Saturday, December 25, 2010

Colinde de la Manastirea Petru Voda si Calendar Ortodox 2011 cu Parintele Justin Parvu. Sa ne dea Dumnezeu un an mai bun pentru Tara!


Mai multe filmari la Roncea.ro
Comandati Calendarul Ortodox 2011 cu
Parintele Justin si obstea de la Petru Voda la ATITUDINI

Friday, December 3, 2010

Cuvantul Parintelui Justin pentru romani la Sfantul Andrei Apostolul Neamului

Wednesday, May 5, 2010

RONCEA.RO: Jurnalistul de opinie, cadavrul din debaraua presei. Lustragii si agentii mogulilor si serviciilor. Pustiul mass media


Ziua Libertatii Presei s-a consumat, ieri, printr-un chef – dupa cum s-a numit evenimentul organizat  de Mircea Toma si ai lui. In stilul sau inconfundabil, eternul activist – simpatic doar in timpul liber – a sarbatorit prin bascalie starea dramatica a presei romane. Fideli unor percepte ideologice inversioniste foarte bine remunerate cat si buni la punerea lor in scena, Toma si brigadierii sai i-au acordat “repetentului” Traian Basescu “premiul cel mare” – “Mai, animalule!”, in aplauzele si hlizelile lui… Mircea Geoana, aflat si el, “intamplator”, la susaneau tovaraseasca cu mici si bere, probabil din nostalgie pentru vanghelioane. Un premiu serios, ca cel primit de un simplu jurnalist, dar demn de acest titlu, operatorul Dan Nitescu, acordat in memoriam Mile Carpenisan,  pentru curajul demonstrat la Chisinau si nevoile sale de la Bucuresti, rasplatit si material, la rivalitate cu bine sponsorizatul Club al Presei, nu si-a facut loc printre vedetele porno-politicii si porno-presei de Dambovita. Nu vreau sa-l disculp in nici un fel pe Basescu, desi cred ca e treaba lui cum ii califica pe jurnalisti mai ales in conversatiile sale private, reclamate in public de mogulul media Dan Voiculescu si, acum, de mogulul ONG Mircea Toma. Dar, ma intreb, este Traian Basescu vinovat de dezastrul in care se afla presa romana, folosita cu cel mai mare succes, cu tot cu jurnalisti, pentru lustrul pantofilor sau al cururilor mogulilor? Evident, nu.
Rapoartele internationale – chiar ale acelor institutii la care (se) raporteaza Toma – indica faptul ca “gradul libertatii presei” ar fi urcat pe timpul mandatului lui Basescu. Perioada in care Mircea Toma a primit cateva miliarde bune, de la Vintu, dupa cele incasate, pe sest, de la Patriciu, doi moguli de la pompa carora sug seva si acum fostii sai companioni in deontologie si grupologie, ca Robert Turcescu si Ioan T Morar sau Lucian Mandruta si… Andrei Plesu. Prin aceasta “fratie” dintre moguli si ziaristi, din care nu lipsesc serviciile secrete, de la noi sau de pe la “vecinii din Est”, a fost lichidata presa romana, nu prin remarcile lui Traian Basescu in privat, catre sotia sa, Maria.
Sa amintim un amanunt care nu o sa apara niciodata in mult citatele “Rapoarte” ale Agentiei lui Toma (oare de ce?): In 2005, DIICOT a cuprins intre copertile Dosarului Rompetrol, pentru evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, un anturaj al distinsului Dinu Patriciu format din fostul premier Calin Popescu Tariceanu si sotia sa, Ioana, senatorul Verestoy Attila, senatorul Teodor Melescanu, Ludovic Orban, fostul sef al SIE, Catalin Harnagea, Sorin Marin – fost actionar Rompetrol acum oengist “Anonim”, Dan Fischer-Francu si Camelia Voiculescu, fiica mogulului cu acelasi nume, presedintele Fundatiei Noua Europa, Andrei Plesu, cat si ziaristii Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Doru Buscu, Cornel Ivanciuc, Liviu Mihaiu si sotia sa, Ioan T. Morar. Ciudat, deontologii in cauza nu au explicat niciodata ce s-a intamplat cu miliardele circulate de Patriciu prin maruntaiele lor, inainte de a fi cumparati de Vintu. Justitia nu a reusit, inca, sa finalizeze procesul. Este Mircea Toma in postura sa-l judece pe Sorin Rosca Stanescu? Poate doar sa-i numere milioanele…
In aceeasi zi, a “libertatii presei”, zi in care eu am avut termen la procesul cu ZIUA, un jurnalist de opinie si investigatie, intamplator chiar fratele meu, George Roncea, a ales sa renunte la colaborarea cu ziarul “Curentul” dupa ce fusese pangarita memoria lui Mile Carpenisan prin indepartarea brutala a unui articol dedicat omagierii sale de ziua… “libertatii presei”. Desi anuntata in mediul online, reactia sa, venita ca protest fata de un abuz incalificabil, nu “a facut o stire”, ca sa il citez pe Cristoiu. Nu este prima oara. Nici cand mogulul-ospatar Marius Locic l-a indepartat, tot abuziv, de la conducerea fostului ziar Atac, pentru ca demascase intr-un editorial cardasia dintre Vintu, Rosca si Patriciu pe filiera KGB, nu s-a consemnat la “rapoartele” “libertatii presei”.
De data aceasta o fosta secretara devenita patroana, cu opinie, a ales, probabil din obisnuinta, sa calce, pentru periatul unor potai ale kominternismului, chiar si pe cadavre. In acest caz, maidanezul de Primaverii este Volodea Tismaneanu iar cadavrul este al prietenului nostru Mile Carpenisan, un jurnalist pur sange, ucis de prea multii agenti toxici care i-au otravit viata, pe fronturile de aiurea sau din Romania; atacat de boala dupa ce lasitatea si plastilina care tine loc de coloana colegilor nevertebrati s-a mulat pe lichelismul patronului, un alt mogul… “umanist”. Cazul ziaristului-reper Mile Carpenisan, cenzurat si dupa moarte, reflecta funebru si exact starea jurnalistului roman si a jurnalismului de astazi, din Romania semi-ocupata, asa cum nu se trateaza in Rapoartele brigadierilor de serviciu: un cadavru care, mai sta, inca, in debaraua presei dar de care trebuie musai scapat. Daca se trezeste?! Si misca?!
Moartea civila a cazut ca o ghilotina peste capul multor jurnalisti de opinie, al caror simplu cuvant, care era evaluat, la propriu si la bucata, la cateva mii de euro, in timpul campaniei electorale, acum trebuie ingropat rapid, sa nu mai supere  pe vreun potentat, cu sau fara stele, rosu sau portocaliu, dispus sa livreze, la schimb, reclama mascata printre randuri si bale. Cine sa-si mai doreasca azi un ziarist care ataca si mogulii si cumetriile puterii, oricare ar fi ea?! Intr-o presa stapanita de “moguli buni” si “moguli rai”, adevarul asupra problemelor majore ale tarii si natiunii va mai sta pus, se pare, doar intr-un spatiu ingradit si bine delimitat, in latime si adancime: 2 metri. De pamant.
Jurnalistul de opinie a fost schimbat, din mers, cu informatorul de opinie. In locul jurnalistilor, se itesc, dand aprig din coada, intelectualistii si manelistii presei deontoloage, gen Tapalaga, adapat de la valorile supreme ascunse de ochii opiniei publice undeva sub buricul lui Tismaneanu sau Cartianu, care se suprapune cu succes si profilului agentului acoperit ideal: tamp si cu limba morisca, umectata regulamentar, mai ales cand are posibilitatea, rara, de a fi sluga la doi moguli. Alte vedete de gen, emanate din crescatoria de papagali de la “Dilema Veche”, laboratorul de retarzi intelectual al lui Plesu (de ce nu s-o lasa, oare, de meserie?!), cum ar fi expertul in jacuzzi Mandruta si expertul in nimic Turcescu, provoaca instant si simultan invidia in randul militienilor si curvelor cinstite.
Ziua presei tocmai trecuta a “vibrat puternic” si prin cazul nu stiu carei amante sau sotii a lui Turcescu, care a facut mult mai mult fas in asa-zisa presa onorabila, de maidan tv, on sau offline, decat recompensarea curajosului Nitescu in memoriam Mile Carpensian. Ba chiar, aflu cu surprindere, ziarista care a gafat in porno-gazeta “Click” a lui Patriciu, partenera de trust a revistei “Dilema Veche”, a fost si sanctionata: “cu tăierea salariului pe două luni şi un ultim avertisment“, dupa cum informeaza dealerul de tigarete ajuns manager de presa, Peter Imre, mai cunoscut in lumea din care face parte drept amantul Adrianei Saftoiu dacat drept sotul fiicei lui Melescanu (cu care mai imparte si acelasi numar de ani). Unii chiar se si bucura: Turcescu si-a “reperat onoarea”. Dar, intreb din nou: este mai vinovata biata scribulica blonda a lui Patriciu ca a gresit, o data, amantele unui gurist cu tafna, decat grizonatul la coafor care-i canta la balalaika lui Vintu, ca porno-ziarist de porno-politica, intoxicand opinia publica cu puhoaie de cuvinte peste pustiuri de idei? Desigur, cele cinci zerouri din coada salariului sau se exclud din cauza…
“Nu i-ar putea cere nimeni ziaristului sa stea deoparte de cele lumesti, dar printre cele lumesti se afla si puterea banului, si fascinatia puterii, iar banul si puterea nu sunt de regula sfetnic bun al celui menit sa comunice informatie corecta si opinie onesta”, scrie jurnalistul veteran Corneliu Vlad intr-un editorial dedicat Zilei Libertatii Presei: Jurnalismul nu mai e meserie emblematica.
“Modelul” Turcescu, invocat de amploaiatii “independenti” ai unui mafiot de presa sau ai altuia, sau chiar de catre el, pentru presedintia Televiziunii Nationale, “sparie gandul”. Inteleg de la StareaPresei.ro ca, mai nou, se isterizeaza pe Twitter la adresa lui Cornel Nistorescu dupa ce acesta a prezentat pierderile “Cotidianului” din perioada prestatiilor sale de “redactor sef si director E-DI-TO-RI-AL” : 4.000.000 de Euro. Ati citit bine. “Disidentul” Turcescu, care altfel ii reclama lui Nistorescu ca “tipa prin semne de exclamare”, emite nu mai putin de 9 (noua) mesaje de disculpare, afirmand in vreo noua feluri ca el si-a incasat sutele de mii de euro pe un “contract EXCLUSIV pe partea editoriala” si chiar ca “e mandru de ce a realizat impreuna cu fostii colegi de la Coti”. Am inteles, ho! Dar cum vine asta: vezi in primul an ca pierzi 416.103 euro, apoi, in al doilea an, ziarul cel mai cel, “quality press” cu bombe intelectuale gen “masinutele lui Liiceanu, Plesu si Patapievici“, vezi ca o ia spre fundul prapastiei, cu o pierdere de 1.500.000 de euro (!), si nu ai nici o umbra dilematica “editoriala”, ca sa te intrebi: “ba, dar poate sunt eu de vina, cu echipa mea de genii, de nu se vinde ziarul si am retururi jumatate din tiraj?” Oare nu era o chestiune de minim profesionalism, ca sa te intrebi, ca “director E-DI-TO-RI-AL” , preocupat nevoie-mare, de manuta cu trogloditul Buscu, de “ce scump ar costa unirea cu Basarabia“, si de ce si unde se scurg banii patronului, dragutul de Vintulica? Si apoi, in a treia perioada de conducere stralucitoare, cand pierzi “doar” 1.113.065 euro, nu iti inchipui ca poti sa generezi intrebari “E-DI-TO-RI-A-LE” in capetele unor procurori, gen: “O fi vorba de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, dupa modelul Rompetrol”? Ca doar si fostul puscarias, actual mogul securistoid care nu mai raspunde nici macar in fata creatorilor lui, are o experienta bogata in domeniu?

