe Duda atat de folosirea numelui Hohenzollern fara permisiune, cat si de a fi cerut sume „considerabile" de bani de la persoanele care ar fi interesate in cumpararea acestui titlu. Printul Mostenitor l-a atentionat pe Radu, de asemenea, ca familia Hohenzollern va lua „masuri legale" in cazul ca aceste lucruri se vor repeta si i-a cerut sa nu mai foloseasca titlul de „Print de Hohenzollern-Veringen". Printul Mostenitor e fiul ASS Friedrich Wilhelm, Printul de Hohenzollern-Sigmaringen, care i-a acordat lui Duda „numele" ad personam de „Prinz von 
Hohenzollern-Veringen" la 
1 ianuarie, 1999. Scandalul se crede ca ar fi fost instigat de catre un descendent al regelui Carol al II-lea si prieten al Printului Mostenitor, Paul Lambrino, cunoscut deasemenea in UE si ca Paul Hohenzollern, ca urmare a doua procese din Portugalia si Franta care i-au recunoscut tatal drept fiu legitim al regelui Carol al II-lea, fara drepturi dinastice sau de titlu. Duda a dat in judecata revista „Royalty Monthly" din Londra pentru calomnie, pentru publicarea acestor acuze intr-un articol. Printul Radu n-a incetat sa poarte numele si titlul de „Print de Hohenzollern-Veringen" si nu exista dovada, potrivit Wikipedia, ca s-ar fi luat masuri legale contra sa de catre familia de Hohenzollern.

Colonelul facut la „apelul bocancilor"

Dupa momentul 1999, printul Duda a parasit scena -
o pierdere? un castig pentru teatru? - si s-a dedicat exclusiv activitatilor de reprezentare a familiei regale si a Romaniei. Radu a jucat un rol primordial in planificarea si organizarea vizitelor internationale ale regelui Mihai I al Romaniei, in 1997 si 2002, pentru integrarea Romaniei in NATO, cat si pentru crearea conceptului „Turneului Mileniului" al Maiestatii Sale Regele in Romania din 2000. In turneele sale in NATO, Regele a vizitat Anglia, Norvegia, Belgia, Danemarca, Spania, Luxemburgul si Olanda, intalnindu-se cu sefii de stat si de guvern ai tarilor respective. Printul l-a acompaniat pe Rege in marea majoritate a acestor vizite. In paralel, in acei ani avea loc, insa, un fenomen care nu e privit cu ochi prea buni astazi si care a fost criticat si la vremea respectiva: fostul actoras, sublocotenent in rezerva, a devenit, in timp-record, ditamai colonelul in armata romana. El nu a trecut prin rigorile scolilor militare carora li se supun inclusiv printii din Casa Regala britanica, ci a absolvit mult mai comodul Colegiu National de Aparare din Romania. Faptul ca nu a executat in viata lui, probabil, un „culcat" racanesc nu l-a impiedicat sa obtina un doctorat in Stiinte Militare de la Academia Nationala Militara din Bucuresti.

Cel mai bine platit bugetar din Romania

In 2002, a venit un soc de proportii: principele Duda
a reusit sa obtina un post guvernamental generos oferit de cabinetul Nastase, in regimul Iliescu, adica administratia care, in anii '90, il fugarea pe Majestatea Sa cu mitraliera pe autostrada Bucuresti-Pitesti pentru a-l alunga din nou din tara. In consecinta, intre septembrie 2002 si septembrie 2008, Printul Radu a fost Reprezentant special al Guvernului Romaniei sub doua administratii succesive, atat cea a guvernului de coalitie al PSD, cat si cea a aliantei de centru-dreapta „Dreptate si Adevar", ulterior a aliantei PNL-UDMR. Cam in aceeasi perioada, principalul partid monarhist, PNTCD, a respins orice rol pentru el sau principesa Margareta intr-o monarhie restaurata. Nici ideea ca Margareta sa candideze, in 2004, pe listele pentru Senat ale taranistilor nu a fost primita cu prea mult entuziasm, astfel ca s-a renuntat la ea. Duda a devenit insa tinta unor acuzatii taioase legate de faptul ca primeste sume uriase de bani de la buget in numele unor actiuni cel putin neclare, de asa-zis lobby in favoarea Romaniei. Spre exemplu, intr-o interpelare parlamentara a PRM se arata ca Guvernul Tariceanu, prin Hotararea nr. 33/17 ianuarie 2007, a aprobat pentru anul respectiv suma de 720.000 lei (RON), adica, 7,2 miliarde de lei (ROL) pentru același Radu Duda. „Aceasta inseamna ca, in fiecare luna, Radu Duda este platit din bani publici cu 600 milioane de lei, revenindu-i 30 milioane de lei pe zi lucratoare. Astfel, Radu Duda este cel mai bine platit dintre romanii angajați la stat. Precizam ca, in afara de cele 600 milioane de lei pe luna, Radu Duda mai incaseaza alte sume, fiind consilier al primului-ministru Tariceanu și colonel al Armatei Romane", se mai arata in interpelarea amintita. Nu se stie daca Duda a avut sau nu vreo contributie la primirea tarii noastre in UE si NATO, dar e sigur ca a batut globul in lung si in lat, pe banii contribuabililor, tinand conferinte si efectuand vizite de protocol in tari precum Suedia, Finlanda, Austria, Japonia, India, Lituania, Ungaria, Elvetia, Belgia, Franta, Irlanda, Canada, Polonia, SUA, Italia, Iordania, Thailanda, Slovenia, Croatia, Azerbaidjan, China, Egipt, Marea Britanie si multe altele. Probabil prea multele vizite au dus la producerea unor confuzii in mintea principelui, din moment ce acesta a declarat, la un moment dat, intr-un interviu, ca este un mare admirator al unor personalitati est-europene precum Papa Ioan Paul al II-lea, Lech Wałęsa, Václav Havel si... Nelson Mandela.

