Saturday, November 8, 2008

Traian Basescu i-a felicitat pe romanii ce poarta numele de Mihail sau Gavril

Presedintele Traian Basescu i-a felicitat, sambata, pe romanii care isi serbeaza onomastica de ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, urandu-le, prin intermediul unui comunicat remis Ziare.com, multa sanatate, bucurie si implinirea sperantelor de mai bine.
"Cu prilejul sarbatorii Soborului Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, le urez tuturor celor care isi serbeaza ziua numelui, multa sanatate, bucurie si implinirea sperantelor de mai bine. La Multi Ani!", le ureaza seful statului. Aproximativ 1,3 milioane de romani isi serbeaza ziua numelui sambata, de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.
Sambata, 08 Noiembrie 2008
http://www.ziare.com/

Gardianul mai demonteaza o minciuna a istoricului Haaretz: Familia lui Cellu Rozenberg nu a fost ucisa in pogromul de la Iasi

DEZVALUIRI: «Gardianul» i-a luat urma celui care a acuzat România de antisemitism
08-11-2008

Editorialul lui Cellu Rosenberg continua sa faca valuri, la mai bine de o saptamâna de la aparitia acestuia in ziarul “Ha’aretz”. Cu toate acestea, autorul ramâne in umbra, aproape imposibil de identificat. Nascut in România, dupa propriile sale afirmatii, nimeni din comunitatea evreiasca de aici nu stie nimic despre Cellu Rosenberg sau familia sa. Doar undeva in Iasi, o femeie de 87 de ani isi aduce aminte de el si povesteste despre familia lui, dar cu putine elemente, insuficiente pentru a-l identifica.
Familia Rosenberg a locuit in centrul Iasiului, intr-o cladire mare cu etaj, care se intinde de la numarul 22 pana la 28, situata pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant (foto). Candva una dintre cele mai frumoase din oras, azi abandonata si in paragina, desi este situata in buricul Iasiului. In 1948, casa a fost nationalizata de regimul comunist. Radacinile lui Cellu din Târgul IesilorEty Croitoru are acum 87 de ani si pana la nationalizare a locuit si ea in casa de pe Stefan cel Mare. Isi mai aduce aminte de familia Rosenberg. De Leonora si de fiul ei, Marcel, nimeni altul decat editoralistul de la Ha’aretz, devenit intre timp Cellu Rosenberg. Ety Croitoru a povestit ca dupa 1970 nu a mai locuit nimeni acolo, casa fiind sediul Directiei Alimentare a Consiliului Popular Iasi, iar dupa 1990, spatiile au fost folosite de diferite firme.
“Familia Rosenberg a fost una numeroasa. O stiu pe mama lui Marcel – mama lui il striga Cellu, de la Marcel – o femeie frumoasa si foarte eleganta. Erau cei mai instariti din toata casa. Oricum, Leonora purta blanuri, bijuterii si era si foarte frumoasa. Dar nu au fost crutati de vitregiile vremurilor. Parca imi amintesc ca Leonora a fost si la puscarie, dupa ce a fost verificata de cei de la Venit Ilicit, cum se spunea pe atunci. De tatal lui Cellu nu imi aduc aminte prea multe, pentru ca il vedeam rar. A fost o vreme cand a facut comert cu cereale, apoi a trecut de partea rusilor si a comunistilor. Dupa ce a venit Ceausescu, le-a fost si mai rau, pentru ca a cazut cu totul in dizgratie, pentru ca au fost considerati rusofili”, povesteste Ety Croitoru.
Ceva cheag au avut ei pentru ca nu au cerut, desi puteau sa o faca, despagubiri dupa razboi. Oricum, Cellu aici a invatat carte, aici a facut liceul, aici s-a dus la facultate, parca la Politehnica, dar este posibil sa ma insel. Oricum, au plecat prin anii ’60, cred ca in Israel. Nu sunt sigura, dar toti plecau in Israel, era cel mai usor”, continua vecina de altadata a familiei Rosenberg. “De cand au plecat, nu am mai auzit nimic de ei, nu au venit niciodata pe acasa”, incheie Ety Croitoru.
Colaborarea lui Cellu cu Ha’aretz
Despre Cellu Rozenberg nu se stiau prea multe pana la publicarea celebrei scrisori in cotidianul Ha’aretz, potrivit unor surse din Israel. El ar fi trimis scrisoarea in care isi exprima protestul fata de omisiunea presedintelui Traian Basescu imediat dupa ce a auzit relatarea la radio. Enervat de ce auzise, a ales sa-l jigneasca la randul sau pe presedintele Romaniei si sa declare pur si simplu ca antisemitismul este inca viu in Romania, pe baza celor spuse de seful statului si de vestea ca un cimitir evreiesc din Bucuresti a fost devastat.
Ulterior s-a aflat ca “antisemitii” care au “profanat” cimitirul erau niste elevi teribilisti de 13-14 ani. Scrisoarea lui Cellu a fost publicata in Ha’aretz in editia de duminica, fiind trimisa la tipar sambata, zi libera pentru evrei, dar in care se lucreaza la ziarul pentru prima zi de munca, duminica.
«Antisemitismul este viu»
“Oricine are nevoie de rememorari suplimentare despre cat de mult ii iubesc romanii pe evrei le poate gasi in recenta distrugere si profanare a circa 200 de morminte din marele cimitir din Bucuresti. Desi aproape ca nu mai sunt evrei in Romania, antisemitismul este viu si loveste”, scrie istoricul israelian in cotidianul “Ha’aretz”. “Mormintele care au fost distruse si profanate – o amintire a marii comunitati evreiesti, care numara 800.000 de persoane, dintre care jumatate a fost distrusa in Holocaust, nu de catre germani, ci de aliatii fideli ai lui Hitler, romanii – nu le dau liniste unor romani. (…) Nu este de mirare ca istoricul Hannah Arendt a descris Romania ca fiind cea mai antisemita tara din lume”, scrie Rozenberg.
Amintirea masacrului de la Iasi
“In dimineata zilei de 29 iunie 1941, 12.000 de evrei romani, care erau loiali aproape fideli ai statului, au fost dusi pe strazile orasului Iasi, umiliti si infometati, catre sectia locala de politie, care a devenit abatorul lor. Guvernul a fost acela care a ordonat teribilul masacru, in care si familia mea a fost ucisa in momentul in care fortele de securitate au inceput sa traga din toate directiile. Asa ceva nu vom uita niciodata. (…) “Dar daca cineva s-a gandit ca aceasta schimbare a avut loc in ultimii ani, daca cineva a sperat ca antisemitismul este practicat de badaranii care distrug si profaneaza morminte, atunci remarcile presedintelui Traian Basescu la o conferinta de presa pe aeroportul din Bucuresti la revenirea sa din Siria ne amintesc ca este o alta Romanie in afara de pastrama si vin – Romania antisemitismului. Siria, a spus Basescu, se invecineaza cu urmatoarele tari: Irak, Liban si Palestina. Se stie foarte bine ca presedintele Romaniei nu este bine educat, dar, ca fost capitan de vas, te puteai astepta la el sa stie cel putin un pic de geografie si istorie. I-a scapat ca nu exista o tara numita Palestina, ci o alta tara, mai mica, la granita cu Siria, o tara numita Israel? Este pacat ca Ministerul de Externe nu a fost capabil sa dea o replica rapida si taioasa acestor remarci. Nu este inca prea tarziu”, incheie comentariul sau Cellu Rozenberg.(Emil Neacsu, Catalin Coca)
La «Ha’aretz» nu-l cunoaste nimeni pe Cellu
Este foarte important de mentionat faptul ca nimeni din redactia ziarului “Ha’aretz” nu a putut sa spuna cine este acesta sau sa intemedieze pentru noi o legatura directa (prin telefon) cu acesta. In ultima instanta, cineva a mentionat faptul ca Cellu Rosenberg ar locui in Statele Unite ale Americii, de unde ar fi trimis si acest material. Oricum, in arhiva “Ha’aretz” nu am mai gasit nici un alt text semnat de Cellu Rosenberg. Foarte interesante sunt si cele 273 de comentarii facute de cititorii on-line ai ziarului “Ha’aretz”. Venite din toate colturile lumii (SUA, Finlanda, Australia si foarte multe din Romania si Israel), mesajele il sanctioneaza pe autorul textului, il contrazic si prezinta fragmente de istorie, care practic anuleaza comentariile lui Rosenberg. (Silvana Patrascanu)

PS: Enervant ca numele asta de Rozenberg imi aduce aminte de un nume cunoscut, apropiat...

Vezi si
EXCLUSIVITATE: Romania raspunde neadevarurilor din Haaretz
Mr. Dov Alfon, Editor-in-chief, Haaretz

The Enemy from Within. How the KGB agents penetrated the CIA and FBI during the '80s and Romania during the '90s and 2000s portraiting as "americans"

Dintr-o carte in curs de aparitie:
"(…)Totuşi, în ciuda seriei neîntrerupte de conflicte publice sovieto-româneşti asupra coordonării politicii economice supra-naţionale în următorii cinci ani, comunitatea de informaţii a SUA (după cum rezultă din documentele declasificate) a continuat să respingă atitudinea Bucureştiului. O Evaluare a serviciului naţional de informaţii din 1962, de exemplu, a clasificat atitudinea liderului român Gheorghiu Dej ca fiind aparent la fel „curajoasă” ca cea a lui Gomulka şi Kadar, loiali Moscovei, afirmând că astfel de acţiuni „nu pot fi considerate o provocare la adresa autorităţii Moscovei şi probabil că sunt făcute chiar cu acordul lui Hruşciov şi al Partidului Sovietic” (110) (Political Developments In The USSR And The Communist World (NIE 11-5-62), 21 februarie 1962 (declasificat la 4 aprilie 1959), p. 20.) După cum a relatat reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti, neîncrederea americanilor faţă de faptul că „românii se opuneau presiunilor sovietice” l-a determinat să îşi dedice „aproape două treimi” din timpul său convingerii „Departamentului că lucrurile se schimbau într-adevăr” şi „că nu era nimeni în spate care să manevreze păpuşile pe sfoară numai pentru efectul optic”. (111) (Biblioteca John F. Kennedy, William Crawford intervievat de William Moss, stenogramă, 12 martie 1972, p. 12.)

