Saturday, December 19, 2009

PLESU SI SIE ISI BAGA COADA IN GUVERN. REMEMBER SEX in MAE: Ambasadoarea-porno Vulpe-Ciuaua si teologul ambasador-porno Baconsky-Jacuzzi din Scoala de Cadre Plesu. VIDEO MANUELA

PF Daniel, fostul tovaras de joaca al lui Baconsky in 1989, si-a construit o sala de baie speciala, cu jacuzzi, in varful Dealului, la Patriarhie, dupa modelul colegului sau in teologie, experimentat cu sarg in Australia si Mexic, pe ambasadoare sezoniere. Acum, Baconsky, rezidentul GDS la Paris, vrea sa-si mute cada in MAE. Merita? 


Clica. gasca, elita. Azi, SEX in MAE sau cum ne invata Baconsky - Jacuzzi - teologia virilitatii mafiote

"Trece-o noapte şi mai trece-o zi,
Se ascute lupta între clase,
Iar chiaburii se arat-a a fi
Elemente tot mai duşmănoase"

Anatol E. Baconsky
"(...) Nucleul viitoarei puteri bucurestene stia de la Gorbaciov ce li se va întâmpla românilor si îsi recruta din vreme complicii. Le cunostea bine setea de marire si aviditatea de parvenire. Momeala consta în sedii impozante, în institutii gras finantate, în uniuni de creatie sub acoperire sau în academizarea cea râvnita fierbinte de geniul fara opera. Complicii violentelor sângeroase din decembrie ‘89 au primit acordul din partea calailor strazii pentru infiltrareaîn structurile statului. Cea mai mare realizare a lor a constat în delimitarea deceilalti si în reorganizarea propriilor ierarhii. Paravanul se numea alcatuire a unei elite imbatabile. Si rezultatele avortate s-au vazut: gasca, feuda, clica, boieria mintii, clanul, mafia mioritica… toate aceste escrocherii fiind supuse magiei pe baza de interes libertinat. Nu întâmplator, chiar dupa ce Zanc acuzase “gasca lui Patapievici” de judecata valorica demolatoare, Teodor Baconsky se extazia: “‘Mafiot’: ce titlu de noblete interlopa! Si ce prestigioasa marca de virilitate!”. Asta s-a mai pronuntat si printr-o alta ciudatenie: “Traim cu mitologia mafiei înca din copilarie”. Poate ca el traieste armonios si prosper cu aceasta mitologie din frageda-i pruncie, treaba lui, afacerile sale mitice, dar sa nu-mi atribuie si mie astfel de trairisme. Sa si le pastreze spre împacarea cu sine. Teodor s-a nascut ca fiu al poetului comunist proletcultist A.E. Baconsky, venit din fosta Uniune Sovietica a lui Stalin. Numit ambasador în Franta pe vremea scandalului “Sex în jacuzzi”, el este membru al Colegiului Noua Europa si publicist regulat la“Cotidianul” si “Dilema veche” a lui Plesu. Achita lunar 12.000 de euro pentru locuinta sa pariziana, din bani bugetari, desi Palatul Ambasadei l-ar gazdui gratis.  (...)"
Integral la
http://www.nymagazin.com/pdf/nr586_Opinii_Victor_Nicolae.pdf

"Despre necunoscut". Mic remember. Familistul, profundul teolog si finul diplomat Teodor Baconsky, pe cand controla din partea MAE Ambasada Romaniei in Australia s-a gandit sa studieze si sa adanceasca problema pana in jacuzzi-ul ambasadoarei Manuela Vulpe. Mai jos o parte din corespondenta celor doi :

