Saturday, November 1, 2008

Parintele Arsenie Papacioc: "Cu o moarte toţi suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut"

A aparut numarul trei al Revistei de gandire si traire romaneasca ATITUDINI

Interviu cu Părintele Arsenie Papacioc
Părinte Arsenie, ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic, papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene, cum vi se pare lucrul acesta?
Uite, domnule, parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic, nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. Iar ăştia au atacat (vezi Filioque) Crezul a fost schimbat, iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura Biserică este Biserica Catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic, dacă a schimbat Crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul?! Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatemizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri, la toate sinoadele ecumenice. Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple.
Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu, unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ; aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatemizarea. Să avem o poziţie de eroi, nu de milogi.
Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli, care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul, eroii?
Nu trebuie multă teologie ca să fii erou, trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici. Ce au zis Sfinţii Părinţi, acela-i adevărul pe care-l credem şi noi, căci după învăţătura catolică Sfântul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez, de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic, pentru că preferă să fie milogi decât eroi, care caută să afle adevărul. Noi rămânem la crezul nostru, la sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea, dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o, dar n-a zis ca ei. Să spunem aşa: nu, domnule, eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia.
Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi, ortodocşii?
Ca să creăm o unitate între noi, trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. Voi nu vă daţi seama, cercetând adâncul canoanelor, însemnările şi subînsemnările lor, cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica, prin sinoadele ecumenice. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor, atunci vom crea şi unitate, dar aşa, dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi, nu are cum fi. Dar nu se poate nici fără cruce. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine. Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului, dacă n-ar fi fost crucea, nu era aşa de grozavă. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. Deci suntem în starea de efervescenţă, adică de mărturisire. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. Dacă
îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox, atunci sunt şi eu cu tine. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau ca nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă, că asta are o semnificaţie, crucea – toată înălţimea Tatălui, toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. E limpede, asta nu este o problemă grea. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie, că oricine ne-ar porunci, înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. Părinţi, nu avem dreptul să ascultăm, cădem anatemei.
Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel, să asculţi de cutare, şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. Adevărul trebuie apărat, argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut.
Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la greco‑catolici şi numai singur Î.P.S. Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat?
Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni, dar El a biruit. Aşa şi Anania a biruit. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum. Ăsta-i dracul, acesta-i viermele care roade Ortodoxia. Lor nu le convine să se ştie adevărul, pentru că adevărul, mai ales în problema de credinţă, te roade şi te macină. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului, tot între catolici sunt. Pentru că sunt oameni care văd adevărul. Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie, acesta e de fapt fundalul, ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi.
Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi?
Dragii mei, în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare, ci adevărul prezentat smerit. Smerenia este cea mai mare. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Deci mai trebuie şi un pic de scandal, ca să existe o rezistenţă creştină. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu, asta Dumnezeu o ştie. Nu vă păcăliţi, adevărul este numai unul. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi. Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. Şi eu i-am zis: Domnule, ai numai două variante, ori rămâi sub pat, ori te sui în pat. Şi pisica, care era aflată sub pat, a zis: Nu, domnule, eu am drept de moştenire, eu aici nu-l primesc. Să se suie în pat, pentru că în pat este născut, nu-l dă nimeni jos. Dar în pat nu poate să stea, adică adevărul. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi, te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. Să acceptaţi să muriţi. Dacă nu accepţi lucrul acesta, te păcăleşte uşor. Nu vă păcăliţi. Eu n-aş vrea să fim în foc, dar dacă până la urmă ne bagă, nu suntem noi vinovaţi. Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există.
E nevoie de diplomaţie în Biserică?
Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie, mai degrabă, de târg. Adevărul e unul. Şi dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Nu e numai o fracţiune din Biserică, e toată Biserica. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt, o cam slăbesc cu ei. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. Nu vă jucaţi cu adevărul. Că avem impresia că murim, dar nu murim.
Nu vă temeţi, tată! Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii.
Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El, de L-au jupuit, de L-au băut, de L-au umilit; vă daţi seama, dracul prinsese momentul. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel, această grozavă figură, spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva, anatema să fie. Bine, că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi, dar să ţineţi administraţia de noi. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. Acesta e sistemul – ca să te amorţească, să nu mai vezi, pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur, şi să fii fericit că eşti singur, căci cu atât mai puternic vei fi. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos, eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, de acum Hristos va birui întru mine.
ATITUDINI, Anul I, Nr 3

Parintele Justin Parvu la Aiud, "altarul sfant al neamului romanesc si fabrica de martiri"

Vizita Părintelui Justin Pârvu la Mănăstirea Aiud
de Monahia Fotini
„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor”, (Matei 5:10)
Vineri, 12 septembrie a.c., mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud, să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte,
ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor.
Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului, pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt
al neamului românesc şi fabrică de martiri. Trupurile lor, aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului, s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit, care spulberă
pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. Călcăm pe sânge de
martiri, spunea Părintele Justin, şi ne cinstim jertfa înaintaşilor noştri.
De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste?
De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor, să amintească jertfa lor, de parcă n-ar fi existat, de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment, turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice, care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor, de la marginea Aiudului. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul, să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale, şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul.
Frumos spunea Părintele Ilarion Felea, ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia). Iubirea de neam nu este şovinism, cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte), ci este respect faţă de generaţiile trecute, dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”.
Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri, care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge, înfometaţi până la moarte, arşi de vii, tăiaţi cu pânza de circular, ciuruiţi de gloanţe, îngropaţi de vii, ei, de care lumea nu era vrednică. Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur:
„Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din
suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”.
Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii,
deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi, şi de mai-marii poporului şi de mai-marii Bisericii, pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor.
Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire, Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi, au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste, după care, în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte, care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului, s-a făcut slujba de pomenire a eroilor
şi martirilor lui Hristos. După slujbă, Părintele Justin a rostit, printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji, un emoţionant cuvânt:
Cuvântul Părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud
Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori,
Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le‑ai făcut! Cu adevărat, cu câteva ore în urmă ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă. Ca o minune, din toate părţile, aşa după cum suntem aici, aţi plecat maşină după maşină, ostenindu-vă, şi am ajuns aici, să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi Cuvântări de laudă la sfinţii martiri ai noştri. Când am coborât din maşină, am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume, aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu.
Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi, în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri; este, în sfârşit, toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor, este tot ce a avut mai scump ţara noastră. Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. Soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese, acuma se ştie îndată. Ei bine, numai cât a născut, au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor; pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava, iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1. Plângea copilaşul acolo; îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. Iată, deci, aceştia sunt eroii şi neamul nostru... copiii din faşă, copiii născuţi şi făcuţi într-adevăr pentru ţara aceasta, pentru neamul nostru creştinesc.
Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii, să divulge pe fiul ei unde este. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei, bine, a răzbit mama aceasta, s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi, aceştia de astăzi, care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri, poate chiar mai mult decât atunci, dar sub o formă modernă. Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea, cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri. Aici suntem straja Europei, aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene. Ei spun că suntem înapoiaţi. Suntem într-adevăr înapoiaţi, dar ridicăm biserici, construim altare, şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre.
Ei nu mai sunt, s-au pierdut în dolari şi în aur. Aici, în Europa, de strajă stă România, ţara noastră sfântă, şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş, că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei, aceea au luat-o ruşii..., pentru că ei s-au băgat în Maramureş, au intrat mai mult de jumătate, au luat şi locul, tot, au dărâmat şi biserica, şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna, fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. De aceea şi noi avem datoria, repet, de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea, cu toată forţa, să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi, sub formele acestea de ecumenism, globalizare, prin sărăcia, mizeria care ne împrăştie în toată lumea - că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi, să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre. E atât de frumoasă ţara aceasta, cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici, încât nu am putut să aţipesc. (…)
Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala pe care aţi depus-o, şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos, cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul, şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi. Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească, aşa de frumos cum este pictată aici, ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei.
ATITUDINI, Revista de gandire si traire romaneasca, Anul I, Nr 3

Monahul Filotheu: Înapoi la Hristos şi la Sfinţii Săi

Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce îi însufleţea.
Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă.
Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic.
Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte.
Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr.
Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel.
Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc.
Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.
Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil.
Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint.
Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bun, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos.
Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti?
POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă.
A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.
Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut.
Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă.
O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele.
O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei.
O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului, i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să‑şi plângă păcatele, să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi!
O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze, să dea mărturie de Adevăr, ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor, curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta, în loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via, adică Biserica?).
O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi, nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă.
În cele din urmă, recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete.
Căci o Biserică vie, aşa cum ar trebui să fim, ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei, întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii, pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac.
Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă, aducându-ne aminte că suntem un singur Neam, Neamul Creştin, Noul Israel, nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos, ci lumea întreagă să o întoarcem către El, stingând toate ereziile şi păgânismele, punând Credinţa Apostolică, Ortodoxă, în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr. Ei, Sfinţii, aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. Ei, cu Hristos împreună, aşteaptă să fim iarăşi vii. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor, mâine nu va mai fi, căci ne va rămâne nouă un singur răspuns, când Dumnezeu ne va întreba: Caine, unde este fratele tău, Abel?