Acuzat ca isi terorizeaza propriii angajati

Pana la a ajunge conducatorul tuturor romanilor,
Radu Duda are probleme cu propriii angajati. Acum trei ani, a izbucnit un scandal public dupa ce principele a fost acuzat de angajatii domeniului Savarsin de comportament abuziv si administrare neinspirata a castelului. Potrivit afirmațiilor facute in presa vremii de fostul administrator al castelului, Nicolae Hanas, din momentul in care Radu Duda a devenit acționar in cadrul Administrației Domeniului Regal, angajații de la Castelul din Savarșin sunt de-a dreptul chinuiți, li se intarzie plata salariilor, iar bonurile de masa le-au primit cu mari intarzieri. Hanas a mers pana la a face un apel la președintele de atunci al PNȚCD, Gheorghe Ciuhandu, caruia i-a solicitat sa-și manifeste sprijinul pentru adevarata monarhie. „Va rog, domnule președinte, sa cereți sa se faca o delimitare clara intre Casa Regala și Radu Duda. Am fost 4 ani administrator la Castelul de la Savarșin și mi-e mila și acum de oamenii care au ramas sa munceasca acolo, care sunt, pur și simplu, chinuiți. Radu Duda are pretenții exorbitante, in timp ce angajații nu-și primesc salariile. Acest om este de o opacitate groaznica. Va rog sa interveniți pana nu va fi prea tarziu și acest loc istoric se va autodistruge", a declarat Nicolae Hanas in plenul unei Conferințe Județene de Alegeri a PNȚCD Arad. Acesta a mai adaugat ca, din cauza proastei administrari, Asociația Domeniul Regal de la Savarșin a acumulat datorii prin neplata facturilor de energie electrica și telefon, iar angajații au fost platiți cu salariul minim pe economie. „Daca nu se fac investiții imediate, tencuiala va cadea și castelul se va transforma intr-o ruina. In schimb, in cea mai deplina necunoștința de cauza, Radu Duda a dat ordin sa se monteze gresie și faianța in baile și holurile castelului, care dateaza din anul 1640. A taiat exemplare rare de copaci seculari, pe care i-a aruncat pe Mureș. De asemenea, unei firme de telefonie, care a dorit sa-și plaseze antena de semnal in zona Castelului, i-a cerut 10.000 de euro taxe. Consecința? Localnicii de la Savarșin nu au nici acum semnal la telefoanele mobile", a mai dezvaluit fostul administrator de la Castelul din Savarșin.

Afacerea BAE Systems

Pe langa picanterii, exista insa si acuzatii ceva mai 
severe, inclusiv cea de coruptie. Acum cativa ani, compania BAE Systems, unul dintre sponsorii fundatiei de caritate a principesei Margareta, precum si reprezentantii companiei au fost implicati intr-un scandal de coruptie in legatura cu achizitia de catre Guvernul Romaniei a doua fregate britanice decomisionate de catre Royal Navy si reconditionate de catre BAE, pentru care se spune ca s-ar fi platit o mita de 7 milioane de lire sterline. O parte din acesti bani, se mai spune, ar fi „ajuns in buzunarele familiei regale de Hohenzollern". Prin comunicate de presa, principele a negat, iritat, orice astfel de actiuni de lobby, declarand ca, in calitate de patron al Camerei de Comert Romano-Britanice din care face parte si BAE Systems, s-a intalnit cu reprezentatii acestei firme, cat si cu ai altor firme britanice...

"REPUBLICA MONARHICA". O coroana pentru "printul" DUDA din Copou. Si de la DAN PURIC

ANRR
ALIANTA NATIONALA PENTRU REGATUL ROMANIEI
Pagina web: http://www.blogger.com/
Declaratie-Apel
30 decembrie 1947 - 30 decembrie 2007
60 de ani de republica ilegitima
Dupa ce Uniunea sovietica a impus regimul totalitar comunist in Romania, prin anihilarea partidelor si acapararea structurilor de conducere a statului, singura bariera In fata distrugerii democratiei si a tesutului societatii romanesti ramasese Majestatea Sa Regele MIHAI I, reprezentantul unui regim legitim, care modernizase tara, ii asigurase independenta, unitatea si respectabilitatea. Regele Intruchipa, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, sperantele de libertate si prosperitate ale unui Intreg popor. Contextul international si deciziile luate fara ca romanii sa fie consultati au sortit esecului Incercarile curajoase ale Regelui, de a opri sovietizarea si comunizarea Romaniei. Puterile democratice ale lumii nu l-au sustinut pe tanarul Rege care, prin actul de la 23 august 1944, grabise victoria Aliatilor, scurtase razboiul cu sase luni si salvase vietile a sute de mii de oameni. Aranjamentele dintre marile puteri condamnasera deja Romania la jumatate de secol de totalitarism comunist.

In ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost Inconjurat de unitati militare fidele comunistilor, iar Garda Regala a fost dezarmata. Petru Groza si Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele MIHAI I sa abdice, santajandu-l cu executarea a peste 1000 de studenti anticomunisti tinuti sub arest. sub amenintarea anihilarii fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru sine si urmasii sai. Prin faptul ca abdicarea s-a facut sub presiunea santajului, actul este lovit de nulitate. In plus, comunistii au nesocotit faptul ca Regele nu putea actiona decat in nume propriu si nicidecum pentru institutia Monarhiei ca atare. Asadar, convingerea ca prin semnatura smulsa Regelui s-a abolit implicit si Monarhia a fost complet aberanta. In sedinta Adunarii Deputatilor, convocata in graba dupa abdicare, ar fi urmat ca aceasta sa fie confirmata, prin adoptarea legii nr. 363, care proclama Republica Populara Romana si abroga Constitutia din 1923. La acea sedinta nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputati fiind prezenti. Asadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodata aprobata de Parlamentul Romaniei. Mai mult, modificarea formei de guvernamant ar fi trebuit sa fie confirmata de majoritatea populatiei tarii, printr-un referendum. Asa cum Regele CAROL I fusese adus pe Tronul Romaniei In urma unui plebiscit la care obtinuse o covarsitoare majoritate favorabila, tot asa si abolirea Monarhiei ar fi trebuit sa fie confirmata printr-un referendum. In deceniile care au urmat, nu s-a tinut cont de faptul ca Monarhia nu fusese, de fapt, abolita de drept si ca peste Regatul Romaniei nu se putea suprapune alta forma de stat, oricare ar fi fost ea. In concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolita realmente, Romania este pana in ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele MIHAI I este suveranul de drept al acestei tari.