Pe lângă problemele referitoare la credibilitatea sursei, capacitatea analitică sau simpla justificare birocratică a evaluărilor precedente, această atitudine reflectă şi tendinţele profesionale normale. De fapt, serviciile de informaţii considerau voluntarii sau „breşele” ca provocări şi nu îi acceptau sau nu aveau încredere în ei aşa cum aveau în recrutările proprii la faţa locului, identificate, planificate şi cultivate atent. Cum România era deja considerată ca fiind incapabilă de un comportament cu adevărat independent, neîncrederea s-a accentuat mai ales când Bucureştiul a intrat în conflict deschis cu Moscova, insistând pentru contacte suplimentare cu SUA, pe lângă eforturile celorlalţi membrii ai Tratatului. Paradoxal, cu cât era mai deschisă şi flamboiantă dizidenţa românească, cu atât mai puţin se considera că reflectă diferenţele reale şi importante.

KGB a conceput curând „măsuri active” pentru a exploata această neîncredere, proiectând o imagine a României ca un cal troian sovietic, a cărui independenţă declarată masca chiar şi o mai mare loialitate decât cea a celorlalţi membri ai Tratatului. Seminţele acestei dezinformări fuseseră deja plantate la mijlocul anilor ’50, imediat după ce Bucureştiul şi-a trimis primii spioni în Marea Britanie şi SUA, şi s-a reflectat aproape fidel, aşa cum a ieşit la iveală periodic în următoarele trei decade, în raportul din februarie 1956 al Ambasadei SUA la Bucureşti:

Rolul României este acela de a deveni un „vitrină” al comunismului, în încercarea de a arăta oamenilor din Occident că comunismul poate funcţiona şi în acest fel să promoveze scopul final al comunismului internaţional. Pentru ca acesta să fie mai convingător pentru occidentali, se fac încercări continue de a împământeni mitul independenţei româneşti. Dizolvarea sovromurilor în 1954 şi 1955 a fost un pas în această direcţie. Ca un gest suprem, sovieticii îşi pot retrage trupele la momentul oportun. Probabil cea mai importantă parte a acestui plan de a face din România o „vitrină” a comunismului este ridicarea prestigiului românesc peste graniţe. (112) (NARA, grup de înregistrare 59, dosar decimal 766.00/2-1456, nr.233, Legaţia Americană, Bucureşti, pentru Departamentul de Stat, 14 februarie 1956; Verona (1992), p.149.

Verona a fost indusă în eroare total de această dezinformare, care a fost reintrodusă de defectorul sovietic Anatoli Golitsyn în 1961 şi 1981 şi mai târziu de Ion Mihai Pacepa în 1978 şi 1987. (Anatoli Golitsyn, New Lies for Old: The Communist Strategy of Deception and Disinformation, New York, Dodd, Mead&Co., 1984, p.183-194. Aceeaşi analiză este tema centrală în cartea lui Ion Mihai Pacepa, Red Horizons, Washington DC, Regenery Gateway, 1987.)

Co-etnicitatea analiştilor de informaţii care se ocupau de România şi de Europa de Est a contribuit probabil la această tendinţă. Experţii est-europeni erau deseori membri ai unor grupuri regionale etnice, urmărindu-şi în primul rând interesul (şi deoarece ştiau deja limba, agenţiile de informaţii erau interesate să îi recruteze). Faptul că România avea una din cele mai mici rate de emigrare în SUA, iar Polonia şi Ungaria una din cele mai mari, explică de ce comunitatea analitică reflecta aceste tendinţe demografice cu subiectivism. (113) (De exemplu, în timpul perioadei critice ale revoluţiilor din 1989 şi în primii câţiva ani de tranziţie post-comunistă, în opinia şefului Diviziei CIA pentru Uniunea Sovietică/Europa de Est (SE) cea mai influentă personalitate din comunitatea de informaţii în interpretarea acelor evenimente era şeful de operaţiuni Steve Weber, un ungur din prima generaţie de emigranţi. Milt Bearden şi James Risen, The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the CIA, New York, Random House, 2003. Analistul CIA responsabil de România era şi el tot ungur din prima generaţie de emigranţi.)

Aceasta era adevărat mai ales în cazul Ungariei unde dezideratele teritoriale privind Transilvania continuau să figureze printre scopurile celor mai influente organizaţii de emigranţi ungaro-americane şi au reiterat imaginea de „duşman” al României. (114) (În primii zece ani ai noului mileniu, cea mai influentă organizaţie de emigranţi unguri, Federaţia Ungaro-Americană, a continuat să solicite abrogarea Tratatului de la Trianon care recunoaşte Transilvania ca aparţinând României chiar pe prima pagină a site-ului său web. Asemănarea cu poziţia acestei organizaţii la conferinţa de fondare a Ligii revizioniste Ungare din 1929 a fost remarcabilă.) Dincolo de aceste consideraţii de circumstanţă, comunităţile de emigranţi erau considerate de sovietici şi de serviciile de informaţii aliate „vehicule importante pentru penetrarea Congresului şi a altor agenţii federale importante, cum ar fi Departamentul de Stat, Departamentul de Apărare, Biroul Federal de Investigaţii şi Agenţia Centrală de Informaţii”. (115) (Ladislav Bittman, The KGB and Soviet Disinformation: An Insider View, Washington, Pergamon-Brassey’s, 1985, p.28. Un agent special al FBI responsabil de serviciile de informaţii maghiare (AVO) din Cleveland în 1955, nota că „AVO era o organizaţie de informaţii foarte activă şi eficientă” în SUA, probabil „a doua după serviciile de informaţii sovietice”. Edward Gazur, Alexander Orlov: The FBI’s KGB General, p. 225.) Odată aflaţi în interior, agenţii puteau să culeagă informaţii, analize asimetrice şi interpretări ale concluziilor, multe operaţiuni ale J. Peters în perioada interbelică realizându-se în acest fel. (…)"

Milt Bearden and James Risen. The Main Enemy: The Inside Story of the CIA's Final Showdown with the KGB. New York: Random House, 2003. 563 pages, note on sources, index. (https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/index.html)
This is a splendid book by any measure. Former senior CIA case officer Milt Bearden and New York Times journalist James Risen tell how the KGB penetrated the CIA and FBI during the 1980s. They emphasize three cases: Edward Howard, Aldrich Ames, and Robert Hanssen. The reader will learn what these American intelligence officers did while they served the main enemy, what they got for it, how they were caught, and how each case progressed within the CIA’s Directorate of Operations and the FBI’s National Security Division.
From interviews with former KGB officers involved in the cases, the authors tell how the KGB identified, with the help of their American agents, more than 20 Soviets recruited by the CIA and FBI during the 1970s and 1980s. Then comes the sad story of their capture, conviction, and punishment. Of particular interest are the cases of Dmitri Polyakov and Adolf Tolkachev. [6] Both took great personal risks to contact and serve the CIA, only to be betrayed by Howard, Ames, and Hanssen.
The extraordinary level of detail provided is possible in part because Bearden was a participant. He often uses true names as he discusses the way the penetrations were discovered and handled. In addition, the authors were able to interview the KGB counterintelligence officer, Rem Krassilnikov, who supervised the arrests of the CIA agents in Russia. While separate books have been written about these American traitors, [7] The Main Enemy is the only one in which the actions of so many of the players from both sides are described and their interactions clarified.
For part of the time during the long search for moles in the CIA and FBI, Milt Bearden was assigned to the Afghanistan problem. Two chapters of the book describe his role as chief of station in Pakistan, as the Soviet occupation of Afghanistan came to an end. We learn here how and why approval for the introduction of the Stinger missiles was obtained. The story adds to and agrees with George Crile’s assessment in Charlie Wilson’s War. [8]
In the end, after analyzing all the evidence, The Main Enemy reaches an unsettling conclusion: There is very likely at least one more Russian mole in the FBI or CIA that has yet to be caught.

PS: Sau in AP a R via GDS…

BTW: V-am spus ca a nascut oita lui Nasu' SRS?

video

Plesu zice de Patriciu ca e bun de PRM dupa ce acesta l-a descris pe Patapievici drept un psiho-pitigoi. Patriciu ii spune lui Plesu sa-si dea demisia

"Patriciu îl face pe Patapievici piţigoi şi psihopat. Pleşu e perplexat de Patriciu", scria "Cotidianul" din 04 noiembrie. Citez: Scriitorul Andrei Pleşu sare în apărarea lui Horia Roman Patapievici, după ce Dinu Patriciu l-a atacat dur în cadrul unei întâlniri cu studenţii.
“N-am fost de faţă la conferinţa dlui Patriciu, dar, dacă acesta a fost limbajul de care s-a folosit domnia sa, nu pot decât să-mi declar perplexitatea. Credeam că acest tip de limbaj va dispărea e pe scena publică românească odată cu ieşirea din Parlament a Partidului România Mare. Regret ce-am auzit, atât pentru dl Patapievici, cât şi pentru dl Patriciu”, a declarat Andrei Pleşu pentru cotidianul.ro.
Directorul-fondator al pubicaţiei Dilema Veche, deţinută de Dinu Patriciu, insistă că, indiferent cât de bine ar cunoaşte cineva modul de funcţionare şi de administrare al unei instituţii precum Institutul Cultural Român (ICR), exprimarea lui Patriciu este inacceptabilă: “Eu unul nu ştiu cum funcţionează toate aceste chestiuni administrative la ICR, dar, în orice caz, nu se poate vorbi aşa. E cel puţin ofensator”, a mai adăugat Pleşu. Am incheiat extrasul din "Cotidianul".

Conform surselor mele, cand a auzit de aceasta declaratie, Patriciu a exclamat: "De ce nu-si da demisia din trustul meu daca e asa de 'perplexat'?"