Dar sa vedem ce parere avea despre ziaristul-gonflabil si contracandidata virtuala la sefia TVR, aflata la alt pol decat Nistorescu, Rodica Culcer, dupa ce Turcescu, pe atunci pripasit la radioul patronat de PSD, Europa FM, o incondeiase cu ou si cu otet: “Cred ca este o campanie montata impotriva mea, pentru ca aceste atacuri au aparut in momentul in care am devenit director de stiri la TVR. Demisia mea a fost “sceneta”? De ce? Ca sa fiu somera sase luni de zile? Ca sa-mi pierd si emisiunea de la TVR? Cred ca Turcescu incearca sa-mi plateasca niste polite, pentru ca l-am inlocuit din functia de redactor-sef la Europa FM, pentru ca jurnalul, de care se ocupa, pierdea audienta, pentru ca era lucrat superficial. Cred ca nu-mi va ierta niciodata acest lucru”, spunea Culcer in Capital.
Hopaaa! Deja doua “surse” , ca sa fac un “spirit de gluma” :-)
Dar, ajunge! (tip si eu ca Nistorescu :-) ) Oricum, TVR-ul nu poate intra pe mainile nici unuia dintre cei doi hiper-profesionisti, decat daca se doreste injectarea mortala, direct in cap, si a jurnalistilor si a natiunii tele-spectatoare. Poate doar Florin Calinescu, expert deja in inregimentatii KGB de la Catavencu si in cum sa execute “imbecili organizati”,“frustrati sexual”, “oengisti – babe si peltici”, sa mai salveze cu cateva socuri electrice bine aplicate inima presei nationale, in prezent asezonata pentru un infarct controlat.
Boala presei este, de fapt, o reproducere la scara mai mica a bolii societatii romanesti de azi, careia i s-au administrat in 50 plus 20 de ani atatea doze aproape letale, incat ma mir ca “mai misca”. “Etichetarea, moartea civilă, scoaterea din circulaţie, fondurile prohibite etc. au fost utilizate spre a falsifica memoria spirituală a unui popor, ceea ce echivalează cu un etnocid cultural”, spune un mare ganditor avertizand:  “Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare… agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor”. Razboiul mai mult sau mai putin intrevazut in toata aceasta perioada trebuie sa duca la un deznodamant.
Cu creierul aproape adormit de otrava teleinoculata picatura cu picatura in sistemul lor imunitar, prin televiziune si presa, romanii, cobai ai dictaturii nonvalorii, mai au o sansa de supravietuire: rezistenta din munti se muta in orase. Sa-si arunce televizoarele si sa respinga minciunile mitraliate asupra lor si manipularile la care sunt supusi, sistematic, de catre diversionistii profesionisti care presteaza de sub reflectoarele mogulilor, “buni” sau “rai”. Orice dictatura, fie si media, are un sfarsit, de cele mai multe ori neplacut pentru cei care se folosesc de ea.
“Ce spunea Mile despre astfel de homunculi şi despre lumea lor?: … aveţi impresia că miroase a primăvară, dar vine Cărpenişan şi vă spune că pute”, amintea George Roncea. Mile Carpenisan: “… dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. … In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun: doamnelor si domnilor sunteti de cacat.”

Roncea.ro: Jurnalistul de opinie, cadavrul din debaraua presei. Lustragii si agentii mogulilor si serviciilor. Pustiul mass media

Thursday, April 22, 2010

Roncea.ro: Eu sunt golanul care a blocat Piata Universitatii pe 22 aprilie 1990 impreuna cu ofiterul de marina Andrei Rochian. Inceputul Fenomenului Piata Universitatii. Dupa 20 de ani. Veniti pe Roncea.ro