Luand in considerare argumentele juridice si morale prezentate mai sus; sprijinindu-ne pe concluziile Raportului Comisiei Tismaneanu si pe Mesajul Presedintelui Romaniei, adresat Parlamentului, prin care se oficializeaza o realitate cunoscuta de catre toti romanii, aceea ca regimul comunist din Romania a fost unul "ilegitim si criminal"; nu In ultimul rand, luand act de prezenta printre noi a unuia dintre cei mai importanti oameni de stat ai istoriei secolului al XX-lea, Majestatea Sa Regele MIHAI I, garant al demnitatii nationale, model de echilibru, curaj si constanta in apararea intereselor perene ale poporului sau, solicitam institutiilor statului roman sa repuna Legalitatea si Adevarul in drepturi, lasand Romania sa revina, in sfarsit, dupa decenii de suferinte si cautari desfigurante, la calea sa fireasca, aceea care nu poate fi asigurata decat de forma de guvernamant care nu a disparut niciodata, nici juridic si nici din inimile romanilor. Romania adevarata este Monarhie, iar chipul ei cel bun este Majestatea Sa Regele MIHAI I. Noi nu trebuie decat sa avem curajul de a recunoaste acest lucru. La realitatile cele mai simple, evidente si benefice ajungem cu greu, dar acum, dupa 60 de ani de ratacire, meritam sa ne recapatam sufletul. Iar Romania merita ca pe crestetul ei, inaltat in libertate, sa reapara Coroana Regala.

Semnaturi
Prenumele si numele, Calitatea, Orasul (Tara)
48. Dan PURIC, regizor, Bucuresti
Lista integrala la
Intrebarea mea: Cum Majestatea Sa Mihai I nu prea mai are energie pentru a conduce o tara, cam pentru cine se doreste o "Republica Monarhica"? Nu cumva pentru o... Duda?

INCEPUTUL DVD-ului "Alegeti cu Dan Puric" - NO COMMENT

Friday, May 1, 2009

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC despre proiectul Puric de AIUD: "Centru cultural nu mai e si manastire". P JUSTIN PARVU: "O manastire este incontestabila"!


Parintele Arsenie Papacioc, fost detinut politic la Aiud, da o lectie despre smerenie in contextul unei discutii legate de ce trebuie facut la Aiud: o Manastire si/sau un centrul cultural: "Daca e un centru cultural nu mai e si manastire... Marea greseala este ca oamenii au un Dumnezeu inventat de ei, ca sa asculte Dumnezeu de ei nu ei de Dumnezeu (...) In masura in care te smeresti in masura aceea existi". - Martie, 2009

Interviu cu Parintele Justin Parvu:

Parinte, ce ne puteti spune despre Sfintii Inchisorilor?

Socotesc ca Dumnezeu a ales niste oameni pentru vremea in care s-a deschis asupra neamului nostru. Din 1948 pana in 1964, mucenici au fost acesti barbati, acesti tineri, masurati si cantariti asa cum si greutatile pe care le lasa Dumnezeu omului mai intai le cantareste si dupa aceea le da in greutatea Crucii. Dumnezeu ii da fiecaruia dupa puterea lui. De aceea si neamul nostru i-a ales pe acesti tineri ca o jertfa curata de sacrificiu pentru neamul nostru. Ati auzit la predica despre jertfa aceasta frumoasa si minunata, cu Dumnezeu care l-a adus pe Fiul Sau sa Il junghie. Asa a venit si vremea cand neamul nostru cerea aceasta jertfa pentru salvarea si spalarea pacatelor noastre. Caci trebuie sa stim un lucru: ca toate greutatile care vin, toate incercarile care vin asupra noastra, vin din pricina caderii noastre, a pacatului. Noi suntem intr-adevar ortodocsi cu mare renume de dreapta credinta, dar in ce masura suntem noi gata de sacrificiu?...

Ce ar trebui sa se faca pentru fostii detinuti politici si cei care au fost ucisi in masa, la Aiud de exemplu?

Una dintre greselile mari pe care le-au facut detinutii care au iesit din inchisoare a fost ca au intrat la fund. S-au multumit cu o pensie. Ii cred ca au fost uzati, obositi. Unii au trecut dincolo, altii s-au pierdut in viata aceasta. S-au casatorit, au intrat in lume si s-au pierdut, uitand ca exista inca o datorie a lor dupa ce au iesit din puscarie. Ei au socotit ca si-au facut datoria si de acum fie ce-o fi. Au facut o greseala mare pentru ca trebuia ca ei, din acel moment, sa puna sa incolteasca si sa rodeasca pomii pe care i-au sadit. S-ar fi putut face foarte mult, nu numai la Aiud, ci la toate puscariile si locurile de martiraj ale poporului si ale tinerilor nostri crestini ortodocsi. Peste tot trebuiau facute niste asezaminte temeinice, pentru ca se puteau atunci face si biserici si manastiri ca sa aiba acolo marturii pentru viitor. O biserica la Aiud este in­contestabila. Nu se poate ca o localitate asa de frumoasa, ca si Gherla, plina de jertfe, fara o manastire.
Aiudul este puscaria disciplinarilor. Aiudul era inchisoarea celor suprapedepsiti, care aveau de ispasit 18, 20 de ani iar unii chiar 200 de ani. Asa incat, va dati seama cam cati tineri si-au gasit acolo locul si rangul lor de sfintenie de-a drepta lui Dumnezeu Tatal. Generatia aceasta a tinerilor care s-a stins si a ramas numai ici-colo ramane o marturie pentru toti, si pentru tineri si pentru varstnici. Pentru ca ei nu mai sunt oameni. Ei sunt de acum trecuti in alta lume, sunt trecuti in Biserica aceasta care il lauda permanent pe Dumnezeu, in Biserica biruitoare.

Fragment din Parintele Iustin Parvu contra cipului Fiarei: ZIUA - Ianuarie 2009

Condradictoriul Puric

Varianta 1

"M-am hotărât la un ciclu de patru întâlniri la Ateneu: despre omul frumos, despre corp, despre umor şi despre iubire. Din banii câştigaţi îmi voi face, ca toţi oamenii bogaţi, o vilă, dar nu la Pipera sau la Snagov. Am găsit un cartier rezidenţial al lui Dumnezeu, uitat de oameni, la Aiud, pe Râpa Robilor. Vila se va numi Mănăstire Memorială." - 11 Februarie 2009
Dan Puric povesteşte pentru Cotidianul cum strânge bani să-şi facă ...