Patapievici, jos labele de pe Kafka! PLUS: Orgoliul lui Daneliuc, minunea lui Caranfil şi avortonul lui Mungiu

de Cătălin Mihuleac
În cazul în care Franz Kafka ar da o fugă până jos, în Praga, pentru a vizita muzeul ce-i este închinat, ar constata că absurdul acestei lumi îşi urmăreşte nestingherit cursul. Fiindcă, paradoxal, nu muzeul Kafka propriu-zis constituie punctul de atracţie pentru pestriţa clientelă turistică - în frunte cu bărzăunii de japonezi - ci ... curtea muzeului.
În interiorul muzeului, întreaga ambianţă - punctată de o muzică obsedantă, care-ţi înalţă părul pe braţe - îţi vorbeşte despre angoasa şi nefericirea autorului: fişe medicale de internare în spital, scrisori, fotografii stând să zboare, într-atât de clăpăuge sunt urechile kafkiene... Intri, dacă eşti ori snob, ori marcat de opere ca "Procesul" sau "Colonia penitenciară"; dar de ieşit, ieşi la fel de însingurat cum a fost cândva Kafka.
Pe când afară... Ah, ce distracţie e afară, în curtea muzeului, dominată de o mică fântână, înţesată de muşterii universali! Acolo, aidoma unei ilustrări a crezului artistic patapievician (mi s-a înnodat pixul!), o mică fântână arteziană stropeşte avangardist. Dar nu e o simplă fântână, ci una care ilustrează doi bărbaţi goi puşcă, fabricaţi din discuri metalice suprapuse, apa ţâşnind arcuit, din organele lor genitale, dirijate birjăreşte cu mâna.
Bărbaţii metalici urinează sictirit, iar când jetul dă semne că nu mai are suflu, discurile suprapuse le imprimă mişcări laterale, ca şi cum şi-ar scutura organele, pentru a-şi finaliza opera urinară. Apoi, ciclul este reluat de la capăt, cu egală aprindere.
Ca dovadă că prostul gust este universal, turişti din toată lumea se îmbrâncesc pentru a se poza lângă masculii de oţel, cu mâna încleştată pe sexele lor semeţe. Ce freamăt, cât vuiet! Merită să baţi drumul până la Praga! - îşi spun pacienţii turistici, râzând pe toate limbile, în special pe croncănitul imposibil care e japoneza. Alături, cum spuneam, prin clădirea muzeului, bate un vânt depresiv, vestind un nou sezon tebecist.
Când am părăsit terenul dedicat lui Kafka, m-am gândit cu multă seriozitate că Patapievici trecuse înaintea mea prin Praga, pentru a ţine o conferinţă unui grup de artişti cehi, cu tema lui preferată: "rolul organului sexual bărbătesc în arta contemporană".
Vezi si
Orgoliul lui Daneliuc, minunea lui Caranfil şi avortonul lui Mungiu
de Cătălin Mihuleac
Taraful naţional al criticii noastre cinematografice s-a scărpinat sub căciuloiul brumăriu de oaie şi a tâmplărit o scară cu zece trepte, pe fiecare treaptă cocoţând un film românesc. Numai că socoteala nu s-a potrivit, două filme de-ale lui Daneliuc trebuind şterse din clasament, deşi fuseseră iniţial postate, întrucât regizorul lor s-a opus radical, cerând omiterea "din statistica ofensatoare, de fapt imbecilă, lucru pe care mi-l conferă Legea Dreptului de Autor". Pentru Daneliuc, scara construită de taraful de critici e un act grobian de manipulare a opiniei publice: "Se alege Pintilie sau altul bun în faţă, unul pe la coadă, ca să fie împinse persoane din punct de vedere cinematografic nule".
Daneliuc are nasul fin, dacă ne gândim, de pildă, că din scara amintită nu lipseşte pelicula lui Mungiu, un avorton artistic la a cărui împingere în faţă au asudat din răsputeri băieţii cu ochii limpezi ca albastrul de Voroneţ. Afirm cu mâna pe inimă că e ceva necurat cu zarva exagerată din jurul acestui avorton de film; ca exemplu, după ce mi-am exprimat părerea despre el în paginile "Adevărului", am fost concediat sec de la ziar, de către jurnaliştii, la prima generaţie în pantofi, Ciocăzanu & Cartianu.
În pamfletul "Sub duş, cu geniul Mungiu", publicat la 18 aprilie 2008, caracterizam avortonul mungist ca "borţos, anost, nesărat şi necinematografic", recomandându-i regizorului să se ţină la fereală de un maestru ca Nikita Mihalkov, "căci de-l găbjeşte rusul, îi trage sigur câteva şuturi în partea cu care creează". După câteva zile, a venit concedierea, semnată de bossul editorial, care îşi încheia mesajul cu urarea, de-o necuprinsă parşivenie, "o seară plăcută". Aşa de plăcute să fie toate serile matale, cumetre, cum a fost aia pentru mine!
Previzibil, din "Best of"-ul cinematografic românesc lipseşte halucinantul, subtilul, emoţionantul, inteligent de rotundul film al lui Caranfil, "Restul e tăcere". Trecând peste faptul că taraful de critici a considerat că prea multă frumuseţe poate dezechilibra până la răsturnare scara, e mult mai onorant pentru Caranfil să stea lângă Daneliuc, decât lângă Mungiu.

Basescu antisemit? Sa fim seriosi!

de Tesu SOLOMOVICI

Ce bucurie rautacioasa si contagioasa respira denuntul unui oarecare Celu Rosenberg cu privire la anisemitismul lui Traian Basescu, presedintele Romaniei. Am vazut in viata mea destule porcarii, asta e cea mai semnificativa pentru teribilismul care domneste in lumea tinerilor gazetari si politicieni. Articolul teribilist al lui Rosenberg, publicat pe on-line de prestigiosul cotidian ebraic "Haaretz" din Tel Aviv, il fixeaza nu numai pe Traian Basescu de stalpul infamiei, ci incearca sa puna in culpa si poporul roman. Ceea ce e inacceptabil, o spune, uite, un evreu.
Autorul articolului din "Haaretz" o citeaza cu satisfactie vadita pe Hanna Arendt, un controversat istoric, care era convins ca Romania este "tara cea mai antisemita din lume". Mi-a displacut articolul lui Rosenberg, e un discurs al urii si dispretului. E o rastalmacire crasa. Gafa presedintelui Basescu, care reintors din vizita facuta la Damasc, a citat Palestina, si nu Israelul printre tarile vecine Siriei, a fost exploatata de agilul Rosenberg in fel si chip. O judecata fioroasa pentru un lapsus oarecare, pe care insusi presedintele roman a declarat ca-l regreta. Ca sa-l invinuiesti pe Traian Basescu de antisemitism si sa pui Romania la zid pentru o gafa minora iti trebuie mai mult decat tupeu. Autorul articolului din "Haaretz" face o pirueta penibila si leaga lapsusul presedintelui de evenimentele tragice ale Holocaustului din Romania si de pogromul anti-evreiesc din Iasi-1941. Tara antisemita, din mosi stramosi, ce alta pretentie sa aiba evreii de la un presedinte roman care uita cu cine se invecineaza Statul Israel?
Rosenberg nu se multumeste cu atat, permitandu-si sa-l ironizeze pe presedintele Romaniei care ar fi un om nu prea destept, ce vreti, un fost marinar. Nu stiu cine este acest Celu Rosenberg, as fi vrut sa aflu, dar n-am reusit. Nici dupa ce am dat telefon de cateva ori la redactia ziarului "Haaretz", unde diferiti responsabili m-au informat ca n-au auzit de el. Cert e ca nu lucreaza in redactia ziarului.
Continuarea la
ZIUA: Basescu antisemit? Sa fim seriosi! de Tesu SOLOMOVICI

Cum s-a batut Bratianu pentru Romania Mare

Puternicii Europei au obtinut inlocuirea "bizantinului" Bratianu cu Alexandru Vaida Voevod, pentru semnarea Tratatului de Pace

La Conferinta de Pace de la Paris, de dupa Primul Razboi Mondial, premierul roman Ion. I.C. Bratianu a trebuit sa-i infrunte pe ministrii de Externe ai celor Patru Mari Puteri: Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franta si Italia pentru a obtine Romania Mare. Stenograma intalnirii lui Bratianu, cu ministrii de Externe enumerati mai sus, din 11 iunie 1919 arata forta de negociator a politicianului care a reusit sa faca Romania Mare. Chemat sa faca act de prezenta si sa accepte o granita trasata in lipsa sa, Bratianu reuseste sa conduca discutia astfel incat sa obtina o amanare de zece zile. Desi nu a folosit la nimic aceasta amanare, Marile Puteri au reusit sa-si impuna vointa pana la urma iar Bratianu a reusit sa-si pastreze prestigiul
Dl BALFOUR a intrebat daca reprezentantii Iugoslaviei au fost invitati sa participe.
Dl PICHON a raspuns ca nu. Subiectul nu are legatura cu Iugoslavia. A solicitat Dlui Tardieu sa explice delegatilor romani deciziile la care s-a ajuns in ceea ce priveste granitele Ungariei.
Dl TARDIEU a crezut ca ar fi o pierdere de vreme sa fie descrise in detaliu granitele Ungariei cu Romania asa cum s-a cazut de acord in Consiliul celor patru la recomandarea Ministrilor de Externe si a comisiilor care au studiat chestiunea. O schita a granitelor in detaliu a fost prezentata (Anexa A) si a solicitat Delegatilor Romaniei sa se exprime asupra hartii insotitoare a raportului.
Dl BRATIANU a spus ca nu se afla in pozitia de a face orice fel de remarci cu privire la granitele Romaniei asa cum sunt descrise in raport, pe care el le vede pentru prima data. Granitele asa cum sunt descrise aici difera substantial fata de cele acceptate prin Tratatul din 1916, astfel ca ar fi imposibil pentru el sa isi asume responsabilitatea de a-si exprima orice fel de opinie inainte sa Consulte Guvernul Romaniei si Statul Major roman. Remarcile sale se aplica mai ales portiunilor nordice si sudice ale granitei dintre Ungaria si Romania, care difera in intregime fata de cele pretinse de Romania. Din aceasta cauza nu isi poate asuma responsabilitatea de a discuta aceasta chestiune. A dorit sa atraga atentia asupra faptului ca studierea problemei s-a facut de o Comisie reprezentand Principalele Puteri Aliate si Asociate fara asistenta reprezentantilor Romaniei. Drept urmare Delegatia Romaniei si Guvernul Roman nu au cunoscut motivele care au ghidat Comisia in luarea deciziei. In aceasta situatie, solicita insistent ca stenogramele intalnirii Comisiei sa fie communicate Delegatiei Romaniei pentru a-i permite sa studieze problema impreuna cu Ministrii Guvernului Romaniei, care doar ei pot sa-si asume responsabilitatea abandonarii justelor pretentii teritoriale ale Romaniei.
Continuarea la

Invazie britanica in Romania
In mai 1940, serviciile secrete britanice analizau posibilitatile trimiterii unei forte expeditionare de 1000-1200 de oameni care sa distruga rafinariile si campurile petrolifere din Romania. Documentul din 2 mai 1940 pe care il prezentam in randurile ce urmeaza, poate fi consultat in arhiva S.O.E.
Granitele lui Stalin
In 1943, desi razboiul nu se incheiase, Stalin facea presiuni asupra britanicilor cu privire la viitoarele granite din estul Europei. Pe 5 octombrie 1943, ministrul britanic de Externe Anthony Eden expunea presiunile si viziunile lui Stalin privind soarta tarilor est-europene intr-un amplu memorandum
Cedarile Londrei
Dupa ce incheie prezentarea dorintelor lui Stalin, Anthony Eden precizeazain finalul memorandumului sau care ar trebui sa fie pozitia Marii Britanii: "Mai departe, le voi cere colegilor mei sa fie de acord cu linia pe care o voi urma in ceea ce priveste alte puncte ce ar putea fi discutate:(a)