 
Piata Universitatii, 21 Decembrie 1989 – 14 iunie 1990


Istoria noastra
21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. Vom ramane pe strazi, la Televizune, la CC, la Muzeul National de Arta, in Blocul Romarta, la Spitalul de Urgenta si alte centre fierbinti, inca multe zile si nopti.
25 decembrie, Craciun: Este prezentata la TVRL caseta editata a procesului si executiei cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. In “completul de judecata” apar, printre altii, Dan Voinea, Virgil Magureanu, Victor Stanculescu si Gelu Voican Vociulescu. Manipularea de la TVRL genereaza in randul opiniei publice primele indoieli serioase in CFSN. In aceeasi zi se fondeaza UDMR, imediat dupa primele organizatii noii infiintate, FSN (Frontul Salvarii Nationale) si GDS (Grupul pentru Dialog Social).
26 decembrie: Este organizat primul miting anticomunist, anti-Iliescu si anti-FSN de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut printre impuscaturi, pe 22 decembrie 1989, Andrei Rochian, supranumit Marinarul, si cu concursul studentilor de la Arte Plastice.
28 decembrie: Primele semne de organizare in sanul Armata ca forme de protest si rezistenta fata de ocuparea structurilor de comanda de catre agenti KGB si GRU reactivati sub conducerea lui Nicolae Militaru.
31 decembrie: Agentul GRU, generalul Nicolae Militaru si agentul kominternist Silviu Brucan desfiinteaza Unitatea 0110 anti-KGB, preiau sub umbrela Armatei toate structurile informative si aresteaza conducerea serviciului de securitate.
Ianuarie 1990: Sunt interzise manifestatiile in Bucuresti sub pretextul atacurilor si diversiunilor teroriste.
12 ianuarie: Manifestantii anticomunisti desfid ordinul FSN si cer in Piata Victoriei indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. Ion Iliescu, calare pe un tanc, este intrebat de multime “Ce a facut in ultimii cinci ani?”. Se scandeaza: “Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”
23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti demisioneaza din Front. Caramitru si Dinescu aveau sa ramana alaturi de Iliescu si Brucan.
28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti.
12 februarie: Are loc interventia ofiţerilor membri ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) la Guvern, unde Gelu Voican Voiculescu, pe atunci viceprim-ministru, se prezintă ca mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. CADA prezinta Dosarele Corbul 1 si Corbul 2 si cere eliminarea cadrelor KGB si GRU plasate sub conducerea ministrului Nicolae Militaru cu sprijinul lui Brucan si Iliescu.

18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. Victor Roncea: “Ca printr-o minune, am iesit printre ultimii din cladirea Guvernului – tot impreuna cu Andrei Marinarul, intalnit in sala de consiliu – chiar inainte de a se inchide portile si a urma arestarile”. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia.
3 martie 1990: Macaragiul Gheorghe Gavrilescu darama, in uralele multimii, statuia lui Vladimir Ilici Lenin din Piata Scanteii (azi Piata “Presei Libere”).
20 martie 1990. Are loc la Targu Mures incercarea de rupere a Ardealului, perfectata de agitator maghiari bine organizati, cu sprijinul serviciilor secrete ungare sub observatia celor sovietice, si soldata cu morti si raniti.
 
22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii de catre Victor Roncea si Andrei Rochian, capitan de marina (foto dreapta, din pacate fara pletele de-atunci). Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele speciale de interventie. Elena Andronescu, membra fondatoare a GID, avea sa consemneze astfel evenimentele: “Primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “Ce stai, bai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “Eu sunt cu ei, dom’le!”, apoi se culca la loc.
Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii – de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Rochian, zis “Marinarul” -, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “16-21 Decembrie”, “GID”, “21 Decembrie”, “AFDPR” (Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a Inviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita.
La portavoce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi.
Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”.
Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante.
Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o Dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia.
Si, pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie! Am invins! Victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate”.
23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane.
24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”.
George Roncea: “La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept”. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.

Deschiderea balconului


Read the rest of this entry »

Miza invitarii lui Dalai Lama pe “pamantul natal” al “sfantului” Körösi Csoma Sándor: internationalizarea autonomiei “Tinutului Secuiesc”. CNS-ul lui Laszlo Tokes a parafat un “Tratat” cu separatistii teroristi uiguri, apropiati tibetanilor. Recuperare de pe Roncea.ro



Dupa cum se stie, pastorul Tokes Laszlo, europarlamentar si agitator pentru autonomia Tinutului Secuiesc ca sef al “Consiliului Național Maghiar din Transilvania”, documentat ca agent al securitatii Republicii Populare Ungare, l-a invitat in Romania in aceasta toamna pe liderul tibetan Dalai Lama fara sa mai intrebe si Guvernul roman. Intr-un Comunicat transmis ieri presei ca replica la precizarile ministrului de Externe pe tema vizitei neagreate de catre autoritatile romane, Laszlo Tokes incearca sa ne spuna ca, de fapt, “in mod special vizita se adresează pământului natal al lingvistului Körösi Csoma Sándor, considerat un „sfânt” (bodhisattva) de cei de credinţă budistă”. Iar aceste “pamant natal” nu este neaparat Romania ci, ati ghicit, Transilvania.

Totodata, in acelasi comunicat, Tokes nu se sfieste sa faca o paralela intre el, considerat adeseori de ciracii sai drept “liderul spiritual al comunităţilor maghiare care trăiesc în ţările din Bazinul Carpatic”, si Dalai Lama, despre care afirma ca este “conducătorul spiritual al Tibetului aflat în exil” si “purtătorul nu numai al drepturilor propriului popor, ci totodată a libertăţii şi drepturilor omului a tuturor popoarelor asuprite”. Ati ghicit, din nou, printre aceste “popoare asuprite” se afla si bietul popor maghiar din bazinul carpatic, nedreptatit prin odiosul Tratat de la Trianon.

“Bodhisattva” Körösi Csoma Sándor a fost un filolog “secui” nascut in “Tinutul Secuiesc”, – nu-i asa? – respectiv in satul Chiurus (Körös pe ungureste), judetul Covasna, in 1784, pe atunci Regatul Ungariei. Csoma (poate Cosma?), dupa ce a petrecut mai multi ani in Tibet a alcatuit primul dictionar tibetan-englez si a murit in India in 1842.

Miza “vizitei ecumenice” – dupa cum zice Tokes – a pazitorului “tuturor poporului asuprite” este, asadar, internationalizarea chestiunii Tinutului Secuiesc si a “asupritului popor maghiar”.

Este bine sa ne dam seama ca, desi Dalai Lama beneficiaza de o imagine internationala foarte candida iar drama tibetanilor chiar exista, el a fost folosit, de fapt, toata viata sa, pe post de iepuras in santajul media al unei puteri sau alta in relatia cu China.


Mai mult: dincolo de zambetul sau “zen”" si ecumenic” se ascund aliante care nu de putine ori au dus la varsari masive de sange, cum a fost “revolta” uigurilor din vara anului trecut. Intr-un discurs sustinut pe 1 septembrie 2009 in Parlamentul European, Rebiya Kadeer (foto stanga), preşedinta Congresului Mondial al Uigurilor, a afirmat, punand problema la pachet: „A venit timpul ca guvernul chinez să discute cu mine şi Dalai Lama“. Evident, nu de putine ori, ungurii s-au asemuit cu uigurii, care revendica o buna bucata din China si cu care, culmea, se potrivesc si la “drapelul secuiesc” (vezi foto cu cele doua mai jos). Interesant ca sustinatoarea principala a uigurei a fost presedinta subcomisiei pentru drepturile omului din PE, “ecologista” Heidi Hautala, din… Finlanda, avocata principala a “cauzei maghiare” in Occident si acelasi personaj caruia Laszlo Tokes i-a solicitat sa foloseasca influenta Uniunii Europene si sa intervina pe langa autoritatile boliviene pentru Toaso Előd (nascut la Sovata) si Mario Tadic (mercenar), arestati pentru terorism – daca va mai aduceti aminte scandalul de anul trecut legat de unguri si tentativa de asasinare a presedintelui Evo Morales – ambii membri ai “Legiunii Secuiesti”, infiintata in Ungaria cu scopul declarat al “apararii Tinutului Secuiesc”.

Povestea merge mai departe: militantii unguri pentru autonomia “Tinutului Secuiesc” intra de fapt in aceeasi categorie cu separatistii teroristi uiguri, extremisti islamici, dupa ce, in iunie 2006 au semnat un “Tratat” intre CNS si Forumul Uigur, organizatie considerata de Statele Unite, si nu numai, drept terorista si ai carei lideri sunt urmariti international.

La 5 iunie 2006, liderii “Adunarii Nationale a Secuilor” au semnat un acord de colaborare cu o organizatie suspecta de terorism: “Forumul Uigur”, unda din organizatiile separatistilor din provincia chineze Xinjiang, pe care separatistii o numesc “Turkistanul de Est”. Miscarea islamica din “Turkistanul de Est” a fost inclusa, la 26 august 2002, potrivit afirmatiilor adjunctului Secretarului de Stat al SUA, Richard Armitage, pe lista organizatiilor teroriste. Conform informatiilor Ambasadei SUA la Beijing, organizatia uigara a planificat un act terorist impotriva misiunii diplomatice a SUA in Kirgistan.