13.12.2006, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi.
Hola Teodor! Cum mai esti?
Eu, asa si asa. M-am mutat in noul apartament, insa (mereu este un"insa") proprietarul nu a indeplinit toate promisiunile; asa ca, de douasaptamani stau fara televizor (probleme cu instalatia de cablu), panaieri am fost si fara telefon fix si multe altele... Este un ritm incredibil in Mexic sau, mai bine zis, o lipsa de ritm. Toata lumea este serviabila si promite multe (vorba locala preferata este "a susordenes"- adica, ce mai! toti sunt la ordinele tale), numai ca realitatea este dezamagitoare. Sunt neparolisti, intarzie pe ruptelea, te amana de pe o zi pe...saptamana viitoare.
Ma rog, nu ti-am scris ca sa ma plang, ci ca sa vad ce mai faci si ca sa iti spun ca din cand in cand ma gandesc la tine.
manuela
13.12.2006, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
Poftim, hola Manuela! Sunt OK. Muncesc mult si altfel. Public mai mult. Am inca un santier acasa, pe exterior. Balamuc. Mexicanii tai imi aduc aminte de portughezii mei. E totusi important ca oamenii stiu, sau macar incearca sa fie "draguti". Sper sa te cablezi, sa te "fixezi" si cu telefonul si sa-ti mearga bine.
O imbratisare,
T
PS: Iti multumesc pentru fidelitatea sporadica pe care mi-o marturisesti.
20.12.2006, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Aseara am facut o baie, in noua cada (tip jacuzzi) din noua resedinta. Gandindu-ma la tine, am evocat - si trait - momente din vechea baie (tip jacuzzi), din fosta resedinta din australia.
manuela
21.12.2006, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
Uaaauuu ! Am ramas fara grai.
24.01.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Hi, Teodor,
Vad ca te-ai speriat tare de tot de la ultimul meu mesaj si nu ai mai dat nici un semn de viata (nu ca ai fi fost ....taaaaare generos cu semnele inainte)....
Cam atat.
esti bine?
manuela
13.02.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Teodor,
14 februarie este memorabila pentru mine nu din cauza sfantului Valentin. La multi ani, deci. Sper ca ai depasit angoasele pragului de 40 de ani si poti sa spui sincer - asa cum spuneam si eu - ca niciodata nu te-ai simtit mai bine decat la ACEASTA varsta.
Esti bine?
Te imbratisez si te sarut, cast, asa cum as fi facut-o daca te-as fi felicitat in biroul tau de la MAE.
manuela
03.06.2007, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
ma mai iubesti?
04.06.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Cum n-am primit nici o reactie, m-am gandit sa repet raspunsul si pe vechea adresa de e-mail: "Da!".
05.06.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Teodor, raspunsul meu a venit spontan, simplu, sincer si, mai ales, neconditionat. Probabil ca asa ti-as raspunde in orice moment din timp in care mi-ai mai pune intrebarea cu pricina. Nu imi place, insa, sa te vad in defensiva. Tot nu ma cunosti ?!?!
De ce crezi ca "da"-ul meu s-ar fi dorit o reluare la ceva...irepetabil?
Daca, totusi, raspunsul ti-a satisfacut "cochetaria masculina", inseamna ca a folosit la ceva. Asta pentru ca tot nu stiai cum sa il "utilizezi".
Te rog, nu iti face probleme. Sunt bine. Si sunt convinsa ca si tu esti la fel
Te imbratisez si eu.
manuela
Corespondenta cu "Lara" - Cum stau lucrurile cu "Fat frumos"?
19.07.2007, Lara catre Manuela Vulpe:
astept sa imi dai ok pe skype, dar tu nu ma bagi in seama
am vesti
dupa ce am ajuns din state dupa un drum de calvar cu alitalia am intrat direct la munca dar intr-o seara ies eu la barul meu preferat despre care ti am povestit si cunosc un domn adica ma asalteaza el pe mine 40ani, neinsurat, fara copii, elegant, curat bulgar, care traieste la monako si uite cum se combina prietena ta sex de nota 10, tandru,iubitor, cu lumanari, vin rosu aparent totul perfect pana se decide larasa se uite la stiri dupa 2 luni de pauza si afla ca domnul Stamen Stancev este un mafiot care are interdictie sa iasa din RO pt ca este implicat in celebrul proces cu ministru Seres si alti ministri cevain legatura cu privatizari bla, bla asa ca eram foarte "pazita" de sri fara ca sa stiu ce o sa fac acuma, nu prea stiu tu ce mai faci, cum stau lucrurile cu fat frumos
ti-am cumparat sutiente
pup
19.07.2007, Manuela Vulpe catre Lara
Esti o nebuna....cu "fat frumos" am restabilit legaturile mai de mult; ieri din nou m-am suparat pe el (si nu ii mai raspund la telefon. De data asta NU pentru o femeie).
Sunt absolut innebunita cu delegatia care trebuie sa vina poimaine. Nu am dormit de vreo doua saptamani, sunt la pamant fizic si psihic. Iti mai scri eu cand ma eliberez. Adica pe 1 august!
Te pup mult si ai grija de tine.
manuela


ILIESCU, IN PRAGUL DEMENTEI, PE URMELE LUI CEAUSESCU, face apel la "poporul revolutionar". Interviul "emanatului" cu John Simpson de la BBC

John Simpson: Cum se explica ascensiunea rapida a lui Ion Iliescu in decembrie 1989?
Ion Iliescu: Eram cunoscut ca fiind cel pe care Ceausescu l-a expulzat de la  conducerea partidului inca din 1971 si exista o anumita simpatie pentru mine in diferite cercuri. Erau oameni care lucrasera cu mine in anii studentiei, apoi in miscarea de tineret, apoi in alte puncte ale administratiei tarii in care am lucrat, in diferite judete in care am lucrat. Eram cunoscut in tara, iar acesta este primul aspect. Un alt aspect era ca aveam unele conexiuni cu anumiti oameni, chiar cu doi generali. Unul dintre ei era un fost ministru al Apararii, iar celalalt era seful Marelui Stat Major. Au fost niste discutii, dar fostul ministru al Apararii de care vorbesc a murit in 1987, bolnav de cancer. Deci nimic concret nu s-a finalizat ca idee.

J.S.: Dar existati ca grup.
I.I.:  Nu, nu e vorba de asta. E prea mult sa vorbim de un grup. Au fost niste intalniri la inceputul anilor ’80, trei-patru ne adunam cateodata ca sa discutam despre eventuale posibilitati de a-l rasturna pe Ceausescu. Dar am fost descoperiti de Securitate si unul cate unul am fost izolati. Unul a murit, altul a inceput sa fie supravegheat, eu m-am aflat tot timpul sub supravegherea Securitatii, un altul a fost luat din Bucuresti si trimis la Focsani si asa mai departe. Deci grupul ca atare a fost desfiintat. Dar au existat si alte tentative.  Oameni obisnuiti care au initiat anumite actiuni, dar fara nici un rezultat. Nu a fost ca in Portugalia, de exemplu, unde a avut loc o revolta a militarilor, o lovitura de stat data de militari, care a deschis ulterior calea transformarii democratice in aceasta tara. Acolo a fost o lovitura de stat care a fost urmata de un proces revolutionar de trecere de la dictatura la democratie. Noi n-am avut aceasta posibilitate. Singura cale care a fost posibila in Romania a fost aceasta revolta populara.