Friday, November 7, 2008

SFINTII ARHANGHELI SI RAZBOIUL NEVAZUT

DESPRE RAZBOIUL IMPOTRIVA SATANEI, IN CARE SUNTEM AJUTATI PERMANENT DE SFINTELE PUTERI INGERESTI:
Caracteristicile generale ale razboiului
“Cateva caracteristici generale ale acestui razboi ne vor fi folositoare pentru organizarea apararii noastre.
Mai intai trebuie sa repetam aici ca razboiul acesta este continuu. Pe parcursul lui nu exista timp de odihna. Atunci cand vrajmasul nu lupta la vedere, lucreaza fara zgomot si cu viclenie. Si cand mergem, si cand dormim, si cand mancam, si cand bem, si cand lucram, peste tot si totdeauna ne pandeste vrajmasul si pericolul de a ne prinde in mrejele sale este imediat. Dupa Sfantul Simeon Noul Teolog: “Razboiul este permanent, si totdeauna este nevoie ca ostasii lui Hristos sa aiba armele asupra lor. Nu este noapte sau zi, nici macar o clipa, in care acest razboi sa inceteze, ci si mancand, si band, si dormind si orice lucrand, in toiul luptei suntem“.
Al doilea punct pe care trebuie sa-l reamintim, spre bagare de seama, este ca diavolii in razboiul acesta sunt necrutatori. “Sunt indrazneti si foarte nerusinati“, dupa cum spune Marele Antonie. Nu se dau inapoi de la nimic, nu se rusineaza, nu le pare rau. Sunt indrazneti la toate si nu se infricoseaza de nimeni. Asta inseamna ca se arunca in lupta cu o furie nestapanita si uzeaza fara scrupule de uriasa forta de care dispun, risipind-o. Trupele diavolului, adica ostasii afierositi lui, sunt multimea duhurilor necurate care asculta de poruncile lui si le savarsesc fara abatere. Eusebiu scrie ca “armele diavolului sunt demonii, stapanitorii intregului pamant, care impreuna lucreaza cu acela la tiranizarea oamenilor“.
Nu trebuie insa sa ne scape din vedere un adevar extrem de pretios. Acela ca diavolul are voie sa ne atace, dar nu ne poate birui cata vreme nu-i ingaduim noi aceasta. Se vorbeste despre acest lucru si intr-un text foarte vechi al Bisericii noastre, numit Pastorul din Herma, unde ni se spune ca “diavolul poate lupta impotriva omului, dar nu-l poate birui in lupta” (48, 2). Asta inseamna ca ne putem face biruitori in lupta contra lui. In alta parte Sfantul Apostol Pavel ne incredinteaza ca Dumnezeu “nu va ingadui ca sa fiti ispititi mat mult decat puteti, ci, odata cu ispita, va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda” (I Cor. 10, 13). Niciodata Dumnezeu nu va ingadui diavolului sa ne incerce cu o putere mai mare decat propriile noastre puteri. Caci, daca s-ar intampla aceasta, lupta ar fi inegala, iar Dumnezeu, nedrept. Caci, daca diavolul ar fi mat puternic decat noi, atunci orice lupta ar fi de prisos si rezultatui ei, de mai inainte cunoscut: acela ar fi biruitorul si noi cei biruiti. Dar nu, “daca cineva nu se face rob de bunavoie diavolului, diavolul nu are stapanire asupra lui” (Clementine, Omilia 9). Si acest lucru este mangaietor si incurajator pentru noi toti.
Cateva extrase din cartea Mitropolitului Hristodoulos Paraskevaidis - Razboiul impotriva satanei, preluate de pe site-ul Razboiul nevazut:
Continuare»

Sa ne acoperim cu aripile Sfintilor Arhangheli! - linkuri tematice de la Razboi Intru Cuvant
SATANA II VANEAZA PE CEI IZOLATI
Cuviosul Paisie Aghioritul ne arata cum lucreaza diavolul la nivel personal
***
Acatistul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil
Acatistul Sfantului Arhanghel Rafail
Acatistul Sfantului Arhanghel Gavriil
Acatistul Sfantului Arhanghel Mihail
Acatistul Ingerului Pazitor

Eliminarea tricolorului Romaniei, unul din scopurile perfide ale UDMR

Daca esti curios sa vezi cum arata paginile de internet ale unor ministere si agentii subordonate Guvernului Romaniei sau paginile de internet ale unor autoritati publice locale vei avea mari surprize, placute sau din contra. Unele pagini sunt foarte bine realizate, astfel incat cetatenii, platitori de taxe si impozite, sa poata avea un acces facil la informatii de interes public si la activitatea celor care sunt platiti din bani publici. Alte pagini insa sunt adevarate surse de nervi si frustrare, fiind construite parca de elevi de clasa a doua, in totalul dispret al cetatenilor din banii carora autoritatile au obligatia sa construiasca aceste pagini de internet.
Mai sensibil decat majoritatea locuitorilor de pe aceste meleaguri atunci cand vine vorba de respectarea demnitatii nationale a romanilor, nu pot sa nu remarc faptul ca politica Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania (UDMR) si mai nou a Partidului Civic Maghiar (PCM) de epurare etnica a judetelor Covasna si Harghita prin alungarea, prin orice mijloace, a romanilor traitori inca in aceasta parte de tara, este bine structurata si la nivel central, fiind vizibila si pe internet. Astfel, orice urma a existentei Romaniei in Covasna si Harghita trebuie sa dispara, nu conteaza cum. Folosindu-se de tupeu iredentist sau de diferite interpretari ale legilor existente, UDMR si PCM nu rateaza ocazia sa arboreze tot felul de steme si steaguri are unor entitati care nu au nici macar personalitate juridica, cum este cazul Consiliului National Secuiesc. Eludand prevederile legale in vigoare si dovedind lipsa celui mai elementar respect fata de statul care le finanteaza cu miliarde de lei actiunile iredentiste, pretinse actiuni culturale, UDMR si PCM nu arboreaza drapelul Romaniei pe sediile lor din Covasna si Harghita. Au inceput in schimb sa arboreze drapelul secuiesc. Posta Romana, o compania nationala strategica pentru siguranta statului, are in Covasna, Harghita si Mures o alta sigla, una care sa nu raneasca orgoliul sovin al UDMR si PCM si care nu contine nici indicativul RO si nici tricolorul Romaniei. Stupefiant sau nu romanii din Covasna, Harghita si Mures nu se pot bucura de aceeasi sigla a Postei Romane ca romanii din restul tarii, fiind in schimb nevoiti sa inghita o banala trompeta galbena pe post de sigla a Postei Romane. Revenind la internet, paginile oficiale de internet ale unor ministere conduse de ministrii UDMR arata de parca ar fi niste banale pagini personale. Ma uit doar la pagina de internet a Ministerului Mediului, Ministrul Comunicatiilor sau Ministerul Lucrarilor Publice, toate conduse de ministrii UDMR. Bineinteles e doar o simpla coincidenta. E doar o simpla coincidenta faptul ca aceste pagini de internet, care apartin unor autoritati publice ale statului roman, nu contin elemente definitorii ale statului roman, stema si tricolorul. E doar o coincidenta faptul ca paginile oficiale ale Consiliului Judetean Covasna, Consiliului Judetean Harghita sau Consiliului Judetean Mures nu contin stema Romaniei si drapelul Romaniei. Dupa vrerea liderilor UDMR si PCM aceste judete nu ar trebui sa „contina" nici etnici romani. De asta se ocupa de 19 ani de zile.
Bineinteles ca, in urma acestor randuri, voi fi acuzat ca sunt nationalist. M-am obisnuit deja cu aceste acuzatii. Refuz insa sa ma obisnuiesc cu nesimtirea liderilor UDMR care, desi controleaza trei judete si Guvernul Romaniei, promoveaza in continuare, pe banii romanilor, o politica defaimatoare la adresa Romaniei.
07 noiembrie 2008
Dan Tanasa
http://tanasadan.blogspot.com/
Foto: Bogdan Stanciu
http://eyeswideshut.ro/

Vezi si: Igor Drag - Gardianul - Lectia de antideontologie
Drapelul Romaniei, rusinea mondiala a maghiarilor

Thursday, November 6, 2008

Scandalul "Coroiu": Cristoiu il da in judecata pe Vadim. Vadim publica documentele si da in judecata "Cotidianul". Apar securistii Magureanu si Achim

