Saturday, August 23, 2008

23 August: Omagiu conducatorului iubit, tovarasul Andrei Plesu, secretar general al Colegiului Novaia Europa si membru in CC al ICR

Dupã noaptea oricât de adâncã urmeazã aurora, aurora rosie. În cetate, atât noaptea, cât si aurora nu sunt fenomene astronomice, ci fenomene umane: asa cum exista stelele pe cer, asa exista si tovarasii Lenin si Stalin, Tismaneanu si Plesu. Ni s-a întâmplat parcã ieri sã strãbatem o asemenea noapte încât ajunseserãm sã credem cã zorii nu mai vin - noaptea national-legionara. Sau, mai grav, cã zorii, zorii bolsevismului autentic nici nu existã. Ajunseserãm sã credem cã bezna monarhista si antonesciana e vesnicã. Atunci când noaptea a esuat într-un spectacol istoric, lipsiti de sprijinul Armatei Rosii eliberatoare, cand Romania era sa ramana Mare, aproape ne-am pierdut mintile. Vulnerabili cum eram, am ajuns pradã usoarã pentru barzii vechii lumi, Noica, Eliade, Cioran, cei care ne spuseserã cã grota umedã, oarbã si înghesuitã în care vietuiserãm, aceasta Romanie de care ne e sila in fiecare clipa - ca o fecala, o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii -, era chiar paradisul si care se transformaserã într-o clipã în clopotarii libertãtii si rezistentei nationale anticomuniste.

Erau dispusi sã ne vâre într-o altã iluzie cu gratii si cu cruci, probabil: sa ne duca si la Biserica! Dar aurora are apostolii ei: tovarasii Marx, Engels si Lenin, in varful constelatiei! Si, sa nu-l uitam pe parintele nostru, al aurorei sangerii: tovarasul Trotky! Cuvântul asa-zisilor filosofi, legionarii Noica, Eliade, Cioran, care doar au intinat nobilele idealuri ale adevaratei filosofii, marxist-leninista, fenomeno-liicheanista, si neo-trotkista, cãdea din ce în ce mai greu si ideile lor, nationale, îsi revelau, tot mai limpede, virtutile, cu sacrificii pentru tara si credinta in existenta unui Dumnezeu, altul decat cel ce ne-a dat si noua un ochi in schimbul sufletului: banul. Pânã la urmã, dimineata a sosit: 23 august, Revolutionar! Tanarul rege tembel impreuna cu vajnicii agenti ai NKVD si bravii tovarasi bolsevici comunisti sprijiniti de Armata Rosie eliberatoare a Noii Europe au schimbat cursul istoriei. Apoi, minune! Peste numai patru ani de curatare a societatii prin eliminarea intelectualilor de dreapta, cand tovarasii preluau puterea noii lor patrii si incepea marea colectivizarea pentru a da poporului nostru pamanturile banditilor de romani, s-a intamplat sa se nasca, intr-un al doilea Mare 23 august Revolutionar, conducatorul nostru iubit!

Asa micut cum era, a impresionat din prima clipa. Marele bulibasa de mai tarziu arata aproape la fel ca acum numai ca era mai sfrijit: un pitic cu barba, care avea sa devina apostolul nostru rozaliu. Chiar daca uneori patronul apostolului, miliardarul kazah Dinu Patriciu il mai confunda cu un pitic de gradina cand ii propteste paharul cu whisky pe chelie, el ramane la fel cum era cand a cerut sa intre in Partidul Comunist Roman, la doar 19 anisori, un inger, un inger cazut, in cap, ca toti aurolacii rosii ai tuturor regimurilor.
Dintre acei apostoli ai aurorei posterioare, printre cei mai eficienti si, cu sigurantã, cel mai bun turnator este domnul bulibasa Andrei Plesu. Dacã asupra turnatoriilor sale pe la SMB si Cabinetului 1 de la CC al PCR, inainte de a se "transfera" la porti straine, nu existã dubii, stiu bine cã multi dintre cititori au ridicat sprânceana când am pomenit de eficientã. Prejudecata conform cãreia intelectualii sunt cu cât mai rafinati cu atât mai neîndemânatici în cotidianul plin de fonduri de la stat al României de astãzi forjeazã încã multe perceptii. Ca si cum lecturile, stand tolanit in vila din strada Paris sau pe veranda conacului, te-ar face inapt pentru lumea asta, iar scrisul te-ar inadecva trãirii obisnuite, se spune despre intelectualii rosii ca fac marea eroare de a crede cã abstractiunile din mintile lor sunt vii, izolându-se, fãrã sã-si dea seama, într-o realitate securistica. Nu e locul aici sã explic de ce aceastã prejudecatã este aproape cu totul falsã, dar exemplul domnului bulibasa Andrei Plesu este cea mai bunã dovadã a contrariului. Banii publici ai contribuabilului german si roman adunati la ciorap de marii nostri exegeti Plesu si Liiceanu, incadratorii si parazitii lui Noica, urmati de bugetofelationistul Patapievici sunt o dovada de netagaduit. Paradoxal pentru cei care nu-l cunosc - dar si pentru cei care îl cunosc, poate -, domnul bulibasa Andrei Plesu a marcat România posttotalitarã nu doar prin talentul sãu manipulatoriu urias, prin burdihanul sau debordant si prin irezistibila-i gargara orala, ci si ca reîntemeietor de institutii. Institutii de cadre.

Chiar la o rapidã evocare, biografia domnului bulibasa Plesu-Tulceanu cuprinde o dimensiune fondatoare. Cel putin douã institutii create si dezvoltate de domnul bulibasa Andrei Plesu sunt evidente: Colegiul Noua Europã, a doua Academie de Partid "Stefan Gheorghiu" si revista „Dilema", fosta "Convingeri Comuniste". Despre influenta masivã a acestor douã institutii în viata noastrã homo-intelectualã nu mai e cazul sã vorbesc. Dar, pe lângã acestea, existã si alte institutii ale cãror nastere si dãinuire i se datoreazã si care marcheaza nefast si astazi Romania: in primul rand Frontul Salvarii Nationale si Grupul pentru Dialog Social, infiintate impreuna cu agentii sovietici si trotkisti Silviu Brucan, Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Virgil Magureanu si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Mihnea Berindei, dupa cum certifica si disidenta Doina Cornea. Apoi, de ministeriatul sãu la Culturã se leagã plasarea Editura Partidului in bratele lui Gaby Liiceanu, prin bunul tovaras Ion Iliescu si inclusiv infiintarea Revistei Romania Mare - dupa cum certifica disidentul Dan Petrescu -, la ordinul tovarasului Petre Roman, fiul agentului nostru NKVD Walter Ernest Neulander. De ministeriatul sãu la Externe se leagã o omleta rece si... scuze, aici nu stiu ce sa mai scriu in afara de faptul ca m-a numit pe mine consul la Chicago, pe fiul poetul proletcultist A.E. Baconsky la Vatican si pe membrul CC al UTC Razvanel Ungureanu l-a saltat de fund in sus, de la Iesi la Bucuresti.

Începutul extinderii Retelei noastre mascate prin centre culturale "românesti" este tot opera sa într-un moment propice, prin contributia presedintelui nostru Ion Iliescu care ne finanta si fituica prin intermediul Fundatiei lui Buzura (pe care am reusit sa i-o luam de sub nas si sa i-o dam lui Patapievicz pentru a hali si mai multe fonduri de la patibulari). Apoi, câteva dintre cele mai malefice cariere în serviciul public românesc postdecembrist i se datoreazã tot lui: am zis deja de mine si Ungureanu, apoi Patapiewicz, Baconsky, Cioroianus si o sleahta intreaga de politruci de la cooperativa de papagali care au distrus aproape Ministerul de Externe si au capcanat Administratia Prezidentiala. Oricine a adus energii homo-intelectuale proaspete (fresh) si de bunã calitate (miam) pentru consolidarea noului drum al unor vechi institutii sau a recreat din nimic institutii rosii în aceasta Românie bezmeticã si imputita meritã toatã recunostinta noastrã. Iar domnului bulibasa Andrei Plesu i se cuvine aceastã recunostintã cu supramãsurã pentru cã dimensiunea reusitelor sale în aceastã privintã este unicã: a facut rahatul praf.

Pe vremea când „Scanteia" nu se învechise, în redactia din Aleea Alexandru unde il instalase gasca lui Gogu Radulescu si Leonte Rautu nu se aseza nimeni pe scaunul din capul mesei lungi dinspre ferestre. Era scaunul pe care sedea la sedinte domnul bulibasa Plesu, altfel cu aproape nimic diferit de celelalte scaune din încãpere; doar ca era ceva mai manjit. Când a plecat temporar de la conducerea revistei "Dilema Neo-Comunista: Pelicanul sau Babita", pentru a prelua sefia diplomatiei anti-romanesti, cineva (sau Mircea Vasilescu, sau "maestrul" Radu Cosasu, chestiunea se dezbate si astãzi) a lipit pe scaun un anunt: „Acest scaun asteaptã fundul Maestrului dupa cãderea Guvernului". Asa a stat acel scaun vreme de doi ani spre amuzamentul tuturor celor care treceau prin redactie. Guvernul n-a cazut - era tot al nostru! - dar domnul bulibasa Plesu pana la urma s-a plictisit si a obosit, pentru ca trebuia sa se trezeasca mai devreme de 12.

Evoc acest episod pentru cã trecerea domnului bulibasa Plesu prin diferite „scaune" s-a petrecut într-un fel unic, în ambianta cu toatã traditia amestecului dintre puterea administrativã si intelectuali cameleonici de la noi. El a avut capacitatea de a-si schimba culorile politice precum altii prezervativele. De la Ceausescu a trecut la Iliescu si apoi, fara nici o jena, la Constantinescu, inapoi la Iliescu, si dupa Basescu la urmatorul cont mai gras gasit.

Nu e vorba neapãrat de incompetenta cu care si-a exercitat functiunile, nu e vorba neapãrat de tarsala cu care le-a pãrãsit din prea multa lene si nici mãcar de faptul cã, desi a avut multe functiuni oficiale, nu a alergat niciodatã dupã vreuna (a fost dus cu masina neagra). E vorba despre fenomenul absolut unic al nealterãrii fibrei sale subumane la contactele de diverse naturi cu puterea: pe langa faptul ca a ajuns la andropauza, starea de totala nesimtire fata de tara in care are isi face veacul este cea care il caracterizeaza, dupa cum observa eminentul critic de arta Raoul Sorban. Dl bulibasa Andrei Plesu a fost mereu acelasi, egal cu burta sa, înainte, în timpul si dupã functie. Performantã subumanã rarisimã pe malul alunecos al Dâmbovitei: sa-ti pastrezi burdihanul la fel, sa-ti mearga bine tot timpul, de la chiolhanurile din conacul de la Tescani la cele oferite de Basescu si apoi, tot fara nici o jena, de Patriciu!

Cunosc legiuni de oameni, altfel foarte cultivati si extrem de inteligenti, pe care accesul la functie nu i-a smintit. Instalati în scaun nu au devenit importanti, nu s-au umflat în gusã, nu si-au pus sortulete si nu afiseazã un fel de eroism cu care îsi duc secera si ciocanul, echerul si compasul de demnitar, ca domnul bulibasa Plesu. Dupã functie - cã toate sunt trecãtoare - apare o depresie frustratã care nu-l mai pãrãseste nici azi, desi are aceeasi masina neagra la scara. E drept, in visul sau de marire in grad are o ambitie vanitoasã pentru o altã functie, încã si mai mare: rector al Universitatii Dinu Patriciu. Asta e regula Retelei. Domnul bulibasa Plesu este insa si exceptia si regula acesteia! Singurul de acest gen pe care il cunosc. Mã hazardez sã schitez o explicatie, valoroasã cât o lectie de viatã intr-o troaca, pana la ignat.