J.S.: Am fost aici in decembrie 1989 si imi amintesc cat de dificil era sa intelegi ce se intampla. Se auzeau nenumarate impuscaturi, armata si demonstrantii vorbeau cu totii despre actiunile Securitatii, despre diversiuni, oameni ucisi. Despre ce a fost vorba?
I.I.: Dumneavoastra vorbiti, de fapt, despre etapa a doua a evenimentelor din decembrie. Dupa ce Nicolae Ceausescu a parasit sediul Comitetului Central cu un elicopter, au urmat cinci sau sase ore de entuziasm general si euforie. Revolta oamenilor reusise. Oamenii reusisera sa-l indeparteze pe Ceausescu. Era un entuziasm general, fraternizare generala, un extraordinar sentiment de bucurie. Dar aceste sase ore au reprezentat un interval in care nimeni nu stia ce va urma. Deci cand am aparut la televizor, in jur de ora 2.00, am lansat aceasta idee: "Ce avem de facut mai departe?".
Evident, dictatura fusese rasturnata si trebuia sa facem ceva sa ne organizam. si i-am chemat in sediul Comitetului Central pe cei care voiau sa faca ceva, sa organizeze ceva. Cand am ajuns la Comitetul Central, in jur de ora 5.00, acolo era o asemenea multime in piata… Cladirea fusese luata cu asalt de manifestanti, inauntru toate coridoarele si salile erau asa de aglomerate, ca nu se putea lucra nimic. Am aparut la balcon. Trebuie sa stiti ca aveam doua mari tribune – balconul de la Comitetul Central si televiziunea. Oamenii aplaudau sau, din contra, huiduiau. M-am adresat, asadar, multimii din piata cu aceasta idee de a avea alegeri libere in martie sau, in orice caz, in primavara etc.

Apoi, in jur de 5.00 si jumatate am gasit un birou si ne-am instalat acolo, vreo 15 oameni, sa facem ceva. Am inceput sa scriem acea proclamatie catre tara, sa vorbim adica despre Revolutie, scopul Revolutiei si programul Revolutiei. S-au conturat zece puncte, dar cu trei idei principale. In primul rand, sa trecem de la dictatura la democratie, la pluralism politic, cu alegeri libere, cu o noua Constitutie. Apoi, din punct de vedere economic, sa trecem de la o economie de stat condusa prin metode administrative la o economie libera de piata si, nu in ultimul rand, sa terminam cu izolarea internationala a Romaniei.
Deci acestea au fost ideile fundamentale care s-au desprins in acel moment. Dar nu am reusit sa finalizam Proclamatia catre tara, ca in jur de 6.00 si jumatate au izbucnit impuscaturile si impresia noastra a fost ca au izbucnit chiar impotriva biroului in care ne aflam. Am plecat din acel birou si am putut constata ca se tragea asupra intregii cladiri. Am parasit locul si ne-am reintalnit vreo douazeci de oameni in sediul televiziunii, la etajul 11 al cladirii. Am finalizat Proclamatia sub asediu, se tragea asupra noastra.

J.S.: Dar cine tragea?
I.I.: Este o problema majora pentru noi toti. Cine a inceput? Parerea noastra este ca niste oameni loiali lui Ceausescu au vrut sa stopeze incercarea de alcatuire a unei noi structuri a puterii. Era un numar mic de profesionisti pentru ca au starnit aceasta reactie in lant, multi oameni au primit arme, nu era vorba numai de soldati, ci si de oameni obisnuiti. Cei care au intrat in Comitetul Central au primit arme si au inceput… De aici si suspiciunea generala "cine sunt teroristii?". Pentru ca se spunea ca niste teroristi actioneaza impotriva Revolutiei, iar suspiciunea era generala: militarii s-au impuscat intre ei, civilii la fel. Deci spuneam ca am terminat sub gloante acest document (Comunicatul catre tara al Consiliului  Frontului Salavarii Nationale – n.r.) si, dupa ce i-am dat citire la televiziune, la miezul noptii, am stat toata noaptea la etajul 11 al televiziunii, sub gloante.
A aparut chiar un elicopter care a deschis focul asupra noastra, iar mai tarziu, dupa mai multi ani, un ofiter care s-a aflat in acel elicopter a declarat ca primisera ordin sa deschida focul de la comandamentul aviatiei militare sub cuvant ca televiziunea ar fi fost ocupata de teroristi. Era o confuzie totala. Din acest motiv, dupa doua sau trei zile de asemenea diversiune terorista, am luat decizia de a organiza procesul lui Ceausescu.

J.S.: Nu prea a fost un proces.
I.I.:  A fost un proces.

J.S.: Dar nu a fost un proces adevarat, vreau sa spun, se tipa la Ceausescu in sala de judecata.
I.I.:  Era o situatie exceptionala in conditii exceptionale.