Corneliu Vadim Tudor mă acuză că l-am turnat la Securitate aducînd drept dovezi nu angajamentul meu, nu notele mele informative olografe, singurele care ar putea dovedi colaborarea mea cu Poliţia politică dinainte de 1989, ci două rapoarte ale unui ofiţer de Securitate (între timp decedat) în care se vorbeşte despre nişte secrete teribile pe care domnia sa mi le-ar fi făcut doar mie prin anii 80.
Aceste rapoarte erau întocmite după fiecare vizită oficială, ştiută în redacţie, de ofiţerul de obiectiv, care se interesa de activitatea publicaţiei pe care o conduceam.
Prin natura funcţiei mele de şef de publicaţie eram obligat să-l primesc şi să stau de vorbă cu ofiţerul care răspundea de noi.
La o astfel de obligaţie de serviciu s-a referit, ca să dau un exemplu notoriu, Traian Băsescu atunci cînd a declarat că a făcut sute de rapoarte la coborîrea de pe navă.
Despre conţinutul unor discuţii mai importante am relatat de multe ori pînă acum în presă şi la televiziune.
Am povestit, de exemplu, că ofiţerul de caz s-a interesat la un moment dat dacă poeta Cleopatra Lorinţiu, colaboratoare a redacţiei, ar putea să răspîndească manifeste anticomuniste. Cleopatra Lorinţiu ajunsese la Iaşi exact în ziua în care în oraş au apărut manifeste şi Securitatea îi suspecta pe toţi cei veniţi de la Bucureşti. I-am răspuns că n-o cred în stare de aşa ceva pe Cleopatra Lorinţiu şi, pentru a fi mai convingător, am chemat-o şi i-am făcut cunoştinţă cu ofiţerul de obiectiv. Altădată, cel suspectat a fost criticul Alex Ştefănescu. Cei de la Securitate susţineau că a predat unei edituri un roman cu probleme. I-am spus ofiţerului că, din cîte ştiu, Alex Ştefănescu nu scrie proză, avansînd ipoteza că ar putea fi vorba de altcineva, un romancier cunoscut, Al. I. Ştefănescu, soţul Ninei Cassian. Se vede treaba că în materie de cultură literară cei de la Securitate aveau serioase probleme dacă puteau face o asemenea confuzie!
N-am relatat pînă acum discuţia despre apariţia lui Corneliu Vadim Tudor în redacţie, cu o sarsana de versuri, deoarece n-o ţineam minte. Şi din simplu motiv că a fost absolut neînsemnată, de o banalitate crasă.
După cum se vede din cele două documente invocate de Corneliu Vadim Tudor, cele discutate cu ofiţerul de obiectiv se refereau la ce intenţionam să public (în cazul viitorului lider PRM i-am ales doar o poezie dintr-o întreagă pagină prezentată, ceea ce înseamnă că aveam o părere proastă despre talentul său de poet, dar şi pentru că ne fusese vîrît pe gît de către partid) sau la ce se spunea prin lumea literară despre evenimente mai importante, lucruri care nu constituiau un secret pentru nimeni ( cum ar fi, de pildă, că materialele difuzate de Dorin Tudoran la Europa liberă nu erau atît de dure cum ne-am fi aşteptat).
Era un fapt notoriu în lumea mică a scriitorilor bucureşteni de la vremea respectivă că Vadim Tudor era mîhnit, pentru că era boicotat de şefii revistelor literare, care, asemenea mie, făceau tot ce era posibil ca să nu-l publice, în ciuda ordinelor primite de a-l tipări cu orice preţ. În cazul meu, faptul că i-am respins poeziile, alegîndu-i doar una, în condiţiile în care poeţi precum Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei beneficiau de grupaje de cîte două pagini de revistă, era destul de riscant. Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului era o publicaţie a CC al UTC. De altfel, una din cauzele debarcării mele de la Supliment a constituit-o şi încăpînarea de a nu-i cultiva pe Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, deşi eram obligat s-o fac, fiind vorba de scriitori care slujeau cu osîrdie Partidul. Dacă aş fi fost, aşa cum susţine Corneliu Vadim Tudor, un colaborator al Securităţii, fiţi siguri că i-aş fi publicat nu doar o poezie, ci o sută, chiar dacă ele erau întristător de proaste.
Tot un fapt notoriu în lumea literară era şi executarea de către Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, la ordinele Securităţii, în revista Săptămîna, a scriitorilor care cîrteau împotriva regimului comunist. Cît despre faptul că Vadim Tudor primise o vilă de la partid pentru volumul de ode închinat lui Ceauşescu, am aflat abia acum, din documentul prezentat de Corneliu Vadim Tudor. Dacă aş fi ştiut la vremea respectivă, mai mult ca sigur i-aş fi spus nu numai tovarăşei de la Securitate, dar şi tuturor redactorilor şi colaboratorilor, pentru că ne confirma încă o dată părerea proastă pe care o aveam despre el.
Corneliu Vadim Tudor n-a putut prezenta nici un document prin care să se dovedească faptul că relatasem întîlnirea cu el (întîlnire care, aşa cum se vede chiar din Raport, nu era de loc una între doi amici) în calitate de sursă a Securităţii. Şi nici n-are cum să prezinte, deoarece un asemenea document ( angajamentul meu, note olografe, aprobarea Comitetului de partid, relatarea discuţiei în care aş fi acceptat să furnizez informaţii Securităţii, stabilirea împreună a numelui de cod) nu există. Că tovarăşa de la Securitate, în loc să-mi treacă numele, găsea de cuviinţă să mă prezinte drept o sursă de a ei, e o altă poveste. Cei care au studiat mecanismele Securităţii ştiu că, din nevoia ofiţerilor de obiectiv de a arăta superiorilor cît de harnici sînt, invocau drept „surse” oameni exploataţi în orb şi care, asemenea mie, habar n-aveau că o discuţie banală putea deveni subiectul unui Raport. Potrivit specialiştilor, „o sursă” e o persoană care îşi ştie măcar numele de cod. Eu însă abia acum am aflat că tovarăşa prezenta vizitele oficiale la şeful unei instituţii de presă, cum eram eu, drept întîlniri cu „sursa”.
Într-o declaraţie anterioară acordată Mediafax spuneam că nu-l voi da în judecată pe Corneliu Vadim Tudor, deoarece procesul ar putea dura ani întregi, timp în care m-aş putea împăca, la un moment dat, cu domnia sa.
Ştiindu-i firea schimbătoare, am crezut că acuzaţiile sale îşi aveau cauza într-o criză trecătoare de furie împotriva mea.
Se pare că m-am înşelat.
Profitînd de generozitatea postului de televiziune B1, Corneliu Vadim Tudor continuă să mă calomnieze.
În condiţiile în care liderul PRM nu prezintă nici una dintre dovezile stabilite prin lege pentru a putea acuza o persoană că ar fi făcut Poliţie Politică, am decis să urmez şi eu calea aleasă de mulţi dintre cei care au fost terfeliţi public de Corneliu Vadim Tudor: îl dau în judecată pentru calomnie.
Acelaşi lucru îl fac şi în cazul moderatorului Radu Moraru, care-şi permite să susţină cele spuse de Corneliu Vadim Tudor.
Şi pentru că, din cîte observ, Corneliu Vadim Tudor foloseşte acest caz pentru a-şi face gratuit în presă şi la televiziuni campanie electorală în calitate de candidat într-un colegiu bucureştean, am decis să nu mai răspund nici unei intervenţii publice a lui Corneliu Vadim Tudor pînă cînd nu se pronunţă Justiţia.

Ion Cristoiu

TRICOLORUL:
DOCUMENTELE OFICIALE DE LA C.N.S.A.S., CARE DEMON STREAZĂ CĂ ION CRISTOIU ERA „SURSĂ” A SECURITĂŢII ŞI L-A TURNAT PE POETUL VADIM
Preşedintele PRM va da în judecată ziarele „Cotidianul“ şi „Cancan“ pentru insultă şi calomnie DOCUMENTUL NR. 1 Notă - raport La întîlnirea din 10.02.1983 sursa „Coroiu" mi-a relatat că l-a vizitat la redacţia ziarului Scînteia Tineretului poetul Corneliu Vadim Tudor care a dus cîteva poezii de dragoste spre a-i fi publicate în suplimentul literar. A vrut să ştie care este părerea despre versurile [...] citeste articolul

DOCUMENTELE OFICIALE DE LA C.N.S.A.S., CARE DEMONSTREAZĂ CĂ ION CRISTOIU ERA „SURSĂ” A SECURITĂŢII ŞI L-A TURNAT PE POETUL VADIM Preşedintele PRM va da în judecată ziarele „Cotidianul“ şi „Cancan“ pentru insultă şi calomni e Notă - raport Sursa „Coroiu“ mi-a relatat că din discuţiile purtate cu Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor despre articolul lui Dorin Tudoran difuzat pe postul de radio „Europa Liberă“ s-a desprins concluzia că în redactarea articolului Dorin Tudoran a fost ajutat de cineva deoarece tonul nu este cel [...] citeste articolul

Colonelul Victor Achim, controlorul lui Mircea Dinescu, vorbeste pentru Cotidianul

Cum Stana Creţa a murit, Cotidianul a luat legătura cu fostul ofiţer de Securitate Victor Achim, cel care se ocupa de Uniunea Scriitorilor la nivel naţional. Practic, era superiorul celei care a redactat notele-raport indicate de Vadim. El a explicat câteva resorturi ale mecanismului prin care se obţineau informaţii de la scriitori şi ziarişti, precum şi rolul jucat de notele-raport în această problemă, fără a da însă exemple concrete. „Era cel mai uşor lucru să afli o informaţie de la ziarişti sau scriitori, pentru că doreau să-ţi arate cât de mult ştiu şi cât de valoroşi sunt. Iar ofiţerii ştiau ce informaţii să urmărească şi le obţineau. Erau interesaţi de colaborarea cu Europa Liberă, de atitudinea lor şi a altora faţă de anumite legi, faţă de regim. Nu le spuneau celor cu care stăteau de vorbă că vor scrie o notă-raport sau că vor folosi un nume de cod în locul celui real“, adaugă fostul cadru al Securităţii. În ceea ce priveşte folosirea membrilor de partid ca informatori (Ion Cristoiu era membru de partid în 1983 - n.r.), Vasile (?! - nota mea) Achim precizează că acestora nu li se putea lua angajament scris, iar în unele cazuri relatările erau făcute doar verbal.

De aici, spune el, rezultă şi caracterul relativ al informaţiilor cuprinse într-o notă-raport, faţă de cele dintr-o notă informativă. „Pentru mine, o notă-raport nu înseamnă nimic, deoarece ea era redactată de ofiţer în urma unei discuţii avute cu subiectul. Însă nu o dată s-a întâmplat ca, atunci când trebuia să verific anumite aspecte semnalate în aceste note-raport, să constat că persoana menţionată acolo nu se întâlnise niciodată cu ofiţerul care o scrisese. Dacă ofiţerul era atenţionat că nu a livrat destule informaţii, el putea să iasă pe stradă şi la întoarcere să facă o notă-raport despre orice, doar ca să arate că a avut activitate. Eu ştiu toate acestea pentru că la mine se centraliza totul, nu doar informaţiile din Bucureşti, şi trebuia să verificăm ce era adevărat. Dacă m-aş fi luat după toate notele-raport primite, pe unii scriitori ar fi trebuit să-i arestez din cinci în cinci minute“, spune Achim.

Notele Naşului: „Eu nu mi-am făcut decât meseria. Nu îl judec pe Cristoiu, nu a fost o cruciadă împotriva lui. A fost o bătălie prost gestionată în relaţia Cristoiu-Vadim. Vadim s-a enervat şi s-a dus la CNSAS, de unde a scos documente cu informaţii despre care afirmă că le avea de mai multă vreme. Sunt primele probe oficiale de la CNSAS care arată că sursa «Coroiu» dădea informaţii la Securitate“, a declarat Radu Moraru, realizatorul emisiunii „Naşul“ de la B1 TV, pentru Cotidianul aparut in 6 noiembrie.

Ion Cristoiu la Sinteza Zilei din ziua de 6 noiembrie: Domnul Victor Achim, - Dinescu ştie! -, care era la Uniunea Scriitorilor, era cunoscut de toţi. Ofiţerii de obiectiv răspundeau de obiectiv. Ei dădeau de regulă aprobare să plece în străinătate şi răspundeau de astea. Cotidianul pe care-l felicit, a fost de departe - şi ştiţi că nu-i simpatizez - de departe cel mai corect...