Mai întâi, simtul nativ al mistocarelii, bascaliei - de aici capacitatea de a mânui mereu distanta (auto)criticã dupa cum odinioara stramosii sai manuiau fraiele cailor furati. Apoi, cultura asimilatã pânã la a deveni prima sa contra-naturã - de aici constiinta dimensiunii hiperbolizante pe care o avem noi toti în raport cu lucrurile mici, precum poporul, istoria, statul etc. (un pitic de gradina printre alti gnomi, cum ar spune domnul Sile Liiceanu). În fine, reflexul nesãnãtos al totalitãtii - în fiecare secundã are constiinta neclarã, "Dilema", nouã-veche, cã este ori buricul ori sfincterul lumii.

Scriind despre domnul bulibasa Andrei Plesu as fi putut spune ceea ce stie toatã lumea. Cã este un mare impostor. Stau mãrturie multe pagini din „Pitoresc si melancolie", „Maxima imoralia" (titlul original oricum e plagiat), „Jurnalul de la Tescani", „Limba pãsãrilor" sau „Despre îngeri cazuti", scrisorile din subtirelul „Epistolar" si incalcita sa publicisticã. Dar poate cã cel mai important lucru pe care ni-l relevã scrisul domniei sale este noul sablon al limbii de plastic pe care incercam cu totii sa ni-l insusim si promovam pe urmele "new speak"-ului, o buruiana rea cu care vrem sa inecam de tot holda limbii romane - cum ne acuza de peste vremi reactionarul ala protolegionar de Eminescu, arde-i-as cadavrul din dulap - pentru ca apoi sa secam complet marea gandirii romanesti. Deliciul pe care îl ai atunci când nu îl citesti pe domnul bulibasa Plesu vine si din bucuria lãuntricã a pastrarii nealterate in tine a expresivitãtii splendide a limbii noastre. Am impresia uneori ca antisemitul ala de Eminescu, in calitatea lui de creator al acestei limbii ordinare, romana moderna, are totusi dreptate. Si cã limba românã are destinul multor bijuterii arhitectonice nationalizate de fratii si tovarasii nostri. A cãzut pe mâna unor proprietari care au cumpãrat-o pe nimic de la mostenitorii dezinteresati si o lasã în ruinã anume pentru a o demola si a construi în loc un bloc din termopan si otel inoxidabil. Aceasta face si domnul bulibasa Andrei Plesu, cu fiecare rând pe care îl scrie: distruge monumentul romanesc, simbolurile nationale, arãtându-ne cã limba românã nu este doar perfect abandonabila de cãtre românul de astãzi, ci ca este limba in care trebuie doar sa injuram, dupa cum ne invata marele nostru politruc Pataghiveci. Cred cã dintre toti vorbitorii ei actuali domnul bulibasa Andrei Plesu dã cel mai frumos onor limbii rromani (sau romales?).

În alt plan, domnul bulibasa Andrei Plesu ne dã sentimentul anormalitãtii si prin faptul cã are un asemenea succes gonflat la public. Dintre homo-intelectualii de primã linie este, cred, cel mai necitit, cel mai sarat, dar si cel mai iubit conducator al nostru, dupa Nicolae Ceausescu. Este o dovadã cã reactiile populatiei hipnotizate si spalate la creier sunt totusi asa cum ne-am dorit: pavloviene. Astfel, avem un bun temei de optimism: o sa bagam in groapa toata Romania (Dar atunci de la cine vom mai incasa banu' gros? Of, alta Dilema!)

Sigur cã domnul bulibasa Andrei Plesu nu iese în afara "traditiei" noastre anti-crestine: ca orice alt intelectual comunist care si-a marcat timpul smintind mintile saracilor cu duhul, acum el se da "crestin". Dar un crestin mai special, "transcedental": cu sortulet. Nerãspunzând, probabil, unui mai vechi sfat pe care i l-a dat Constantin Noica, sa se lase de scris si sa ramana doar la umplerea burdihanului, el mai are si pretentii de "filosof". Brosurile si insailaturile sale ar fi "Opera". Se spune cã regina Victoria, întrebatã fiind dacã îl preferã ca prim-ministru pe Disraeli sau pe Gladstone, ar fi rãspuns: „Mi-e greu sã mã decid. Când stau de vorbã cu Gladstone, sunt convinsã cã este cel mai inteligent om din lume. Când stau de vorbã cu Disraeli, sunt convinsã cã eu sunt cel mai inteligent om din lume". Se pare cã marea reginã nu s-a putut hotãrî niciodatã, pentru cã, în câteva rânduri, i-a numit succesiv pe cei doi adversari politici ireductibili în fruntea cabinetului ei.

Nu mã pot opri sã nu mã gândesc ce minune este ca regina Victoria nu a avut nesansa de a lua masa cu dl bulibasa Andrei Plesu. Este si Gladstone, si Disraeli si Pinocchio în acelasi timp. La masã cu dl bulibasa Plesu nu ai nici un dubiu cã vorbesti cu cel mai inteligent om din lume care te face sã te simti cel mai inteligent om din lume, chiar daca esti ca mine, un biet lingau. In asta consta marea lui (im)postura. Regina Victoria nu ar mai fi schimbat prim-ministrii atât de des, de frica sa nu vina bulibasa, asta sunt sigur, dar daca ar fi mers in schimb, la origini, in India, eu, trãitor în România începutului de secol 21, as fi contemplat un peisaj intelectual cu mult mai bogat si as fi fost mai putin sedat, chiar simtind cat imi lipseste macar un dram de inteligenta.

O fi domnit ea peste cel mai vast imperiu din istoria lumii, lipsita de intoxicarea bulibasei, dar n-a fost regina Victoria si n-ar putea sa fie nici catelusa sa asa de proasta precum sunt eu...

La multi ani, iubite conducator!

Bahtalo praleo!

Acesta este un pamflet avand ca sursa de inspiratie scarbosul Omagiu original adus Marelui Carmaci de catre pupincuristul

Friday, August 22, 2008

Trecutul nu se prescrie: Minciunile lui Magureanu se pupa cu minciunile lui Plesu si Iliescu

Fostul director al SRI a continuat, intr-o confruntare cu Ioan Talpes pe postul Realitatea TV, sa-si prezinte trecutul in mod fals

ZIUA a reusit sa declanseze un proces benefic pentru aflarea adevarului despre evenimentele din decembrie 1989 si purificarea serviciilor de informatii romanesti de cartite ale KGB, pornind de la un studiu aflat pe site-ul CIA despre reforma serviciilor de informatii in Europa de Est. Realitatea TV a preluat subiectul si i-a adus fata in fata pe doi dintre protagonistii acestui proces, dupa cum apar in analiza semnata de expertul american Larry Watts, un bun cunoscator al mendrelor romanesti. Este vorba de Virgil Magureanu, primul sef la SRI si Ioan Talpes, al doilea sef al SIE dupa Mihai Caraman, fost spion KGB numit in post de Petre Roman, fiul unui agent al NKVD in Romania, Ernest Neulander alias Walter Roman.
Dupa cum a prezentat si Realitatea TV in emisiunea realizatoarei Andreea Cretulescu, in studiul lui Larry Watts se spune ca specificul Romaniei de dinainte de 1989 era ca serviciul secret roman, Securitatea, nu era subordonat KGB, asa cum se intampla in restul tarilor comuniste ci, dimpotriva, avea chiar o unitate contrainformativa care monitoriza agentii sovietici si din blocul comunist, celebra 0110. Cazul primului director al SRI, Virgil Magureanu, alias Imre Astalosz, este tratat intr-un mod special, in sensul ca se afirma ca acesta a fost un ofiter de Securitate care si-a ascuns trecutul pentru a ocupa acest post si intr-o nota de subsol se mai spune ca, dupa 1990, ar fi intretinut relatii nepotrivite si neraportate cu serviciile speciale rusesti, KGB si succesorul lui, FSB, ceea ce i-ar fi deranjat pe americani. Acelasi lucru i se reproseaza, de altfel, si in ce priveste trecutul ante-"revolutionar", dupa cum a fost titrata si emisiunea "Realitatea te priveste": "Magureanu, agent KGB?".
Pe parcursul transmisiei, vizibil contrariat, agresiv si nervos, Magureanu a incercat sa se disculpe, fara sa reuseasca insa.
Prima minciuna

Continuarea la

Vezi emisiunea aici:
Asteptati sa se incarce dupa care mutati cursorul pe banda pana la jumatate.
Vezi si

Procesul comunismului
Conjuratii de la Tescani
23 august 1989: conspiratorii KGB Iliescu si Magureanu la "exilatul" Plesu sub protectia Militiei

In emisiunea Realitatea TV moderata de Razvan Dumitrescu "Realitatea Zilei" din 23 august 2007, scriitorul Tudor Octavian a dezvaluit ca se afla la Tescani atunci cand "exilatul" Andrei Plesu a fost vizitat, sub protectia "organelor", de Ion Iliescu si Virgil Magureanu, la randul sau "exilat" la Focsani. Reproducem in randurile ce urmeaza dialogul dintre Razvan Dumitrescu si Tudor Octavian:

"D-le Tudor Octavian, ultimul 23 august - a fost diferit de celelalte?
Pe 23 august ma aflam la Tescani, casa lui Enescu din Moldova era casa de oaspeti pentru artisti plastici si muzicieni si ne pregateam sa sarbatorim 23 august, adica sa ne imbatam si sa mancam niste mici. Asta era viata intr-o casa de oaspeti. Pe la 6 seara am fost anuntati sa nu iesim din camerele noastre pentru ca vor veni niste oaspeti de seama. Noi eram oaspeti, dar existau si oaspeti mai oaspeti decat noi acolo. Am ramas in camera si dupa 22 decembrie 1989, in timp ce ne uitam la televizor cu sotia mea si se tragea pe-afara, sotia mea imi spune: "Puiu, dar astia nu erau la Tescani?"
Stati putin...
Prin urmare, la Tescani in 23 august seara s-a umplut vidul de putere, s-a facut un fel de pregatire pentru vidul de putere ce avea sa vina dupa 22 decembrie...
... Stati putin, repetati va rog, sa inteleaga lumea: cine era la Tescani pe 23 august 1989?
Eram noi, oaspetii bagati in camera ca sa nu iesim afara, si deodata au inceput sa vina pe aleile parcului, paziti de militia din judetul Bacau...
... Da...
...Pe de o parte niste oficialitati locale, pe de alta parte niste oameni care au facut revolutia. Acolo la Tescani se mai gasea si Plesu, ca exilat. Dar cei care au venit pe alei, din cate imi amintesc eu, au fost figurile de seama, nucleul care in 1989 au...
Era Ion Iliescu acolo?
Eu asa imi amintesc. Acum precis o sa am niste... tin minte de domnul Magureanu ca i-am recunoscut figura. Intelegeti, imi este foarte greu sa dau nume, dar exista oameni care s-au ocupat, au ramas acolo, au administrat. Noi vedeam pe fereastra, asa...
Deci ei de fapt sarbatoreau in acel 23 august un 22 decembrie?
Era un loc unde puteau sa discute in liniste, pentru ca era un loc foarte bine pazit de Securitate. Prin urmare, Securitatea de acolo din judet era in legatura cu militia din judet, cu organele de partid ca sa apere aceasta excursie in grup mic de oaspeti de seama, care au avut o mica discutie. Exista traitori in viata...
Este o premiera ce auzim acum...
Stiti cum este cu memoria asta? Eu am fost in Pekingul subteran, si cand am povestit aici ca am vazut orasul subteran a trebuit sa astept inca trei-patru martori ca sa scrie ce au vazut - ca sa pot sa cred si eu ca am vazut ceea ce am vazut. Asa se intampla cu memoria - totul devine legenda si divagatie: aaa! ce-ai vazut? la ce distanta erai? incepe chestiunea medico-legala - erai singur? poate ca iti era foame si datorita faptului ca ai pierdut masa ai inceput sa ai halucinatii, poate ca ai vazut retroactiv. Poate ca eu am vazut gresit - dar sotia mea imi spune: "Puiu, dar toti astia nu erau in seara aia acolo?". Care toti astia? - cativa din ei... Dar Magureanu se gasea la Focsani exilat...
E incredibil: cum de exilatii erau oaspeti de seama?
Dar va raspund eu imediat: cum de a ajuns Bacaul judetul numarul 1 al tarii imediat dupa 1989? Cum a ajuns Bacaul sa conduca Romania?"