J.S.: De fapt, un act

destul de rusinos, nu-i asa?
I.I.:  Da. Dar din punct de vedere politic noi am spus ca am fi preferat sa fi avut conditii pentru un proces deschis, dar in acest timp mureau oameni. Am luat acele decizii in acele conditii. Intrebarea era cum sa oprim acea diversiune terorista. si, de fapt, decizia s-a dovedit corecta. A doua zi dupa proces…

J.S.: A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?
I.I.:  A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis.

J.S.: Dar ati decis in esenta ca el (Ceausescu – n.r.) trebuie executat.
I.I.:  Nu. Am decis sa organizam procesul.

J.S.: Da, dar care putea fi rezultatul procesului? Era putin probabil sa fie gasit nevinovat…
I.I.:  Cred ca puteti intelege asta… nici un alt tribunal, nici o alta curte nu ar fi putut lua alta hotarare.

J.S.: Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa.
I.I.:  Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu.

J.S.: A fost o afacere urata, nu-i asa? si impuscarea lui a fost o afacere urata.
I.I.:  Sa stiti ca, daca ar fi fost prins in 22 decembrie in piata Comitetului Central, oamenii l-ar fi linsat. Aceasta era atmosfera din tara. Dupa executie am avut acel film facut de neprofesionisti, care arata procesul si executia. Dar initial imaginile cele mai socante, cu cei doi executati, au fost inlaturate la difuzare. Dar oamenii se indoiau ca Ceausescu a fost executat si au cerut prezentarea integrala a inregistrarii cu moartea sotilor Ceausescu la televiziunea publica. Aceasta era atmosfera in tara.

J.S.: Inteleg ca nu a fost usor, ca totul era confuz si violent in atmosfera acelor zile, dar chiar si in acele conditii, daca va uitati inapoi, trebuie ca va spuneti: "Nu a fost bine, nu a fost decent, nu arata  a fi corect"…
I.I.:  Sa vorbim despre decenta, in conditiile in care un dictator incerca sa foloseasca forta impotriva unei revolte populare, impotriva oamenilor care se revoltau!? A vorbi despre decenta in legatura cu modul in care trebuie tratat un dictator este chiar…

J.S.: As muta discutia si la alt subiect, care, de asemenea, n-a aratat prea bine la momentul la care s-a intamplat. Ma refer la momentul in care, ca presedinte, ati chemat minerii ca sa rezolve problema manifestatiilor anticomuniste din Bucuresti.
I.I.:  Nu am chemat minerii.

J.S.: Dar ei au venit. Ascultau ordine si erau echipati cu bate si se stia exact la ce trebuie sa se astepte lumea de la ei.
I.I.:  Ati fost cumva in Bucuresti la data de 13 iunie 1990? Era deja la trei saptamani dupa alegeri. Primele alegeri libere din Romania, prezidentiale si parlamentare! Deci la trei saptamani dupa alegeri o asemenea manifestatie anarhista in centrul Capitalei, cu devastarea cladirilor Politiei, a Ministerului de Interne, a televiziunii publice. A fost revolta poporului: "Cine sunt acesti oameni?! Cum e posibil?!". Minerii au fost numai o parte din cei care din Bucuresti sau din afara Bucurestiului au venit in Capitala sa ajute autoritatile sa elimine aceasta rascoala anarhica.

J.S.: Dumnevoastra i-ati chemat?
I.I.:  Nu. Au venit singuri. Eu doar m-am adresat populatiei Bucurestiului spunand ca ne aflam sub asaltul unor activitati care seamana cu cele ale Garzii de Fier, fascistii romani, asa cum s-a intamplat in 1941. si atunci Antonescu si Armata au fost obligati sa lichideze rebeliunea legionara prin forta.

J.S.: Dar acestia nu erau fascisti. Acestia erau oameni care spuneau ca erati prea comunist si ca nu faceati decat sa calcati pe urmele lui Ceausescu. De aceea demonstrau. si cand au aparut batausii, foarte neplacut,  ma bucur ca spuneti ca nu i-ati chemat, ar fi fost rau, oamenii au fost loviti. A fost un episod foarte urat, nu-i asa?
I.I.:  Nu a fost un moment placut. Dar atunci nu aveam politie, nu aveam nici un fel de forta capabila sa asigure ordinea in tara si in oras. Iar oamenii erau nemultumiti – cum e posibil? In timpul campaniei electorale, centrul Bucurestiului, Piata Universitatii, fusese ocupat. Ma rog, nu era legal, dar cine sa faca in asa fel incat legea sa fie respectata? Dumneavoastra, britanicii, ati accepta ocuparea Trafalgar Square de la Londra vreme de o luna, o luna si jumatate si politia sa nu faca nimic?

J.S.: Asa spuneau si autoritatile chineze despre Piata Tien an Men in 1989.
I.I.:  Poate, poate…

J.S.: Si este vorba si despre ceea ce oamenii vor sa manifeste, iar acest lucru este bine inteles in Europa.
I.I.:  Dar nu a fost in acest fel (ca in Piata Tien an Men). La noi era dupa ce se tinusera alegeri libere. Populatia astepta sa se intre intr-un mod de viata normal, si nu prelungirea unor manifestari anarhiste.

J.S.: Dar unii oameni spun ca totul a fost cauzat de faptul ca ati ajuns la putere intr-un mod atat de straniu in 1989, printr-un plan bine inchegat, si din cauza faptului ca nu erati de fapt atat de reprezentativ, ci continuatorul regimului Ceausescu, doar ca ceva mai simpatic.
I.I.:  Cu 85% din voturile populatiei nu eram reprezentativ?! Am fost trei candidati la alegerile din 20 mai 1990 si am castigat alegerile cu 85% din voturi.

