Adevarata Ordine Mondialade Corneliu Vlad
Relatiile dintre Rusia si Statele Unite intarzie sa se aseze intr-o paradigma cat de cat stabila. Paradigma nefiind inca stabilita, nu e posibila nici o buna gestionare a relatiilor bilaterale. Pe vremea razboiului rece, se stia, cel putin ca intre cei doi supermari, ambii superputeri militare nucleare, functioneaza un echilibru de forte pe principiul distrugerii reciproce asigurate, ceea ce e deajuns sa descurajeze fiecare dintre cele doua parti sa recurga la gesturi fatale. Un echilibru precar, periculos, dar caruia i se stiau macar regulile jocului.
Acum, razboiul rece s-a terminat (desi nu toata lumea e convinsa de acest lucru), dar in orice caz a inceput un nou episod. In Rusia s-a castigat libertatea, dar s-a pierdut imperiul, in Statele Unite a inceput numaratoarea inversa a pierderii statutului de unica superputere mondiala. Ambii giganti sunt intr-o cursa contracronometru, fiecare pe culoarul sau, ceea ce face ca si in relatiile dintre ele sa se perpetueze neincrederea, tensiunea, neprevazutul.
Vizitele din aceasta vara ale primilor doi lideri americani in spatiul ex-sovietic – Obama la Moscova, Biden la Kiev si Tbilisi - au dat semnale contradictorii. Intentia presedintelui a fost de a relansa relatiile cu Rusia, vicepresedintele a urmat traditionala varianta dura. Este linia de conduita a acestei „tandemocratii” o varianta sui generis a politicii batei si morcovului?
In orice caz, vicepresedintele Biden dezvolta un discurs mult mai amplu, cu teoretizari, excursuri istorice si viziuni futurologice, decat presedintele Obama, care prefera o abordare cat mai laconica.
Vicepresedintele, cu o practica a vietii internationale mult mai bogata decat seful Casei Albe, isi structureaza mesajul asupra Rusiei intemeindu-se pe doua premise : Rusia este un stat cu o economie precara si o demografie in scadere accentuata, America isi subestimeaza enorm posibilitatile. De aici, nu se poate ajunge decat la o concluzie: Statele Unite trebuie sa se foloseasca de aceasta “fereastra de oportunitate” si sa joace dur. Iar “resetarea” relatiilor dintre Washington si Moscova proclamata de liderii actualei Administratii ar urma sa fie, cum noteaza cu umor un politolog american, nu un nou inceput, ci o revenire la politicile americane din anii 1980 si 1990, adica, de fapt, la politica de forta. Pentru ca, Joe Biden crede, spunea acelasi politolog, ca “Rusia este o tara care nu ar trebui luata in serios”.
Acelasi autor - haide sa-i dam numele: Georges Friedman, fondatorul institutului Stratfor – atrage atentia unui fapt aparut recent in dinamica vietii internationale : inaugurarea a, spune el, „Adevaratei Ordini Mondiale” (The Real World Order).
Aceasta ordine ar fi fost inaugurata, dupa Friedman, la 8 august 2008, prin razboiul din Georgia. La 11 septembrie 1990, presedintele american proclamase, si el, in Congresul SUA, aparitia unei noi ordini mondiale, un „total diferit de cele pe care le-am cunoscut, una in care, domnia legii este mai presus decat legea junglei” si in care „cel puternic respecta drepturile celui slab” De fapt, observa Friedman, era vorba de o lume dominata de Statele Unite, ca singura superputere mondiala. Dar SUA n-au inteles ca „anii lui Eltin au fost o aberatie temporara” si ca ele „nu vor putea controla agenda internationala”. Or, razboil din Georgia tocmai acest lucru l-a confirmat.
In Georgia, rusii au dovedit doua lucruri, apreciaza politologul american: primul, ca, spre deosebire de anii 1990, ei pot desfasura o operatiune militara competenta, al doilea – ca Statele Unite nu pot interveni. „La 8 august , conchide Georges Friedman, rusii ne-au invitat pe toti la o adevarata ordine mondiala”. Care ar fi insa legile ce ar trebui sa calauzeasca aceasta noua ordine, nu ni se mai spune. Dupa cum nu stim nici daca presedintele Obama impartaseste viziunea vicepresedintelui sau despre Rusia.
Obama pregateste o miscare
de Corneliu Vlad
Presedintele Obama pare sa fie in pragul primei sale decizii majore in materie de politica internationala: abandonarea proiectului de sistem antiracheta din Polonia-Cehia, ca o a treia parte a scutului spatial global (cu componente in California si Alaska).
Decizia este deocamdata doar sugerata, dar produce valuri. Ea va da satisfactie in primul rand la Moscova, dar si in mari capitale europene ca Berlinul si Parisul, va crea noi migrene in institutiile integrate de la Bruxelles si genereaza reactii contradictorii la Varsovia si Praga.