ATITUDINI, Revista de gandire si traire romaneasca, Anul I, Nr 3

Ancheta in cazul Cezar Ivanescu stagneaza la Colegiul Medicilor Bacau. Fiica Poetului este dispusa sa treaca la masuri drastice

de Madalina Rotaru, Vineri, 31 Octombrie 2008

Seria marturiilor poetului Cezar Ivanescu continua - in timp ce declaratiile “audio” ale scriitorului trimit tot mai puternic spre ideea ca moartea sa nu a fost intimplatoare, anchetele, solicitate de membrii familiei la organele abilitate, stagneaza
“Acest caz este din ce in ce mai straniu” - sint vorbele pe care Clara Arustei, fiica adoptiva a poetului Cezar Ivanescu, decedat la 24 aprilie 2008, le pronunta tot mai accentuat, cu fiecare zi cu care descopera noi indicii care conduc la ideea unui posibil asasinat al scriitorului. Dintre acestea fac parte inregistrarile realizate de Ivanescu in februarie 2008, prin care isi exprima temerile legate de un sfirsit nefiresc in urma “razboiului” cu surse ale CNSAS care il acuzau de colaborare cu Securitatea. “De aceea, este bine (…) sa existe o forma de declaratie a mea pe caseta, ca in caz de ceva, Doamne fereste!, sa se poata folosi de ele Clara si sa poata duce lupta mai departe”, spunea Ivanescu cu aproape doua luni inainte de a muri. O noua marturie facuta publica de fiica scriitorului vine sa adinceasca, din nou, misterul mortii poetului.
“Nu exista pacat mai mare în Univers decit sa batjocoresti Sufletul unui om” - Cezar Ivanescu, 15 februarie 2008
“Le multumesc Domnului Iisus Hristos si Maicii Domnului, Fecioara Maria - instante absolute - sotiei mele, Maria, acolo, în ceruri, si fiicei mele spirituale, Clara Lucia Arustei, aici, pe pamint. (…) Tuturor acelor care au trecut de partea mea le multumesc (…) pentru ca au trecut de partea Adevarului. Celor cunoscuti si necunoscuti, înca o data, le trimit dragostea mea si le urez, mai ales acelora risipiti prin lume, mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate aceasta piine otravita a minciunii nu am decit compasiune. E ceva rau în ei, care îi îndeamna sa se bucure de ivirea în lume a raului, il întimpina recunoscindu-se în el. Sa încerce sa se purifice, sa scape de sub tirania raului care îi domina. Daca Dumnezeu îmi va da pina la capat puterea sa trec si prin aceasta proba infernala, promit tuturor ca voi duce, îmi voi duce si le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit! Încercat pret de o jumatate de veac de robia babilonica a Rusiei comuniste, cred ca s-a salvat totusi si a ramas (…) în mare parte, neatins de rau (…) Ma rog pentru învierea lui. În toata aceasta încercare prin care am trecut, m-au sprijinit si mi-au stat alaturi români, evrei, maghiari, tigani, armeni, albanezi, turci si ma opresc aici cu enumerarea. Cu totii si-au dovedit calitatea umana profund si au depasit particularismul si problemele marunte si s-au manifestat ca adevarati oameni universali. Nu doar europeni, ci universali. În aceasta încercare, mi-au stat alaturi români, evrei, maghiari, tigani, armeni, sirbi, albanezi. Cu totii s-au dovedit nu doar adevarati europeni, ci adevarati cetateni ai Universului! În fata lor ma plec…ei sunt speranta mea ca vor remodela o noua umanitate. O noua umanitate sau, daca vreti, o transumanitate, asa cum s-ar exprima genialul meu prieten de la Paris, Basarab Nicolescu. În tinerete, am citit o carte intitulata «Mai stralucitor decit o mie de sori», carte care relata istoria construirii bombei atomice. Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cit o mie de miliarde de sori. De aceea, nu exista pacat mai mare în Univers decit sa batjocoresti Sufletul unui om”.
Anchetele solicitate Colegiului Medicilor stagneaza
Pe 21 aprilie a.c., Cezar Ivanescu a fost internat la Clinica Palade din Bacau, unde, a doua zi, avea sa fie supus unei operatii pentru hemoroizi. La 24 de ore de la interventie, se pare ca scriitorul a suferit o complicatie, motiv pentru care a fost transferat la sectia Terapie Intensiva din cadrul Spitalul Judetean de Urgenta (SJU) Bacau. De aici, pe 24 aprilie, s-a luat decizia transportarii lui, cu un elicopter SMURD, la Spitalul Floreasca din Bucuresti. In aceeasi zi, in institutia amintita, Cezar Ivanescu a decedat. La Colegiul Medicilor (CM) Bacau exista, la aceasta ora, trei petitii prin care se reclama ca Ivanescu si-ar fi pierdut viata din cauza cadrelor medicale care l-au avut sub supraveghere. Una apartine unei prietene a poetului, din Israel, una este a Clarei Arustei si una, a unchiului acesteia din Iasi, pr. dr. Dumitru Ivanescu. Petitiile au fost depuse cu citeva luni in urma, nefiind insa, nici pina la aceasta ora, solutionate. “Asteptam sa vina familia la audieri. Stationam, intrucit aceasta este in asteptare de documente suplimentare de la INML «Mina Minovici» din Bucuresti. Pina nu se discuta si cu membrii familiei, nu putem trage concluzii”, a declarat dr. George Ioan Coneac, vicepresedintele CM Bacau.La rindul ei, Clara Arustei, a precizat ca, intr-adevar, se asteapta raportul necropsiei, la CM Bacau si la ea ajungind doar copia dupa certificatul constatator al decesului. “Deocamdata, ei sint in termen legal, astfel incit nu-mi ramine decit sa astept. In orice caz, am de gind sa merg, cu toate riscurile, pina la capat si voi ajunge, daca este cazul, pina la a cere deshumarea”, a declarat Clara Arustei.
Ziarul de Bacau
http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2008/10/31/ancheta-in-cazul-ivanescu-stagneaza-la-colegiul-medicilor-bacau.html
Vezi si
http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2008/10/27/cezar-ivanescu-vor-incerca-sa-ma-lichideze-fizic.html
http://stiri.botosani.ro/stire/991/LAS+CU+LIMBA+DE+MOARTE+ACESTE+CUVINTE!+-+Cezar+Ivanescu,+15+februarie+2008+(AUDIO).html

Halloween, cultul mortii si al demonilor, un pericol odios pentru copiii Romaniei. Memoriu adresat cadrelor didactice si Ministerului Educatiei


UN MEMORIU AL PĂRINŢILOR ÎNGRIJORAŢI

În urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o şcoală americană, la întrebarea: "Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?", 80% au răspuns: "Aş vrea să omor pe cineva...". Acesta este impactul sărbătorii. Ar putea zice cineva: "Noi n-am ajuns până aici...", dar, dacă nu ne responsabilizăm, vom ajunge...