Intelegerea convenita intre “Consiliul National Secuiesc” reprezentat de Jozsef Csapo, presedintele de atunci, si Attila Tulit, vice-presedintele, si “Forumul Uigur”, reprezentat de Perhet Muhammet, prim-secretar, si Umit Hamit Agahi, secreatar general, are urmatorul continut:

“Tratat”


“Consiliul Permanent al Consiliului National Secuiesc, reprezentant al poporului secuiesc si membrii emigratiei uigure, reprezentate prin Forumul Uigur, avand in vedere legaturile istorice cu poporul uigur, incheiem prezenta intelegere pentru studierea trecutului comun, colaborare periodica in vederea realizarii intereselor comune.

Trecutul de mai multe secole al celor doua popoare ne determina sa descoperim si sa cultivam trecutul nostru comun, sa-l interpretam si sa-l consideram ca pe o relatie de fraternitate.

Noi, reprezentanii organizatiilor noastre, am semnat ca semn al recunoasterii colaborarii periodice si fructuoase intre noi.

Presedintele CSN, Jozsef Csapo Vicepresedintele CNS, Attila Tulit

Prim-secretar al Forumului Uigur, Perhet Muhammet Secretarul General al Forumului Uigur, bin Umit Hamit Agahi”

Nota bene: Jozsef Csapo a demisionat in octombrie anul respectiv, printr-o scrisoare trimisa prin fax la CNS, fara a-si motiva insa gestul, iar tatal lui Tulit (in prezent membru al PCM), Attila Imre Tulit, consilier local al UDMR la Sfantu Gheorghe, a fost arestat de DNA pe 22 septembrie, acelasi an, prins in flagrant cu o mita de 20.000 de euro.

Pentru alte detalii, consultati “Spionajul Ungar in Romania”, de Traian Valentin Poncea si Aurel Rogojan, si Andy McCarthy , sef al Center for Law and Counterrorism al Foundation for Defense of Democracies, care a scris, in National Review’s Corner, articolul documentat The Uighurs Are Coming, the Uighurs Are Coming!:

Despite being steeped in jihadist ideology, trained in explosives and assassination tactics, and anxious enough to get that way that they high-tailed it from China to Afghanistan to become more lethal terrorists, the Uighur Muslim

Read the rest of this entry »

Tuesday, March 2, 2010

Roncea.ro semnaleaza: Am plecat de la Curentul. Pe cont propriu, in spatiul online, cu opinii in contrasens. Satisfactii si regrete



Aceasta este ultimul articol de pe acest blog, care va ramane doar ca baza de date online. Va astept pe www.Roncea.ro

 