Intra in scena Viiirgil Magureanu

Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, neaga categoric informatia potrivit careia Ion Cristoiu l-ar fi turnat pe Corneliu Vadim Tudor la Securitate. "E o facatura de campanie", a spus Virgil Magureanu, citat de Cancan si preluat de Ziare.com. Fostul sef al SRI afirma ca nu exista niciun document in arhiva SRI care sa ateste vreo colaborare, de orice fel, a lui Ion Cristoiu cu Securitatea."Daca ar fi existat asa ceva, as fi stiut, cu siguranta, mai ales ca Vadim sustine ca dl. Cristoiu a fost "sursa". Or, "sursele" sunt de doua tipuri, si e pacat ca nu s-a facut mai clar o distinctie de-a lungul timpului: specialisti reputati in diverse domenii, pe a caror munca se bazeaza, de fapt, intreaga activitate a serviciilor secrete, de oriunde, si informatori cu angajament. Ion Cristoiu nu are nicio legatura cu niciuna dintre aceste categorii, ori cu o alta". Magureanu considera ca atacurile lui Vadim, pe care il numeste "o patachina politica, un politician decrepit si expirat", sunt justificate de dorinta acestuia de a face anumite servicii politice, "cel mai probabil lui Traian Basescu". "Nu trebuie luate in serios acuzatiile acestui individ, profund disperat in acest moment de gandul iesirii definitive din politica, si care de 18 ani produce acuzatii pe banda la adresa oricui il deranjeaza, pe el sau pe stapanii sai de moment", a conchis fostul director al SRI, adaugand ca "e o facatura de campanie".

S-a intrebat cineva de ce a fost dat afara Traian Radu Ungureanu de la BBC? Cand are de gand CNSAS sa-si faca datoria? Parerea lui Radu Portocala

La emisiunea "6, vine presa!" de la B1 Tv cu Mbela si Livia Dila, unde am fost invitat, s-a discutat din nou - evident - despre "cazul Coroiu". Cine s-a trezit sa-si dea cu parerea (telefonic)? Traian Radu Ungureanu, jalnicul inTRUs, pupatorul in cur al lui Ceausescu de la organul Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti (UASCR) "Viata Studenteasca", plecat in Occident cu acordul Securitatii, aparat vajnic de tovarasica Andreea Pora, de la organul GDS, "22". Isi permitea sa-l judece pe Ion Cristoiu si sa execute el in dreapta si stanga. Uitase deja ca a fost deconspirat ca un demn colaborator si propagandist al regimului comunist. Iete-te dovada aici. Mai avem si altele... la timpul potrivit.
Amnistierea porcăriilor

de Radu Portocală

Un mic scandal agită presa dîmboviţeană: s-a descoperit că Traian Ungureanu a publicat cîndva în Viaţa Studenţească un articol “de tămîiere”. Unii îl acuză, dar cei mai mulţi îl scuză - aşa cum, de altfel, se întîmplă de fiecare dată cînd iese la iveală vreo mizerie comisă de “unul din ai noştri”, ceea ce, de-a lungul ultimilor 18 ani, s-a întîmplat mult prea des.
Am putea considera că un om nu trebuie să fie lapidat pentru că a scris - în general, din motive meschine - o porcărie. Însă cei care, vreme de cinci decenii, au scris cîte o porcărie au fost atît de mulţi încît spaţiul public s-a transformat într-o adevărată cocină. Şi, tocmai pentru că n-au scris decît una, acum pretind să ne fie arbitri. Iar faptul cel mai tulburător este că, unul după altul, ei sînt apăraţi în faţa opiniei publice, dezvinovăţiţi, spălaţi, şi, în cele din urmă, transformaţi în martiri. Vinovaţi nu mai sînt cei care au scris cîte o porcărie, contribuind la murdărirea spiritelor, ci “istericii trecutului”, care scot din lăzile de gunoi şi exhibă abjecţiile produse de stîlpii actuali ai intelighenţiei. Într-o societate care s-a obişnuit să fie strîmbă, nu făptaşii sînt vinovaţi, ci judecătorii!
Mircea Cărtărescu îl apără şi el pe Traian Ungureanu (Evenimentul Zilei, 14 martie 2008), arătînd că jurnalismul în România roşie implica sistematic riscul compromisului. Fireşte! Dar lucrul era ştiut şi, tocmai de aceea, jurnalişti deveneau aceia care, dintr-un motiv sau altul, sub o formă sau alta, erau pregătiţi moral să asume permanenta posibilitate a compromisului. Cei care nu aveau această înclinaţie (slăbiciune) se apucau de altă meserie.
Pe de altă parte, compromiterea - porcăria - nu trebuie judecată cantitativ, aşa cum face, fals naiv, Mircea Cărtărescu. Pentru că, dacă pornim pe drumul acesta, vom ajunge să spunem că securistul care n-a torturat decît o dată e mai uşor de iertat decît cel care a torturat de o sută de ori.
În ce mă priveşte, mi-e imposibil să găsesc diferenţa. Ba chiar îmi spun că poate Traian Ungureanu n-a scris decît o singură porcărie pentru că nu i s-o fi dat posibilitatea să scrie o sută.
http://portocala.wordpress.com/

Presstv.com: Ahmadinejad il felicita pe Obama. Ziaristii romani in buletinul oficial al Ambasadei Iranului

Iran's Ahmadinejad congratulates Obama
Iranian President Mahmoud Ahmadinejad, in a message to the US President-elect Barack Obama, has congratulated him on his victory.
"I congratulate your Excellency on receiving the majority of votes in the [presidential] election. You know that the opportunities given by the God to the people are transitory, they could be used for the progress of the people or against them. I am hopeful that by preferring the real needs of the people over the the insatiable demands of a selfish and corrupt minority, you take the chance and make a good name for yourself in history," Ahmadinejad said in his message.
"... the world's nations expect that [US] policies based on warmongering, occupation, bullying, deceit, humiliation of other nations and, discriminating and unfair relations that has led to the hatred of the US rulers by all the nations and most of the world governments, would turn into a behavior based on justice, respect for the rights of [other] people and nations, friendship and noninterference in others' affairs," the message said.
The Iranian president also called on the United States to limit its interference to its own borders.
"... and in particular, in the sensitive Middle East region, it is expected that the 60-year-old unjust behavior [of the US] would change into giving back the nations especially, the innocent Palestinian, Iraqi and Afghan people their full rights."
Continuarea la
Detalii despre vizita jurnalistilor romani in Iran si "infratirea cu dusmanul american" la
“ÎNFRĂŢIT” CU DUŞMANUL. Deşi se presupune că inamicul numărul 1 al Iranului este America, aproape că nu există loc, în mediul rural, dar în special în cel urban, în care amintirea “Unchiului Sam” să nu-şi facă simţită prezenţa. Bunăoară, pentru noi, neaşteptata întâlnire cu un reprezentant de seamă al tehnicii de peste Ocean avea să se producă la aterizarea pe imensul aeroport internaţional de lângă Teheran. Aici, pe lângă zecile de avioane purtând sigla companiei naţionale de transport aerian, lăsat la vedere în faţa hangarului central, se găsea garat ditamai avionul militar Hercules C-130, brenduit şi el în culorile drapelului verde-alb-roşu. Avion care a fost achiziţionat, împreună cu multe altele de acelaşi gen înainte de Revoluţia Islamică din ’79, şi că este ţinut în funcţiune şi folosit la capacitate maximă şi acum. Altfel, de cum păşeşti pe pământ iranian, primele băuturi răcoritoare de care te loveşti la tot pasul sunt cele două mărci ultra cunoscute şi concurente de peste Ocean, fabricate sub licenţă oficială aici şi inscripţionate şi cu litere arabe. La cât sunt de căutate şi cumpărate cele două “ambasadoare” ale civilizaţiei americane, aproape că nu te-ar mira să găseşti la un colţ de stradă un... “McShaorma’s” sau un “Burger Kebab”!
În afară de tonul surprinzător-moderat cu care oficialităţile întâlnite la Teheran ne-au vorbit despre omologii lor americani, deschiderea spre normalizarea relaţiilor spulberate în urmă cu 27 de ani, odată cu atacul asupra ambasadei SUA, avea să fie confirmată în plin deşert, de către un vânzător ambulant de cărţi poştale care ne-a propus să cumpărăm vederi şi pliante cu ţinutul Yazd şi fiindcă se numeşte “The Land of the Sun” (Ţinutul Soarelui), întocmai ca Florida!
Continuarea la
Chador turism / de Vlad Teodorescu / Jurnalul National

Cum vor sa iasa americanii din criza daca acum au inceput sa lucreze la negru? (de pe mess :-)

Madonna despre alegerea lui Obama: "This is the begging of a whole new world!" In deed!

Constitutie pentru tar. Putin ar putea redeveni presedinte mult mai devreme decat se astepta

Printr-o modificare legislativa, premierul rus tinteste sa revina in postul de presedinte al Rusiei in 2009
Presedintele rus Dmitri Medvedev ar putea demisiona din functie in 2009, pentru a-i permite premierului Vladimir Putin sa revina la Kremlin, relateaza Reuters, citand presa rusa. Pe de alta parte, NATO si statele occidentale, inclusiv SUA, si-au manifestat ingrijorarea fata de amenintarea lansata miercuri de Kremlin privind instalarea rachetelor Iskander in enclava Kaliningrad.
Propunerea presedintelui Dmitri Medvedev, de prelungire a mandatului prezidential de la patru la sase ani vizeaza revenirea la Kremlin a lui Vladimir Putin, incepand din 2009, informeaza cotidianul rus Vedomosti, citand surse din cadrul administratiei prezidentiale de la Moscova. Anuntul lui Medvedev, facut in cadrul primului sau discurs adresat natiunii, va fi un element in cadrul planului pentru organizarea revenirii actualului premier la conducerea statului. "Planul includea alegerea unui succesor care sa aplice schimbarile constitutionale si reformele sociale nepopulare pentru ca apoi Putin sa poata reveni la Kremlin pe o perioada in­delungata", a precizat Vedomosti. Conform acestui plan, Medvedev ar putea aduce schimbari constitutiei si reforme sociale nepopulare, "astfel incat Putin ar putea reveni la Kremlin pentru o perioada mai lunga", se arata in aceeasi publicatie. "Medvedev ar putea demisiona afirmand ca din cauza schimbarii Constitutiei, noi alegeri pot avea loc in 2009", a continuat articolul, care sustine ca strategia ii apartine consilierului lui Putin, Vladislav Surkov. Astfel, premierul Vladimir Putin ar putea conduce Rusia pentru alte doua mandate prezidentiale de sase ani, adica din 2009 pana in 2021.
Ingrijorare vestica
Continuarea la

Directorul Serviciului de Informatii si Securitate din Republica Moldova (SIS) in vizita la SRI

Directorul Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) din Republica Moldova, Artur Resetnicov, a venit joi, la Bucuresti, intr-o vizita oficiala. Resetnicov, "copilul de casa" al lui Vladimir Voronin, a obisnuit opinia publica cu dirijarea unor actiuni anti-romanesti, pro-comuniste si pro-moscovite, precum si cu repetarea "scolareasca" a indicatiilor pretioase ale "tatatucului" sau de la Chisnau.
Potrivit unui comunicat SRI, "agenda discutiilor s-a axat pe dimensiunea strategica a procesului de transformare a serviciilor de informatii, politicile si strategiile care eficientizeaza activitatea acestora, precum si domeniile de interes comun legate de prevenirea si combaterea riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii. De asemenea, au fost abordate teme referitoare la stadiul si perspectivele de consolidare a cooperarii bilaterale, precum si in format multilateral".
"Vizita oficiala a directorului SIS se inscrie in contextul consolidarii relatiilor parteneriale de cooperare dintre serviciile de informatii din cele doua tari si isi propune sa contribuie la intensificarea si consolidarea cooperarii romano-moldovenesti in domeniul informatiilor", se mai precizeaza in comunicat.
M.A.B. /ZIUA Online / Foto: SIS si M.A.B.