Plesu a contestat furibund
Informatia-bomba a martorului ocular al acestei intalniri conspirative, scriitorul Tudor Octavian, nu este noua pentru ZIUA, insa vine ca o noua confirmare a profesionalismului nostru. In decembrie anul trecut, ZIUA a organizat o conferinta publica intitulata "Adevarul despre Decembrie 1989" cu istoricul Alex Mihai Stoenescu drept invitat special, in care acesta a afirmat exact acelasi lucru. Informatiile lui Stoenescu proveneau chiar din mediile serviciilor secrete care monitorizau inainte de 1989 activitatile conspiratorilor KGB. In urma publicarii acestei relatari, Andrei Plesu s-a grabit sa o conteste cu aplomb, afirmand ca nu l-a cunoscut pe Ion Iliescu inainte de decembrie 1989. Reputatul istoric Alex Mihai Stoenescu a fost silit apoi sa-i improspateze memoria lui Andrei Plesu, "membru in ceea ce Corneliu Coposu numea guvernul neocomunist al Romaniei" si oficial in toate guvernarile Romaniei de dupa 1989. El amintea ca tot Corneliu Coposu declara presei franceze in ianuarie 1990: "Cei mai multi dintre membrii CFSN sunt comunisti deveniti disidenti, fie pentru ca se plictisisera de comunism, fie pentru ca au fost aruncati in dizgratie".

"Autopsia loviturii de stat romane"

Stoenescu exemplifica apoi cu o alta sursa redutabila, jurnalistul si cercetatorul Radu Portocala, demis de Horia-Roman Patapievici din functia de director al Institutului Cultural Roman din Paris dupa ce si-a pus intrebarea de ce ICR finanteaza tiparirea unor carti cu o suma exagerata si care nu se vor vinde niciodata, printre autori numarandu-se si Plesu.
"Este normal sa te pretinzi doar un istoric de arta visator, si nu un tovaras conspirator. Dar, in legatura cu relatiile "ministrului mineriadei" avute ante-1989 cu Ion Iliescu, acestea sunt consemnate, inca din 1990, in lucrarea cercetatorului Radu Portocala "Autopsia loviturii de stat romane", aparuta la Paris: "Intre timp, in Romania, structura de inlocuire se plaseaza in pozitie de asteptare. Moscova a dat unda verde. Foarte probabil, prin intermediul lui Brucan si Militaru, dar, fara indoiala, si prin anumiti ofiteri de Securitate, aflati sub controlul direct al KGB. Contactele se multiplica. (...) In august (Iliescu n.a.) se deplaseaza in satul Tescani, pentru a se intalni cu Andrei Plesu, actualul ministru al Culturii, aflat, atunci, sub supraveghere la domiciliu. Opinia publica se obisnuise cu ideea ca Iliescu il va inlocui intr-o zi pe Ceausescu.
Nu este corect, insa, ca, in epoca transparentei, sa-ti falsifici trecutul. Prea sigur pe sine, dl. Plesu uita si de participantii, si de martorii - doriti sau nedoriti - ai intalnirii "secrete" avuta loc in 1989, la frumoasa vila a printesei Maruca Cantacuzino, unde era "exilat" viitorul ministru. Domnul senator si euro-parlamentar Eugen Mihaescu, fost consilier al presedintelui Ion Iliescu, ne-a oferit o declaratie punctuala despre relatarea personala a domnului Ion Iliescu privind vizita sa la Tescani, in 1989, motiv (si) pentru care a avut ulterior motivatia de a-l numi pe Andrei Plesu ministru in guvernul sau neocomunist. Pentru ale carui actiuni este acum anchetat de Procuratura Militara.
Altfel, este normal si chiar recomandabil ca intelectualii romani sa se intalneasca cu spionii sovietici. Acest fapt se intampla in mod curent in toate tarile civilizate; numai romanii sunt niste comunisti inapoiati care nu inteleg libertatile democratice. In aceeasi ordine de idei, Polonius nu este un material radioactiv, ci numele unui personaj din Hamlet
", incheia Stoenescu precizarea sa. (D.E.)
Citeste mai mult:
Mana Moscovei
http://www.ziua.net/display.php?data=2006-12-22&id=213269
Domnul Stoenescu minte
http://www.ziua.ro/display.php?id=215163&data=2007-02-01
Stoenescu: domnul Plesu are dreptate
http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-01-30&id=215030
Autopsia loviturii de stat
http://www.ziua.ro/display.php?id=213291&data=2006-12-23
Limbile didirambice asmutite asupra dosului "domnului profesor", "apostolul aurorei posttotalitare": "Nu mă pot opri să nu mă gândesc că regina Victoria nu a avut şansa de a lua masa cu dl Andrei Pleşu. Este şi Gladstone, şi Disraeli în acelaşi timp...".
Ceausescu, sa ne ierti, ca-n decembrie am fost... fierti!
Excepţia Bulibasa Andrei Pleşu
Cotidianul 21 Aug 2008 Sever Voinescu

Thursday, August 21, 2008

Rafuiala la Realitatea TV: Magureanu contra Talpes. Serviciile romanesti intre KGB si CIA. Azi, incepand cu orele 22.00. La Andreea Cretulescu

Avea dreptate regretatul Mihai Pelin: Trecutul nu se prescrie. Jurnalistii au datoria sa scoata adevarul la lumina. Aceasta am incercat si noi prezentand situatia legata de KGB si trecutul lui Virgil Magureanu, reliefata intr-un studiu al expertului Larry Watts despre reforma serviciilor secrete din Est, aflat pe site-ul CIA. Se pare insa ca, uneori, jurnalistii care vor adevarul sunt considerati din start drept "suspecti". Suspectul Victor Roncea este prezent asta seara alaturi de Andreea Cretulescu pentru a incerca impreuna cu Ioan Talpes si Virgil Magureanu sa defineasca intensitatatea mai multor tonuri de gri din biografia fiecaruia si istoria recenta a Romaniei. Perioada cea mai intunecata ramane oricum cea a "evenimentelor din decembrie 1989", asemanatoare intr-o masura cu invazia sovietica de acum 40 de ani din Cehoslovacia. Agentii sovietici au jucat un rol extrem de important in ambele operatiuni. Generalul Ion Stanescu poveste ce stie. Putin mai jos un scurt fragment video despre 1968-1989 si generalul Nicoale Militaru. Culmea, fostul sef al CSS l-a incadrat pe Magureanu in Securitate, in 1972 si tot el s-a ocupat si de cazul "corbului" Nicolae Militaru, un agent GRU si un criminal ordinar, aflat impreuna cu Ion Iliescu si Virgil Magureanu la carma "Frontului Salvarii Nationale", in momentul in care s-a decis spargerea Unitatii speciale anti-KGB 0110. Dar, despre toate acestea intr-o emisiune mult prea scurta, incepand cu ora 22.00, la Realitatea TV.
Despre unul din motivele nervilor lui Virgil Magureanu - poreclit "Sarpele cu ochelari" - cititi mai jos.

Generalul Stanescu despre cazul Corbu
video

O convorbire care l-a enervat rau pe fostul sef al SRI:
„Să nu vă imaginaţi că Kryucikov sau Primakov veneau prin 90 la Bucureşti! La data aceea, noi eram consideraţi tot o formă de gubernie, tratată de grade inferioare !”