Varianta 2

Info www.eventim.ro Conferinte - Ateneul Roman: Dan Puric - "Despre Corp"
S-au pus in vanzare biletele pentru conferinta "Despre Corp", din data de 8 aprilie, ora 19.30 (Pret 150 Ron)! La initiativa Dlui Dan Puric fondurile stranse la conferintele din anul 2009 vor fi donate Schitului “Inaltarea Sfintei Cruci” care va coordona realizarea “Centrului Memorial “Rapa Robilor” de la Aiud, jud. Alba. - Februarie, 2009

Varianta 3

Încasările lui pe o singură conferinţă la Ateneul Român au fost de 20.000 de euro, bani pe care actorul a anunţat că îi donează pentru realizarea documentarului „Calvarul Aiudului”, un documentar în memoria victimelor închisorii comuniste. „Prima dată făcusem vreo mie de exemplare pe care le-am vândut toate la lansare. Cărţile mele se vând şi pe Internet, şi în librării, şi la mănăstiri, şi la secte religioase, îşi descrie Puric publicul-ţintă. - 28 Martie 2009

Dan Puric şi Laura Andreşan. Ce vinde mai bine? Religia sau sexul ...

Saptamana aceasta, fara stirea Parintelui Justin Parvu si a fostilor detinuti politici, Dan Puric si IPS Andreicut au inaugurat impreuna la Aiud un loc pentru un "Centru-Memorial" eventual "Templu" sau "Moschee", sfidand proiectul unei sfinte Manastiri si memoria martirilor si invingatorilor de la Aiud, ca Parintele Justin si Parintele Arsenie...

Vezi si

APOLOGETICUM: "Lovitura" de teatru pe "scena" Aiudului. Dan Puric in dublu rol: Faust si Mefisto

CAZUL AIUD. Ce faci cand il vezi pe dracu'. Privatizarea suferintei, o alta "shoah business". Fetele lui Mefisto: omul frumos-omul banos-omul puricos

CONTROVERSA. Ce vrem in cel mai sfant loc al Romaniei post-comuniste, Rapa Robilor de la Aiud?

CONTROVERSA. Ce vrem la Aiud? Moschee sau Manastire? Alegeti!

DAN PURIC. Un loc de unde nu trebuie sa lipseasca: Festivalul De Pantomima Editia a 4: Intoarcerea Acasa. Ierihon-zidurile au cazut!


A mai trecut un an. Cortina se ridica in praf de scena si reflectoarele aprind un nou inceput: cea de-a 4-a editie a Festivalului Ierihon.
Sunteti invitati in data de 8-9 mai la Centru Crestin Betania, Oradea!
Sursa: http://www.ierihon.net/

MOARTEA la AIUD a "deţinutului K 9320, Vulcănescu Mircea"...

MOARTEA LUI MIRCEA VULCÃNESCU

De la Jilava, Vulcănescu a fost transportat la Aiud, unde am ajuns şi eu, prin vara lui 1951.

Nu-i mai cunosc peripetiile până eu n'am început să lucrez, prin 1952, in fabrica închisorii, sectia metalurgie. In fabrică, eram in aceeaşi grupă cu un detinut care locuia cu Vulcănescu in aceeaşi celulă. Şi cum Vulcănescu nu lucra nicăieri, am reuşit, in felul acesta, să stabilesc o comunicare permanentă cu profesorul meu, care a durat cam două luni de zile. Ii transmiteam noutăti politice şi alimente, de care ducea mare lipsă, dar îi comunicam şi problemele şi întrebările care mă frământau permanent, la care el îmi răspundea cu vederile şi deslegările lui; in majoritate priveau cultura românească şi perspectivele ei de viitor.

Sunt in măsură să dau, acum şi aici, unele dintre cele mai semnificative puncte de vedere care-l frământau in vremea aceea pe Vulcanescu. L-am întrebat deci, care i se părea să fie cel mai caracteristic aspect al vieţii din închisorile de atunci. Prietenul nostru comun îmi comunica constant şi fidel răspunsurile sale. Am retinut aproape tot ce era esential, pentrucă veneau dela Mircea Vulcănescu, şi adâncimea vederilor lui îmi ajutau să limpezesc apele propriului meu suflet.

Trei erau, după M. Vulcănescu, aspectele cele mai caracteristice ale vietii din închisorile comuniste:

I. Starea de suferinţă natională. Nu numai deţinutii politici trăiesc in mizerie şi dramă, ci şi toate familiile lor, toate partidele politice care n'au înţeles sau care au înţeles prea târziu generatia supremelor sacrificii, toate clasele sociale, toti prietenii şi... toţi adversarii acestora. Tara întreagă este copleşită de suferinţă. Acesta este conceptul care cuprinde şi caracterizează momentul prăbuşirilor istorice continuate in 1951-1952, dela instaurarea ilegitimă a regimului sovieto-marxist. Prin această suferinţă colectivă, natională, el vedea un puternic reviriment al regăsirii religioase creştine, o reîntoarcere la formele autentice ale credintei in Dumnezeu şi la rugăciunile fierbinti ale mântuirii. Nu vedea alt mod de salvare. Comunismul, nici in formă nici in fond, nu poate oferi o salvare a omului şi a fiinţei nationale. Aplicarea lui la realitătile româneşti va duce sigur la o reactiune firească şi caracteristică fondului românesc: reactiunea creştina.

II. Prezenta impresionantă, numerică, pretutindeni, a generatiei care a fondat şcoala nationalismului modern românesc propriu, unic, şi independent, încărcat cu sănătatea morală a unei atitudini de încredere şi optimism.