Ambasadorul Rusiei ne ofera Manuscrisele Cantemir

Alexandr Anatolievici Ciurilin (foto), ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, s-a angajat personal ca va facilita cercetatorilor romani intrarea in posesie a copiilor dupa circa 8000 de file din manuscrisele originale ale domnitorului carturar Dimitrie Cantemir.

Situatia arhivelor romanesti de la Moscova a fost intens dezbatuta in ultima perioada, inclusiv miercuri, la Institutul Diplomatic Roman din Bucuresti, unde a avut loc o masa rotunda cu tema "130 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice dintre Romania si Federatia Rusa". Alexsandr Ciurilin, care a ocupat functia de director al Departamentului de Arhive al MAE rus, si-a aratat disponibilitatea de a inlesni punctual accesul specialistilor romani la documente romanesti intrate in arhivele rusesti. Ambasadorul Rusiei a mai fost prezent la manifestarile recente ale Academiei Inter­nationale "Mihai Eminescu", unde a primit, alaturi de eminescologul Dimitrie Vatamaniuc si de scriitorul Mihai Sora, titlul de membru de onoare al institutiei de prestigiu, din care fac parte, printre altii, laureatii Nobel Czeslaw Milosz si Wole Soyinka, precum si Ismail Cadare. Cu aceasta ocazie, ambasadorul a fost solicitat sa faciliteze accesul filosofului Constantin Barbu la manuscrisele lui Dimitrie Cantemir in vederea elaborarii unei serii de zece volume, la 335 de ani de la nasterea domnitorului, care sa priveasca si interferentele culturale romano-ruse. In exclusivitate pentru ZIUA, am primit ieri confirmarea ca cererea cercetatorilor Academiei Inter­nationale "Mihai Eminescu" a fost analizata pozitiv. In acest sens, echipa profesorului Constantin Barbu si a prof. dr. univ. Ion Deaconescu vor intra in posesia copiilor dupa un numar impre­sionant de manuscrise Cantemir, aflate in Arhivele MAE de la Moscova sau ale Academiei Teologice, printre care Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor, Istoria Ieroglifica, Compediolum universae Logices institutiones si Descriptio Moldaviae. Ambasadorul Ciurilin a amintit "ca istoria a demonstrat avantajele colaborarii cu o Rusie prietena si un popor cu aceeasi religie ortodoxa".
Victor RONCEA
ZIUA: Ambasadorul Rusiei ne ofera Manuscrisele Cantemir

NASA, nu fi rea, mai lasa din cererea ta. Hacker-ul Victor Faur a ajutat la intarirea securitatii SUA ochind vulnerabilitatile sistemelor informatice


Hackerul din Arad a fost condamnat la inchisoare cu suspendare şi la plata a 240.000 de dolari catre NASA

Arădeanul Victor Faur, judecat pentru pătrunderea ilegală in sistemele informatice ale unor instituţii guvernamentale americane, a fost condamnat, joi, in prima instanţă, la un an şi patru luni de inchisoare cu suspendare şi plata unor despăgubiri in valoarea de aproximativ 240.000 dolari. Unul dintre avocaţii lui Victor Faur a spus, joi, că va ataca cu apel sentinţa pronunţată, avand pentru acest lucru un termen de zece zile.
Instanţa a admis trei din cele patru acuzaţii care i-au fost aduse lui Faur şi i-a aplicat pedeapsa cea mai mare, de un an şi patru luni cu suspendare, pentru interceptare fără drept a transmisiilor de date informatice, pentru modificare, ştergere şi deteriorare de informaţii şi pentru perturbarea fără drept, in formă continuată, a unor sisteme informatice. De asemenea, instanţa a admis, o parte din pretenţiile financiare ale NASA, US Navy (Marina Americană) şi US Department of Energy (Departamentul American al Energiei), constituite parte civilă in proces, transmite NewsIn.
Instanţa a stabilit că Victor Faur va trebui să plătească despăgubiri de 214.200 de dolari către NASA, 16.032 de dolari către Departamentul Energiei şi 8.856 de dolari către Departamentul Naval. Totodată, Victor Faur este obligat să plătească cheltuieli de judecată in valoare de 2.750 de lei.
ZIUA Online

Atac murdar de tip Haaretz la Basescu si Romania. Diferenta e ca Deutsche Welle nu e ziar privat ci post public. Al statului german

România Deutsche Welle
Schimbarea de curs a navei băsesciene

Postmodernismul a pus stăpânire în mod ferm pe arena politică românească. Campania electorală nici n-a apucat să înceapă bine, că diverşi demnitari s-au şi grăbit să se dea în stambă, făcând afirmaţii dubioase.
Nu puţini politicieni mizează pe relativismul unei mari părţi din electorat, pe memoria scurtă, inexistentă sau avariată a multor alegători. În consecinţă nimic nu mai pare sfânt, nimic atât de reprobabil încât să nu se spună, să nu se utilizeze şi să nu se facă, dacă ar putea aduce voturile sperate.
Dan Voiculescu, liderul PC, nădăjduieşte de pildă să-i convingă pe alegători că salvarea ţării ar consta în a-i vota partidul şi pe membrii alianţei sale cu PSD-ul. Supranumit « Felix », devenit, potrivit verdictului CNSAS, turnător al securităţii, fostul şef al unei firme de procurare de valută pentru regimul ceauşist şi ca atare şi pentru poliţia lui politică a declarat că « România a fost condusă în ultimii 4 ani de clovni ».
Hazul acestei aprecieri e greu de depăşit, de vreme ce, după alegerile din 2004, Vociulescu şi partidul său de buzunar au adăstat vreme de aproximativ doi ani la putere. Iar PSD a condus din umbră România, prin intermediul alianţei ei tacite cu PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu. Încât Felix nu poate exclude pe mai nimeni din aprecierea sa, trupa de clovni, dacă i s-ar putea spune aşa, fiind compusă între alţii din el însuşi pecum şi din membrii nereformatului partid de stânga, căruia i s-a raliat aşa-zisa formaţiune conservatoare.
Dar cine să se mai încurce oare azi cu distincţii fine? În timp ce televiziunile afiliate partidului conservator nu scapă nici un prilej de a-l ataca pentru motive false pe preşedintele Traian Băsescu, şeful statului comite el însuşi deraieri inadmisibile. După o vizită la Damasc, în capitala siriană şi totodată a celor mai diverse mişcări teroriste palestiniene şi înainte de a-l primi luni, la Bucureşti, pe liderul palestinian Mahmud Abbas, preşedintele României a declarat că Siria s-ar învecina chipurile cu « Palestina ». Nota bene, nu cu Israelul.
Ca şi cum fostul căpitan ar fi tufă la geografie, în ciuda numeroaselor porturi israeliene, în care ancorează tot mereu navele marinei comerciale româneşti, Băsescu a ”confundat”, iată, statul evreu cu o ţară arabă. Şi-anume, cu una care nu există.
E foarte greu de crezut că e vorba aici de ignoranţă. Mult mai probabil e ca la mijloc să se afle odată în plus un calcul deopotrivă diplomatic şi electoral.
Diplomatic, întrucât aparenta « confuzie » a lui Băsescu va isca în mod cu totul cert aplauzele la scenă deschisă ale cercurilor arabe extremiste, care nu s-au împăcat încă defel cu existenţa statului evreu. Politic, pentru că ar putea să-i aducă partidului prezidenţial voturile segmentului antisemit şi ultranaţionalist coagulat în trecut de PRM, o formaţiune absolut infrecventabilă, cu care PDL nu s-a ferit totuşi, în ultima vreme, să coopereze.
Un tablou cu totul alarmant se întregeşte dacă la toate acestea se adaugă strania urecheală rezervată în maniera lui Bogdan Olteanu, de această dată însă de către Băsescu însuşi, ambasadorului american la Bucureşti, Taubman. Diplomatul occidental a căzut aparent în dizgraţia prezidenţială întrucât îndrăznise să atragă atenţia asupra persistenţei marii probleme a corupţiei.
Ţinând cont de el nu mai pare deloc uimitor faptul, că Traian Băsescu «a omis » să mai definească reforma justiţiei, cea blocată în ultimii doi ani de adversarii săi din PSD, PRM, PNL şi UDMR, ca prioritate naţională pentru următorul mandat legislativ. Încât « scăparea » preşedintelui pare să anunţe o gravă şi majoră schimbare de curs. Una de care electoratul de centru dreapta ar face bine să ţină seama.
Petre Iancu
http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,3761735,00.html

EXCLUSIVITATE: Romania raspunde neadevarurilor din Haaretz

Mr. Dov Alfon
Editor-in-chief, Haaretz
21 Schocken St., Tel Aviv 61001, Israel

Dear Mr. Alfon,

I am writing to express my disappointment regarding the publication, on November 2, 2008 in Haaretz, of an article regarding Romania, under the title "The state Romania’s president forgot" ("Anti-Semitism is alive and kicking in Romania" in the on-line edition).