In urmă cu trei săptămâni, cotidianul “Ziua” lansa pe prima pagină un articol bombă, sub titlul “ Încăierarea tartorilor” în care autorul, Victor Roncea, pornea de la un studiu al CIA semnat de istoricul american Larry Watts , sub titlul “Reformele de Intelligence din democraţiile în devenire ale Europei”. Jurnalistul de la Ziua a preluat o serie de extrase din analiza lui Watts, pe care-l aprecia ca fiind “un fin specialist pe spaţiul şi problematicile răsăritului european , apropiat de valorile româneşti încă din anii 80”, reamintind că analistul a fost la un moment dat şi consultant special al lui Ioan Talpeş, pe vremea când acesta din urmă era consiler prezidenţial. Publicarea acestui material a generat o polemică, iscată de faptul că fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, acuzat de Watts de colaborare cu serviciile secrete sovietice, punea afirmaţiile analistului american pe seama lui...Ioan Talpeş, în calitatea sa de fost şef al SIE! Ulterior, jurnalistul Victor Roncea a solicitat şi punctul de vedere al actualului senator, dar cum interviul acordat telefonic de Ioan Talpeş nu a văzut lumina tiparului în cotidianul „Ziua” a fost pus de preşedintele UPSC la dispoziţia noastră, cu solicitarea de a fi publicat în săptămânalul „Independent”.
Iată transcrierea lui integrală.
Victor Roncea : Alo, vă salut excelenţă, Victor Roncea sunt.
Ioan Talpeş: Da, domnu’ Roncea, vă rog.
V.R. V-am sunat când am terminat şi eu treaba …
I.T: Asta-i viaţa.
V.R.: Da, mă scuzaţi, ca am fost prea prins. Nu v-a parvenit articolul între timp… .
I.T.: Nu, eu sunt într-o zonă în care e foarte dificil... Sunt în zona Cernei, unde trebuie să faci vreo 30 de kilometri ca să iei un ziar.
V.R. Am înţeles. Eu aş vrea totuşi să dăm în ziar şi opinia dvs., pentru că atunci s-a exprimat doar dl. Măgureanu şi eu aveam un telefon al dvs. care probabil nu mai e valabil şi nu v-am putut găsi. În principiu, este vorba despre un studiu scris de Larry Watts privind serviciile secrete din zona asta a Răsăritului european, de după căderea comunismului. Şi el spune aşa: că specificul României faţă de celelalte ţări este că la noi serviciul secret avea chiar unităţi împotriva KGB şi nu era subordonat KGB-ului precum în celelalte state.
I.T. Sunt total de acord cu ce a scris dl. Watts. Chiar dacă dvs. şi preopinentul pe care l-aţi întrebat nu credeţi, eu pot să vă spun în plus – şi vă dau cuvântul meu de onoare - că nu am văzut acest studiu.
V.R. Staţi liniştit, eu vă cred.
I.T. Nu, dar eu vă spun fără nici un fel de reţinere. Dacă da, foarte bine … dar aşa, nu l-am văzut.
V.R. El mai scrie despre influenţa pe care o aveau anumiţi agenţi KGB şi GRU în lumea intelectuală şi printre disidenţii din România şi că au acţionat mai bine prin disidenţi şi intelectuali decât prin membri ai serviciilor secrete.
I.T. Şi eu cred acelaşi lucru.
V.R.: După care ajunge şi la schimbări, evident, şi spune, mă rog, că la SIE era Caraman care era cunoscut drept agent KGB şi a fost înlăturat doar în ‘92 şi că la SRI primul director a fost Măgureanu, care şi-a ascuns trecutul, respectiv cel de ofiţer al Securităţii.
I.T.: Da, aici nu ştiu care este problema. Dl. Măgureanu a spus că n-a fost ofiţer?
V.R.: Larry Watts spune că doar presa a deconspirat, după care el şi-a dat nişte extrase din dosar în presă, dar Măgureanu îl contrazice, afirmând că nu este adevărat, că el încă din ianuarie sau februarie ‘90 i-a dat un interviu lui Hurezeanu în care i-a spus totul despre trecutul lui de securist. Sincer să fiu nici eu nu îmi aduc aminte de interviul acesta.
I.T. Înseamnă ca dl. Hurezeanu a fost foarte, foarte, foarte confidenţial.
V.R. Da, da. O să-l sun şi pe dânsul oricum.
I.T. Deci, dl. Hurezeanu a fost foarte confidenţial, dacă aveţi ceva de notat din partea mea. Pentru că, până la momentul în care dl Măgureanu nu a mărturisit publicându-şi dosarul, până atunci eu, spre exemplu, nu am ştiut.
V.R. Nici eu, deşi, evident, urmăream la vremea aceea cu foarte mare atenţie, tot. Revenind, ce mai scrie Larry Watts şi-l deranjează pe dl. Măgureanu este că Statele Unite au fost deranjate de faptul că el s-a întâlnit în secret cu Primakov la Bucureşti şi că nici autorităţile româneşti nu au ştiut, ci au fost informate despre acest lucru doar în 2003, chiar de către americani, despre întâlnirile secrete ale lui Măgureanu cu diverşi ai KGB-ului şi SVR-ului. Dl. Măgureanu îl contrazice, spune că „mănâncă borş”, ca să-l citez exact. Şi că nu e adevărat, că el s-a întâlnit cu Primakov prima dată când a venit acesta oficial la Bucureşti, în ‘94.
I.T. Aici sunt de acord cu dl Măgureanu.
V.R. … şi că nu s-a mai întâlnit înainte niciodată.
I.T. Eu sunt de acord că nu s-a mai întâlnit înainte niciodată cu dl Primakov. În acelaşi timp, dacă e să fim corecţi, dl Măgureanu s-a întâlnit cu altcineva sau cu alţii din zona aceea, a serviciilor sovietice.
V.R. Da, cred că despre asta este vorba. Pentru că aici, probabil e o greşeală a documentaristului lui Larry Watts, care în nota asta de subsol îl pune pe Primakov. De fapt zice că s-a întâlnit cu şeful KGB, Evgeni Primakov.
I.T. Nu, nu. Cred că e o greşeală.
V.R. Şi eu cred la fel, că omul s-a grăbit şi nu l-a trecut pe ăsta, Vladimir Kryucikov, cum îl chema pe ală.
I.T. Nu, nu, să nu vă imaginaţi că Kryucikov sau Primakov veneau prin ‘90 la Bucureşti! Nu, pentru că ei jucau tare atunci în România, iar la data aceea, noi eram consideraţi tot o formă din aceasta de posibilă gubernie, tratată de grade inferioare.
V.R. Da, probabil că au fost alţii pentru că în acelaşi timp, ştiu că la prima vizită oficială…
I.T. Ce v-am spus este oficial: tratată de grade inferioare.
V.R. Am reţinut. Oricum, americanii au fost deranjaţi, pentru că la prima vizită oficial a lui Măgureanu în Statele Unite l-au ţinut într-un parc, din câte am înţeles, l-au plimbat printr-un parc şi nu s-au mai întâlnit până la urmă cu şeful CIA.
I.T. Păi nu ştiu ce avea dânsul cu şeful CIA. Poate trebuiau să-l ducă la şeful FBI-ului.
V.R. Da, cine ştie ce s-a întâmplat.
I.T. Nu se ştie. Pentru că la şeful CIA … mă rog, e dubios. Dar eu am o memorie foarte bună, de istoric, cred că aţi văzut acest lucru.
V.R. Ştiu.
I.T. Şi pentru că se fac în continuare tot felul de alegaţii vizavi de… De pildă, eu nu puteam să-l informez pe dl Watts că s-ar fi întâlnit Măgureanu cu Primakov, la începutul lui ‘90, pentru că eu ştiam cu cine s-a întâlnit! Ar fi fost o dezinformare din partea mea la adresa lui Watts. Asta nu înseamnă că eu m-aş fi considerat vreodată obligat să-l informez pe Watts de unele lucruri. Mă înţelegeţi, nu?
V.R. Absolut!
I.T. Vă spun că eu nu puteam să fac asta! În schimb, când s-a dus dl. Măgureanu - şi asta poate să o confirme şi altcineva, pentru că a fost o chestiune dureroasă sau dură pentru România - a fost în 1994, când a plecat de la Bucureşti, fără să informeze pe cineva, şi nici pe americani - după cele declarate mie de ei - nu au fost informaţi decât când avionul particular a ajuns deasupra SUA şi a cerut să i se permită aterizarea.
V.R. Da.
I.T. Deci, cum să vă spun, lucrurile sunt cu totul de altă factură şi cred că americanii au fost supăraţi şi de această chestiune pentru că lor - mai ales în perioada aceea - nu le convenea ca cineva să le forţeze mâna. Cert este că eu primisem o invitaţie specială la data aceea, chiar din partea şefului CIA şi poate va rămâne în memoria serviciilor eleganţa cu care îmi fusese trimisă această invitaţie, în care se spusese că sunt aşteptat, dacă doresc, la o întâlnire cu şeful CIA pe data de 24 august, iar dacă - citez din memorie - nu pot să vin pe data de 24, atunci să fixez eu ziua sau zilele între 5 şi 25 septembrie. Deci îmi lăsa mie să fixez, cum s-ar zice, programul. De ce mă invitase şi unde era eleganţa? Eleganţa ţinea de faptul că eu, conform actelor pe care le am, apar ca fiind născut pe data de 24 august. Prin urmare, pe 24 august era ziua mea de naştere oficială. Şi deci m-au invitat de ziua mea ca un gest de mare prietenie.
V.R. Da, foarte frumos. Deci el a vrut, într-un fel, să forţeze mâna americanilor să ajungă înaintea dvs.
I.T. Eu mai fusesem de două ori acolo, deci nu era problema să ajungă înainte. Nu ştiu ce a dorit, pentru că fusese informat că nu este aşteptat în Statele Unite.
V.R. Watts mai zice aşa, că el a avut relaţii regulate şi conspirate cu Rusia şi că doar în 2003 autorităţile occidentale le-au informat pe cele române. Nu ştiu de ce numai în 2003 s-a întâmplat asta.
I.T. Nici eu nu ştiu. Dl. Watts probabil are alte surse. Eu nu aveam posibilitatea să-mi dau seama de relaţiile dlui Măgureanu – de la data aceea -cu altă lume, cu alte servicii. Acum, ce-aş mai vrea să vă spun eu dvs.: în 1990 sau 1991, dacă aş privi uşor retrospectiv, aş putea vedea că nu era ceva antinaţional ca să te întâlneşti cu alte servicii. De ce? Pentru că între serviciile americane şi cele încă sovietice la data aceea era o colaborare foarte bună chiar în ceea ce priveşte problematica României. Chestiunea ţine de altceva, în schimb. Mai precis, de ce semnale dădeam noi, ca opţiune. Mă înţelegeţi?
V.R. Da, da.
I.T Iar semnalele pe care le dădeam noi, ca opţiune, ţineau de direcţie, spre cine doream noi să mergem. Şi aici este problema.
V.R. … în ce-l priveşte pe dl. Măgureanu?
I.T. Nu ştiu dacă în ceea ce-l priveşte pe dânsul. Eu nici n-am citit studiul dlui Watts, ca să-mi dau seama. Cert este, că la data aceea eram priviţi cu foarte mare atenţie şi vă mai pot spune ceva - iarăşi, pro memoria - că în februarie ‘90 noi reuşisem un lucru extraordinar: să-i convingem pe americani să se ocupe inclusiv de instruirea celor care erau destinaţi să-i protejeze pe demnitarii români. Vă daţi seama ce însemnă asta!
V.R. Da.
I.T. Asta însemna o colaborare la un nivel extraordinar de încredere. În februarie 1990! Pentru ca după aceea, la sfârşitul lui aprilie sau chiar în luna aprilie, această chestiune să cadă, din motive care cred că ţin de responsabilitatea unor oameni.
V.R. Acum vreau să vă aduc puţin într-o chestiune mai de actualitate. Larry Watts menţionează unitatea asta anti-KGB, anti-STASI, 0110, amintind că a fost reînfiinţată abia în 1994. Între timp, ea în Serviciul Român de Informaţii şi-a schimbat indicativul, ajunsese în ultima perioadă unitatea “Z”. Care a fost desfiinţată acum, cu noua reformă, şi se ridică întrebarea dacă nu mai avem nevoie de o astfel de unitate, în condiţiile în care MI5 şi-a reînfiinţat unitatea cu specific pe spaţiul rusesc şi răsăritean.
I.T. Să ştiţi că aici e dificil ca cineva să se exprime. De ce spun asta? Pentru că una dintre regulile serviciilor speciale este ca ceva să fie desfiinţat, dar să continue.
V.R. Da, să sperăm.
I.T. De aceea, eu - neştiind despre ce este vorba, adică ce s-a întâmplat realmente, pentru că nu am de unde să ştiu ce s-a întâmplat acum, cu desfiinţările sau cu reformele actuale – pot să vă spun că nu cred că putem trage o concluzie doar pe seama unor astfel de informaţii.
V.R. Am înţeles. Bine excelenţă. Va mulţumesc foarte mult.
I.T. Vă salut.
V.R. Toate cele bune. Odihnă plăcută şi numai bine.
I.T. La revedere.
http://www.independent-al.ro/

Scandalul generat de studiul lui Larry Watts a fost preluat si de blogaristul Dan Andronic, care intamplator este si nepot al unui foarte important cadru al DIE/SIE:
Bătălia între spioni : Talpeş spune despre Măgureanu că a colaborat cu ruşii. Ce spune Măgureanu despre Talpeş?
Iulie 21, 2008
I-am cunoscut pe amândoi. Demult. Pe la începutul anilor 90. Talpeş părea un profesor universitar pe lângă Măgureanu. Care îmi amintea de un profesor de filosofie de la un liceu de provincie. Acum, privind retrospectiv, îmi dau seama cât de mult ne putem înşela. Poate că eram influenţat de faptul că Talpeş conducea SIE, o instituţie marcată de o aparentă inteligenţă, iar Măgureanu fosta Securitate, creditată cu o aparentă imbecilitate. Că la SIE se duceau băieţii deştepţi, iar la SRI foştii securişti. De fapt, erau la fel. De corupte. De influenţate politic. De neprofesioniste.
Acum Talpeş spune, prin gura lui Larry Watts, fostul rezident al CIA în România, despre faptul că Măgureanu a colaborat cu ruşii. Că ştia despre întâlnirile lui cu ofiţeri cu grade inferioare, din serviciile de informaţii ruseşti. Ce ne poate spune Măgureanu despre Talpeş? Că a colaborat cu americanii! Şi ce dacă? Asta-i de bine! (Dan Andronic)

Talpes a vrut sa-i raspunda lui Andronic si pentru asta si-a ascutit si brigeagul (vezi mai jos). Insa blogaristul de pe langa Nastase si Tariceanu i-a sters in mod repetat mesajele. Normal. E blogul lui, face ce vrea cu el. Acum Talpes zice ca singurul avantaj in viata al lui Andronic este ca a mostenit si un unchi (v-am spus mai sus ce fel de unchi... nu o sa-i dau functia din respect pentru meserie). Si mai zice ceva de o Unitate...
Iata ce-i scria Talpes lui Andronic. Citez:

Mai baiete,
vezi ca am sa-i cer, oficial, lui R.U. sa-ti deconspire "drepturile" de la Unitate.
I.T.
I) P.S. Nu serviciile erau corupte, neprofesioniste si influentate politic. Unele personaje din servicii. Dovada: recenta convocare de la nunta consumata la Monte Carlo.
II) P.S. la primul P.S. Numai prostii îi confunda pe rusi cu sovieticii, cât despre americani, întreaba-i pe Rosca, Ciorbea si pe ... Sau... mai bine... cauta-i pe sovietici ca sa pricepi trecutul.
I.T.