Dar M. Vulcănescu mai spunea că niciodată nu a înţeles îndeajuns fenomenul acestei generaţii ca parte a unei ordine spirituale româneşti. El socotea acest fenomen ca o recrudescentă a unor forte negative care tind să destrame ordinea specificului românesc şi chiar să strice armoniile mioritice ale viziunii româneşti despre lume. Această ideologie, care i se parea că se indepărtează de realitătile nationale, care buliversa însăşi fundamentele şi structurile nationale, Vulcănescu căuta să o înţeleagă, s'o analizeze şi s'o înteleagă. Ce este, in fond, această generatie de «sinucigaşi», de benevoli ai mortii, de prevestitori, ce este această generatie marcată de personalităti gigantice care s'a vrut stinsă şi acoperită cu beton, ce semnificatie are pentru neamul românesc, şi in lume, sacrificiul creştin al celor căzuti in Spania? Intrebându-se cu nelinişte, mereu, aşa a ajuns Vulcănescu să înteleagă şi să creadă in puterea creeatoare a elitelor in toate domeniile de manifestare omenească.

Inainte de a fi închis la Jilava, nu citise el un Jurnal din închisoarea Jilava? Şi nu i-a oferit lui, lui Vulcănescu, o nouă întelegere a OMULUI mit, din fruntea generatiei de tineri deveniti icoana României? Elitele, in strânsa lor legatură cu tărănimea şi muncitorimea română, au fost factori pe care, zicea M. Vulcănescu, este greu până sa le găseşti o explicare logică, obişnuită.

Orice jertfă pentru Christos» este o valoare spirituală reală, bogată, cu consecinte incalculabile pentru viitor. In închisoare, Vulcănescu s'a întâlnit şi a trăit cu această lume românească, in carne şi oase. Intre zidurile celulelor a văzut copii care se uniseră cu crucea. In ei vedea, el, rezervorul rezistentii româneşti, tăria concepţiilor care fructifica in conditiile cele mai dificile. Unitatea lor, curajul, sacrificiul şi ajutorarea celor neputincioşi, i s'a părut lui Vulcanescu un nesecat isvor de miracole. In celulă cu un condamnat la moarte, Vulcănescu a văzut întruchiparea baladică, senină, liniştită, aşteptând cu împăcare executia. El spera ca, din încleştarea şi suferintele închisorilor, cei ce vor ieşi in libertate vor fi purtători ai unui adevărat tezaur spiritual pentru tipul de om nou, forjat in cuptoarele chinurilor. De vor pieri cu totii, in inchisori, legenda lor va avea tăria veacurilor...

III. Procesul de fermentatie al unei noui lumi româneşti, era socotit de Vulcănescu ca al treilea aspect caracteristic al închisorilor politice. Intreaga colectivitate a detinutilor politici a trecut prin ciurul experientelor, prin probele cele mai aspre, prin confruntarea propriilor lor idealuri, atitudini, întelegeri şi metode politice de lucru. In focul acestor probe, fiecare şi-a revizuit pozitiile şi temeiurile de actiune politică pentru viitor. Nu odată România a trecut prin perioade de invazii şi distrugeri, dar neamul românesc si-a găsit prin el şi prin suferintele lui, noui căi de ieşiri din impas. Dumnezeu apără istoria neamurilor care e cu El. Detinutii politici din România, şi cu ei ţara - o imensă închisoare - şi-au ascuns in Dumnezeu conştiinta misiunii lor.

Comunicările noastre au fost apoi întrerupte. Prietenul nostru fusese mutat in altă celulă. Dar, l-am întâlnit pe M. V., nu mult după aceea, in spitalul din închisoarea Aiud. Eu, pentru o operatie de apendicită acută, el cu o pneumonie; era in pragul mortii. Nu stam împreună, însă, îl vedeam oridecâteori ieşeam pe coridor. Ne faceam semne cu mâna, fără să ne schimbăm vreun cuvânt. Starea lui era sfâşietoare. Din omul bine construit, acum era o epavă, cu ochii adânciti in orbite, dar nestinşi, de parcă ardeau in ei misterele lumii şi vieţii, pe care o viată întreagă încercase să le înteleagă chipul şi noima. Numai odată am reuşit să-i strâng mâna. M'a privit tăcut, învăluindu-ma, cu privirile lui pătrunzătoare, apoi mâinile lui amândouă au cuprins mâinile mele, ca un ultim salut. Mă cutremurau magnetii nevăzuti cu care îmi transmitea mesajul ultim de prietenie. Curând, la câteva zile, aflu că Mircea Vulcanescu, marele gânditor, marele om, marele oracol, a plecat in lumea cealaltă. Mircea Vulcanescu, un geniu, semnificatiile suferintei in filozofia românească. Incă văd şi încă plâng...


Ioan Halmaghi, Pittsburgh, 1975
Fragment din Discursul Contemporan, 1977
Director: Ioan Mirea