J.S.: Ceausescu obisnuia sa obtina 90% din voturi.
I.I.:  In ce conditii?

J.S.: In conditii diferite, e drept.
I.I.:  Ei bine, noi avuseseram alegeri libere. In timpul lui Ceausescu nici macar nu existau alte partide.

J.S.: Aceasta perioada de dupa rasturnarea lui Ceausescu a fost de-a dreptul salbatica, nu credeti?
I.I.:  Asa a fost, intr-adevar. Am avut de platit mult nu numai in timpul regimului lui Ceausescu, dar si dupa. Procesul de transformare a societatii s-a dovedit foarte dificil.

J.S.: La 20 de ani de la Revolutie, multi romani au sentimentul ca nimic nu a fost clarificat. De exemplu, doar doi responsabili pentru represiunea violenta de la Timisoara au fost condamnati pentru ca si-au ucis concetatenii (generalii Mihai Chitac si Victor Athanasie Stanculescu – n.r.).
I.I.:  Se pare ca o astfel de problema nu se pune numai pentru Romania. Nu e o chestiune atat de simpla sa reorganizezi o intreaga societate si intreaga viata sociala. Cred ca principala realizare a Revolutiei este libertatea. Libertatea de a vorbi, de a gandi, libertatea organizatiilor, posibilitatea de a-ti exprima optiunile si de a-ti promova propriile interese. Noi am reorganizat cadrul general al vietii politice. Romania este acum o tara democratica cu un sistem democratic, cu partide politice, alegeri libere si o organizare a statului potrivit principiilor democratice recunoscute. Sigur ca mai sunt multe de facut, dar situatia s-a schimbat in mare masura. Cea mai dificila problema s-a dovedit a fi reorganizarea economiei si a vietii sociale a poporului.

J.S.: Mai este un aspect care nu a fost rezolvat. Ma refer la principiul numit domnia legii. Ati fost personal anchetat din 2005 pana in urma cu cateva luni si acuzatiile impotriva dumneavoastra au disparut. Iertati-ma ca spun asta, dar sunt oameni in aceasta tara care spun ca ar trebui sa fiti in inchisoare.
I.I.:  Acestea sunt chestiuni de natura politica. Cine ar putea sa ma judece pe mine in legatura cu Revolutia romana? Sa fim seriosi! Tot poporul a simtit ca am facut sacrificii de-a lungul intregii mele vieti si ca in zilele Revolutiei m-am implicat in tot acest proces de transformare a tarii. A exprima dubii cu privire la rolul meu in Revolutie este o chestiune pe care nimeni in Romania nu ar putea sa o ia in serios!

J.S.: Dar as vrea sa ma intorc la aceasta ultima intrebare a mea, cea mai lipsita de politete dintre toate, va rog sa ma iertati. Sunt oameni in aceasta tara care spun ca se cuvenea sa fiti condamnat si inchis si ca, daca nu se intampla asa, acest fapt este cauzat de esecul sistemului judiciar al tarii.
I.I.:  Eu sa fiu in inchisoare?! Cine este… cine se gandeste la asta?


J.S.: Vreti sa va dam numele? Am vorbit cu o multime de oameni.
I.I.:  Cei care ridica o astfel de problema nu sunt oameni normali. Daca cineva ar incerca asa ceva, ar provoca un protest general in intreaga tara.

J.S.: Dar acest lucru nu este un motiv ca sa nu se intample asta.
I.I.:  A-l privi pe Iliescu ca fiind responsabil pentru cei care au murit in Revolutie?! Eu am fost o tinta a celor care trageau in zilele Revolutiei, si nu organizatorul…

J.S.: … acelei lovituri de stat…
I.I.:  … acelei diversiuni teroriste. A fost o diversiune indreptata impotriva noastra, a celor care am organizat prima structura provizorie a noii puteri. Este vorba numai de…

J.S.: Inamici?
I.I.:  Sunt doar activitati politice ale unor oameni lipsiti de orice ratiune.

Surse: BBC, Romania libera

DACA S-A LANSAT SCHIMBUL DE TERITORII sa continuam actiunea: Basarabia si Bucovina vs Transnistria si South Stream prin Romania. VIDEO plus INTERVIU



Aleksandr Medvedev: Exista perspective ca Romania sa fie inclusa in proiectul South Stream Exclusiv inforusia: Interviu realizat cu Aleksandr Medvedev, vicepresedintele Companiei Gazprom

Aleksandr Medvedev va intreprinde in luna ianuarie 2010 o vizita in Romania pentru a discuta aceste aspecte
Reporter: Domnule Medvedev, daca proiectul "South Stream" va exporta peste 60 miliarde metri cubi de gaz in Europa, considerati necesara si includerea Romaniei in acest proiect? Daca da, in ce conditii se va realiza acest lucru?
A.Medvedev: Relatiile noastre cu Romania se dezvolta cu succes. Gazprom livreaza gaze naturale tarii dumneavoastra in baza unor contracte. Suntem in discutii cu Romania privind colaborarea pe mai multe proiecte, inclusiv includerea in proiectul South Stream.
Exista doua variante prin care poate fi implicata Romania in acest proiect. Prima ar fi construirea unei ramificatii a gazoductului prin Marea Neagra cu scopul de a aproviziona Romania cu necesarul de gaze, iar a doua varianta este ca gazoductul sa traverseze direct teritoriul romanesc, urmand sa-si continuie calea prin tarile care au nevoie de gaze, pana in Italia.
 