Memoriu privitor la fenomenul Halloween, adresat tuturor cadrelor didactice, dar în special directorilor de instituţii şcolare

Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi sub egida Fundaţiei "Sfinţii Martiri Brâncoveni", la iniţiativa unui grup de părinţi, înaintăm prezentul memoriu tuturor cadrelor didactice interesate de buna desfăşurare a procesului de învăţământ şi de corecta îndeplinire a rosturilor pedagogic-educaţionale ale acestuia în şcolile româneşti.
Dorim să atenţionăm asupra unui eveniment care captează atenţia şi canalizează preocupările multora dintre români, începând de la copii, până la părinţi şi bunici, în perioada aceasta a anului. Este vorba de "sărbătoarea" occidentală a Halloween-ului, care, sub masca divertismentului, este o veritabilă invocare a demonicului.
Este evident că noi, românii, ne-am aliniat curentului general impus de cultura şi civilizaţia occidentală, importând forţat şi artificial, exclusiv comercial, această "sărbătoare", încât ni se par astăzi din ce în ce mai fireşti defilările de oameni deghizaţi cât mai hidos care împânzesc străzile şi umplu localurile, atârnarea în vitrinele maga-zinelor, în parcuri, ba chiar în case, a simbolurilor mai mult sau mai puţin demonice, în timp ce televiziunea, ziarele şi internetul abundă de reclame specifice evenimentului.
Dar ceea ce a reprezentat motivul major de îngrijorare care a dus la hotărârea luării atitudinii de protest prin prezentul memoriu a fost constatarea că efectele acestui tip de manifestări se resimt în primul rând în şcolile şi grădiniţele unde învaţă copiii noştri.
Încă de anul trecut am aflat de organizarea în cadrul majorităţii şcolilor din mediul urban, şi nu numai, la iniţiativa profesorilor de limba engleză, a unor adevărate "festivaluri" Halloween, uneori numai în cadrul orelor de limba engleză, alteori ca o manifestaţie generală extraşcolară ce îi antrenează atât pe copii, cât şi pe profesori. Copiii sunt încurajaţi să participe la Carnavalul cu măşti şi la jocurile distractive specifice momentului, sub pretextul cultivării creativităţii şi al oferirii unor frumoase clipe de divertisment, culminând cu premii.
Prin urmare, am socotit de cuviinţă, prin prezentul memoriu şi prin documentaţia aferentă pe care v-o punem la dispoziţie (pe care o puteţi găsi şi pe Internet la adresa http://www.hamangia.ro/ ori www.hamangia.ro/hal.html), să vă informăm despre istoricul şi sensurile vechi şi noi ale "sărbătorii".Totodată, vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea pe care o avem, ca părinţi, în privinţa conotaţiilor negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamental pe care le-ar aduce asupra copiilor antrenarea lor în participarea activă la manifestările specifice Halloween-ului.
Este un paradox cum, în cadrul sistemului de învăţământ, ne plângem din ce în ce mai des de creşterea gradului de agresivitate al copiilor, cât şi de amplificarea lipsei lor de receptivitate la cunoştinţele pe care profesorii încearcă să li le împărtăşească în cadrul orelor de curs, şi drept urmare se ţin simpozioane şi se organizează concursuri pe tema "non-violenţei", iar în paralel stimulăm indirect tocmai această agresivitate, prin direcţionarea greşită a creativităţii copiilor, cu urmări greu de anticipat şi poate chiar iremediabile în viitor.
Halloween-ul promovează, sub masca divertismentului, cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea instituţiilor de în-văţământ, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei "sărbători", ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a de-monicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.
Copilul încă nu face bine distincţia între real şi imaginar, încât degeaba scriu producătorii de costume tip "Superman" pe etichete: "Cu acest costum nu se poate zbura", că tot se găseşte câte un "năzdrăvan" care, influenţat şi extaziat de prestanţa eroului din film, încearcă să-l imite, sfârşind tragic într-o cădere în gol.
Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în "vampir" şi care strigă în glumă: "Vreau sânge!... Mi-e sete de sânge!..." să şi intre în pielea personajului şi doar aşa, "în joacă", să vrea să vadă cum e când chiar curge sânge?
Continuarea la
FUNDAŢIA "SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI"
Constanţa, str. Mihăileanu nr. 21, cod poştal 900699, tel. 0341 416.729, fax: 0241- 66.53.54
http://www.curteabrancoveneasca.ro/ e-mail: fundatia_smb@yahoo.com
Cod fiscal 15832577, Cont RO 06 OTPV 1200 0004 3576 RO 01 CONSTANŢA

Marea cersetorie politica americana: cum face bani familia Obama pana in ultima clipa electorala

Victor --
I know this campaign has asked a lot of you.
But in the next 5 days, Barack will need you more than ever before.
Together, we can make sure all voters head to the polls and make their voices heard in this election. And we can get Barack's message of change out to millions and millions of Americans in these final hours.
That's why I'm asking you to dig deep and make one final donation to help get us across the finish line.
Take a minute to remember why you joined this movement, then please make a donation of $5 or more today.
I've been blessed over the last 21 months to have been invited into your communities and to hear so many of your personal stories.
Supporters like you have told me about loved ones who can't afford health care, and relatives who've been laid off from jobs they've had for decades. About family members fighting bravely in Iraq, and worries about affording college in a struggling economy.
But what I've heard more than anything else is hope. A shared hope that if we work together, we can change politics and make this country better for all Americans.
I know that we can make it happen -- and we are so very close.
Make a donation of $5 or more and stand with Barack these last few days:
https://donate.barackobama.com/forbarack
The strength of this campaign has always come from the individual stories and hard work of millions of supporters like you.
Thank you for being part of this movement,
Michelle

Victor --
I want you to be there with me on Election Night when the results come in.
We're planning a big event that will include tens of thousands of supporters in Grant Park in downtown Chicago.
We're saving some of the best seats in the house for 5 people who make their first donation to the campaign before Sunday at midnight.
If you're selected, you can bring a guest, and we'll fly you in and put you up in a hotel for the night. You'll go backstage at the big event and -- no matter what happens -- you'll have a front row seat to history as we celebrate the supporters who got us over the finish line.
Any donation counts -- whatever you can afford. Show your support at this crucial time with a donation of $5 or more, and you could join me on Election Night:
https://donate.barackobama.com/frontrow
This movement for change has been a testament to the power of ordinary Americans coming together to achieve extraordinary things.
I look forward to having you there on Election Night.
Thank you,
Barack

Cand Ambasada SUA in Romania e obligata sa asculte de presedintele tarii gazda, Traian Basescu: Taubman, coruptia e mai aproape de pielea americanilor

Traian Basescu l-a sfatuit pe ambasadorul american in Romania, Nicolas Taubman, ca ar fi bine inainte de a critica lupta impotriva coruptie din tara noastra, sa priveasca mai atent la sistemul bancar american, informeaza agentiile de stiri.
Intrebat de catre realizatorul Paul Grigoriu in emisiunea "Sfertul Academic", transmisa de postul national de radio, cum apreciaza declaratia ambasadorului Taubman, potrivit careia Romania ramane o tara de corupti, Traian Basescu l-a indemnat pe ambasador sa vada dezastrul din sistemul bancar american apoi sa se pronunte pe tema coruptiei din tara noastra.
"Cred ca expresia ambasadorului este si nemeritata, si prea dura, si eu n-o voi comenta mai mult decat rugandu-l sa priveasca in tara dansului la sistemul bancar. Romania a trecut prin aceasta perioada in anii '90 si ne-a costat peste doua miliarde de dolari, la vremea aceea, Bancorex-ul, Banca Agricola, Bankcoop-ul... Dar in tara dansului este un dezastru in sistemul bancar, in care trezoreria Statelor Unite oficial pompeaza 700 de miliarde ca sa acopere pana la urma lipsa de corectitudine a sistemului bancar. Pentru ca daca ar fi fost corect nu ajungea in situatia in care mari banci sa fie tinute cu injectii din bani publici".
Basescu a continuat afirmand ca Romania nu ar trebui sa mai primeasca lectii in privinta combaterii coruptiei, in ciuda faptului ca, "coruptii nostrii nu sun la fel de rafinati ca ai lor". "Deci... este o invitatie pe care eu o fac oricarui politician strain care se gandeste la coruptia din Romania - pe care nu o neg, atentie! Dar lectii nu prea ar trebui sa mai primim, pentru ca uitati-va la cei care ne dau lectii ce se intampla in tarile lor exact in zona in care cinstea trebuie sa fie totala, zona in care se lucreaza cu banii", a mai spus presedintele Romaniei, Traian Basescu.

Desigur, o lista a partenerilor strategici pentru coruptie - in care intra si traficul de influenta si fuga de Justitie -, practicata de unele personaje in numele Americii, ar fi destul de lunga, incepand cu Bechtel sau cazul Teo Peter, continuand cu traficul/adoptiile de copii romani/albi si ajungand pana la asa-zisa "societate civila", centralizata. Si aici poate Ambasada SUA ar trebui sa ma ia aminte la o declaratie de-a presedintelui Romaniei:

"Aceasta lege a fost o minciuna promovata de Guvern si de domnul Pirvulescu. Din acest moment, personal o sa-l mai cred pe domnul Pirvulescu si in analizele dansului CAND SOTIA DOMNIEI SALE NU VA MAI FI SALARIATA LA GUVERN. Cat timp ramane in Palatul Victoria sa nu mai vanda analize politice nimanui!".