La Washington castiga teren ideea ca proiectul antiracheta din Europa de Est al lui George W. Bush trebuie abandonat pentru ca este prea costisitor, de o eficacitate incerta si va ostiliza Rusia. In plus, exista si alternative: in loc de Polonia-Cehia, Turcia, Israelul, Balcanii sau rachete mobile in spatial maritim. Marele avantaj pentru SUA ar fi relatii bune cu Rusia, necesare pentru rezolvarea unor dosare dificile: controlul armamentelor, Iranul, Afganistanul, Coreea de Nord etc. Mostenirea lasata de administratia Bush jr. este grea si actualii lideri de la Washington nu ezita sa declare ca impreuna cu Moscova ar fi mai multe sanse sa se deblocheze dosarul nuclear iranian, daca Moscova ar fi cointeresata.
Uniunea Europeana va avea noi probleme: decizia probabila a lui Obama, interpretata ca o forma de dezangajare a SUA in Europa, va proiecta in prim plan obiectivul politicii europene de securitate si aparare, subiect spinos si cu atat mai dificil de abordat cu cat e legat de soarta nesigura a Tratatului de la Lisabona.
“Noua Europa”, de fapt Polonia si Cehia, se va (se vor) afla , de asemenea , intr-o noua situatie. Dupa ce Varsovia si Praga au adoptat cu entuziasm proiectul scutului spatial american, pe care l-au apreciat (in viziunea lor) ca o noua garantie fata de “cel mai mare potential inamic al lor, vecinul rus”, de acum inainte vor trebui sa gestioneze altfel relatiile lor si cu SUA, si cu Rusia.
Moscova urmareste cu satisfactie evidenta noile evolutii, dar asteapta decizia finala a Washingtonului, care ar putea fi luata dupa proiectata intalnire Obama-Medvedev prilejuita de apropiata sesiune anuala a ONU de la New York.
Un lucru este in orice caz sigur: previzibila decizie a Washingtonului va alimenta discutia , deja consistenta, despre dezinteresul SUA fata de noii lor aliati din estul Europei, despre includerea acestei parti de lume in marele joc ruso-american ca o simpla piesa de schimb intr-o negociere globala. Este greu de spus daca asemenea frustrari si reprosuri sunt false ori au suport real, dar oricum descind din logica razboiului rece. Si iarasi revine intrebarea: s-a terminat sau nu razboiul rece?
http://www.inforusia.ro/
Presedintele Obama pare sa fie in pragul primei sale decizii majore in materie de politica internationala: abandonarea proiectului de sistem antiracheta din Polonia-Cehia, ca o a treia parte a scutului spatial global (cu componente in California si Alaska).
Decizia este deocamdata doar sugerata, dar produce valuri. Ea va da satisfactie in primul rand la Moscova, dar si in mari capitale europene ca Berlinul si Parisul, va crea noi migrene in institutiile integrate de la Bruxelles si genereaza reactii contradictorii la Varsovia si Praga.
La Washington castiga teren ideea ca proiectul antiracheta din Europa de Est al lui George W. Bush trebuie abandonat pentru ca este prea costisitor, de o eficacitate incerta si va ostiliza Rusia. In plus, exista si alternative: in loc de Polonia-Cehia, Turcia, Israelul, Balcanii sau rachete mobile in spatial maritim. Marele avantaj pentru SUA ar fi relatii bune cu Rusia, necesare pentru rezolvarea unor dosare dificile: controlul armamentelor, Iranul, Afganistanul, Coreea de Nord etc. Mostenirea lasata de administratia Bush jr. este grea si actualii lideri de la Washington nu ezita sa declare ca impreuna cu Moscova ar fi mai multe sanse sa se deblocheze dosarul nuclear iranian, daca Moscova ar fi cointeresata.
Uniunea Europeana va avea noi probleme: decizia probabila a lui Obama, interpretata ca o forma de dezangajare a SUA in Europa, va proiecta in prim plan obiectivul politicii europene de securitate si aparare, subiect spinos si cu atat mai dificil de abordat cu cat e legat de soarta nesigura a Tratatului de la Lisabona.
“Noua Europa”, de fapt Polonia si Cehia, se va (se vor) afla , de asemenea , intr-o noua situatie. Dupa ce Varsovia si Praga au adoptat cu entuziasm proiectul scutului spatial american, pe care l-au apreciat (in viziunea lor) ca o noua garantie fata de “cel mai mare potential inamic al lor, vecinul rus”, de acum inainte vor trebui sa gestioneze altfel relatiile lor si cu SUA, si cu Rusia.
Moscova urmareste cu satisfactie evidenta noile evolutii, dar asteapta decizia finala a Washingtonului, care ar putea fi luata dupa proiectata intalnire Obama-Medvedev prilejuita de apropiata sesiune anuala a ONU de la New York.
Un lucru este in orice caz sigur: previzibila decizie a Washingtonului va alimenta discutia , deja consistenta, despre dezinteresul SUA fata de noii lor aliati din estul Europei, despre includerea acestei parti de lume in marele joc ruso-american ca o simpla piesa de schimb intr-o negociere globala. Este greu de spus daca asemenea frustrari si reprosuri sunt false ori au suport real, dar oricum descind din logica razboiului rece. Si iarasi revine intrebarea: s-a terminat sau nu razboiul rece?
http://www.inforusia.ro/
Posts
No comments:
Post a Comment