Echipa Roncea a plecat de la ziarul “Curentul”. Coincidenta, odata cu aniversarea zilei de nastere a lui Ion Iliescu, care a plecat la randul sau, din tara, pentru a se intalni cu comilitonii sai, comunistii europeni. Noi plecam doar pe net, locul unde tinde sa se formeze o Romanie virtuala mai sanatoasa si mai inteligenta in orice caz decat cea “reala”, controlata pana la sufocare de “oamenii de bine” al caror prototip pare sa ramana vesnicul Ion Iliescu, de profitorii tuturor regimurilor.
Acum, dupa ce marea incordare a alegerilor a trecut, dupa ce ne-am bucurat de invinetirea perdantului Ion Iliescu, violaceu de furie pana in varful unghiilor, avem destule alte lucruri de facut. Ziarul “Curentul” merge inainte, dus de…curent. Cutremure la orizont, inundatii, sosele distruse, pensionari disperati, Raduleasca, agonia noilor generatii bagate in programul cretinizarii cu televizorul, cancan, barfe, susanele, etc samd
Or noi nu prea putem fi dusi de curent. Dimpotriva. La fel ca alti cativa putini jurnalisti ramasi liberi suntem fideli tocmai opiniilor in contrasens. Alaturi de curentul de zi cu zi, “uniformizator”…  Cand suvoaiele minciunii duc la vale tara invaluind realitatea in tacere mormantala e bine sa mai ramana cateva pietre in urma care sa strige adevarul. Cu 20 de ani de presa in sange – impliniti luna aceasta – si ceva mai multi de actiuni civice si anticomuniste in spate, trecuti cu toata scarba inerenta prin hatisurile si labirinturile acestei lumi “politico-economico-culturalo-jurnalistice” mizere, nu prea mai putem fi convinsi ca, de fapt, lumea se invarte altfel, poate mai repede, dupa cum crede Hrebenciuc, poate invers, dupa cum cred altii, ceea ce poate da, in ambele cazuri, ameteli serioase.
Asa ca o sa ne vedem de drumul nostru, acelasi dintodeauna, urmand si mediatizand mintile sclipitoare ale Romaniei trecute sau pe cele pe care am avut sansa sa le intalnim in aceasta viata, cu unicul scop de scoatere la lumina a adevarului si strigarea lui de pe culmi, prin orice mijloace. Adica exact ce-i enerveaza pe slujitorii minciunii. Orice altceva, in afara de asta (si de Basarabia) nu prea ne intereseaza.
Proiectul nostru e simplu si, tocmai de aceea, stim ca va fi si de succes. Il veti vedea cat de curand, sub forma unui portal al ziaristilor online. Credem ca exista, inca, un potential real in spatiul virtual pentru ca ziaristii sa construiasca, sa traiasca si sa scrie liberi. Completamente liberi.
In ce ne priveste, scopurile noastre, la “Curentul”, au fost destul de clare, pe masura distractiei aferente. Sa explicam.
Cutremurul din Chile ar fi schimbat axa pamantului, zic niste savanti americani. Daca e asa, ne asteapta schimbari globale monstruoase, spun savantii rusi. Noi romanii putem sta linistiti, la locurile noastre. La noi viata pare sa aiba trasaturi monstruoase “by default”, de cand am fost ocupati de bolsevici, schimbati cu “eliberatorii” americani, ajunsi cu o intarziere de vreo 65 de ani. Dar piatra de moara legata de gatul Romaniei ramane inca, Iliescu-KGB. Pana nu iese cu picioarele inainte din politica acest “batranel” – fatada unei hidre vorace care sugruma si mananca de viu, incetisor, acest popor – nu se va schimba nimic la noi.
Acest asasin radios, ajuns, iata, la 80 de ani, marcheaza intr-un fel sau altul tot felul de momente ale vietii noastre.
Iliescu pare sa ramana “forever” calare pe Romania, iar lucrurile la noi nu se vor schimba cu adevarat pana ce Justitia nu-si va spune cuvantul in privinta acestui criminal cu mainile rosii de sange pana la cot, care continua sa ne ranjeasca in fata cu orice ocazie. Chiar daca lumea intreaga se schimba, Romania nu va fi altcum decat pe potriva lui Iliescu. Practic toti “oamenii politici” din fruntea partidelor politice de la noi au fost ori creati de Ilici ori i s-au inchinat, pupandu-i inelul, ca in vechile traditii mafiote.
Traian Basescu este singurul personaj din campul nostru politic care a reusit sa se smulga din imbratisarea lui Ion Iliescu – desi si el tot de la FSN s-a adapat, acum 20 de ani, in timp ce “batranelul” Iliescu si “tinerelul” Roman ne crapau capetele, noua, celor din Piata Universitatii. In afara de Tismaneanu si ai lui nimic nu-l mai leaga insa, astazi, pe Basescu de Iliescu. Indiferent cine vine la putere raman pe pozitii “baietii din Primaverii”, GDS-istii “de bine”, proveniti din familiile “tanchistilor” davaisti (asa li se spune celor din stirpea lui Tismenetki si Neulander, sositi calare pe tancurile rusesti pe meleagurile noastre) care au ocupat Romania dupa 1944.
Noi, astia, ajunsi in strada dupa ce taticii lor le-au confiscat averile si vietile parintilor si bunicilor nostri, am avut, credem, un singur moment de bucurie politica: la implinirea a fix 20 de ani de la iarna lui 1989. Basescu ne-a oferit oleaca de satisfactie stricandu-i lui Iliescu placerea aniversarii loviturii de stat brat la brat cu Gorbaciov si in direct la televiziunile lui Vintu si Voiculescu. Omul a castigat sefia statului inca o data, in pofida sforarului, edecarului moscovit care a reusit coagularea celei mai vaste coalitii politice formate vreodata de la CFSN incoace, cu scopul exclusiv al “terminarii” lui Traian Basescu.
Un ziar de format mic, dar cu tiraj considerabil, “Curentul”, un post-doua de televiziune, plus vreo cateva zeci de blogeri inimosi si cativa ziaristi ramasi liberi, trup si suflet, au facut fata cu succes, pe partea lor de confruntare, unui alt gen de coalitie, formata din mii de “ziaristi” apartinatori presei/pres/gazeta de perete a Aliantei politice constituite si coordonate de diabolicul bosorog Ion Iliescu si ciracii sai. Salariile gigantice, suportul a sute de sectoristi si urechisti mobilizati din garnizoaanele lui Vintu, Patriciu si Voiculescu, brigadieri pe santierul dezinformarii ridicat duduind de marile “Trusturi”, de “presa”, nu au ajutat “colegilor” transformati acum in unelte de unica folosinta bune de aruncat la cos.
La “Curentul”, asadar, ne-am distrat de vis, in stilul vechilor golani ai Pietei Universitatii. De data asta le-am turnat noi benzina ca sa-si dea singuri foc la autobuze. Ne-am descurcat cu tot ce ne-a cazut sub mana, dar cel mai de efect a fost nisipul pus in rezervoarele  uriasei masinarii de dezinformare si manipulare, care purta in carca miile de sclavi de pe mosiile mega-mogulilor, pana s-au gripat motorasele oligarhilor si molohul a sucombat, la fel ca avatarul Geoana, drept in bratele inerte ale lui Iliescu.
Lucrarea a fost, sa recunoastem, ne-mai-po-me-ni-ta, daca avem in vedere ca nu a fost vorba decat de vreo trei-patru maini dibace si un os de moldovean, tot golan pe undeva, dar dintr-o alta generatie, inca cu sange in instalatie, care ne-a dat la mingi fierbinti din fundul terenului de i-am saturat cu indesatul pe distinsii nostri “colegi”. Atata le-am pus la mingi pe masa, sa se joace intre ei, pana au si uitat ca se afla in toiul campanei electorale si ca au de tocat o singura tinta – Traian Basescu. Practic i-am tinut pe loc mai bine de o treime din campanie, dandu-le de lucru si croind o noua agenda publica pe tema “inregistrarilor” pline de panseurile savuroase (si vai, atat de autentice) ale lui Chirieac, Rosca si Macovei. Plus, desigur, alte picanterii video, ambuscade si trante, pe net mai ales, cat cuprinde.
Realitatea e ca toti actorii vizibili ai jocului politic electoral, inclusiv mogulii lui peste, erau (sunt) niste decerebrati. Singurul cu creier si sange in el, ca e vampiric si a supt la greu din sangele romanilor a fost tot “batranelul” Iliescu, un fel de clona cu sapca de colhoznic a lui Sauron, vrajitorul diabolic din Stapanul Inelelor. Ranjetul din noaptea alegerilor s-a facut praf insa, cand a venit Viorica Hrebenciuc cu rezultatele reale, impartasite de Videanu, in direct si la ora de varf (3 a.m.) chiar in noaptea alegerilor.
Pe langa satisfactiile reale pomenite, ar fi si-un oarecare regret: ca i-am tras-o poate prea tare lui Sorin Rosca Stanescu, de care am fost legati si profesional si sentimental o lunga perioada, mai mica insa decat a fost cea de prietenie a sa cu Basescu. Desigur, intr-o masura, si-o merita, la fel ca si gasca de la fosta Scanteie, din care face parte si Bogdanel Chirieac, care tipa zilnic in anii ’90, la comanda lui Iliescu-KGB, ca suntem legionari si trebuie sa fim rasi in mijlocul Piata Universitatii, eventual impuscati cu mitraliera daca minerii sunt putin ocupati cu plantatul florilor. Oricum, Bogdanelul mogulilor nu s-a jenat de loc: este in continuare invitatul de onoare si o adevarata vox pulica a Trustului Realitatea-Catavencu dar si clientul contractelor cu anumite institutii ale fostului stat roman.
De altfel, e bine de observat, cel care l-a infundat cel mai tare pe Rosca Stanescu a fost, de fapt, chiar Bogdan Chirieac cu a sa prestatie de-a dreptul jegoasa de proxenet-media,  de “peste”, dupa cum bine  a zis Basescu, pe langa “virginalul” Catalin Macovei, fezandat hulpav pe drumul la si dinspre “picnicul baietilor” de la padurea Snagov.
“Tunul” anti-Basescu, SRS, a fost scos din joc in rafale si pentru ca ajunsese deja sa il slujesca pe Iliescu si toata gasca lui de mafioti. Nu spune nimeni ca in jurul lui Basescu nu se invart mafioti similari. Exista, insa, o imensa deosebire, pe care Rosca o stie prea bine, dar a preferat sa o ignore, desi a ragusit pe tema asta toata cariera sa postdecembrista de jurnalist (pana a dat de bani): Iliescu este criminal. Ceea ce Basescu, orice s-ar spune despre el si oricum ar fi, nu este. Nici acum nu pot sa inteleg cum de a ajuns Rosca Stanescu atat de jos, in genunchi, sezand pe ciubotele rosii made in Moskba ale lui Ion Iliescu, cel care aproape ne-a omorat si in decembrie ‘89 si in iunie ‘90. Cand chiar Rosca a fost cel care ne-a cautat peste tot dupa Mineriada, la morga, prin spitale, s-a agitat din rasputeri pentru fratii Roncea. Si, cand am iesit de la Magurele, cu capul spart, cusut pe viu dar inca sangerand, am lucrat impreuna, la “Romania libera”, dand drumul la o campanie de presa pentru eliberarea celorlalti arestati – “Infernul de la Magurele” – care si azi poate intra in analele presei dar si in dosarele procurorilor blocati de Dan Voinea timp de aproape 20 de ani.
Rosca a fost un personaj cu totul deosebit, a fost un fel de marca a perioadei anilor ’90, un ziarist implicat public “la rosu” cu o gura cat o sura, lovit in moalele capului de Magureanu si Iliescu cu dosarul de securist, dar totusi capabil sa se ridice din nou, sa toace mai departe la Iliescu. Probabil ca a inceput sa tradeze ideea de presa luat de val in siajul vecinului sau, Dinu Patriciu, cap al unui veritabil grup criminal (asa scrie in dosarul sau penal). Mergand pe ideea de supravietuire a ajuns, tot asa, supravietuind de pe o zi pe alta…multimilionar. Avea tot ce-si putea dori. Cand a tipat insa la Basescu, fostul lui tovaras ajuns presedinte, i s-a infundat.
Acum, ca s-a lasat, din pacate, de presa, sper sa se bucure de milioanele sale, ca si ceilalti milionari pe care nu-i mai intreaba nimeni cum si-au facut primul milion. Macar Rosca, sincer, a recunoscut public. Primul milion i-a venit la ziar de la rusi, de la Lukoil. Si tot rusii i-au distrus creatia, ziarul si colectivul cu viziuni nationale creat acolo. “Prietenii stiu de ce”. Mircea Popa, de exemplu.
Chiar ne pare rau de o parte a colegilor nostri de odinioara. Cu unii dintre ei am scris impreuna fluvii de materiale, bine monitorizate de baietii de la Rasarit, pe tema Basarabiei, obiectivul nostru constant de cand ne suntem in presa si dinainte de asta. Am pus cap la cap chiar si cateva carti, ajunse material de documentare pentru teze de doctorat la geopolitica, relatii internationale si securitate. Acum unii au ajuns sa se prostitueze, care pe unde au nimerit, care pe unde li s-a ordonat sa nimereasca. Putini au rezistat, fideli crezului. Din pacate, si in Basarabia si aici, rusii inca fac jocurile, la scara diferita desigur, daca ne gandim ca teritoriul romanesc “beneficiaza” de mult mai multi si mai bine plasati “americani” de teapa lui Soros. “Americani” ca Tismenetki, ajuns tartor peste memoria insangerata a romanilor calcati sub senilele lui tatane’su, “Ciungul” trimis de Moscova “sa faca curatenie” printre romani, cu tancul.
Speram totusi ca Basescu va fi presedintele Reintregirii desi si aceasta poate lua turnuri nefaste pentru romanii de dincolo, daca luam drept exemplu referential re-intoarcerea lui Tismaneanu pe post de “profesor”, de “anticomunism”, gazduit cand vine la Bucuresti in acelasi loc in care isi facea veacul proslavindu-l pe Ceausescu si, apoi, pe Iliescu: “cartierul rosu” , al nomenklaturistilor din Primaverii. Chestie care nu poate decat sa ne provoace greata. Poate ca totusi spiritul romanesc va reusi sa respinga celulele acestea canceroase sau, cine stie?, poate ca o data cu pierea lui Sauron vor exploda cu totii ca niste creaturi ale iadului bolsevic ce sunt.
Acum, intorsi la “Curentul”, parca timpul nu ne mai permite o munca de rutina la ziar si nici satisfactiile nu mai sunt aceleasi, pe masura ce importanta presei scrise scade, rapusa de mis-mas-urile cunoscute si mondenizarea fortata, ca sa nu zicem manelizarea presei, ca tot e la moda. “Curentul”, suntem convinsi, cu acele condeie aprige pe care le are si cu verva echipei sale tinere va stii sa-si consolideze si in viitor renumele dat de fondatorul sau, marele jurnalist Pamfil Seicaru.
In ce ne priveste, pe langa acest proiect foarte serios, dedicat ziaristilor online, romani si liberi, pe care il dezvoltam chiar in aceste zile, avem de terminat trei carti la care lucram simultan, dintre care una se afla aproape sub tipar – despre “prietenul” Pacepa – si alta aproape de finalizare, pe care urmeaza sa o lansam pana in iunie, plus o a treia, o datorie de onoare, fata de regretatul Patriarh Teoctist.
Una peste alta, la “Curentul” ne-am distrat la maximum. Sper ca ne vom mai bucura la fel si la anul, pe vremea asta, cand Iliescu isi va serba, poate, ultima sa zi de nastere, in postura de condamnat. Cel putin asta a promis solemn Traian Basescu, inca de la primul mandat: ca va crea Justitiei mediul necesar, liber de presiunile politice, pentru a finaliza dosarele “revolutiei” si Mineriadei, care-l au ca actor principal pe cel care merita sa intre in istorie cu renumele sau autentic, de “carpa kaghebista”. Desigur, sa nu-i uitam “garda” ideologica: “profetul” Brucan, cel care impreuna cu sotia sa ne-a condamnat la moarte elitele, “tinerelui” Roman, si el fiul lui tat’su, pripasit in Romania direct din bordelul bolsevic de la Hotelul “Lux” din Moscova, la fel ca si “profesorul” Tismaneanu, slugoiul de casa bun la toate regimurile. Ce bucurie ar fi sa vedem inceput si procesul international al comunismului, care sa inceapa, “nu-asa”, cu Ana Pauker, Sidorovici, Nikolski, Pantiusa, Tismenitki si cei care i-au trimis aici, sa incapuseze Romania. Speram sa vedem momentul cand vor plati cu totii – si in fata romanilor – nu doar a lui Dumnezeu.
George Roncea
Victor Roncea  