Reporter: Care din aceste variante are mai multe sorti de izbanda?
A.Medvedev: Acest lucru depinde de rezultatele studiului tehnico-economic si de fezabilitate. Noi, insa, am sesizat ca Romania manifesta interes in examinarea ambelor variante si specialistii nostri studiaza aceste posibilitati. Sansele Romaniei de a fi inclusa in proiectul nostru depind in mare masura de rezultatele studiului.
Reporter: Depinde de factorul politic?
A.Medvedev: Desigur ca situatia politica trebuie sa ne asigure o activitate normala, iar noi vedem ca Romania este interesata de a ne crea conditii bune. In luna ianuarie 2010 voi face o vizita in Romania si vom evalua impreuna aceste aspecte.
Pe langa South Stream mai avem un proiect comun al Gazpromului cu Romania. Este vorba de construirea unui depozit subteran de gaze in Margineni. Si acest proiect este in evaluarea specialistilor nostri. Aceste actiuni ne fac sa sustinem ca avem la ora actuala o colaborare buna cu Romania.

Reporter: In ce masura este posibil pe viitor o relatie directa, fara intermediari, dintre Compania Gazprom si Romania? Daca e posibil acest lucru, in ce conditii se poate face?
A.Medvedev: Nu cred ca e o abordare tocmai corecta a notiunii de "intermediari". Noi vindem gaz Romaniei prin contract direct cu compania romaneasca Conef. In ceea ce priveste Romgaz, noi le furnizam gazele prin compania Winterchall, care este o companie mixta (50 la suta apartine Gazprom si 50 la suta - companiei germane Winterchall) si nici aceasta nu poate fi numita firma intermediara. Imi amintesc ca in trecut Romania a avut momente mai dificile cand intarzia cu plata gazelor, iar aceste companii prin care operam noi pe piata romaneasca au functii cu mult mai complexe, inclusiv garantarea platii pentru gazele livrate.
In privinta altor volume de gaze care vor fi contractate in viitor de catre Romania, vor fi incheiate contracte directe intre Gazprom si companiile imputernicite de statul roman.

Reporter: In ce masura Compania Gazprom intentioneaza sa-si extinda activitatea pe piata romaneasca?
A.Medvedev: Daca Romania va fi inclusa in proiectul South Stream si vor fi create depozite subterane de gaze, evident ca exista perspective de largire a activitatii Gazprom in Romania. Eu cred in aceste perspective, pentru ca rezervele de gaze romanesti se micsoreaza obiectiv, iar cand vor aparea noi oportunitati de largire a colaborarii bilaterale, vom fi bucurosi sa le examinam.
Reporter: E posibila o noua criza a gazelor in aceasta iarna? Care este la ora actuala relatia dintre Gazprom si Naftogaz (Ucraina)?
A.Medvedev: Am facut tot posibilul si imposibilul sa evitam o noua criza in aceasta iarna. Cauzele crizei de la inceputul acestui an sunt cunoscute, ele au fost provocate de Ucraina atat in 2006, cat si in 2009. La ora actuala, sunt create toate conditiile pentru a fi evitata orice perturbare de la contractele incheiate atat pentru livrare, cat si pentru tranzit. Ne exprimam speranta ca Ucraina va respecta obligatiunile ce-i revin din contracte si va plati la timp pentru consum. Rusia le-a transferat bani pentru tranzitul pe teritoriul ucrainean, am efectuat inclusiv si o plata in avans in valoare de 2 -2,1 miliarde dolari, le-am anulat penalitatile pentru reducerea consumului pentru anul 2009, am acceptat reducerea volumului de gaze pentru 2010. Am facut tot ce a fost posibil si asteptam acelasi lucru de la partenerii nostri din Ucraina.
Unicul aspect care poate aparea este legat de factorul electoral din Ucraina si nu sunt excluse unele tentative de a bloca plata facturii pentru gazele rusesti sau de a bloca organizarea alegerilor. Avem, insa, toate premisele sa sarbatorim Revelionul in liniste, in sanul familiei, pentru ca urmatoatea plata urmeaza sa se faca pe 7 ianuarie.

Reporter: Domnule Medvedev, va multumim si va asteptam in Romania!Interviu realizat in exclusivitate pentru inforusia.ro de Lucia BEIU (Moscova)


IN MEMORIAM PROFESORUL Gheorghe Zbuchea: "In cautarea adevarului pierdut"


PROF. GHEORGHE ZBUCHEA


profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii Bucureşti,
Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, Bucureşti,
Facultatea de Arhivistică, din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti
                   
La 29 decembrie 2008 a încetat din viaţă, după o lungă suferinţă, profesorul universitar doctor Gheorghe Zbuchea, care s-a alăturat şirului istoricilor de valoare, care, în ultimii ani, ne-au părăsit mult prea devreme.
Puţini au reuşit să citească ce a scris, mai ales în ultima perioadă a vieţii, prof.dr. Gheorghe Zbuchea. Avea în plan proiecte ample, dar timpul nu-i permitea să se ocupe nici măcar de cele mai importante dintre acestea. Proiectele lui pot fi comparate cu „rădăcinile unui pom care se dezvoltă în sol după o configuraţie şi geometrie de multe ori asemănătoare cu cea a coroanei”.
A fost omul care a lucrat mult, mult prea mult şi aştepta de la colaboratorii săi să acelaşi lucru, dar în cele mai multe dintre cazuri, aşteptările lui au fost înşelate.
Pe timpul spitalizării a lucrat la prefaţa unei cărţi. Îşi dorea să citească, să se reîntoarcă la scris, nimic nu-l înspăimânta mai mult decât pierderea acestor două elemente esenţiale al propriilor trăiri.
A fost un exemplu de profesionalism, modestie, colegialitate şi putere de munca, un istoric de înaltă ţinută morală şi profesională.