Am incheiat citatul.
Acum, eu nu imi propun sa sustin nici o parte. Doar le prezint. Intamplator am mare respect pentru unii dintre cei "convocati" - sau poate "convocatori"? -, dupa cum spune poate prea belicos Talpes.

UNICITATE ICERISTĂ - scrie Radu Portocala. Ma gandesc ca pentru Patapievici si Mihaies ar merge si UNITATEA ICERISTA: UM KGB

Trăiesc de 30 de ani în Occident, observator al vieţii politice, colaborator la o sumă de publicaţii, nu dintre cele mai neînsemnate, şi atent, prin forţa lucrurilor, la relaţiile presei cu puterea. Am asistat, de-a lungul acestor 30 de ani, la destule atacuri pe care ziariştii le-au dezlănţuit - de multe ori cu bună dreptate, dar nu totdeauna - fie împotriva unor instituţii, fie împotriva unor personalităţi ale vieţii publice şi, nu o dată, am văzut cariere năruindu-se sub forţa acestor dezlănţuiri, oameni compromişi pentru totdeauna.
Memoria mea n-a înregistrat însă niciodată vreun atac al puterii împotriva presei, vreun proces intentat de un demnitar unei redacţii, vreo polemică între o instituţie publică şi un ziar sau un grup de ziare. Azi, pentru prima oară în 30 de ani, mi-a fost dat să citesc un comunicat emis de o instituţie cu rang de secretariat de stat care atacă presa, o insultă, o denigrează. Notez, fireşte, absurdul situaţiei şi lipsa de logică a instituţiei în cauză: acest comunicat anti-presă este destinat difuzării în presă! Lucrurile se întîmplă - nici nu s-ar fi putut altfel - în România, iar textul respectiv a fost redactat de Institutul Cultural Român.
De doi ani încoace, preşedintele şi vice-preşedintele acestui Institut, dnii Patapievici şi Mihăieş, în totală contradicţie cu statutul lor de demnitari, poartă o luptă acerbă cu Parlamentul, cu guvernul, cu unul dintre partidele de guvernămînt şi cu majoritatea partidelor din opoziţie. Într-o altă ţară, un singur articol de acest fel ar fi fost de ajuns pentru ca ei să-şi piardă imediat funcţiile. Nu însă şi în România. Dl Mihăieş lansează injoncţiuni electorale combinate cu ameninţări la adresa unui partid, dar nimeni nu încearcă să-i explice că aceste ardori, fie ele şi schimbătoare, ar trebui să-l coste postul de vice-preşedinte al ICR dacă România ar fi o ţară normală. Dl secretar de stat Patapievici tinde să se specializeze în intentarea de procese împotriva ziarelor şi televiziunilor care îndrăznesc să-l critice (pornind, probabil, de la principiul leninist "cine nu e cu noi e împotriva noastră") şi nimeni nu îndrăzneşte să-i spună că o asemenea frenezie judiciară e incompatibilă cu funcţia pe care o ocupă. Mă întreb, de altfel, de ce nu porneşte dl Patapievici cîteva procese şi împotriva ziarelor germane care l-au criticat poate chiar mai dur decît cele româneşti. Autorul Patapievici depune o plîngere la CNA pentru că pasajele violente împotriva poporului român din cartea sa "Politice" au fost citate de Antena 3, fără a se ţine seama de foarte tardiva notă de subsol care semnalează că aceste pasaje "nu-l mai reprezintă", iar CNA acceptă şi îşi asumă această formidabilă gogomănie.
Pe scurt, Institutul Cultural Român, prin vocile şi penele şefilor săi, poate critica pe toată lumea, poate contesta instituţiile statului, îşi poate asuma rolul de jandarm politic şi moral (?) al întregii ţări, depăşindu-şi astfel şi chiar încălcîndu-şi atribuţiile, dar nimeni nu are dreptul să cîrtească împotriva acestei groteşti şi totalitare hipertrofieri. Oricine crede altceva decît crede conducerea ICR este "resentimentar", oricine îndrăzneşte să critice funcţionarea acestei instituţii este "neo-comunist" şi "primitiv". În strania ordine instituţională a României de azi, ţîfnosul Institut Cultural Român - în fond, un biet secretariat de stat -, deţinător al adevărului absolut şi paznic al pietrei filozofale, e mai presus de orice şi de oricine, gata oricînd să sară la bătaie împotriva masei crescînde de "resentimentari".
Mărturisesc că, oricît de mult m-aş strădui, nu izbutesc să găsesc vreun echivalent al acestei ciudate instituţii auto-instalate într-o autonomie care îi conferă drepturi ce depăşesc legea - nici în Occident şi nici măcar în România. Chiar dacă e negativă, această performanţă merită să fie salutată.
Radu PORTOCALĂ

The Role of Israel in the Georgian War

by Brian Harring

Georgia became a huge source of income, and military advantage, for the Israeli government and Israeli arms dealers. Israel began selling arms to Georgia about seven years ago, following an initiative by Georgian citizens who immigrated to Israel and became weapons hustlers.
They contacted Israeli defense industry officials and arms dealers and told them that Georgia had relatively large budgets, mostly American grants, and could be interested in purchasing Israeli weapons.
The military cooperation between the countries developed swiftly. The fact that Georgia's defense minister, Davit Kezerashvili, is a former Israeli who is fluent in Hebrew contributed to this cooperation. “We are now in a fight against the great Russia," he said, "and our hope is to receive assistance from the White House, because Georgia cannot survive on its own. “
Kezerashvili’s door was always open to the Israelis who came and offered his country arms systems made in Israel. Compared to countries in Eastern Europe, the deals in this country were conducted fast, mainly due to the pro-Israeli defense minister's personal involvement.
The Jerusalem Post on August 12, 2008 reported: “Georgian Prime Minister Vladimer (Lado) Gurgenidze(Jewish) made a special call to Israel Tuesday morning to receive a blessing from one of the Haredi community’s most important rabbis and spiritual leaders, Rabbi Aharon Leib Steinman.” The Prime Minister of Georgia, principally a nation of Orthodox Christians called Rabbi Steinman saying ‘I’ve heard he is a holy man. I want him to pray for us and our state.’
Among the Israelis who took advantage of the opportunity and began doing business in Georgia were former Minister Roni Milo and his brother Shlomo, former director-general of the Military Industries, Brigadier-General (Res.) Gal Hirsch and Major-General (Res.) Yisrael Ziv.
Roni Milo conducted business in Georgia for Elbit Systems and the Military Industries, and with his help Israel's defense industries managed to sell to Georgia remote-piloted vehicles (RPVs), automatic turrets for armored vehicles, antiaircraft systems, communication systems, shells and rockets.
The Ministry of Defense of Israel had supplied the Georgian government their Hermes 450 UAV spy drones, made by Elbit Maarahot Systems Ltd, for use, under the strict control of Israeli intelligence units, to conduct intelligence-gathering flights over southern Russia and, most especially into a Iran, targeted for Israeli Air Force attacks in the near future.
Two airfields in southern Georgia had been earmarked for the use of Israeli military aircraft, intended to launch an attack on identified targets relating to Iranian atomic energy projects. This attack was approved by President Bush in an undertaking with the government of Israel signed in Washington, D.C., on July 4, 2006.
The thrust of this top secret agreement was that the Israeli government would have “free and unfettered use” of unspecified Georgian airfields, under American control, onto which they could ferry fighter-bombers which then could fly south, over Turkish territory (and with clandestine Turkish permission) to strike at Tehran. The distance from Georgia to Tehran is obviously far less than from Tel Aviv.
No one expected that these attacks would completely destroy Iranian military or scientific targets, but there would be the element of complete surprise coupled with serious property damage which might well interdict future Iranian atomic development and certainly serve as a serious warning to Iran not to threaten Israel again. Using Georgian bases, with the consent and full assistance of, the United States, would make such an attack much more feasible that attempting to fly from Israeli bases with overflights that might have serious regional diplomatic consequences.
Now, thanks to the irrational actions of the thoroughly unstable Georgian president, all of these schemes have collapsed and it is now believed that the Russian special forces have captured, intact, a number of the Israeli drones and, far more important, their radio controlling equipment. In the main, Israeli military and intelligence units stationed in Georgia were mostly composed of Israel Defense Force reservists working for Global CST, owned by Maj. Gen. Israel Ziv, and Defense Shield, owned by Brig. Gen. Gal Hirsch. "The Israelis should be proud of themselves for the Israeli training and education received by the Georgian soldiers," Georgian Minister Temur Yakobashvili.
By this manner, Israel could claim that it had a very small number of IDF people in Georgia “mainly connected with our Embassy in Tiblisi.” The Russians, however, were not fooled by this and their own intelligence had pinpointed Israeli surveillance bases and when they went after the Georgians who invaded South Ossetia, units of the Russian air force bombed the Israeli bases in central Georgia and in the area of the capital, Tbilisi. They also severely damaged the runways and service areas of the two Georgian airbases designed to launch Israeli sir force units in a sudden attack on Iran.
Israel is currently a part of the Anglo-American military axis, which cooperates with the interests of the Western oil giants in the Middle East and Central Asia.
Israel is a partner in the Baku-Tblisi- Ceyhan pipeline which brings oil and gas to the Eastern Mediterranean. More than 20 percent of Israeli oil is imported from Azerbaijan, of which a large share transits through the BTC pipeline. Controlled by British Petroleum, the BTC pipeline has dramatically changed the geopolitics of the Eastern Mediterranean and the Caucusus:
"[The BTC pipeline] considerably changes the status of the region's countries and cements a new pro-West alliance. Having taken the pipeline to the Mediterranean, Washington has practically set up a new bloc with Azerbaijan, Georgia, Turkey and Israel, " (Komerzant, Moscow, 14 July 2006)
While the official reports state that the BTC pipeline will "channel oil to Western markets", what is rarely acknowledged is that part of the oil from the Caspian sea would be directly channeled towards Israel, via Georgia. In this regard, a Israeli-Turkish pipeline project has also been envisaged which would link Ceyhan to the Israeli port of Ashkelon and from there through Israel's main pipeline system, to the Red Sea.
The objective of Israel is not only to acquire Caspian sea oil for its own consumption needs but also to play a key role in re-exporting Caspian sea oil back to the Asian markets through the Red Sea port of Eilat. The strategic implications of this re-routing of Caspian sea oil are far-reaching
What has been planned, is to link the BTC pipeline to the Trans-Israel Eilat-Ashkelon pipeline, also known as Israel's Tipline, from Ceyhan to the Israeli port of Ashkelon.