V-ati prins: este vorba de distinsul analist multilateral dezvoltat Cristian Pirvulescu - dat jos prin vot liber de la presedintia Asociatia Pro-Democratia si repus ilegal in functie - si de sotia sa, Daniela Cristina, care lucreaza, si acum, pentru "sectorul neguvernamental" la... Guvernul Romaniei condus de Calin Popescu Tariceanu, acelasi care i-a oferit, printre altele, si premiul PNL sotului subalternei sale.

Desigur, daca presedintele Romaniei nu este credibil pentru tragatorii de sfori din Ambasada (deh, ca peste tot in lume prin diverse structuri...), ar fi bine sa ia aminte la interviul dat de diplomatul american de cariera Kiki Skagen Munshi subsemnatului: SUA trebuie sa schimbe calea razboiului in Irak: ZIUA, unde se refera si la niste paraziti pretutindenari care bruiaza dialogul sincer si constructiv intre inteligentele romanesti si cele americane.

PS: Nu ascund faptul ca sunt ultragiat in fata faptului ca un proiect vizand cooperarea la Marea Neagra, pe care l-am discutat in urma cu doi ani cu un inalt functionar al Ambasadei, a ajuns sa fie furat de altii mai marunti si pus in practica, prost, de o sumedenie de infractori transfrontalieri. Rusinica!
Vezi

Bolsevizarea Romaniei si Leonte Rautu, tatuka GDS, stalinistul pe care Tismaneanu si-l dorea drept tata-socru (Ha, ha, ha!)

Leonte Rautu si purificarea stanilista a limbii romane


Leonte Rautu a fost un personaj pregnant in activitatea de propaganda si cenzura a culturii din Romania, dupa 1945. Intre altele, Rautu s-a "remarcat" si in domeniul, de stricta specialitate, al lingvisticii. Dupa ce la Moscova a aparut volumul "Marxismul si problemele lingvisticii", Leonte Rautu examineaza intr-un referat (nr. 570, din 13 iunie 1952) activitatea a trei lingvisti de prestigiu - Al. Rosetti, Iorgu Iordan si Al. Graur - identificand un "grup organizat de dusmani" ai poporului si propunand un "proiect de hotarare", semnat chiar in aceeasi zi de seful lui Rautu, Iosif Chisinevschi. In "proiectul de hotarare" se propunea "reorganizarea" Institutului de Lingvistica al Academiei R.P.R., precum si faptul ca activitatea celor trei lingvisti urma sa fie "examinata de organele de stat". Toata lumea stia ce insemna aceasta.
Traseu de politruc
Leonte Rautu (Lonea Oighenstein) s-a nascut in Basarabia, in 1910. Ca multi alti tineri evrei, a imbratisat cauza comunismului si, intr-un anume sens, Rautu a ramas un stalinist convins tot restul vietii. A studiat in Germania. Astfel, Leonte Rautu s-a numarat printre putinii intelectuali ai Partidului Comunist din Romania (PCdR): Ana Pauker, Belu Zilber, Petre Constantinescu-Iasi, Constanta Craciun, Miron Constantinescu.

Lingvistica romana

Leonte Rautu si Iosif Chisinevschi intentionau sa inghesuie limba romana in conceptiile lingvistice ale lui Stalin cu orice pret: "Iorgu Iordan, spre deosebire de Rosetti, are oarecare valoare stiintifica, fiind un bun cunoscator al limbii romane contemporane. Lucrarile sale insa sunt adanc patrunse de idealism, mergand fidel pe urmele lingvistilor cosmopoliti din Apus. Ele sunt caracterizate de specialistii sovietici astfel: >."
In anul 1943 a aparut la Iasi volumul "Limba romana actuala" de Iorgu Iordan. Aceasta lucrare are un caracter antisovietic, antisemit si cosmopolit.
Integral la Dosare ultrasecrete

















Political Intelligence Department, Foreign Office: Basarabia este romaneasca

Political Intelligence Departament: "Basarabia este romaneasca"

Pe 12 august 1918, Political Intelligence Department din cadrul Ministerului de Externe de la Londra alcatuia o ampla analiza asupra Unirii Basarabiei cu Romania, petrecuta pe 27 martie 1918. "Memorandum legat de problema basarabeana si actul de unire cu Romania" prezinta la cald evenimentele, asa cum s-au petrecut ele. Istoriografia sovieti­ca avea sa mutileze si trunchieze evenimentele istorice pentru a-si motiva rapturile teritoriale. Schilodirea istoriei este prezenta in continuare in spatiul public: tema "ocuparii Basarabiei de armata romana" fiind reluata aproape obsesiv. Documentul pe care il reproducem in randurile urmatoare - o sinteza a unui departament de informatii britanic - prin originea sa si prin momentul in care a fost alcatuit constituie o prezentare precisa a evenimentelor din 1918, destinata risipirii indoielilor create artificial.

Unirea cu Romania

Sinteza serviciului de informatii britanic descrie Unirea Basarabiei cu Romania astfel: "Pe 5 martie, la Buftea, delegatii romani au semnat tratatul de pace preliminar cu Puterile Centrale, fiind, in principiu, de acord cu viitoarele conditii impuse prin Tratatul de la Bucuresti, cel definitiv, semnat pe 7 mai.
Prin clauza cinci a tratatului preliminar, guvernului roman i se permitea sa mentina trupe in Basarabia, care sa asigure securitatea granitelor ruso-romane. Toate aceste trupe numarau aproximativ 20.000 de militari.

Integral la Dosare ultrasecrete

Lectie de patriotism. Tesu Solomovici: Cernauti 600 - o sarbatoare furata


Ucraina se lauda in Capitala Romaniei cu o expozitie de fotografii si documente care marcheaza evenimentul implinirii a 600 de ani de existenta oficiala a Cernautiului. Ca sarbatoreste la ea acasa evenimentul, hai sa spunem ca mai treaca-mearga, dar tupeul de a veni cu propaganda ei tesita in Capitala Romaniei si sa clameze marca ucraineana a orasului bucovinean e sub orice bun simt.
Merita Cernautii macar respectul pentru adevarul istoric: capitala Bucovinei istorice nu e o creatie urbanistica ucraineana si zidurile ei nu respira istorie ucraineana. Din toate fibrele ei respira istorie romaneasca. Stema regiunii era un scut rosu, cu un stejar dezradacinat, de argint, insotit de o parte si de alta de cate un brad dezradacinat, de aur, si avand deasupra doua sabii de aur incrucisate. Copacii simbolizeaza istoria dezradacinata a locului, iar sabiile - luptele victorioase ale domnitorului roman Alexandru cel Bun din Codrul Cosminului. Exista si o stema a Orasului: pe un scut rosu o cetate crenelata, de argint, cu doua turnuri laterale, avand poarta deschisa, prin care se vede stema Moldovei cu bourul cu stea in frunte. Dovada celor 600 de ani de existenta certa o constituie Hrisovul Domnesc prin care domnitorul roman Alexandru cel Bun da, la 8 octombrie 1408, privilegii negustorilor poloni din Liov. E stipulata obligatia acestor negustori straini sa plateasca vama la Cernauti. Viata targului era intensa, averile infloreau. Starnind poftele polonezilor, austriecilor si rusilor dupa pamanturile si bogatiile romanilor. Primul care i-a invatat minte pe netrebnicii care pofteau la pamanturile si averile romanilor, a fost Stefan cel Mare. Domnitorul moldovean i-a spulberat pe cavalerii si soldatii regelui polon Ioan Albert, in 1497, in Codrul Cosminului. Cei ramasi in viata au fost decimati, din nou, la Cernauti. Si tot aici, la Lentesti, Vornicul Boldur il bate pe Mazoviti veniti in ajutorul regelui polon. De atunci, vreme de 6 secole, iubirea de Bucovina romaneasca cantata de Mihai Eminescu a fost tot incercata.
Dupa rapirea Bucovinei de catre austrieci, Cernautii au devenit, in 1777, capitala provinciei. Bucovinenii nu si-au pierdut speranta, au opus rezistenta valului de opresiuni straine, si un secol si jumatate mai tarziu, in 1918, Adunarea Nationala a proclamat Unirea acestei parti a Moldovei cu tara strabuna.
Multe sunt monumentele istorice legate de istoria romaneasca: Resedinta Metropolitana, zidita in 1875; Cetatea Tetina, celebra in istoria militara a Moldovei, ale carei ruine se vad in Parcul orasului; Biserica "Inaltarea Domnului" din Lujeni, inaltata in secolul al XV-lea de Teodor Vitold; Biserica din Toporauti, inaltata de Domnul Moldovei Miron Barnovschi; Biserica si Casa familiei Hurmuzachi - edificii unde din totdeauna a palpitat si a fost intretinut spiritul national romanesc. Din aceste locuri cernautene isi trag originea multi domnitori, familii boieresti si carturari de seama, precum Alexandru cel Bun, Petru Rares, Miron Costin si Ioan Neculce.
Candva, capitala Bucovinei, "orasul dintre ceturi", cum ii spuneau poetii, era una dintre citadelele romanismului. In secolul al XIX-lea, Aron Pumnul, fratii Hurmuzachi si atatia altii, au creat la Cernauti un focar de literatura, stiinta si simtire romaneasca. La mosia Cernauca de langa Cernauti, a trait o vreme poetul Vasile Alecsandri, aici se intruneau viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu, ardeleanul Gheorghe Baritiu, agitand constiintele pentru crearea unui stat national, "cuprinzand toate provinciile locuite de romani".
In vara anului 1940, cand santajul sovietic a smuls Bucovina si Basarabia din trupul Romaniei, toata tara a plans, pentru ca, un an mai tarziu, in vara anului 1941, romanii de pretutindeni sa se bucure de prezenta regelui Mihai I si a maresalului Ion Antonescu la parada de la Cernauti, a realipirii celor doua provincii eliberate.
O fi, astazi, Cernauti un oras ucrainean, dar inima lui continua sa bata romaneste. Expozitia "Cernauti 600" inaugurata de ucrainieni la Bucuresti, nu schimba aceasta realitate spirituala.
ZIUA: Cernauti 600 - o sarbatoare furata de Tesu SOLOMOVICI