Familia a considerat ca locul pentru veşnica odihnă a prof.dr. Gheorghe Zbuchea să fie un loc istoric, un loc atractiv, vizitat, un loc plin de viaţă şi activitate, dar totuşi în care liniştea să se aştearnă în sufletul său şi acesta a fost identificat: Mânăstirea Căldăruşani.
         Mânăstirea Căldăruşani se afla la 40 km nord - est de Bucureşti, pe o peninsula înconjurată de lacul cu acelaşi nume, pe locul unde odinioară se aflau codrii Vlăsiei. Mânăstirea Căldăruşani este ctitorie a domnitorului Matei Basarab, ridicată în anii 1638-1639.
Personal consider că aici prof.dr. Gheorghe Zbuchea este înconjurat de tot ce a iubit în viaţă:
Muzeul mânăstirii adăposteşte obiecte deosebit de valoroase:
- icoane şi tablouri pictate de Evghenie Lazar, Nicolae Grigorescu, etc.
- argintărie, vase sfinte, veşminte arhiereşti, broderii de aur şi argint de un ales simţ artistic şi de o mare fineţe.
Toate acestea se regăsesc împreună cu valoroasa bibliotecă ce adăposteşte mii de manuscrise şi cărţi bisericeşti în latină, greacă, franceză, italiană şi română, datând din secolul al XVII-lea şi până astăzi.
Tot aici, prof.dr. Gheorghe Zbuchea se află între zidurile verzi ale Codrilor Vlăsiei şi este înconjurat de calmul unui lac umbrit de pădurea seculară, departe de zgomotul şi forfota Bucureştilor.
Şi tot aici, nu se poate considera în nici un moment singur, mânăstirea cu cei peste 40 de călugări înconjurându-l ca o oază de linişte şi pace.
Trapeza mânăstirii este o adevărată sală a icoanelor şi a fost locul unde familia, colegii, prietenii, studenţii au venit să comemoreze 40 de zile de la despărţirea de cel care a fost soţul, tatăl, colegul, prietenul, dascălul Gheorghe Zbuchea, care mai mult ca sigur s-a înălţat la dreapta tatălui.

S-a născut în oraşul Sebeş, Judeţul Alba, la 3 octombrie 1940, locuind practic în Bucureşti din anul 1957, când a devenit student.
PREGĂTIREA ŞCOLARĂ ŞI DE SPECIALITATE

TOVARASUL ION ILIESCU: Dau cuvantul tovarasului Nicolae Ceausescu, secretar general al Partidului. VIDEO


DECEMBRIE 1989. ZIUA A 19-a

Sorin Bogdan: ziua de 19 decembrie 1989 a fost una din cele mai ciudate si interesante din timpul Revolutiei de la timisoara. in principalele intersectii din oras fusesera desfasurate efective al armatei, insotite de tancuri sau tab-uri. militarii stateau cu ochii in pamant, sub privirile pline de repros ale timisorenilor. nimeni nu scotea un cuvant, insa simteam ca orasul fierbe si ca se pregateste ceva. informatiile continuau sa circule sub forma de zvonuri cu o viteza incredibila, indelung exersata in anii regimului comunist. cea mai fierbinte si revoltatoare stire plecase de la bolnavii din spitalul judetean. pe la 1:00 noaptea, acestia observasera miscare in dreptul intrarii la morga: cadavrele celor impuscati erau incarcate intr-un tir frigorific, care a plecat intr-o directie necunoscuta. confirmarea acestui zvon a venit de la medicii si asistentele care au povestit ca directorul spitalului a fost nevoit sa predea securitatii toate evidentele legate de mortii si ranitii din zilele precedente. inclusiv fisele de observatie pe care le vazusem cu ochii mei cu o zi inainte in spital.


Continuarea la Sorin Bogdan Blog

Friday, December 18, 2009

LA OTV: Fatetele adevarului despre evenimentele din 1989: din strada - noi -, la Armata si Securitate. VIDEO: Gen Iulian Vlad. STENOGRAMA: Gen Victor Stanculescu in dialog cu Alex Stoenescu. "In sfarsit, adevarul..."