UPDATE: Roncea.ro: Schimbare de strategie. George Roncea scrie in continuare la “Curentul”, cu ochii pe acoperitii si descoperitii lui Vintu

Monday, February 22, 2010

NOUL BLOG Roncea.ro semnalat de StareaPresei.ro

UPDATE. Alte materiale interesante pe Roncea.ro:


WWW.RONCEA.RO - Noul Blog Roncea












Va astept, incepand de azi, pe:

PSD, un partid de avatare. 30 de figuranti angajati de Vanghelie au venit la sediul PSD sa-si ceara banii pentru participarea la Congres

Aproximativ 30 de figuranţi au venit, luni, la sediul central al PSD, afirmând că au fost angajaţi prin intermediul unei firme de casting să facă figuraţie la Consiliul PSD Bucureşti de săptămâna trecută, fără a-şi primi banii.
 Cei 30 de oameni adunaţi în faţa sediului central al PSD au afirmat că au venit la partid pentru a-şi cere banii promişi pentru a participa, miercurea trecută, la Consiliul extraordinar al PSD Bucureşti.
Reprezentantul lor a precizat că au fost angajaţi, prin intermediul unei firme de casting, să participe la Consiliul PSD Bucureşti de miercurea trecută, cu misiunea de a umple sala şi de a aplauda.
Cei 30 de oameni au afirmat că li s-ar fi promis 25 de lei pentru a face figuraţie la Consiliul extraordinar al PSD Bucureşti.
După aproximativ 20 de minute, ei au plecat de la sediul central al partidului, reprezentantul acestora declarând că vor merge la sediul PSD Bucureşti de lângă Piaţa Universităţii.
Sursa: Mediafax
Foto: Bogdan Stamatin

PATRIARHIA RUSO-KGB-ista planuieste reabilitarea lui Stalin

Discussion on Stalin’s role to be held on more serious level than billboards, Russian Church believes

Moscow, February 19, Interfax – The Moscow Patriarchate believes Stalin’s billboards on Moscow streets will cause escalation of cruelty rather than productive discussion in society.

“Discussions on understanding, on evaluating history should be held, but it should be conducted on different level than hanging billboard and causing fierce reaction that is already developing,” head of the Synodal Department for Church and Society Archpriest Vsevolod Chaplin said on air of Radonezh and Golos Rossii joint radio program.

According to him, discussions should be “more serious than attempts to place a billboard saying that Stalin is good and cause opposition of other people.”

“I can expect that someone will spoil these billboards, someone will protest against them,” the priest said and added society needs “serious discussions on Stalin’s role, it is no way of solving the problem with billboards.”

Giving evaluation to Stalin’s personality, the priest noted that he had “positive qualities, he was a clever dedicated person and had good understanding of politics. He never placed family interests above interests of his work (as he understood it.)”

According to Fr. Vsevolod, any historical personality “especially acting in conditions of 20th century and wars of the 20th century is not ideal: Zhukov is not ideal hero and Stalin is not an absolute evildoer. They had positive and negative sides.”

Stalin had strong features of character, he had his own morals (we can argue whether it was right morals), it was morals of a statesperson, a ruler of destinies, but he surely had his own morals. He was not a person of decay. He didn’t pass on his power to his daughter, he didn’t indulge his family – he rather sacrificed it,” Fr. Vsevolod said.
Sursa: http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=6958

 Mai mult: La citirea Synodiconului Ortodoxiei (despre care în pastorala de ieri a Sinodului BOR s-a amintit pentru prima dată în 60 de ani într-un act oficial al BOR), Kiril al Moscovei a prescurtat randuiala acestuia, necitind anatemele împotriva ereticilor. Mostră de Ortodoxie "soft", care nu trebuie să deranjeze pe nimeni.
Vezi: http://www.patriarchia.ru/db/text/1098686.html

EDITORIAL RONCEA. Noii şantajişti de presă (din lesa lui Vintu, of course)