Grigore Lese- Cantec despre Bucovina
Vezi mai multe video din Muzica »

Fotografii din Cernautiul Romanesc:
http://www.gid-romania.com/Galerie.asp?ID=222
http://www.gid-romania.com/Galerii.asp?ID=8

Friday, October 31, 2008

DEZBATERE AZI: "Ai cui sunt romanii din jurul Romaniei? - Solutii, probleme, provocari"

Fundatia Pentru Romania si Centrul de Geopolitica, Universitatea Bucuresti, va invita vineri, 31 octombrie 2008, ora 17.00, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, din str Schitu Magureanu nr 9, pentru a lua parte la dezbaterea publica, deschisa presei:
"Ai cui sunt romanii din jurul Romaniei? - Solutii, probleme, provocari"
Participa: Prof dr Ilie Badescu, prof dr Gheorghe Zbuchea, Universitatea Bucuresti, Pr Radu Ilas, profesor Universitatea din Cernauti, col (r) Cristian Scarlat, Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Dorin Matei, Magazin Istoric, George Damian, Centrul de Studii pentru Resurse Romanesti, Septimiu Roman, Radio Romania, Eugen Popescu, Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, Eugen Tomac, consilier pentru relatiile cu romanii de pretutindeni, Administratia Prezidentiala.
Detalii la www.fundatia.org

Textila albastra cu semiluna a fluturat degeaba in Harghita: Referendumul pentru autonomie a "picat", deocamdata doar la Sfantu Gheorghe

Proiectul de hotarare privind organizarea referendumului pentru autonomia asa-zisului Tinut Secuiesc, in data de 30 noiembrie, in paralel cu alegerile parlamentare, a fost respins, joi dupa-amiaza, de Consiliul Local Sfantu Gheorghe, deoarece nu a intrunit majoritatea de voturi necesara, transmite Agerpres. Cei 8 consilieri locali ai Partidului Civic Maghiar (PCM) care au promovat proiectul de hotarare au votat pentru adoptarea acestuia, 6 consilieri UDMR s-au abtinut, iar cei 4 consilieri romani au votat impotriva pe considerentul ca subiectul este anticonstitutional.
Reprezentantii UDMR s-au abtinut la sugestia primarului Antal Arpad, care a propus amanarea proiectului, sustinand ca prezinta o serie de vicii si trebuie imbunatatit.
"Atat timp cat eu voi fi primar in Sfantu Gheorghe, voi lupta pentru autonomie, dar nu sunt de acord ca acesta sa aiba loc pe data de 30 noiembrie", a declarat Antal Arpad, care a explicat cu alt prilej ca sincronizarea celor doua evenimente, respectiv alegerile generale si referendumul, ar da apa la moara extremistilor si i-ar putea propulsa in viitorul Parlament al Romaniei.
Reprezentantii PCM s-au aratat dezamagiti de esecul inregistrat, iar consilierul Kovacs Istvan a declarat ca in acest fel cetatenii municipiului au fost impiedicati sa-si exprime optiunea cu privire la autonomia teritoriala.
Partidul Civic Maghiar a solicitat autoritatilor locale din judetele Covasna, Harghita si Mures sa organizeze referendumuri oficiale pentru autonomia teritoriala a asa-zisului Tinut Secuiesc, cu intentia de a folosi rezultatele acestuia pentru a fundamenta si inainta Parlamentului Romaniei o initiativa legislativa cetateneasca in vederea acordarii autonomiei teritoriale a asa-zisului Tinut Secuiesc.
Unii..."kukorica" viseaza
In statutul de autonomie, pe care a fost fundamentata hotararea se mentioneaza, printre altele, ca "Tinutul Secuiesc devine o regiune autonoma cu personalitate juridica in cadrul Romaniei", "in Tinutul Secuiesc limba maghiara are acelasi statut ca si limba oficiala a statului", iar autoritatile regiunii autonome sunt consiliul de autoadministrare, comisia de autoadministrare si presedintele Tinutului Secuiesc.
Alte doua consilii locale din judetul Covasna, respectiv Targu Secuiesc si Valea Crisului, au aprobat organizarea referendumului pe data de 30 noiembrie, insa Prefectura Covasna a solicitat retragerea hotararilor pe temei de nelegalitate.
Prefectul judetului, Gyorgy Ervin, a declarat ca acestea incalca Legea referendumului si ca in ipoteza in care hotararile nu vor fi revocate, atunci va fi nevoit sa le atace in contencios administrativ.
Politicienii romani si reprezentantii societatii civile romanesti din judetul Covasna au declarat in repetate randuri ca acest referendum este anticonstitutional, deoarece, potrivit legii fundamentale, problemele care nu pot fi supuse revizuirii, deci nu pot face obiectul unui referendum, sunt caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala.
Ziua Online

La 200 de ani de la nasterea sa, Mitropolitul Saguna e eliminat de Garda Maghiara. Guvernul Tariceanu, prietenul Ungariei, nu schiteaza nici un gest

Biserica Ortodoxa Romana are datoria sa intervina intru apararea memoriei Mitropolitului Saguna si a drepturilor romanilor din Ungaria