The unmanned Israeli clandestine surveillance drones are a favorite of intelligence agencies world-wide. Their most popular drone is the Hermes 450 drone aircraft.
The Hermes 450 is a large, capable 450 kg spy drone manufactured by Elbit Systems of Israel. Able to stay airborne for a maximum of 20 hours, it has a 10.5 metre wingspan and is 6.1 metres long. It can carry a variety of different surveillance packages, including the CoMPASS (Compact Multi-Purpose Advanced Stabilised System), which is a combined laser marker and infrared scanner.
Elbit also offers Hermes with the AN/ZPQ-1 TESAR (Tactical Endurance Synthetic Aperture Radar) from Northrop Grumman of the US, a ground-sweeping radar which can detect objects as small as one foot in size and pick out those which are moving from those which aren't. Radars of this type are essential for full bad weather capability, and help a lot with scanning large areas of terrain. Electro-optical scanners such as CoMPASS tend to offer a "drink-straw" view of only small areas in detail. The TESAR is the same radar used in the hugely successful "Predator" drone, in service for several years now with the US forces.
The U.S. Army has a drone trainng school located at Ft. Huachuca, Arizona, an iintelligence center located 10 miles from the Mexican border and the home of massive telephonic intelligence intercept units, aimed at Central and South America. At present there are 225 soldiers, reservists, and National Guardsmen training at this school. And on the faculty are three Israeli specialists This unit is not destined for the middle east or even Pakistan; it has been set up to conduct surveillance of northern Mexico. There are two reasons for wanting to watch our southern neighbor. The first is to watch for great treks of illegal aliens but the second, and most important, is to conduct reconnaissance of territory over which American military units might be traversing in any punitive actions that could very, very well be triggered by the growing political instability in Mexico, caused by a growing struggle between the central government and the very powerful Mexican-based drug lords, who are wreaking havoc in that very corrupt country.
If a highly irate CIA employee, complaining of “excessive Israeli influence” in his agency, had not passed on files of information to the Russians late last year in Miami, in all probability, we would be reading about a stunning Israeli attack on Tehran. Now, the Iranian anti-aircraft missile batteries, supplied and manned by Russian “technicians,” have the probable coordinates of such an Israeli surprise attack, from the north, which would give the defenses of Tehran a vital heads-up.



August 17, 2008

Wednesday, August 20, 2008

"Ii primeam pe rusi cu foc de arma"



Generalul Ion Stanescu despre agentii NKVD-KGB-GRu din Romania, inclusiv tatal lui Vladimir Tismaneanu si tatal lui Petre Roman


Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia

Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman in­ceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hota­rat infiintarea unitatii specia­le anti-KGB, STASI si AVO UM 0110. Numita initial "Gru­pa 20", urmasa unitatii 0110 in SRI purta indicativul "Z" si a fost recent desfiin­tata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si ince­teze activitatea anti-roma­neasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972.
21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti?
ZIUA: "Ii primeam pe rusi cu foc de arma"

Nistrule, apa vioara, face-te-ai neagra cerneala!



Grigore Lese - Nistrule, apa vioara

Banner in Caucaz: "Anul Transnistriei" in Osetia de Sud

ZIUA:Transnistria este la o scanteie de razboi

"Surprize-surprize" prin GUAM. Iuscenko, Basescu si Voronin pupat piata independentei in numele "licuriciului"

Vezi: Voronin nu mai vorbeste despre limbi diferite, ci de "surprize placute pentru societatile de pe ambele maluri ale Prutului "
Foto: Sorin Lupsa, presidency.ro

Tare! Patriciu isi face trust de presa si in Ucraina. Urmeaza Moldova.

Rompetrol Holding, actionarul majoritar al companiei media Adevarul Holding, a preluat tabloidul ucrainian Blic, informeaza publicatia rusa Kommersant, citata de portalul mediabusiness.com.Tabloidul a fost cumparat de la trustul Ringier. Elvetienii au renuntat la acest ziar, cu care si-au facut intrarea pe piata ucrainiana, deoarece a fost un esec.In Romania, dincolo de afacerile din domeniul energetic, omul de afaceri detine si un trust de presa. In portofoliul Adevarul Holding se afla publicatiile Adevarul, Click!, Dilema Veche, Dilemateca si Romania Literara, precum si cateva societati de distributie a presei si de monitorizare.Despre posibila extindere a trustului peste hotare se vorbeste in Romania inca din primavara acestui an. Primele vesti au aparut in martie, in urma unei intalniri la varf a top-managementului trustului. La vremea respectiva, Razvan Corneteanu, directorul general al trustului, a refuzat sa precizeze care sunt publicatiile sau tarile vizate.
Sursa: Ziare.com

www.SOSGeorgia.info

http://www.sosgeorgia.info/
Zeci de persoane s-au adunat miercuri in fata Ambasadei Rusiei la Bucuresti pentru a protesta impotriva interventiei militare ruse in Georgia. La manifestatie au participat in jur de 40 de oameni, in majoritate membri ai Asociatiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 si ai Asociatiei pentru apararea drepturilor si refugiatilor dar si a altor organizatii. Este cea de a doua manifestatie de acest gen dupa ce, in urma cu aproximativ o saptamana, o actiune similara s-a desfasurat dupa acelasi scenariu. Manifestantii au tinut sa isi exprime indignarea vizavi de agresiunea Moscovei asupra teritoriului georgian. De asemenea, acestia au criticat atitudinea Guvernului si, in special, cea a Ministerului Afacerilor Externe care nu au reactionat la aceste evenimente. Printre participantii la acest protest s-au numarat si fostul edil al Capitalei, Viorel Lis, si fostul ministrul al Integrarii, Ioan Herlea. Mitingul s-a desfasurat pe parcursul a aproximativ 30 de minute si nu s-au inregistra incidente

Constanta: "Rusia, nu uita, Georgia nu e a ta!"

Lumanari aprinse in memoria victimelor razboiului din Georgia
In paralel cu actiunea de la Bucuresti, circa 20 de persoane au protestat, miercuri, in fata Consulatului Rusiei din Constanta, cerand oprirea invaziei rusilor in Georgia.
"Ce se petrece in Georgia este o deviere de la normele dreptului international, o incalcare a celor mai elementare principii ale umanitatii. Acolo mor oameni nevinovati. In niciun fel nu se justifica agresiunile rusilor impotriva civililor nevinovati, a copiilor, a femeilor. Practic, este linsat un intreg popor", a declarat vicepresedintele Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor, Mihai Rapcea.
Acesta a mentionat, pentru Agerpres, ca nimeni de la Consulatul Rusiei nu a stat de vorba cu protestatarii.
"Nu ne surprinde gestul lor pentru ca miercurea trecuta, cand am protestat la Bucuresti, in fata Ambasadei Rusiei, am primit raspuns ca dansii nu au nimic impotriva protestului atat timp cat autoritatile romane ne permit acest lucru. Dar nu s-au pronuntat in niciun fel referitor la doleanta noastra ca Rusia sa opreasca masacrul din Georgia", a afirmat Mihai Rapcea. Protestatarii au scandat "Rusia, nu uita, Georgia nu e a ta" si si-au exprimat, la portavoce, punctele de vedere in legatura cu razboiul din Georgia.
Madalin NECSUTU
ZIUA: VIDEO de la protest la
"Asalt" asupra Ambasadei Rusiei de la Bucuresti

Tuesday, August 19, 2008

Azi, ora 11, Ambasada Rusiei, sos Kiseleff. Vino cu o lumanare. Pentru jurnalistii ucisi si raniti pe front, pentru victimele razboiului din Georgia

Cameramanul Stan Storimans in bratele colegului sau de la RTL Olanda, Jeroen Akkerman

Stan Storimans - cameraman olandez -ucis de bombe cu fragmentatie in 12 august

Giga Chikhladze - jurnalist georgian -impuscat in 10 august (Alanya-TV)

Alexander Klimchuk-jurnalist georgian-impuscat in 10 august (Itar-Tass - Georgia)

Tamara Urushadze - jurnalist georgian - ranita in direct in 14 august (Televiziunea Georgiana)
Doar cateva dintre victime...

Monday, August 18, 2008

Ziarul ZIUA se scutura de spagari si tablagii

Am evitat, pana acum, sa vorbesc despre afacerile murdare - unele chiar de stat (sau mai degraba de state straine) - derulate in interiorul si in jurul ziarului ZIUA. Autori: unii, simpli gainari, spagari si turnatori atat la MI cat si prin mediul infractional (oricum, cele doua zone se suprapun uneori la perfectie); altii, informatori reciclati ai Securitatii plin de fumuri si, mai nou, pusi pe tunuri, secondati de ofiteri de informatii acoperiti, de tradatori sau agenti de influenta ai unor diverse grupuri sau state neprietene Romaniei. Cum se practica pentru selectie in astfel de cazuri, este vorba de personaje nevertebrate, lipsite de orice criteriu moral sau deontologic si, in cel mai bun caz, cazute adanc in propria mediocritate din fundul curtii presei dambovitene. Asta-i colcaiala de pe langa orice ziar bun. Dar, cand se-mpute prea tare, soseste momentul curateniei.
Asa ca nu va speriati: am scapat, la timp, de cartitele auto-deconspirate, as putea spune din prostie dar si din lacomie. Inainte ca acestea sa submineze complet ziarul, prin neprofesionalism cronic combinat cu ordine "superioare". E adevarat: mai urmeaza si alte patrupede, la rand, de dat de-a dura pe toboganul anonimatului etern. Le stiu si eu si cine mai trebuie foarte bine. Tragand o coada de naivi dupa cometa amagirilor, unele si-au gasit deja un alt loc de capusat, pana se va termina si cu alegerile care vin si li se va subtia ziarul si salariul pana la invizibilitate. Vor incerca apoi sa-si ofere serviciile de mercenariat pe la alte porti. Infractori cu pretentii de magnati sunt destui.
Nu as fi deschis acest subiect - vorba aceea: despre morti numai de bine! - daca n-as fi aflat ca, desi departe, undeva, pe soseaua de centura a presei - ca sa citez un clasic - continua sa-si justifice impotenta si hotia prin raspandirea unor minciuni diversioniste legate de ZIUA. Si nu m-ar fi deranjat daca nu as fi constatat ca actiunile lor vin in completare si continuitate cu altele, atat din interiorul cat si din exteriorul ziarului, care au ca tinta finala chiar distrugerea ZIUA.
Recent, m-am intalnit cu un personaj cunoscut in mediile de informatii romanesti si euro-atlantice ca fiind un agent de influenta al unei puteri straine, adversare sau, sa-i spunem, concurente NATO si SUA. Problema acestuia era aceeasi cu cea a "colegilor" nostri, disparuti: ziarul ZIUA sa moara, ca si Zetul. Cu tunurile pe el! Motivatia lui - rival dar cinstit -, se pupa cu a celor dusi, desi acestia o spun sub alte forme: pentru ca ZIUA urmareste prea atent miscarile Rusiei in egala masura cu problemele reale ale Romaniei.
Intr-adevar, nu putine lucrari publicistice sau teze de doctorat de la stiinte politice, relatii internationale, informatii sau studii de securitate, au la baza analizele complexe ale ziarului ZIUA. Cam tot ce se putea spune despre ceea ce se intampla chiar acum, la cateva sute de km de Romania, in Rasaritul Romanesc si spatiul extins al Marii Negre, s-a scris deja in ZIUA. Mare parte din iesirile publicistice de azi, legate de renasterea URSS, sunt copii palide ale celor publicate de ZIUA cu hat, luni si ani in urma. Ce era de previzionat am previzionat. Si, aici vroiam sa ajung: o vom face in continuare, pentru mult timp, in spiritul unei traditii deja consacrate, care face expertii de la ambasade si guverne straine, Cotroceni sau Palatul Victoria, servicii sau Parlament, romanii din tara, din jurul tarii si de peste Ocean, sa se informeze pe aceste problematici in primul rand de la noi. Asta e o certitudine de peste capul tuturor maruntilor colportori si diversionisti de cartier cu voci murdare si pretentii de figuranti prin presa romana.
ZIUA ramane unul dintre cele mai puternice ziare romanesti, nationale, in ciuda repetatelor incercari de minare si subminare de pana acum sau a celor care vor urma, fara indoiala. Suntem in plin razboi informational si ne simtim perfect: armurile sunt demult tintuite. Iar tonul acid sau grav al ziarului va fi dat in continuare de o pleiada de maestri de care nu poti sa te desparti, printre care Sorin Rosca Stanescu sau Serban Orescu, alaturi de care se afla si mai vin alti politicieni si analisti de marca. Pixuri drept arme si satisfactii urmate de remuneratii pe masura avem destule cat sa dam si altora, daca e cazul, cu placere, cate o Moneda Unica Europeana.
Ca sa nu ramanem doar la nivelul aluziilor voi reveni aici, cat de curand, cu nume si exemple cat se poate de concrete.