DIN IMPÃRÃTIA MORTII - MIRCEA VULCÃNESCU

Rând pe rând, celulele se deschid si echipele, gata formate, sunt îndrumate spre locul de îmbarcare.
Traversând culoarul etajului doi, unde ne aflam, îmi arunc ochii la un detinut sdrentãros, care freca cu terebentinã scândurile.
Mi-au atras atentia ochii lui mari, sticlosi si îndrasneala cu care ne privea, stiut fiind cã detinutii politici, atunci cand se intalneau cu un alt detinut, sau grup de detinuti, era obligat sa priveasca in pamant.
Am trecut chiar pe langa el. Era Mircea Vulcanescu.
Imi sopteste : "mergeti la munca". In privire i-am surprins un fel de bucurie, îmbinata cu amaraciune.
Aplecat, îngenunchiat pe dusumea, doar ochii si fruntea, care mi-a parut nimbata, îl mai aminteau pe cel de altadata. Corpolenta lui era redusa la un schelet, imbracat in haine vargate. Coloana vertebrala se observa prin zeghea de puscarias.
Mircea Vulcanescu, una din cele mai stralucite inteligente ale generatiei dintre cele doua razboaie, fost Subsecretar de Stat la Finante, fusese condamnat la 8 ani de munca silnica, pentru "aservirea economica a Romaniei, Reichului nazist".
Am asistat la procesul lui. Bancile apararii, ca si pupitrele magistratilor, erau pline de zeci de dosare prin care Mircea Vulcanescu a dovedit nu numai ca economia Romaniei nu a fost deficitara in raporturile cu Reichul, ci dimpotriva, prospera.
Germanii ne plateau granele si alte produse alimentare pe care le cumparau de la noi, in aur. Mai mult, aveam o cantitate mare de aur - dupa cate-mi amintesc, doua vagoane - pe care nemtii ni le-au avansat, pentru livrarile ulterioare de grane.
Sala in care se judeca procesul lui Mircea Vulcanescu era ticsita de avocati, profesori, economisti, ziaristi, (teroarea inca nu se organizase, era in anul 1946).
Mircea Vulcanescu, prin dosarele de care dispunea, a dovedit cu o evidenta indiscutabila, corectitudinea germanilor in raporturile comerciale cu Statul roman si, in consecinta, priceperea si grija cu care condusese aceasta economie, Mircea Vulcanescu.
Generalul Stoenescu , militar de cariera, a avut aceasta mare calitate de a se fi inconjurat de colaboratori priceputi si, printre acestia, cel mai experimentat si cel mai piceput, era Mircea Vulcanescu.
Cu toata aceasta evidenta, cu toate actele doveditoare pana la cel mai minor contract, Mircea Vulcanescu a fost condamnat la 8 ani munca silnica, ceea ce a echivalat cu o condamnare la moarte, stiut fiind ca Mircea Vulcanescu a murit la Aiud de tuberculoza pulmonara, fara sa aiba nici o ingrijire medicala.
Mai tarziu - imi este greu sa-mi amintesc anul - am stat de vorba cu un fost secretar de la YMCA - filiala Bucuresti - Zahiernic, in bratele caruia a murit Mircea Vulcanescu. Zahiernic mi-a marturisit urmatoarele : Mircea Vulcanescu avea o caverna la plamanul stang.
Mircea Vulcanescu aflase de la alti detinuti ca cei cu caverna la plamanul stang mor in timpul somnului. Vointa de a avea constiinta a tot ce se petrece cu el era atat de mare, incat facea eforturi supraomenesti sa nu doarma - ceea ce îi slabea mult rezistenta.
Ingrijirea medicala îi era redusa la cateva aspirine pe zi si nici acestea in fiecare zi . Cu toate ca fusese internat in ultima faza a bolii in infirmeria penitenciarului, n'a primit nici o medicatie specifica.
Medicamentele straine, care erau in depozitul infirmeriei, erau folosite numai pentru ingrijirea delatorilor sau a celor de la dreptul comun, adica a criminalior de rand.
-Si-a dat duhul, mi-a marturisit Zahiernic, in bratele mele, cu ultimele cuvinte : "Spuneti-i Aninii sa ma ierte !" (Este vorba de Anina Radulescu-Pogoneanu, care a fost prima lui sotie.)
Asasinarea lui Mircea Vulcanescu si a lui George Manu au fost doua dintre cele mai monstruoase asasinate de la Aiud.

Gabriel Bãlãnescu - DIN IMPÃRÃTIA MORTII
Editura "DACIA", Madrid, 1981, pag. 275-276

LA AIUD. Petre Tutea - "Roman de profesie". Nichifor Crainic - "armonizat si cu clopotele bisericii din sat la liturghie, ar fi facut cat o Academie"