Scris de Victor Roncea

După deconspirarea „greilor“ şantajului de presă, tartorul lor, puşcăriabilul Sorin Ovidiu Vîntu, un speculant al ideilor altfel inventiv - de aceea şi păstoreşte revistuţa intelectualoizilor „Idei în dialog“ - şi-a făcut avânt, cu armele ticăloşiei, în spaţiul virtual. Cu o televiziune care scuipă zilnic pe meseria numită jurnalism, total decredibilizată, trustul minciunilor, Realitatea-Caţavencu, a adoptat tactica infiltrărilor şi manipulărilor pseudo-mediatice, ca strategie a subversiunii totale, comandate de la Răsărit.  Aşa au ajuns o serie de „portaluri“ de „Hotnews“ şi nişte fişte-“independenţi“ din spaţiul online să devină, în tentativa mogulului de reconsolidare media, avatarele şantajiştilor şefi ai lui Vîntu, aglomerând cu deşeuri ziaristice locul de refugiu al jurnaliştilor liberi.
Un studiu de caz pentru o viitoare şcoală a contra-jurnalismului de faţadă virtual poate fi cel legat de operaţiunea - altfel slabistă - de distrugere publică a senatorului PD-L Iulian Urban, cel mai tânăr ales al românilor din Senatul României. Care, pe lângă acest fapt, se mai poate lăuda, printre altele, cu lichidarea în linie a afacerilor de presă murdară ale nababului de Deltă, de la ziarul „Ziua“ la Realitatea TV.
Povestea începe pe când o tânără promiţătoare a presei de Dâmboviţa, pe numele ei Emilia Şercan, presta la „Evenimentul Zilei“ ca lunetistă de serviciu cu azimut Sorin Ovidiu Vîntu. De la puşca cu lunetă a trecut la rafale de mitralieră. Azi-aşa, mâine-aşa, până când, într-o zi cam pe la prânz, a primit un telefon de la tătuka Vîntu cu o invitaţie la menajerie. Fascinată pe loc de personalitatea, şarmul şi profesionalismul celui pe care, până nu demult, îl lucrase la gioale până la mantinelă, i-a căzut în braţe, cu un salariu de peste 10.000 de euro lunar, chiar la Realitatea TV. Nu după mult timp aflăm că s-a deplasat în „spaţiul online independent“, dornică de noi experienţe, mai mult sau mai puţin virtuale. Culmea, e promovată pe loc de televiziunea de unde îşi dăduse, chipurile, demisia. Subiectul: o „anchetă“ din care reieşea că Iulian Urban a făcut „donaţii nejustificate“ la PD-L şi este, deci, un senator controversat. „Întâmplător“, casa de avocatură Urban şi Asociaţii pusese pe-atunci în colimatorul legii chiar Realitatea TV şi datoriile ei neachitate, inclusiv la stat. Din tot Parlamentul României, tânărul Iulian Urban era cel mai periculos, în viziunea „independentei“ preluate şi colporate cu largheţe de „fostul“ său patron. Din păcate pentru profesionalismul de şanţ al micilor sculeri-matriţieri ai lui Vîntu, conform unui raport al Institutului de Politici Publice, Iulian Urban a reuşit să urce reprezentanţii PDL-ului în topul „celor mai conştiincioşi parlamentari din Camera Superioară a Parlamentului“. Mai exact: în topul prezenţei la lucrarile în plen, cu o prezenţă mai mare de 70%, în clasamentul senatorilor cu cele mai multe iniţiative legislative, unde Iulian Urban este primul în top cu 51 de acte, la numărul declaraţiilor politice susţinute de la tribuna Senatului, cu Urban în Top 3, şi la numărul cel mai mare de interpelări şi întrebări în Senat.
Mai mult: este singurul parlamentar care nu are maşină de la Senat, nu cere bani de chirie deşi nu este din Bucureşti, nu decontează deplăsările din teritoriu, nu a plecat niciodată într-o deplasare externă pe banii statului, nu are telefon mobil plătit de Senat şi nu decontează convorbiri, nu are laptop de la Senat, nu are sumă forfetară şi îşi plăteşte birourile teritoriale din banii lui, iar membru de partid este doar din august 2008.
Nimic nu i-a convins pe executanţii ordinelor. Călare pe Urban a fost aruncat chiar locotenentul-major al „societăţii civile“ marca SOV, Mircea Toma necredinciosul, urmat de o altă jurnalistă de Realitatea, care a reuşit însă să-şi primească răspunsul corect. Nemulţumiţi de rezultat, potăile de presă din lesa lui Vîntu au preluat haloimăsul livrat de „independenţii online“ şi l-au pus într-o publicaţie de toată jena, unde a semnat un alt lingău la toate porţile, clonat însă, foarte curajos, sub acoperirea a două pseudonime. E vorba de un individ precar, cu măşti de toate culorile şi formele, care şi-a găsit, în sfârşit, culcuşul: în presa insalubră şi interlopă (da, exista si asa ceva!). Un „pro-băsescian“ care, pe vremuri, scria la comanda lui Vîntu despre „abuzivul“ Băsescu şi „intervenţiile sale prezidenţiale“ „ilegale“. Acum o să se aleagă, cel puţin, cu un proces. Din păcate, trebuie să fim conştienţi de faptul că asanarea presei nu va reuşi atâta timp cât toţi infirmii sufleteşti se vor juca la butoane cu avatare „independente“ specializate în mercenariat şi linsul oaselor de peşte aruncate de la masa stăpânului. Starea jurnalistului care apără adevărul rămâne cea de alertă, de prezenţă continuă.
Noii şantajişti de presă
Curentul - luni, 22 februarie 2010

Sunday, February 21, 2010

SANTAJ si sex in plex la Congresul PSD. Cristian Diaconescu prins la mijloc intre fetele lui tata Vintu - Sincai si Sultanoiu. Interviu cu masaj acasa la un... mogul si o jurnalista Realitatea-Catavencu. UPDATE

Congresul PSD, desfăşurat la sfårşitul săptămånii, a fost urmărit ca un film de capă şi spadă, în care n-au lipsit combatanţii gata de bătaie şi ţigăncile venite să alunge spiritele necurate şi ghinionul care båntuie de ceva ani partidul. După ce Miron Mitrea şi Radu Mazăre au declarat în plen că se retrag şi-l susţin pe Victor Ponta, retragerea lui Cristian Diaconescu din cursa pentru preşedinţia PSD a fost unul din momentele-cheie ale congresului de la Romexpo, ridicånd numeroase semne de întrebare. Gestul său i-a surprins pe mulţi, deoarece declarase ferm cu vreo două zile în urmă că nu acceptă oferta lui Mircea Geoană de a merge alături într-un proiect comun la preşedinţia PSD. Diaconescu s-a răzgåndit brusc såmbătă, pe la ora 18.00, cånd a anunţat că renunţă la candidatură şi-l sprijină pe acesta. Interesant este că Diaconescu a mai luat o dată cuvåntul în plenul congresului, la ora 13.00, cånd nu a scos o vorbă despre sprijinul acordat lui Geoană. A vorbit despre unitatea partidului, despre greşelile făcute de echipa de conducere (adică Geoană) şi despre nevoia de schimbare în PSD. Ce s-a întåmplat în intervalul de patru ore pentru a-l determina pe Diaconescu să se răzgåndească şi să meargă alături de Mircea Geoană? Răspunsul se găseşte în  întålnirea purtată de Geoană şi Vanghelie cu Cristian Diaconescu, cu puţin timp înainte ca acesta să facă anunţul de renunţare la candidatură. Potrivit informaţiilor noastre, Diaconescu a fost şantajat cu informaţii legate de viaţa sa privată.
Fostul ministru de Externe este conştient că cel mai important capital politic al său este imaginea sa, destul de nepătată, dacă trecem cu vederea episodul în care a fost surprins în maşină cu o ziaristă de la Realitatea TV, în timp ce se deplasau spre casa acesteia. Din aceste motive a renunţat la candidatură şi a acceptat oferta lui Geoană, contrar atitudinii sale politice din ultima vreme, în speranţa că informaţiile despre viaţa sa privată vor rămåne ferecate pentru totdeauna.
Conform informaţiilor noastre, episodul cu ziarista Cristina Şincai nu este singular, iar Cristian Diaconescu, contrar imaginii sale de familist convins, se bucură din plin de compania unor domnişoare „recrutate“ în special din mediul jurnalistic. Zvonurile lansate pe la colţurile PSD şi pe culoarele Ministerului de Externe susţin că, după episodul Cristina Şincai, Diaconescu a trecut la o nouă etapă, având o relaţie cu Oana Sultănoiu, ziaristă la aceeaşi Realitatea TV.

Tabăra lui Geoană l-a monitorizat non-stop pe Diaconescu

ACOLITII LUI TISMANEANU au primit cadou din banii nostri o noua excursie in SUA cu ICR Travel & Leisure. ICR a ramas fara conducere, dupa ce Mihaies a fost chemat de Patapievici sa-i duca servieta la New York