În zilele de 30 şi 31 octombrie 2008 se desfăşoară la Sibiu manifestările organizate de Comisia Naţională a României pentru UNESCO, pentru marcarea aniversării UNESCO “Andrei Şaguna - 200 de ani de la naştere”. Ieri a avut loc la sediul Bibliotecii ASTRA din Sibiu simpozionul cu tema “Andrei Şaguna - 200 de ani de la naştere”. Cu acest prilej, Academicianul Mircea Păcuraru a prezentat lucrarea sa dedicată marelui cărturar, om politic şi mitropolit, iar Revista Transilvania a lansat un număr aniversar pe această temă. În aceeaşi zi, începând cu orele 19.00 a avut loc un concert festiv, la Filarmonica de Stat din Sibiu.
Astăzi, 31 octombrie, va avea loc dezvelirea plăcilor comemorative UNESCO, în memoria lui Andrei Şaguna, la Sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, la mausoleul Andrei Şaguna de la Răşinari şi în clădirea Protopopiatului de la Sălişte, transmite Basilica Press.
Cu toate acestea, la aniversarea marelui roman, Garda Maghiara a reusit sa blocheze ridicarea statuii mitropolitului in mijlocul comunitatii romanesti din Gyula/Jula. Nici Guvernul Tariceanu si Ministerul de Externe, care tocmai s-a pupat pe toti obrajii la Szeget pentru "prietenia intre popoare", nici Administratia Prezidentiala si nici Patriarhia nu au sarit in sprijinul romnilor din Ungaria si a memoriei marelui inaintas.
Dupa cum transmitea ZIUA, in articolul lui Ioan Tudor, extremistii maghiari au reusit in cele din urma sa opreasca ridicarea in Ungaria a statuii a fostului Mitropolit ortodox al Transilvaniei, Andrei Saguna. Jobbik ("Miscarea pentru o Ungarie mai buna"), partidul de extrema dreapta din Ungaria si organizatia sus­tinuta de acesta, Garda Maghiara, s-au opus realizarii acestei statui in orasul Gyula, unde se gaseste cea mai nume­roasa comu­nitate de romani din Ungaria. In cadrul intalnirii interguver­namentale romano-maghiare din noiembrie 2007 s-a convenit ridicarea unei statui a lui Andrei Saguna in curtea Catedralei Ortodoxe din acelasi oras, avand in vedere ca in anul 2009 se implinesc 200 de ani de la nasterea sa.
Jobbik: "Andrei Saguna! Pana aici!"
Ziarul Magyar Hirlap citeaza o declaratie a presedintelui filialei Jobbik din orasul Gyula, Kis-Pal Botond, care declara inainte de posibila sfintire: "Andrei Saguna! Pana aici!..". "Niciodata nu va exista o statuie a unui fost mitropolit ortodox roman in Gyula!". Mai mult, acesta a declarat ca "dincolo de radicalismul national, dincolo de bunul-simt, existenta unei statui a unui mitropolit roman declarat impotriva maghiarilor nu va fi tolerata in oras... Din inima si trupul tarii au fost smulse Partium-ul si Tinutul Secuiesc si au fost date romanilor. Ei doreau sa ajunga pana la Tisa, dar nu s-a putut. Orasul Gyula mai apartine de teritoriul Ungariei doar datorita norocului... Realizarea statuii nu va face bine nimanui". Intrebat daca Garda Maghiara va fi prezenta la ceremonie, Kis-Pal Botond a declarat ca in cazul in care "Doamne, fereste!" statuia va fi realizata, roaga toate persoanele respon­sabile sa treaca peste hotararea primariei, care era de acord, si sa opreasca acest demers, ceea ce s-a si intamplat, scrie Ioan Tudor.
Gardianul informa inca din timpul desfasurarii sedintei comune a Guvernelor Tariceanu-Gyurcsany, din 21 octombrie, asupra nenorocirii abatute asupra romanilor din Gyula. Degeaba, evident. Ziarista Cornelia Rosoga scria despre denigrarea Mitropolitului sub ochii Guvernului "roman": Tariceanu a tinut sa-si marcheze pe agenda o intalnire cu reprezentantii romanilor din Ungaria. Potrivit estimarilor, in Ungaria traiesc peste 20.000 de romani, desi statisticile oficiale indica doar jumatate. In urma cu un an, la sedinta comuna romano-maghiara de la Sibiu se decidea amplasarea unei statui a mitropolitului Andrei Saguna la Jula (Gyula in maghiara). Saptamana trecuta trebuia sa se puna piatra de temelie a statuii. Initiativa s-a amanat din cauza presiunii facute de extremistii de la “Jobbik” si a avertismentului ca la manifestare va participa si Garda Maghiara, potrivit Romanian Global News. Prima data, scandalul a fost prezentat numai in presa locala maghiara, pentru ca peste o zi acesta sa ajunga in ziarele din Budapesta. In majoritatea publicatiilor, mitropolitul roman Andrei Saguna apare prezentat ca fiind un inversunat antimaghiar. Partidele si presa de extrema dreapta s-au imbulzit sa argumenteze de ce nu are loc in Ungaria o statuie a lui Andrei Saguna, comparandu-l tot timpul cu Albert Wass, criminal de razboi. Reactiile negative ale extremistilor maghiari au fost incurajate si de un comunicat al Uniunii Mondiale Maghiare, care a cerut sa se boicoteze inaugurarea unei statui a mitropolitului ortodox Andrei Saguna pe teritoriul Ungariei. Originar dintr-o familie de aromani, Andrei Saguna s-a nascut in nordul Ungariei, la Miscolt si si-a dedicat intreaga viata emanciparii romanilor din Imperiul Habsburgic. Nici unul din angajamentele asumate in plan cultural la precedenta sedinta comuna cu privire la minoritatea romaneasca nu a fost dus la indeplinire de Guvernul de la Budapesta. Premierul Tariceanu a depus o coroana de flori la placa Lajos Kossuth-Nicolae Balcescu din Szeged, amplasata pentru a aminti de “Proiectul de pacificare” incheiat de cei doi revolutionari in 1849, din pacate prea tarziu.

Cititi aici despre viata si opera Mitropolitului Andrei Saguna:

Sfantul Sinod: Caterisirea parintelui Boian din Valea Timocului e invalida. Pr Boian:"Suntem romani si vrem sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Romane"

Biserica Ortodoxa Romana: Caterisirea lui Boian e invalida
Sfantul Sinod al BOR, intrunit ieri la Bucuresti, considera "invalid actul de caterisire a parintelui Bojan Alexandro­vici de la Malainita (Valea Timo­cului) de catre tribunalul bise­ricesc al Episcopiei Ortodoxe Sarbe de Timoc, deoarece preotul roman nu este cleric al Bisericii Ortodoxe Sarbe", se arata in comunicatul de presa al Patriarhiei Romane.
"De asemenea, membrii Sfantului Sinod au constatat faptul ca Episcopia Ortodoxa Sarba a Timocului nu respecta cele convenite in cadrul Comisiei mixte de dialog a celor doua Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006, si anume asigurarea serviciilor religioase in limba romana pentru comunitatile romanesti" mai precizeaza sursa citata.
Parintele Boian Alexandrovici, protopop de Dacia Ripensis si singurul preot care slujeste in limba romana din regiunea Vaii Timocului, a salutat decizia Sfantului Sinod al BOR. "Noi de pe fata locului am zis: Suntem romani si vrem sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Romane", a declarat clericul roman in exclu­sivitate pentru ZIUA. "Vrem doar reciprocitate, ce au sarbii in Romania sa avem si noi, romanii din Serbia" a adaugat protopopul roman. El sustine ca partea sarba poate "sa aduca decizii de caterisire zilnic", acestea nefiind valabile din punct de vedere legal sau canonic.

"În legătură cu situaţia părintelui Bojan Alexandrovici de la Malainiţa (Valea Timocului), Sfântul Sinod consideră invalid actul de caterisire a acestuia de către tribunalul bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timoc, deoarece preotul român nu este cleric al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Mai mult, se constată faptul că Episcopia Ortodoxă Sârbă a Timocului nu respectă cele convenite în cadrul Comisiei mixte de dialog a celor două Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006 şi anume asigurarea serviciilor religioase în limba română pentru comunităţile româneşti. Apreciind necesitatea continuării dialogului cu Biserica Ortodoxă Sârbă pentru rezolvarea acestei probleme, Sfântul Sinod l-a împuternicit pe Preasfinţitul Părinte Daniel, Episcop-Locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, să intensifice demersurile pe lângă autorităţile bisericeşti şi de stat sârbe cu scopul identificării unor soluţii practice pentru apărarea drepturilor legitime ale românilor din Valea Timocului de a avea preoţi şi slujbe în limba maternă." se arata in comunicatului Biroului de Presa al Patriarhiei Romane. Episcopul sarb Iustin va cere judecarea parintelui Boian Alexandrovici de catre o comisie speciala a Patriarhiei Ortodoxe Sarbe.