Nea Petrica Tutea Romanul

Asa-l cunosteau cei mai multi dintre oamenii simpli, detinuti la Aiud, in perioada reeducarii sau a autoanalizelor critice: Nea Petrica Romanul. Mai ales dupa ce, odata, intrebandu-l careva dintre detinutii mai putin scoliti, de la tara, probabil, "Ce profesie aveti dumneavoastra, domnule Tutea?", acesta ii raspunsese simplu: "Roman! Roman de profesie!". Si "porecla" de atunci, transformata in renume, asa-i ramasese: "Petre Tutea, Romanul".
Alta data, tot in Aiud, in timpul unei plimbari in cerc, alaturi de parintele profesor Dumitru Staniloaie, cand acesta il intrebase serios cum s-ar defini el insusi in fata unui public de intelectuali, Nea Petrica, plin de umor, ii spusese:
- In fata intelectualilor? Niste prosti care cauta neafland? Pentru ei... "Popa de tara".
- Si atunci, unde aveti parohia? il intreba Dumitru Staniloaie.
- Unde sa am parohia, parinte? Unde apuc: la catedre improvizate oriunde si chiar si de la vreun amvon, daca mi se ofera.
Dupa aceea, explicatia data parintelui profesor se adauga poreclei, amplificandu-i faima de "Roman si popa de tara".
Cine sa se mai fi indoit de asta, cand, deseori, era vazut in curtea penitenciarului prinzandu-l intamplator pe cate un tigan sau pe un amarat de rob de mana pe care-l intreba:
- Stii tu, mai Nita, ce-i Adevarul?
Iar amaratul, aproape rastignit pe vreun perete, sau proptit de ceva, cu galeata sau unealta pe care-o avea in mana si cu ochii holbati, dadea din umeri a mare si nevinovata nestiinta. Si vreme de zece, cincisprezece, douazeci de minute, o ora chiar, dupa aceea, omul nu scapa nelamurit, afland, pentru prima data in viata lui ce este Adevarul. Si inca intr-o maniera socratica.
Multi zambeau sau se mirau, ascultandu-l pe Nea Petrica, neindraznind sa-l intrebe ceva ce ei n-ar fi inteles. Dar asta doar pe loc, caci in celule, pe unde mai putea fi zagazuit, discutiile continuau la nesfarsit si-ntotdeauna in termenii cei mai adecvati mediului, circumstantelor si auditoriului. Iar cand - in fata oamenilor simpli si saraci cu duhul - intelegerea nu era totusi deplina, ea se transforma in admiratie.
- Ce intelegeti voi, ma, din ce spune Tutea? ii intrebase o data colonelul Craciun, directorul inchisorii, pe niste tarani care-l ascultasera pe Tutea vorbind prin cine stie ce colturi sau cluburi despre indiferent ce subiect.
- Nimic, domnule colonel, da-i naprasnic cand vorbeste! ii raspunsesera in cor taranii.
- Si de aceea cascati gura la el?
- D-aia, da! intarira taranii.
Colonelul, ca sa se poata achita onorabil de sarcina Reeducarii detinutilor politici din Aiud - inclusiv de cea a lui Tutea, habar neavand el cu cine avea sa aiba de-a face - primi "indicatii de sus" care, conform spuselor lui, cu multi ani dupa eliberarea detinutilor, sunau asa: "Tu fost de-al lor si ei de-ai tai, asa ca tu trebuie educi la ei, cum spunem noi, si bati la cur la ei, da' ei nu trebuie stie ca noi pus la cale asta". Asa ca ii organizase pe cei mai "concesivi" in cluburi: club pentru intelectuali si club pentru tarani.
Or, la clubul pentru tarani, cei care-l ascultasera pe Petre Tutea nu voisera sa vina. Ca doar fusese "naprasnic" popa care-i "spovedea pe unde apuca"!
Cu intelectualii, era altfel: lor le putea vorbi si le vorbea chiar complicat, dupa prea complicata lor intelegere. Clar insa. Si atat de clar incat, nu o data, tinu sa asiste si colonelul la discutii.
Tema pentru autoanaliza nu stiu carui "constient" era: greseala politicii legionare.
Dupa expunere insa, cand Nea Petrica lua cuvantul, "acuzand" - chipurile! - Legiunea, ii facu acesteia un elogiu de ramase Craciun cu gura cascata. Si nu se putu abtine sa nu zica:
- Domnule Tutea, pana a nu te cunoaste, tare as fi vrut sa te omor. Dar acum, n-as mai putea-o face!
- Riscurile cunoasterii adanci, domnule colonel! ii raspunse Tutea zambind. Ce sa-i faci, daca suntem amandoi Romani?
Si Craciun mai facu ceva: ii dadu voie sa umble liber prin inchisoare, la orele cand cei "intelegatori" erau asteptati la cluburi. Ba-i dadu si un secretar, pe nea Ghinea, ca sa-l ajute sa scrie tot ce-i trecea prin cap. Ceea ce Tutea nu refuza fatis, dar nici nu scrise un rand.
- De ce ne stai impotriva, domnule Tutea? il intreba o data colonelul Iacob, adjunctul lui Craciun. Dumneata care stii atat de multe si-ti umbla limba-n gura de pici tot in picioare?
Atat astepta si nea Petrica: sa-l provoace cineva la discutie si mai ales sa-i puna intrebari. Raspundea de nu-l mai putea uita niciodata cel care-i punea intrebarea.
Si, nevoind sa-i scape nici Iacob fara un raspuns, incepu - motivandu-si neconformismul, opozitia si neadaptarea la imprejurari - sa-i spuna ca "cei ce se scalda cu placere in fluviul evenimentelor, o fac fie din orgoliu, fie din capacitatea de adaptare la circumstante, adica din conformism, domnule Iacob, atitudine specifica plosnitelor. Asa se numeste asta!".
- Numai ca atunci suferi si consecintele inadaptabilitatii, domnule Tutea! ii zise Iacob, adresandu-i-se politicos - conform indicatiilor superiorilor, care inlocuisera cuvantul "bandit" cu cel de "domn".
- Da, domnule. Din pricina orgoliului, recunosc, dar de asta ma opun si intru in temnita. Ca altfel, ce-as fi? Un simplu animal adaptabil. Si nu mi-ar fi convenit. De altfel, in lupta politica majora, omul care se angajeaza in ea oscileaza intre eroism si lasitate, ajungand apoi unde am ajuns si eu, adica la carcera, la izolare si la douazeci de ani de temnita: pretul candidarii la postura istorica de erou. Dar nu va fie teama de eroi, pentru ca si ei dispar in fluviile imanente ale istoriei!
- Si atunci?
- Atunci iti mai ramane o singura posibilitate pentru iesirea din anonimat: sfintenia. Si Sfantul nu se topeste decat in absolut.
- Aha! D-aia dumneavoastra, legionarii, cautati sa ajungeti acolo!
- Daca ne da mana, domnule colonel! incheie Tutea.
Administratia penitenciarului de la Aiud avea sa mai vada si sa mai auda multe! Mai ales din gura lui Petre Tutea! Ocaziile se iveau la tot pasul.
Acuzandu-l cineva, o data, de genialitate - din pricina caruia isi permitea sa spuna tot ce spunea, pe la toate colturile -, el dadu din umeri.
- Mare branza si geniile! In fata lui Dumnezeu nu exista genii; geniile sunt veri primari cu idiotii, beneficiind de aceleasi considerente si unii, si altii.
- Si noi? Noi, domnule Tutea? Noi, Craciun si Iacob, ce-om fi?
- Ca si noi, doar instrumentele Sale.
- Si atunci, de ce vreti sa ne distrugeti? intreba imprudent un adjutant din administratie, care asistase la discutie.
- Nu noi pe dumneavoastra, ci invers: dumneavoastra pe noi! ii raspunse Tutea. Si ar fi bine sa nu uitati inca un lucru: ca dumneavoastra va definiti prin noi, nu noi prin dumneavoastra.
- Cum vine asta?
- Cum v-am spus; pentru ca, intr-o relatie de adversitate, un termen - ca dumneavoastra, de pilda - nu capata dimensiunea dorita decat in functie de cea pe care o are adversarul cu care se lupta.
- Adica, domnule?
- Adica, simplu: nu esti mare decat in masura in care adversarul e si mai mare decat tine. Altfel, ce merit ai mai avea, in competitie cu unul mai mic decat tine? Ati inteles?
Dar pentru ca sa nu se nasca cine stie ce resentimente, tot el ii asigura pe cei ce-l ascultasera ca-n pofida celor patimite in urma neconformismului sau istoric, el n-ar fi in stare sa acuze pe nici un frate al sau de etnie ca l-a asuprit.
- Si stiti de ce, domnilor? Ca sa nu fie jignit poporul roman. Iar daca asta s-a intamplat totusi, eu nu voi spune niciodata ca am fost torturat ca roman, ci ca ungur, neamt sau jidov; ca orice, doar ca roman nu!
Si multi radeau de el, nu insa si cei ce-i intelegeau slabiciunea pentru neam, sau mai exact pentru felul de a fi al poporului roman. De aceea, in desele sale elanuri, il considera si ca "marsul triumfal al lui Dumnezeu pe pamant".