Accusing President Traian Băsescu and the entire Romanian people of Anti-Semitism is totally unwarranted and misleading. The recent desecration of the Jewish cemetery in Bucharest is a very serious incident which is treated as such by the Romanian authorities. The President of Romania, the Prime Minister and the Minister of Justice expressed their outrage about this criminal act and conveyed their solidarity with the representatives of the Jewish Community in Bucharest. Such an appalling act does not reflect in any way the good relations and the feelings of respect and friendship that Romanian citizens have towards the members of the Jewish communities in Romania. The authorities are investigating this incident and we trust that the perpetrators of this sacrilege will be caught and brought to justice. The Ministry of Interior has expressed its full support to the Federation of the Jewish Communities in Romania and gave assurance of their cooperation for the prevention of any such crimes in the future.

As you may know, Romania was actively involved in the last few years in a very serious effort of coming to terms with the past and promoting Holocaust awareness. Following the work of the Commission for the Study of Holocaust in Romania, headed by Prof. Elie Wiesel, we established an annual commemoration day for the Holocaust and an Institute for Holocaust Studies, we introduced Holocaust education in the national curricula, we joined the Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research and a Holocaust Memorial is under construction in Bucharest. Romania has also been very active in combating Anti-Semitism, as we strongly supported the OSCE Conferences on Combating Anti-Semitism and we were hosts to such a ministerial level meeting, in 2007, in Bucharest. Just as recent as last month, Romania initiated and hosted another important regional meeting on combating Anti-Semitism, at expert level.

As far as the statement of President Băsescu is concerned, the quotation was taken out the context and is incomplete. In fact, President Băsescu did mention Israel and the ongoing negotiations with Syria in that statement, just a couple of paragraphs below. Furthermore, insulting an elected head of a democratic state is hardly the best way to get your message across and is beneath the high professional standards and reputation of Haaretz.

I would like to use this opportunity to assure you that the Embassy and I are available to you and your editorial staff regarding information or clarification on any issue related to Romania.

Sincerely yours,

Edward Iosiper
Ambassador of Romania

Discursurile de ura la adresa romanilor ale lui Horia Roman Patapievici. Pata-psiho-pitigoiul nu citeste sau nu crede informarile Politiei si ale SRI

DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A
MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Biroul Informare si Relatii Publice
TEL/FAX 314.53.54
www.politiacapitalei.ro
E-mail:presa.dgpmb@b.politiaromana.ro
Calea Victoriei nr.19, sector 3
Nr. 1.882 05 noiembrie 2008

COMUNICAT

În dimineaţa zilei de 23.10.2008, Secţia 16 Poliţie a fost sesizată de către administratorul Cimitirului Evreiesc din Bucureşti, Şos. Giurgiului nr. 162, sector 4 cu privire la faptul că în perioada 20-23.10.2008, persoane necunoscute au distrus mai multe bănci şi monumente funerare.
Cu ocazia cercetării locului faptei efectuate de către poliţiştii operativi din cadrul Sectorului 4, Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi specialişti criminalişti s-a constatat că au fost dărâmate 131 monumente funerare, din care 53 distruse total sau parţial (sparte, ciobite). De asemenea, au fost relevate şi ridicate urme digito-palmare.
Concluzia formulată de către specialiştii criminalişti în cadrul constatării tehnico-ştiinţifice traseologice stabileşte că dărâmarea monumentelor funerare s-a produs ca urmare a folosirii forţei fizice, fiind exclusă utilizarea de obiecte contondente. Nu au existat înscrisuri, inscripţii sau însemne cu caracter antisemit.
Imediat a fost sesizat procurorul competent din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4.
În cauză au fost efectuate investigaţii, verificări, audieri de martori, constatări tehnico-ştiinţifice, etc. Pentru identificarea autorilor s-a cooperat cu Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul M.I.R.A. fiind obţinute date cu privire la un grup de tineri cu vârste cuprinse între 13-15 ani, elevi la o unitate de învăţământ, care au fost observaţi în perioada critică în interiorul cimitirului.
În urma activităţilor întreprinse, azi 05.11.2008 la sediile Poliţei Capitalei şi Sectorului 4 Poliţie au fost audiaţi în prezenţa părinţilor un număr de 8 elevi. De asemenea, la sediul unităţii de învăţământ au fost intervievaţi, în prezenţa reprezentanţilor unităţii de învăţământ, 16 de elevi.
Din primele cercetări s-a stabilit că în ziua de 22.10.2008, în intervalul orar 10:00 - 12:00, mai mulţi elevi au pătruns în interiorul Cimitirului Evreiesc printr-o zonă în care gardul este deteriorat.
18 dintre aceşti elevi au afirmat că, deşi au intrat în cimitir împreună cu ceilalţi colegi, nu au participat la actele de distrugere dar au văzut cum alţi colegi au procedat la dărâmarea monumentelor funerare.
Până în prezent, au fost stabiliţi ca autori şi au recunoscut actele de distrugere un număr de 4 elevi, gradul de participaţie al acestora fiind însă diferit.
Constarea tehnico-ştiinţifică dactiloscopică efectuată de specialişti criminalişti a confirmat că cele 2 urme digito-palmare ridicate la faţa locului aparţin unuia dintre elevii audiaţi. Tot în cursul zilei de azi 05.11.2008 au fost efectuate reconstituiri.
Din conţinutul declaraţiilor rezultă că au patruns în cimitir din dorinţa de filma, cu telefonul mobil, un clip intitulat „Povestiri din cartier".
Cercetările sunt continuate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de profanare de morminte, în vederea identificării tuturor celor care au participat la comiterea faptei precum şi a stabilirii gradului de participaţie.
BIROUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

SENATUL EVZ: Discursurile de ură

Horia Roman-Patapievici:

În 24 octombrie, agenţia Reuters transmitea că în cimitirul evreiesc din Bucureşti au fost profanate peste o sută de pietre tombale. O sută de pietre tombale sparte într-o singură noapte? Dumnezeule! Cum e tehnic posibil? Câţi oameni au lucrat la acest act de vandalism? Cum de nu au fost auziţi? Şi ce anume cimitir a fost profanat? Cimitirul evreiesc? Ştirea despre vandalizarea cimitirului evreiesc trebuia să fie, indiscutabil, ştirea zilei. Mai mult, dezbaterea asupra semnificaţiei acestui act de vandalism ar fi trebuit să ocupe minţile tuturor. Or, ce s-a observat?
[Citeste]
Intrebarea mea: Horia Roman Patapievici de ce nu s-a ultragiat timp de 10 zile?

http://www.youtube.com/watch?v=bqmQ0Do2aJ8

Ii salut cu drag pe cei o mie de cititori fideli ai blogului Roncea, inclusiv pe cei de la Langley, Fairfax County, Virginia, USA




Ne-au cocosat spionii

Descarca documentul.
Potrivit raportului CSAT pe anul 2007, integrarea in NATO si razboaiele din zona au transformat tara noastra intr-o tinta
Potrivit raportului Consiliului Suprem de Aparare a Tarii privind activitatea desfasurata anul trecut, serviciile secrete din anumite state si-au intensificat activitatile de spionaj pe teritoriul Romaniei.
Din documentul aflat in posesia ziarului Ziua expansiunea gruparilor teroriste internationale si a organizatiilor de crima organizata catre Europa de Sud-Est reprezinta un alt pericol la adresa sigurantei nationale.
In urma analizelor furnizate de serviciile secrete, membrii CSAT au stabilit in timpul sedintelor din 2007 ca participarea militarilor romani la conflictele din Irak si Afganistan reprezinta un factor de risc major pentru climatul de securitate nationala. Razboiul din Georgia, din aceasta vara, a fost anticipat de membrii CSAT si a fost inclus pe lista factorilor de risc in apropierea tarii noastre. Concurenta acerba pentru controlul resurselor energetice si a traseelor de distributie a acestora au constituit premise favorabile dezvoltarii, in cursul anului trecut, a unor alte posibile pericole la adresa Romaniei.
De asemenea, in document se specifica faptul ca pericolele la adresa securitatii nationale au aparut si ca urmare a prezentei pe teritoriul tarii noastre a unui numar mare de cetateni straini (arabi, chinezi, sarbi, persoane din spatiul ex-sovietic) care proveneau chiar din zone active in domeniul terorismului. In baza rapoartelor serviciilor secrete, membrii CSAT au constatat ca numarul mare de reprezentante diplomatice si economice ale unor state membre NATO au captat atentia unor organizatii teroriste sau servicii de spionaj.
Serviciile secrete s-au plans in nenumarate randuri de faptul ca nu au bani suficienti pentru a-si cumpara sisteme si mijloace de supraveghere. Raportul CSAT trage un semnal de alarma si asupra problemelor grave aparute la sistemele de paza si aparare ale depozitelor de munitii si armament, care se pot constitui in tinte pentru cei interesati. Nu in ultimul rand, membrii CSAT au primit date de la serviciile secrete ca foarte multe firme cu capital strain si-au stabilit sedii in zone de interes militar. Si pentru ca asta nu ar fi suficient, in cadrul firmelor respective s-au angajat foarte multe persoane suspectate de colaborare cu servicii de spionaj sau alte entitati ostile statului roman.
Continuarea la Bataiosu'
Sursa: ZIUA/Doru Dragomir

Wednesday, November 5, 2008

California a votat impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale. O harta care spune multe: scorul real Obama-McCain fara electori e mult mai strans

Ellen DeGeneres si Portia de Rossi s-au casatorit degeaba

Alegatorii din statul american California, cel care adaposteste Cetatea Filmului, au votat marti pentru interzicerea casatoriei intre persoane de acelasi sex, in cadrul unui referendum desfasurat la numai cateva luni dupa legalizarea acestui tip de uniune, informeaza AFP, preluata de Agerpres.
Printre cuplurile a caror casatorie este, astfel, anulata se numara cea dintre Ellen DeGeneres si Portia de Rossi sau a starului din Star Trek, George Takei, cu Brad Altman.
Printre oponentii Amendamentului 8 s-au numarat celebritati de la Hollywood precum Brad Pitt, regizorul Steven Spielberg si chiar guvernatorul Californiei, Arnold Schwarzenegger.
Initiativa populara vizand definirea casatoriei drept uniunea intre persoane de sexe diferite a fost aprobata de 52,1% dintre californienii care au votat, impotriva pronuntandu-se 47,9%, au anuntat autoritatile celui mai populat stat american.
Potrivit AFP, aceasta decizie arunca in incertitudine juridica soarta celor 18.000 de uniuni homosexuale incheiate in California in ultimele luni, dupa o decizie a Curtii Supreme care anula un referendum similar din 2001.
Impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex s-au pronuntat marti, de asemenea, alegatorii din Florida si Arizona, in timp ce Arkansas a decis interzicerea adoptiei pentru orice cupluri necasatorite. (Z.O.)