BOR reclama "umilirea romanilor din Timoc"

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) a dezbatut in reuniunea sa din aceste zile decizia ilegala de caterisire a parintelui roman Boian Aleksandrovici de catre ierarhii sarbi. Episcopul sarb Iustin al Timocului vrea condamnarea publica a pre­otului roman de catre sinodul ortodox sarb in cadrul sedintei din 11 noiembrie.
Conform purta­torului de cuvant al Patriarhiei, preotul Constantin Stoica, contactat de ZIUA, asistam la "o umilire a credinciosilor ortodocsi romani din Valea Timocului"si "o prigonire"a pre­otului roman sub acuzatia ca a oficiat slujbe religioase in limba romana. Anterior, proto­popul roman a fost condamnat de justitia sarba la un an de inchisoare cu suspendare, pentru faptul ca a construit o biserica ortodoxa romana in localitatea Malainita din regiunea Timocului.
In actul ilegal de caterisire, semnat de episcopul Iustin se arata ca "Boian Aleksandrovici, fost cleric al episcopiei de Timoc, a dispretuit pe episcopul sau competent si fara aprobare si acord al bisericii noastre a fost hirotonit in treapta preotiei de catre un episcop al Bisericii Ortodoxe Romane. Ca urmare, pe presbiterul Boian Aleksan­drovici il caterisim din treapta preotiei". (Mihai ISAAC/ZIUA)
Vezi si

Thursday, October 30, 2008

Protest adresat MAE roman: Ambasada Ungariei vrea sa conduca Ministerul Adevarului in Romania. Ziarista Iulia Nueleanu agresata de un diplomat maghiar

Motto: "Netrebnico, o sa te dau afara din presa!"
Janos T. Barabas
diplomat maghiar

In atentia Excelentei Sale, domnul Ministru de Externe al Romaniei, Lazar Comanescu

Domnule ministru,

Va aducem la cunostinta un incident grav ce implica un diplomat al Ambasadei Ungariei, respective atasatul de presa Barabas Tibor Janos, care si-a depasit grosolan prerogativele si a comis un act de agresiune la adresa libertatii presei din Romania.
Va solicitam atentionarea corespunzatoare a ambasadei Ungariei, respectiv chemarea de urgenta a ambasadorului Oszkar Fuzes pentru a da relatii la sediul MAE roman si a i se inmana o Nota oficiala de protest catre Ministerului Afacerilor Externe de la Budapesta. Ne exprimam indoiala ca agresorul cu statut de diplomat reprezinta in mod real interesele diplomatice ale statului vecin. Faptele sale dezonorante il exclud automat din randurile acestei comunitati si consideranm ca aceasta trebuie sa fie solicitarea MAE roman fata de statul ungar, de la care asteptam, de asemenea, scuzele oficiale adresate intregii bresle a presei romane.
Diplomatul ungar Barabas Janos a insultat si amenintat un ziarist, respectiv chiar pe redactorul sef al publicatiei Curentul, doamna Iulia Nueleanu. Incidentul a avut loc in data de 29 octombrie, Barabas Janos fiind cel care a solicitat, in calitate oficiala, legatura telefonica cu sefa redactiei Curentul. La "convorbirea" injurioasa au asistat si alti ziaristi, prezenti in biroul redactorului sef. Diplomatul maghiar Barabas Janos a trecut direct la insulte si amenintari, fara a fi trimis anterior vreun Drept la replica, fara a solicita un punct de vedere, in general fara a proceda la vreun demers specific unei normalitati civilizate. Enervarea sa a plecat se pare de la un material publicat intr-o editie anterioara a cotidianului Curentul, cu privire la manifestarile legate de cultul criminalului de razboi Wass Albert, sponzorizate direct de Ambasada Republicii Ungare la Bucuresti, in pofida faptului ca o decizie definitiva si irevocabila a Tribunalului Cluj consfintea realitatea istorica si condamnarea anterioara a criminalului maghiar pentru activitatile sale de instigator la uciderea romanilor si evreilor din Ardeal.
Textul aparut in publicatia Curentul a plecat de la o petitie care a fost trimisa initial pe adresa MAE al Romaniei de catre un tanar ardelean din Covasna, Dan Tanasa. Dumneavoastra, respectiv MAE al Romaniei, l-ati redirectionat pe petitionar catre Ambasada Ungariei, iar petitia sa a fost reluata partial si in publicatia Curentul. Din acest motiv a fost injurata si amenintata Iulia Nueleanu, colega noastra, de colegul Dvs maghiar in ale diplomatiei, dl. Barabas Janos.
Chiar daca ar fi avut ceva de reprosat cu privire la textul din ziar, acesta a incalcat, in opinia noastra, orice reguli de bun simt si deasemenea orice eticheta diplomatica de adresare, manifestandu-se cu badaranie incalificabila la adresa unei doamne, si procedand totodata la amenintari directe.
In editia ziarului Curentul din data de 30 octombrie este descris intreg incidentul, in articolul intitulat "Ambasada Ungara ataca la baioneta publicatia Curentul". Nu cunoastem nici o alta situatie similara de acest tip si ca atare, neexistand un precedent in Romania democratica nu stim cum ar trebuie reactionat intr-o astfel de situatie. Sa organizam un pichet de protest in fata Ambasadei ungare? Sa sunam si noi la MAE al Ungariei si sa luam la injurat pe rand pe toti angajatii locantei?
Stim ca diplomatii acreditati la Bucuresti au un statut confirmat prin acorduri bilaterale si reciproce, reglementat cu precizie de normele diplomatice. Consideram ca acest pseudo-diplomat a incalcat grosolan aceste reguli si va cerem oficial respingerea si rejectarea atasatului ungar Barabas Tibor Janos de la postul din Romania.
Incalificabila comportare a diplomatului Ambasadei Ungare trimite la practici specifice regimurilor comuniste si constituie o sfidare la adresa presei libere si a cetatenilor Romaniei. A nu solicita sanctionarea activitatii lui Barabas Tibor Janos ar insemna a incuraja comportamente discriminatorii la adresa unei femei si atacuri similare la adresa reprezentantilor presei.
In Declaratia comuna de la Szeged semnata si de Dvs si de omolugul Dvs de la Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, din data de 21 octombrie, se face vorbire (in limba engleza) despre "armonioasa cooperare" si cresterea nivelului de calitate a serviciilor consulare si diplomatice reciproce.
Daca semnarea unor astfel de documente comune are drept efecte manifestari din partea Ungariei de tipul celor consemnate de noi, ne intrebam pe cand vor urma telefoane de amenintare si injurii si la adresa Dvs. si a angajatilor MAE al Romaniei.
Nu cumva prezenta in exces a steagurilor Ungariei si ale "secuimii" pe cuprinsul Romaniei ii face sa creada pe diplomatii ungari ca se afla pe teritoriul lor, al "Ungariei Mari"?
Asociatia Civic Media va anunta toate forurile europene si internationale implicate in protectia jurnalistilor si vom atentiona la randul nostru Ministerului Afacerilor Externe de la Budapesta pentru a lua masuri impotriva angajatului de la Bucuresti, deoarece astfel de "afaceri" nu fac cinste statului vecin. In cazul in care acest lucru nu se va intampla de urgenta, ceea ce este valabil si pentru asteptatele scuze oficiale, ne rezervam dreptul de a reactiona public prin toate formele de protest democratic.
Asteptam de la Dvs un raspuns prompt si, mai ales, masurile care se impun cu privire la pseudo-diplomatul al carui nume a devenit semnificantul maghiar al mitocaniei si agresiunii la adresa presei libere si a statului Roman.

Asociatia Civic Media
30 Octombrie 2008

Domnului Ministru al Afacerilor Externe
Lazar Comanescu

Info:

Scrisoarea care a scos din minti functionarii Ambasadei Ungare la Bucuresti. Dan Tanasa despre proslavirea criminalului de razboi Wass Albert

Scrisoarea Deschisa a tanarului ardelean Dan Tanasa, din care a reprodus si ziarul Curentul cateva extrase, a declansat un adevarat conflict diplomatic generat de partea ungara

Catre,
AMBASADA REPUBLICII UNGARE LA BUCURESTI
In atentia
Domnului Ambasador Dr. Oszkar FUZESI
Sediul: Str. Prof. Dr. Dimitrie Gerota, nr. 63-65, Bucuresti, cod 70202