Tutea si Crainic

Unul dintre cei care-n Aiud, prin diversele celule pe unde stateau, isi mai permitea sa-l ia peste picior pe nea Petrica Tutea era Nichifor Crainic. Si avea cu ce: il tineau baierile si se si cunosteau de foarte multa vreme.
Profesor de Mistica la Facultatea de Teologie din Chisinau si din Bucuresti, iar, sub Antonescu, ministru al culturii si al propagandei, Nichifor

Crainic fusese arestat inca din 1947 si condamnat, drept criminal de razboi, la munca silnica pe viata. De! Daca fusese ministru de propaganda si inca impotriva cui!
Dupa cei saptesprezece ani de temnita, experienta lui de viata o depasea pe cea a lui Tutea. Dar nu facea niciodata caz de ea, desi-i cunoscuse pe toti directorii inchisorilor prin care trecuse, pe toti "marii criminali de razboi" din care facea si el parte, pe toti cei prabusiti cu fruntea-n tarana in fata lui Maromet, la Jilava, precum si pe multi dintre cei ce facusera pe eroii pentru mai mult sau mai putin timp.
Nu se lauda insa nici cu ce facuse el in fata polonicului, nici nu povestea ce facusera altii sub batele cu care, in multe locuri, fusesera manati din urma, dupa cum nici nu se acuza pe sine de slabiciuni, sau pe cei slabi de caderile din care se mai ridicasera sau nu.
Multe fapte, intamplari sau necazuri din viata lui de proscris fusesera, in schimb, transformate in legende ce facusera ocolul inchisorilor. Le rosteau detinutii, murmurandu-le din scrijeliturile de pe peretii celulelor si le transmiteau apoi pana unde puteau s-ajunga prin alfabetul Morse.
Si cu toate ca Tutea radea de el atunci cand ii povestea ce crease sau scrisese, Crainic nu se supara. Dimpotriva, amplifica relatarile, ca sa se poata bucura sau intrista cat mai multi dintre cei ce-l ascultau, inclusiv nea Petrica pe care nu rareori il provoca prin spusele lui. Si controversa se instala intre ei, vreme de zile-n sir.
Uitate erau atunci multe din cele de afara, dar si multe dintre cele dinauntru, varate reciproc sub nas.
- Unde ai tras foamea cea mai mare? il intreba odata Tutea, oprindu-se din mijlocul unei disertatii despre mancare si despre burta Sfantului Toma de Aquino.
- La Jilava, in 1948, sub Maromet si apoi aici, in Aiud, prin '51, '52, '53... ce! mai stiu eu?
- Hm! exclama Tutea malitios si bucuros, in sinea lui, ca nu-I ceruse lui Dumnezeu, cum facuse Crainic, sa repete minunea inmultirii painilor, ca sa-i lase lui "cosul cu firimituri"
- Mormai, Petrica! Dar as fi vrut eu sa te vad pe tine visand "raiul unui blid de terci", pe cat de mancau te stiu. Ca pe Vulcanescu l-am vazut, iar de mine... ce sa mai zic!
- Nu mai zi nimic, Nichifore, c-ai zis destule in fata polonicului. Ti-amintesti? Ca doar te citeaza atatia...
- Ce-mi pasa mie de niste prosti pe care atata i-a dus capul: sa retina c-am spus ca "Nu este Dumnezeu"! Dar eu am spus si-o spun oricand: "Nu, este Dumnezeu!", punand cu putere virgula intre negatie si verbul a fi. Ce sa-nteleaga insa prostii din asta, daca n-au fost atenti la intonatie? Imi pare rau, dar asta-i poporul roman, nu "mars triumfal al lui Dumnezeu pe pamant", cum iti place tie sa-l lauzi.
- Da, Nichifore, drept e ca nu toti stiu unde sa puna virgulele si cum sa le auda, dar daca si-au "pus" si varsat sangele unde trebuie - si slava Domnului ca multi au facut-o - ce sa le mai ceri?
- Petrica, Petrica! Esti nevindecabil! Pacat ca n-ai trecut prin cate-am trecut eu; altfel ai judeca lucrurile si alte intrebari ti-ai pune...
- Ce-ntrebari sa-mi mai pun, cand ti le-ai pus tu si pentru mine. Desi, pe mine, nu cautarea sau intrebarile ma obsedeaza, cat aflarea raspunsurilor.- Dar le ai, nea Petrica! il atentiona Simion Ghinea (asa-zisul "secretar" pe care i-l daruise colonelul Craciun, ca sa-si scrie memoriile pe care nea Petrica nu si le-a scris niciodata).
- Cum sa le am, Simioane? se-ncrunta Tutea.
- Nea Petrica! Ai si uitat? Nu zice profesorul Crainic, intrebandu-se: "Unde sunt cei care nu mai sunt?".
- Da, zice el si-ntreaba, dar cine-i raspunde altfel decat metaforic? Ciocarlia zice ca-s ascunsi in Lumina Celui Nepatruns, vantul ca aripile lor il doboara-n zbor si bufnita s-astepte sa vada cand marele-ntuneric va cadea. Si-atunci?
- Si-atunci, tu ce-ai vrea? interveni Crainic. Raspunsuri certe, transcendenta imanentizata? Tu, care sustii pe la toate colturile ca n-ai avut niciodata, in nici un ungher al singuratatii tale, vreun inger sau vreun duh care sa te inspire? Tu, care te-ai jucat doar cu vorbele? Da' cu mine n-o scoti la capat! Vezi, de aceea am si evitat sa te invit, pe vremuri, la Propaganda, in minister...
- Ce bine-ai facut! C-altfel, nu stiu, zau... O luam si eu ca tine, cu puscaria, din 1947.
- Ei si? Uite, ca tot aici ai ajuns! Ce-i spuneai tu, un pic mai 'nainte, lui Craciun sau lui Iacob, despre orgoliu, neconformism, curaj, atitudine si mai stiu eu ce? Hm?
In loc sa-i raspunda lui Crainic sau sa mai continue discutia, nea Petrica Tutea ii dadu, discret, un cot secretarului sau:
- Pacat ca profesorul asta nu-i si popa. Ca de-ar fi fost asa ceva in Baraganul de unde zice ca se trage, daca s-ar fi armonizat si cu clopotele bisericii din sat la liturghie, ar fi facut cat o intreaga Academie.

Marcel Petrisor - Fragmente din Trecute vieti de domni, de robi si de tovarasi
Editura Vremea, Bucuresti, 2008