Test pentru gasca Badin-Tismaneanu: unde si langa cine au fost facute aceste fotografii recente cu generalul Iulian Vlad?

ICR nu poate fi mai presus decat MAE sau SRI

Financial Times evoca neregulile financiare de la ICR
Scandalul ICR si "cazul Patapievici" vor fi analizate de o Comisie de ancheta a Senatului formata atat din membri ai Comsiei pentru Politica Externa cat si din cei ai Comisiei pentru Cultura, a anuntat azi presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu. Din aceasta Comisiei vor face parte senatori ai tuturor partidelor politice reprezentate in Parlamentul Romaniei. Scopul acestei anchete nu este legat de discutarea valentelor artistice ale expozitiei de la ICR-NY dupa cum incearca sa acrediteze diversionisti profesionisti care dezinformeaza inclusiv prin intermediul unor canale straine, ne-au declarat surse din Senat. Despre acestea se exprima criticii de arta, cum ar fi Pavel Susara. Acesta, care e si expert al Ministerului Culturii, a explicat cel mai clar fondul protestului comunitatii romanesti de la New York in contrapondere cu initiativa organizatorilor. Pavel Susara afirma urmatoarele, intr-o declaratie televizata: "Nu avem o lume unitara. Avem o lume care traieste pe paliere diferite. Si fiecare palier are un alt orizont de asteptare. Daca celui care asteapta mesaj academic ii dai "street art" , atunci el va reactiona asa cum s-a reactionat la New York. Daca unui ascultator de muzica inalta, un ascultator de Mozart sa spunem, i-l dai pe Adrian copilul minune, va fi profund ofuscat, in simultaneitate cu un alt ascultator care abia asteapta sa asculte o manea."
Scopul anchetei Senatului priveste cheltuirea fondurilor publice ale contribuabilului roman in contextul in care s-au sesizat situatii financiare neclare, cuprinse si in concluziile mai multor Rapoarte ale Curtii de Conturi, semnalate atat de ziarul ZIUA cat si de Financial Times, editia germana, in articolul despre un "dezastru romanesc de PR", intitulat "Securitate, Sex und Swastika". Financial Times evoca protestele scriitorilor germani Richard Wagner si Herta Muller care acuza "amnezia colectiva" inoculata prin "exportul de turnatori" realizat de conducerea ICR prin trimiterea impostorului Sorin Antohi si a informatorului Andrei Corbea Hoisie la o Scoala de vara de la Berlin. Totodata, renumitul cotidian expert in aspecte financiare internationale aminteste existenta unor fraude constatate de Curtea de Conturi a Romaniei. "De abia a fost facut public faptul ca exista un Raport al Curtii de Conturi a Romaniei care arata ca exista nereguli in contabilitatea ICR", publica negru pe alb prestigiosul Financial Times.
Saptamana trecuta, Patapievici i-a transmis presedintelui Senatului Nicolae Vacaroiu, prin intermediul unei "scrisori deschise", ca nu are "nici o obiectie" fata de o eventuala ancheta, "parlamentara sau de orice alt fel", la institutia pe care o conduce, sustinand ca activitatea institutiei pe care o conduce a fost controlata, in perioada 27 septembrie 2007 - 31 ianuarie 2008, de Curtea de Conturi, care nu ar fi constatat existenta unor "fraude" la Institut. In pofida acestor afirmatii, un Raport amanuntit al Curtii de Conturi, intrat in posesia ZIUA, arata ca la ICR s-a gasit mai multe nereguli "economico-financiare".
Printre acestea se remarca "neincasarea in termenul legal de prescriptie de catre Institutul Cultural Roman a contravalorii revistelor si a cartilor expediate clientilor, ceea ce a contribuit la crearea unui prejudiciu total in suma de 33,1 milioane lei, inclusiv foloase nerealizate". "Abaterile au fost generate de faptul ca livrarea de carti catre clienti a fost efectuata fara ca intre furnizor si beneficiari sa existe contracte prin care sa se stabileasca, conform prevederilor legale, drepturile si obligatiile partilor, iar in cazurile in care au existat contracte incheiate acestea nu au avut prevazute clauze asiguratorii si nici nu s-a urmarit incasarea in termenul de prescriptie", dupa cum informeaza Curtea de Conturi. Totodata, concluziile Raportului releva si existenta unor fraude clientelare si conflicte de interese, in contextul in care printre beneficiarii unor traduceri si publicari de carti pe bani publici se afla inclusiv membri ai conducerii ICR si apropiati ai acestora. Astfel, pentru exercitiul bugetar al anului 2006, creditele definitive de la bugetul de stat alocate ICR au fost in suma de 18.696.000 lei, din care s-au efectuat plati in suma de 17.419.602 lei, gradul de realizare fiind de 93,17%, revela Curtea de Conturi. Cercetarile au constatat abateri grave legate de lipsa evidentei contabile a angajamentelor legale de plata. De exemplu, din sumele inscrise in anexa 7 la Contul de executie a bugetului institutiei publice, cheltuielile nu reflecta realitatea intrucat, de asemenea, nu au fost evidentiate la finele anului angajamentele legale de plata. Astfel au fost incalcate prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991, ale O.M.F.P. nr. 191/2005 si ale O.M.F.P nr. 1972/2002, arata Raportul Curtii. Dintre abaterile in derularea achizitiilor publice sunt mentionate dosare de achizitii incomplete, documentatie de elaborare si prezentare a ofertelor care nu contine informatii cu privire la criteriul aplicat pentru atribuirea contractelor, ca nu sunt prezentate codurile CPSA in anunturile de intentie sau in invitatia de participare, nu a fost respectat criteriul de selectie "pretul cel mai scazut", iar membrii consiliilor de evaluare nu au intocmit si nu au depus la dosarele de achizitie declaratiile necesare de confidentialitate, arata Raportul citat. Alte nereguli privesc ordonantari de plata care nu au fost insotite de documente de receptie care sa confirme primirea marfurilor in gestiune. La fel, cheltuielile cu telefoanele inregistrate in contul programelor nu au fost sustinute de documente din care sa reiasa ca respectivele convorbiri telefonice au fost realmente utilizate pentru scopurile acestora. Curtea evidentiaza si faptul ca informatiile prezentate ordonatorului principal de credite nu au furnizat date privind executia bugetara pe anul in curs si, prin urmare, scopul activitatii nu a fost atins. Prin Decizia nr.2 din 13.02.2008 s-au dispus masurile corespunzatoare de intrare in legalitate, aspect ce urmeaza a fi verificat cu ocazia controalelor ulterioare efectuate la ordonatorul de credite.
Surse din Senatul Romaniei ne-au relatat ca era necesar ca in cadrul Comisiei de ancheta sa faca parte si membri ai Comisiei pentru Politica Externa, intrucat activitatea ICR presupune si o anumita diplomatie culturala. Dupa cum ambasadorii sunt avizati de Comisia pentru Politica Externa a Senatului sau inclusiv Serviciul Roman de Informatii isi prezinta Raportul anual in fata Parlamentului, asa ar fi normal si in cazul ICR, au afirmat aceste surse din cadrul Comisiei pentru Politica Externa a Senatului. (M.I.)

I-am luat doctoratul lui Patapievici. Antohi poate sa si-l pastreze

Walter K., din Berlin, sesiza, sambata, 2 August 2008, pe un forum: "Sa-ti inventezi doctorate se pare ca a devenit o boala romaneasca! Pe site-ul Wissenschaftskolleg din Berlin, unde Patapievici declara ca are titlul de doctor, el este prezentat ca "Andrew W. Mellon Fellow." Citind mai la vale, aflam ca titlul de doctor e o conditie necesara pentru a putea candida pentru acest tip de bursa: "Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate." Detalii: http://www.wiko-berlin.de/index.php?id=72&=1 ".
Deci, Patapievici a mintit cu buna stiinta atunci cand si-a depus candidatura. Altfel nu numai ca nu lua bursa, dar nici nu avea dreptul sa candize!... E uluitor ce le mai poate trece prin cap moralistilor romani!"
Urmand acest fir am constatat personal minciuna (Vezi foto stanga sus) si am alertat institutul german.
Dupa ce s-au edificat ca au de a face cu o situatie, sa-i spunem "inedita", reprezentantii institutului au operat modificarea necesara si i-au luat "doctoratul" lui H.R. Patapievici, protectorul turnatorului impostor Sorin Antohi (Vezi foto stanga jos). Amuzamentul merge mai departe: Si Antohi a supt, ilegal, de la aceeasi tzatza nemteasca (Vezi foto dreapta jos). Cu toate ca a fost devoalat ca "doctor" inchipuit, Antohi troneaza inca pe site-ul Wissenschaftskolleg ca posesor de PhD...

"Exporturile culturale" ale cuplului Patapievici-Mihaies, in numele Romaniei: manele in loc de Celibidache

Buna ziua!
Va rog sa aveti amabilitatea sa publicati aceast drept la replica, raspuns la articolul domnului Mircea Mihaies, din 11 august, din Evenimentul Zilei.
Cu stima,
Iancu Dumitrescu
compozitor