In plina "criza financiara" a institutiilor statului, ICR Travel & Leisure gaseste fonduri pentru o manifestare "di granda" a impostorilor anticomunismului, tocmai la New York, la care vor participa probabil 20 de rataciti (la fel ca la lansarea "Raportului final", tot pe banii nostri - vezi Video mai jos).
Vizita de lucru in judetul New York a prim-secretarului Partidului, tovarasul Vladimir Tismaneanu, cunoscutul geniu din Urali, eroul între eroi, cel mai iubit fiu al po­porului rus, strateg si urechist neobosit, demn sugator de respect de la stanga la dreapta, perfectul acrobat în vremi de furtună dar si stejar de Scorniland, va fi acompaniata si de tovarasul prim al ICR al PCR Horia Roman Patapievici dar si de tovarasul vice Mircea Mihaiesi, care, de dragul amintirilor parintilor de la Hotel Lux, vor lasa de izbeliste didamai institutia culturala de la Bucuresti ca si cea de propaganda, "Idei si convingeri comuniste in dialog" stipendiata de Sorin Ovidiu Vintu - Dumnezeu. Relatarile de la fata locului vor fi realizate cu minutiozitate si limbism, conform inaltelor directive de partid si de grup, de reporterul, yesmanul si sicofantul Agentiei oficiale de stiri OnaniaPress, Dragos Paul Aluigica, care va insoti delegatia pseudo-guvernamentala, tot pe banii pulimii, alaturi de tovarasa Corina Suteu, stalp intre stalpi ai acestui ales moment tovarasesc. Toti tovarasii de nadejde membri ai revolutionarului GDS si participanti la sindrofia tinuta la New York pentru partid si intregul nostru popor vor da glas profundelor sentimente de adâncă dragoste, aleasă preţuire, vie recunoştinţă şi înaltă mândrie patriotică, cu adevarat revoluţio­nară, faţă de proeminentele perso­nalităţi intelectualoide ale luptei de clasa anti-anticomuniste.
Alt baiatel de mingi, Vladut Muresan, va reliefa pe OnaniaBlog si tot pe bani nostri valoarea de exemplu luminos a oamenilor specializati in stiinta imposturii si sponsorizati de gurile taranilor fara pensie in lumina deplinei adeziuni la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, ai cărei străluciţi exponenţi şi neobosiţi promotori sunt tovarăşul Tismaneanu şi tovarăşa Patapievici.
Tinand cond de vointa gazdelor, participantii nu vor ezita sa reflecte directivele "Raportului final" al victoriei onanismului asupra Romaniei si  să exemplifice cu propriile experiente caracterul profund ştiinţific şi consecvent revo­luţionar al onaniei politice si stiintifice. Dupa cum este larg recunoscut si reflectat chiar si in tribuna Onania Zilei înaltul prestigiu şi larga recunoaştere in­ter­naţională a proe­minentelor per­­sonalităţi cultural-social-politico-filosofico-ştiinţifico va demonstra ca Romania isi re­în­noieste angajamentul solemn de a face totul si de a nu precupeţi nici un efort pentru a condamna romanii pentru crimele facute de bolsevici si tovarasii lor de drum.
La manifestarea artistico-culturala vor participa - pe baza de selectie atenta - toate categoriile profesionale de tovarasi: oameni ai muncii de la sate si orase, muncitori, ţărani, intelectuali dar si elevi, studenţi, pionieri sau şoimi ai patriei de toate naţio­na­lităţile, cum ar fi doi-trei români, dar mai ales maghiari, germani şi, evident, de alte naţionalităţi fara deosebire de gen adica si cu sex si fara sex, conform exemplului luminos de eminent om po­litic si savant de largă recu­noaştere in­ter­­naţională care este el, tovarasul Volodea Tismaneanu, care, in ovatiile generale si aplauzele prelungite ale bravilor tovarasi participanti la Festival isi va lansa ultimul volum de memorii stiintifice multi-lateral involuate "Onanist pentru Eternitate"
Iata programul manifestarilor:
As part of the Festival “Performing Revolution in Central and Eastern Europe”, the Harriman Institute at Columbia University, in association with the Polish Cultural Institute, Romanian Cultural Institute New York, and Austrian Cultural Forum invite you to the Symposium
After Communism:
Achievement and Disillusionment since 1989

February 26-27, 2010 | Columbia University

The Romanian Cultural Institute in New York is pleased to invite you to this multi-day symposium that will bring together leading public intellectuals, scholars, politicians, dissidents and writers from both sides of the Atlantic to assess the global meaning of the 1989 bla-bla-bla revolutions in Central and Eastern Europe and the world.
SYMPOSIUM PROGRAM

ZIUA LUI ALEXANDRU LESCO. 55 de ani dintre care 13 in temnitele de la Tiraspol. La Multi Ani, erou roman!

MARTISOARELE, interzise fara spaga la Muzeul Taranului Roman. In schimb, se face loc pentru... Chinese or Gypsy Dragobete

Chinese Dragobete
Se pare ca in Romania de astazi mai nimic nu scapa de mlastina in care ne-au fortat sa traim crocodilii rosii, singurii care se scalda fericiti aici de vreo 20 de ani. Nici macar martisorul, cel mai sincer simbol al primaverii si dragostei nu a prea scapat. Am aflat cu o perplexitate joviala ca, mai nou, la Muzeul Taranului Roman trebuie sa ai pile si sa dai spaga consistenta ca sa poti vinde martisoare "home-made". Acesta era unul dintre putinele locuri unde mai gaseai, pana anul trecut, martisoare facute de mana, dar nu de mana de chinez. Ei bine, din acest an trebuie sa dai spaga serioasa ca sa ti se ofere “privilegiul” sa vinzi martisoare in curtea Muzeului Taranului Roman.
Zeci de artizani care vindeau de ani de zile martisoare acolo s-au trezit ca nu mai pot face acest lucru incepand cu acest an. Explicatia este elementara: este criza, asa ca este nevoie de spaga pentru ca si conducerea institutiei trebuie sa-si conserve stilul decent de viata.
Artizanii, de buna credinta, au urmat procedurile: au completat fisele de inscriere, au adus mostre de martisoare ca sa fie “avizate” de comisie si au asteptat decizia. Dupa mai multe telefoane in care li s-a spus ca mostrele “s-au pierdut”, acestia au adus intr-un final altele. Cand au ajuns la comisie li s-a spus insa ca, intre timp, mostrele au fost gasite dar ca, din pacate, nu mai sunt locuri. Toate au fost ocupate intre timp. Asta chiar daca artizanii in cauza au depus “dosarul” chiar in prima zi.
Dupa cum am mai spus, este de inteles: conducerea Muzeului Taranului Roman are oportunitati limitate asa ca trebuie sa profite de afacerea “Martisorul”. Doar acum este “bataia pestelui” pentru ei. Ca doar nu or sa traiasca din biletele pe care le cumpara de-a lungul anului doi trei ciudati romani si vreo trei-patru turisti straini?
Sursa: BadPolitics.ro
Vezi si: MUZEUL TARANULUI ROMAN elimina... taranul roman!, prezentat de Horia Bernea, reintemeietorul Muzeului dupa 1989. In schimb, s-a gasit loc de carciuma, cu intrarea printre cruci de patrimoniu. AUDIO si Protest

BASESCU l-a vizitat la spital pe Cristi Paturca, autorul Imnului Golanilor, ajuns pe drumuri

Cristian Paţurcă, autorul "Imnului Golanilor" a declarat duminică, pentru NewsIn, că preşedintele României l-a vizitat sâmbătă, la spitalul Victor Babeş, unde se află internat, şi i-a adus prăjituri şi struguri, cantautorul adăugând că s-a bucurat deoarece nu se aştepta să-l viziteze Băsescu.
Revoluţionarul Paţurcă a precizat că a discutat cu preşedintele Băsescu, printre altele, despre situaţia certificatelor de revoluţionar, adăugând că al său nu este încă preschimbat. Paţurcă a declarat, pentru NewsIn, că a avut un proces cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor legat de problema preschimbării certificatului de revoluţionar, pe care l-a câştigat, însă decizia nu este definitivă.
În legătură cu vizita preşedintelui, Paţurcă a spus că nu se aştepta şi că nu a fost anunţat, dar că s-a bucurat foarte mult.
Cristian Paţurcă este internet de aproximativ două luni în spital, din cauza unor afecţiuni la plămâni şi ficat.
Pe 8 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a decis să oblige Secretariatul de Stat pentru Problemele revoluţionarilor, la cererea lui Cristian Paţurcă, să preschimbe certificatul de revoluţionar al acestuia. Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În mai 2008, cantautorul melodiilor din Piaţa Universităţii, Cristian Paţurcă, a fost evacuat din casa în care s-a născut, situată în Bucureşti pe strada Lister nr. 61, după ce imobilul naţionalizat a fost revendicat. "Nu am primit nicio veste de la nimeni, nici de la proprietar nici de la judecătorie şi niciun fel de somaţie de evacuare" declara la acel moment Cristian Paţurcă. "Urmează să locuiesc sub cerul liber de acum. Noroc de prietenii pe care îi mai am şi care m-au invitat să dorm la ei. În acest moment, îmi pare rău că tot ce am făcut în decembrie '89 s-a întors împotriva mea", mai spunea cantautorul.
În calitate de revoluţionar, Cristian Paţurcă are dreptul la o casă, însă certificatul său de revoluţionar nu mai este valabil.
Cristian Paţurcă este cunoscut în special datorită celebrului "Imn al golanilor", care a fost cântat pe toată durata manifestaţiilor din Piaţa Universităţii din 1990. 

21 feb 2010 16:01
NewsIn / Reporteri: Andreea Georgescu / Denisa Soare
Vezi si: Cristi Paţurcă: „Am ajuns un boschetar!”