Scrisoare Deschisa adresata domnului ambasador al Republicii Ungare la Bucuresti
Stimate domnule Ambasador,
Dupa cum probabil stiti Primaria Municipiului Sfantu Gheorghe, judetul Covasna, a alocat, din fonduri publice, bani pentru o serie de manifestari dedicate scriitorului Wass Albert, condamnat in Romania pentru crime de razboi. Printre acest proiecte se numara si proiectul intitulat „Saptamana Wass Albert" initiat de Asociatia Tinerilor Maghiari din Covasna, finantat cu suma de 1500 lei. Perioada de desfasurare a proiectului a fost initial 3-9 noiembrie 2008, insa a fost schimbata dupa ce proiectul a intrat in atentia Procurorului General al Romaniei, noua perioada de desfasurare a proiectului fiind 13-20 octombrie 2008.
Va aduc la cunostinta faptul ca, potrivit cotidianului Gardianul din data de 11 mai 2007, Tribunalul Cluj a reconfirmat sentinta prin care numitul Wass Albert a fost condamnat la moarte, in martie 1946, pentru crime de razboi. Ordonanta de Urgenta nr. 31 din 13 martie 2002 aprobata prin Legea nr. 107 din 27 aprilie 2006 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii stipuleaza la art. 5 faptul ca „promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propaganda, savarsita prin orice mijloace, in public, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi".
Argumentele Asociatiei Tinerilor Maghiari din Ardeal pentru comemorarea criminalului de razboi Wass Albert se refera la faptul ca actiunile asociatiei promoveaza opera literara a scriitorului Wass Albert, opera care nu ar fi interzisa in Romania si care este publicata de catre Editura Mentor din Targu Mures.
Am fost socat insa de faptul ca pe afisele care au fost lipite in Sfantu Gheorghe pentru promovarea acestei manifestari culturale apare si sigla Centrului de Coordonare Culturala a Republicii Ungare la Sfantu Gheorghe. Sa ne imaginam cum ar reactiona opinia publica din Polonia daca o asociatie nonguvernamentala din Germania ar primi bani din fonduri publice pentru a-l comemora pe Adolf Hitler nu pentru viziunea sa politica sau pentru lucrarea „Mein Kampf" ci pentru viziunea sa europeana in domeniul artelor plastice?!
Avand in vedere acestea, doresc, ca simplu cetatean al Romaniei, sa cunosc care este pozitia oficiala a Ambasadei Republicii Ungare la Bucuresti cu privire la implicarea Centrului de Coordonare Culturala a Republicii Ungare la Sfantu Gheorghe in comemorarea unui scriitor condamnat definitiv si irevocabil pe teritoriul Romaniei pentru crime de razboi savarsite impotriva unor romani.
Va multumesc anticipat pentru timpul acordat acestei scrisori.
Cu deosebit respect,
Dan Tanasa

O carte de exceptie: "Recviem pentru Spioni", de general (r) Gheorghe Dragomir. Lansare cu prezenta generalului Mihai Caraman

Ofiterii de informatii de calibru mare incep sa rupa tacerea. Lansata ieri seara intr-o sala plina ochi de spioni si contra-spioni de toate varstele, lucrarea generalului (r) Gheorghe Dragomir, "Recviem pentru Spioni", publicata de Editura Romania in Lume, nu va avea cum sa nu faca valuri. Subiectele tratate cuprind inclusiv spionajul maghiar in Romania zilelor noastre si aspecte inedite despre lovitura de stat din decembrie 1989, considerata "cea mai complexa actiune de manipulare imagologica si de dezinformare a sfarsitului de secol XX".

Discutia care s-a incins in sala in timpul prezentarii temelor lucrarii a atins actualitatea stringenta, detaliindu-se cu date concrete despre agresiunea maghiara in Romania perfectata prin agentura de spionaj ungar prezenta la toate nivelele autoritatilor, locale, centrale, religioase si, mai ales, guvernamentale. S-au evocat evenimente recente ca interzicerea ridicarii statuii Mitropolitului Andrei Saguna la Gyula, de catre Garda Maghiara, in timp ce criminalul de razboi anti-semit si anti-roman Wass Albert este omagiat in Romania de extremistii maghiari atat cu banii contribuabilului roman cat si cu fonduri ale Ambasadei Ungare, vizita prelungita si incitarile nelegale la "autonomie teritoriala" facute de presedintele ungur in tara noastra, arborarea de steaguri ale Ungariei si ale asa-zisului "Tinut Secuiesc" pe institutii de stat, incalcarea Constitutiei Romaniei chiar si de catre cei care ar trebui sa o respecte si apere si, nu in ultimul rand, afrontul la adresa presei romane adus de un diplomat al Ambasadei Ungariei in Romania.

Generalul Dragomir si alte cadre ale fostelor structuri ale DSS, DIE si CIE, ca si ale SIE, si-au aratat dezamagirea si nemultumirea fata de faptul ca unele informatii furnizate de profesionistii romani forurilor politice decizionale, ajung de multe ori pe masa adversarilor straini sau ale clientelei politice, pentru a fi folosite pentru diverse santaje, impotriva interesului national, chiar si in situatii extreme cum este cea prin care trece Romania de azi. Generalul Dragomir, fost adjunct al legendarului general Caraman, considera ca lucrarea "Recviem pentru Spioni" este si "un indemn adresat tinerei generatii de a aborda cu incredere, responsabilitate si respect aceasta profesie". De altfel, generalul Mihai Caraman (foto dreapta sus) a constituit si o prezenta extrem de agreabila pe parcursul agapei spionilor si contra-spionilor prilejuita de lansarea cartii, sper eu, un prim volum dintr-o serie necesara despre adevarul din spatele "adevarului oficial".


Fundatia Pentru Romania si Centrul de Geopolitica organizeaza azi conferinta "Ai cui sunt romanii din jurul Romaniei? - Solutii, probleme, provocari"

Fundatia Pentru Romania si Centrul de Geopolitica, Universitatea Bucuresti, va invita vineri, 31 octombrie 2008, ora 17.00, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, din str Schitu Magureanu nr 9, pentru a lua parte la dezbaterea publica, deschisa presei:

"Ai cui sunt romanii din jurul Romaniei? - Solutii, probleme, provocari"

Participa: Prof dr Ilie Badescu, prof dr Gheorghe Zbuchea, Universitatea Bucuresti, Pr Radu Ilas, profesor Universitatea din Cernauti, col (r) Cristian Scarlat, Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Dorin Matei, Magazin Istoric, George Damian, Centrul de Studii pentru Resurse Romanesti, Septimiu Roman, Radio Romania, Eugen Popescu, Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, Eugen Tomac, consilier pentru relatiile cu romanii de pretutindeni, Administratia Prezidentiala.

Fundatia Pentru Romania propune aceasta tematica Centrului de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti in contextul in care apreciaza ca romanii din jurul granitelor Romaniei sunt considerati la nivelele guvernelor din regiune drept cetateni de mana a doua si sunt lipsiti de cele mai elementare drepturi, in ciuda statutului tarii-mame a acestora de membra cu drepturi depline a UE si NATO.

Romanii de la nord, din fosta Republica Sovietica Socialista Ucraineana, sunt supusi unei deznationalizari de stat, in pofida angajamentelor bilaterale, a normelor internationale si ale Consiliului Europei; romanii din Ungaria sunt asimilati mai mult sau mai putin fortat; romanii din Serbia se confrunta cu absurditatea autoritatile locale si centrale intr-o lupta surda pentru identitate; romanii din Bulgaria nu sunt recunoscuti drept minoritate, la fel ca si in Grecia, in timp ce la Bucuresti, Chisinau sau chiar la Strasbourg sunt inventate creatii artificiale cu statut de "minoritate etnica", precum cea "aromana", "vlaha" sau "moldoveneasca"; la Rasarit, in Republica Moldova si Ucraina, romanii incep sa fie tratati mai rau ca in Transnistria, cartile din tara ce contin cuvantul "roman" fiind deja interzise iar preotii Bisericii Ortodoxe Romane amenintati si agresati.

De la Bucuresti se asteapta de 19 ani recunoasterea unui drept natural incontestabil, cetatenia romana abuziv inlaturata de regimul bolsevic al URSS. In acest timp umilirea basarabenilor si bucovinenilor la granitele tarii se inaspreste cu aparente programatice. Daca etnicii polonezi sau unguri din fostul spatiu sovietic intra cu lejeritate in Uniunea Europeana sau isi obtin cetatenie in maximum un an, la noi cetateniile sunt blocate chiar si pe 10 ani iar etnicii romani au ajuns sa recurga la artificii de dobandire, de-a dreptul rapida, a cetateniei Bulgariei.

Fundatia Pentru Romania solicita participantilor ca dupa definirea problemelor si provocarilor sa formuleze si solutii, pe care sa le mediatizeze, aplice sau impuna la nivelul autoritatilor statului roman si a instantelor europene in materie.
Fundatia Pentru Romania www.fundatia.org/
contact@fundatia.org
impreuna cu
Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala
www.geopolitica.ro/
Masterul Studii de Securitate
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala
Universitatea din Bucuresti
Str Schitu Magureanu Nr 9, Sala de Consiliu, Vineri, 31 Octombrie, Ora 17.00