Domnule Mircea MIHAIES,

M-am gândit si m-am rasgândit, în mai multe serii, daca s-ar cuveni sau nu sa va dau un semn de luare la cunostinta a scrisorii dumneavoastra catre Dorin Tudoran. În final am zis, va voi raspunde, în speranta ca în oglinda vrajita, sa va fac un portret mai atragator si pasionant, decât cel posac si nemultumitor pe care vi l-ati auto-descoperit. (Vezi România literara.) Dar, vai - Oglinda e într-adevar praf si pulbere. Nouasprezece ani de figuratie de gladiator al democratiei, si, la apogeu, când vedeti o zvastica, deveniti livid, dar senin, asteptând o «lege impartiala»! Ei bine Dle Mihaies, - cu riduri, fara riduri - ne-ati descumpanit total. Cred ca pe multi. Ce usor ati trecut dumneavoastra peste un impas! În câteva rânduri, din acuzat, v-ati ridicat în acuzator, precum Gheorghiu Dej la vestitul proces ilegalist. În loc sa raspundeti întrebarilor legitime si nuantate ale dlui Tudoran, ati devenit dumnevoastra moralistul, prinzându-l în corzi, cu o delicatete de boxeur într-un meci amical, pe acest om, în fond, siderat de turnura lucrurilor culturale de la noi. Acest simbol al curajului si libertatii, ce a reusit acum douzeci si ceva de ani sa-si înfrânga adversarii diabolici, a primit raspunsuri uluitoare. Daca ar fi fost preferabila sau nu cenzura? Asta-i întrebarea? Dati-mi o lege si ... gata! S-ar presupune ca daca mâine apare o lege a taierii capetelor, democratul irepresiv din dv. pune cutitul si harsti! În loc sa explice de ce se derobeaza de responsabilitati, în cazuri absolut aberante, (zvastici, antisemitism evident etc), ori în cazurile de impardonabila imoralitate (Hoisie, Antohi), domnul adjunct ataca. Numai ca bâta sa ajunge rapid cu totul pe pereti, într-o confuzie deliranta.
Daca-mi permiteti, va întreb, ce cautam eu, domnule, ca «personaj», pe o lista de comunisti notorii, de oficialitati ruginite, care si-au facut de cap pâna mai ieri, ducând lucrurile în dezastru si pentru care dumneavoastra ati «semnat», cum recunoasteti, cu seninatate, desi cu scârba? În sforaiala dv. anticomunista, din care v-ati facut o principala ocupatie lucrativa, dar fara nici o finalitate etica, de vreme ce raul nu-l puteti anula, cum de altfel aratati în text, amestecati, ca la securitate, artisti de anvergura cu giulumele zaharisite, îngerii si demonii, într-o confuzie precara. Desconspirat, speriat de propria dv. umbra, nu mai aveti chiar nici un reper? Va aparati împroscând mizerie? Asta se cheama stil? Sunteti în stare sa creati un iad general, în care sa ne încaieram fiecare cu fiecare, fara sa stim de ce? Ce va datorez eu personal, dle adjunct? Va laudati ca mi-ati dat bani? Din buzunarul propriu? Îmi sunteti cumva sponsor privat? «Semnati» pentru mine, dar arta mea o sfidati, o calcati în picioare, cu grimase si o imensa scârba? Fisa postului dumneavoastra prevede oare o atare situatie dilematica? De ce o faceti, daca nu merit? Semnati un fals? Va mai uitati o data în oglinda, dle? Cumva numele meu, Iancu D., va provoaca mici dileme sentimentale? Poneii dumneavoastra alergatori, nu bat ei câmpii mult prea departe? Ca fundamentalist înfocat si recunoscut (ce se apara acum ceva timp, în R.l., fara succes de maruntele sale pase antisemite) gasesc normal sa o faceti. Faceti-o domnule! Sunteti liber! Numai nu pe banul public! Arta «futurista», spuneti-o pe sleau, nu-i asa ca e o «arta degenerata»? Nu sunt eu reprezentantul cel mai stralucit în România al «artei decazute»? Nu trebuie oare sa fiu izolat? Puneti-va ciracii la atac. Luati într-adevar masuri drastice, sau vreti numai sa ma timorati?
În orice caz, trebuie sa va marturisesc, mi-a placut la dv. o idee greu de egalat. Mi se pare genial: semnez, dar detest! Mâine, uitându-va din nou în oglinda, dle, veti spune, vorba celebra, »n-am fost eu acela». Situatie psihologic tipica numai turnatorilor desconspirati în arhivele CNSAS prin «semnatura», dar care evident, o faceau cu un... imens disconfort! De ce nu spuneti însa, dle, adevarul gol golut? Nu-i asa ca de fapt m-ati dat de exemplu, tocmai pentru a arata de ce rasfat m-am bucurat, eu si colaboratorii mei, la ICR. Ce groaza de «semnaturi» îngretosate posed eu de la dv. Cred însa ca v-ati pierdut cu firea, asociindu-ma cu studiile dv. de estetica si «futurism» luate de la Ion Ianosi. «Semnând» pentru el, ia-ti preluat întru totul doctrina. Dar sa va aduc aminte. Nu cumva tot dv. ati semnat, fara scârba, ca în locul Ans. Hyperion, (o glorie pe cele patru continente), sa subventionati gras, »proiectul» «Shukar Colectiv», de manelisti? În Canada, daca nu ma însel. Ce propuneau ei oare în «proiect», de v-au convins atât de repede? La ora aceea erati din cale afara de... sucarit pe toti esteticienii culturnici, ce va fac si azi sânge rau, si ce v-ati zis: ia sa-i înlocuiesc eu pe acesti impostori comunisti, cu minunatii mei manelisti post-revolutionari, ce ma delecteaza zilnic în masina între Timisoara si podurile Dâmbovitei. Si asa ati si facut. Acum aud, îi veti trimite în Italia. Manele anticomuniste, dle Tudoran, sa nu credeti altceva!
Dumnevoastra, stiu, va e indispensabil Celibidache, iar adjunctul nostru, servitorul patriei împinge maneaua - folclorul citadin sau arta...(sub) urbana - la o notorietate mondiala pe care n-o banuiati înca. De trei ori ilegal. În nici o tara comunitara, arta comerciala, arta ce poate aduce venituri colosale, nu se subventioneaza de catre stat. Nuntile, botezurile, chefurile au fost dintotdeauna impozitate, nu subventionate. Numai la ICR, gasim subventionata fara scârba nu (numai) arta mare, de perspectiva, arta pretentioasa - pentru imaginea de durata a României - ci si comertul jos. Oamenii aceia, evident, au tot dreptul sa-si practice minunatiile lor, dar nu pe banul public. Unde poti întâlni asa ceva la Ministerul Culturii din Franta, ori la Bruxelles, la BBC, WDR, Radio France, ÖRF, pe unde eu ma misc cu oarecare dezinvoltura?
Dle Mihaies, de fapt, cred ca vreti sa intrati la brat cu mine, în istorie, pe postul detestabil ocupat altadata de scribii partidului de la «Contemporanul», «Scânteia» ori «Era Socialista». Oamenii aceia, care mi-au vegheat viata, si mi-au jalonat destinul, erau maestri, în comparatie cu dv. Îmi acordau câte o pagina întreaga distrugatoare. Din care nu ma mai redresam decât cu ajutorul lui Virgil Ierunca si Monica Lovinescu la Europa libera. Sergiu Celibidache, - un alt «futurist» român desconsiderat de ICR - m-a salvat si el, intervenind direct la ministrul român al epocii. Toate acestea, vi le pun la îndemâna, împreuna cu vreo doua duzine de scrisori ale militiei vremii, ca sa aflati prin ce turela trebuie sa trageti pe viitor; nu asa, chinuit, ca un simplu simpatizant autist al tehnicilor pe care le credeam defuncte. În chestiile astea se cere o oareacre stralucire, domnule.
Ca veni vorba de Celibidache,- mentorul meu. De ce nu mi-ati raspuns nimic la proiectul adresat dv. personal, (ca si celelalte), de a realiza, în fine, integrala restaurata informatic, a concertelor sale din Bucuresti. Pe gratis. Astept de trei ani. Prezenta lui Celibidache în furntea Filarmonicii e o marturie infailibila ca România e o alta decât cea pe care vreti cu adevarat s-o crucificati, alaturi de alte medii, precum cele italiene, de pilda, ori cea a regizorului englez Peter Greenaway, în fata carora stam cu totii cu mâinile pe piept, incapabili de vre-o minima reactie constructiva? Celibidache e divinizat în asa zisa «tara a muzicii», dar nimeni nu stie nici macar ca e român. Dv. nu vedeti chestiile aceastea, nici când va sunt scrise negru pe alb. Sau altele ne sunt prioritatile? N-avem noi, dle., personalitati de prim rang, atât de multe - din pacate - cu care sa fi cheltuit anual ICR-ul doar 1o-15 % din bugetul acordat (numai în primul an al mandatului dv) pentru ca într-adevar altfel sa se prezinte lucrurile noastre în exterior. Si dumneavoastra vi s-ar fi ridicat o statuie. Degeaba va plângeti. Paguba vi se datoreaza. E lipsa de profesionalism si viziune. Ce va pricepeti dumneavoastra, de pilda, dle, la muzica? Sa fim seriosi.
V-as putea enumera un întreg pomelnic de erori inpansabile în alte tari. Dar macar atât trebuia sa stiti, ca muzica are forta ei de impact, care n-are nevoie de traduceri, de intermediari, de alte sfortari «diplomatice» E suficient sa pui în lumina favorabila valori de exceptie, locomotivele culturale pe care le posezi deja, si actiunea de penetrare în mediul international se face singura, dupa principiul rostogolirii naturale, care e singurul imbatabil! Si necostisitor! Vorbiti de retinerea la «cenzura»? Pai tocmai asta e cenzura! Tehnica e veche si diabolica. Sa propui în locul valorilor, într-o subtila perfidie a mediocritatii, lucruri de mâna a doua, sa inventezi cazuri discutabile, eventual contrariante, originalitati desantate, producatoare de mici scandaluri, care nu au decât un impact minor în comparatie cu celelalte.
De pilda, de ce sa cheltuiti cu «Cvartetul Belcea» din Londra ca sa cânte la Ateneu, un repertoriu curent, de parca n-am mai fi vazut pe aici, în viata noastra un cvartet, invitându-i nu stiu de câte ori la Bucuresti, în loc sa-i fi rugat, tot pe bani, dar infinit mai ieftin si eficient, fara trasporturi, hoteluri, diurne, sa cânte, de pilda, cvartetele de Enescu, la Londra? Acolo aveam nevoie, dle! Ori alti compozitori români, chiar din ultima generatie de tineri, - asta ca sa-i faceti o seara de neuitat regizorului Peter Greenaway!
Adevarul este ca fara orizontul necesar, dumneavoastra trati într-o realitate culturala paralela, plina de eufemisme si fineturi provinciale, nevazând esentialul, nepricepând ca destinul nostru cultural care l-a dat pe Brâncusi, Enescu, Victor Brauner, Tristan Tara, Celibidache si atâtia altii, se prezinta infinit mai ambitios decât va apare dv. în bobi. Domnule, creatia da cota unei culturi. Nu faptul ca avem interpreti, chiar magnifici, ceea ce e desigur minunat. Ai un Wagner, pe aproape, ori un Schönberg, un Varese, un Cage, un Stockhausen, stai bine. Nu-i ai - la revedere! Esti o natiune de rangul doi.
Ori în asta nu sunteti dv. calificat. Neavând exercitiul sa discriminati fineturile majore ale chestiunii. Sa separi vocatiile pline, de neghina producatorilor de maculatura nu-i usor. Dar cum lati putea-o avea, aceast` calificare, când e o problema atât de dificila! De aceea sunteti vinovat si ne-vinovat în acelasi timp. Rau e dle, ca v-ati suligat într-un post, fara consilieri, fara sfatuitori în materie si fara fler de la mama, pentru actiuni importante. Daca nu ma însel, printre hârtoagele care vi le-am lasat acum trei ani, v-am vorbit de consilieri. V-am propus nume de afara, ireprosabile si de mari profesionisti: Radu Stan, Victor Eskenasy, Costin Cazaban. Nu v-a interesat. Erati euforic.
Ce mai, asta e bestemul nostru: suntem condusi de catre te miri cine. O spun cu durere. Retineti macar atât. Aici trebuiesc investite, energiile. În compozitie, România are realizari uriase, concurentiale, de export, pe care dv nici nu le observati. În interesul cui si pentru ce nu o faceti? Cultura româna, cea tacuta si laborioasa are nevoie de lucrari urgente, necostisitoare, la care nu aveti din pacate nici un minim acces. Pareti parasutat într-un câmp strain si minat. E deja, poate, prea târziu. S-a mai pierdut o sansa. Când vorbiti de... adversari, vi se umfla plamânii. Provocati, ca sa va dovediti ca existati. Asta va e contributia colosala? Dar proiectul Bartok? Dar Lipatti? Un raspuns ar fi fost totusi obligatoriu. Daca dl Tudoran, pe care declarati ca-l iubiti, pentru o integrala româneasca Celibidache, v-ar fi iertat, sunt sigur, de toate derivele, chiar si « ideologice », cu mine însa va va fi infinit mai complicat. Eu nu am cizme, fie si spaniole, în batatura, cum gresit îmi faceti proces de intentie, eu va dau, pur si simplu... papucii!

Iancu DUMITRESCU
PS: Dupa papuci, va mai trimit aceasta fraza, care ar trebui sa va faca sa rositi: " quel malheur que l'information circule aussi mal! Il n'y a pas une Ecole musicale aussi intéressante que la roumaine, dans toute cette moitié de l'Europe, et - hélas!- pas une seule dont il soit aussi difficile de se procurer des documents écrits ou sonores. Quelle tristesse!... "(Harry Halbreich)

NOTA MEA: Mircea Mihaies se plange ca se lupta cu relicva bolsevica Ion Ianosi. Prietenul sau Gabriel Liiceanu a declarat 2008 - in cazul in care nu ati stiut - "anul Ion Ianosi". Celalalt tovaras de-al sau, de grup si hotie din banul public - si el mare "antocomunist" - Vladimir Tismaneanu, l-a propus presedintelui Traian Basescu pentru Ordinul National Steaua Romaniei. Meritele sale? Artizan al holocaustului culturii romane in numele Partidului si regimului. Ala condamnatu'...