"In sfarsit, adevarul..." - Extrase

AMS: În primăvară sau în vară 1989, să-mi spuneţi dvs., aţi făcut o vacanţă la lacul Balaton, în Ungaria.
VAS: Au fost două vacanţe. Prima a fost în cadrul schimburilor între armatele ţărilor participante la Tratat(de la Varşovia, n.a.). Se făceau astfel de schimburi de grupuri de militari pentru petrecerea vacanţei. Dar eu am fost şi în Grecia, Siria, Italia, aproape în toate ţările Tratatului de la Varşovia, prin alte părţi, şi am ajuns şi la Balaton. Prima în 1989, dar am mai fost la Balaton şi în 1990, când eram ministrul apărării.
AMS: Nu mă interesează deocamdată cea din ’90. Mă interesează vizita din ’89. Pentru că în dosarele UM 0110, contraspionaj ţări socialiste, aşa-numită anti-KGB, şi ale Direcţiei a III-a contraspionaj eraţi urmărit. În ce priveşte Direcţia a III-a, aceasta a beneficiat de informaţii de cea mai bună calitate, selecte, venite din partea a doi ofiţeri AVO, serviciul de informaţii externe al Ungariei, care, după câte am văzut eu, au furnizat informaţii destul de precise. Este clar că au fost la faţa locului, că au fost în imediata dvs. apropiere.
VAS: Oamenii ăştia au vizat două întâlniri anume. Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare. El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar, ... în timpul evenimentelor din decembrie, ca ministru al apărării, mă suna noaptea să-mi spună că are sânge să ne dea... „N-avem nevoie de sânge, staţi cuminţi acolo.“
AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est.
VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care săracu’ a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă, în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese.
AMS: Aducea vorba despre Ceauşescu?
VAS: El spunea... Eu le povesteam mereu de unde am învăţat limba maghiară. Nu înţeleg de ce trebuie să ne ciondănim. Atunci când s-a cedat Ardealul, eram la Braşov, eram copil, în dreapta era o casă germană, şi în stânga una de maghiari. Noi la mijloc. Familiile noastre nu am rupt relaţiile între noi, deşi frontiera Ungariei ajunsese la câţiva kilometri de Braşov. Am învăţat cu copiii ăia limba maghiară şi germana, pe care le vorbeam chiar binişor.
AMS: A fost o tragedie pentru România, dar să nu intrăm acum în povestea celui de-al doilea Război Mondial. În dosarele Securităţii, aceste contacte pe care le-aţi avut cu Karpati, cu colonelul KGB de pe zona Est-Europeană, rezultă că aţi purtat discuţii privind soarta lui Ceauşescu şi a României.
VAS: Nu s-a discutat asta. S-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia, iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov. El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema. El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat.
AMS: Asta înseamnă că trebuia schimbat.
VAS: El tot repeta: „În ’54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi“.
AMS: Să ne înţelegem: prim-adjunctul ministrului apărării din România, şeful MSt-M al armatei ungare şi şeful KGB-ului pe zona de Est a Europei se întâlnesc şi discută schimbarea regimurilor comuniste. Cum vi se pare chestia asta?
VAS: Nu ştiu dacă asta gândeau, dar probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.(...)
AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa lui UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi. Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea?
VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali.
AMS: Concluzia mea este că v-aţi scos ginerele din unitatea operativă a Securităţii pentru că ştiaţi precis că va urma un conflict armat între Armată şi Securitate.
VAS: Da, ştiam şi nu voiam ca el să fie implicat. N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine.
AMS: Vă pun aceeaşi întrebare pe care i-am pus-o şi dlui Măgureanu: în momentul în care sovieticii planificau înlocuirea unui lider comunist, nu o făceau întâmplător, întotdeauna aveau un candidat pregătit, un înlocuitor. Cam cine credeţi că era?
VAS: Cum au decurs lucrurile ulterior, cred că cel care a fost, deşi, chiar aşa... să se fi potrivit să ne suprapunem?
AMS: Vă referiţi la dnul Ion Iliescu?
VAS: La Iliescu. Să vă spun de ce cu Iliescu. Pentru că era singurul dintre cei de la vârf care a făcut şcoala acolo.
AMS: Nu era la vârf, era director al Editurii Tehnice.
VAS: Nu, nu, era dintre cei care au făcut şcoala acolo, la Moscova. Şi eu ştiam altceva, luând-o invers, că oricare dintre studenţii ăştia arabi şi de toate neamurile, care au rămas prin ţară pe la noi, fuseseră prelucraţi şi preluaţi de Securitatea noastră. Ăsta e sistemul, indiferent din ce ţară. Toate ţările mari fac la fel.(...)

Teroristii GRU-KGB-DIA

VAS: Mi se prezintă, cred că pe 25 decembrie, că Militaru era acolo, mi s-a dat listă, asta sigur vă spun, cu 1 015 nume de terorişti prinşi de Armată în diverse locuri din Capitală şi provincie. Mi s-a raportat că au fost predaţi la Poliţie şi de la Poliţie li s-a dat drumul. Iar trebuie să fi fost ce am discutat noi înainte. În al treilea rând, adaug ce a spus scriitorul rus Abdulaev, care este tânăr, are 50 de ani, dar a avut acces la documente importante din arhivele sovietice, KGB şi GRU, că şi ei au tras de pe nişte înălţimi, şi la Bucureşti, şi la Timişoara, peste trupe, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest.
AMS: Cam aceasta este definiţia fenomenului.(...)
AMS: Când aţi aflat de dosarele Corbii, fiindcă ştiu că acest caz s-a prelucrat în Armată? Militaru a fost depistat ca agent GRU.
VAS: Ne-a convocat la Academie, s-a prelucrat tot cazul si s-a anunţat că a fost numit adjunctul ministrului construcţiilor. Fiind omul sovieticilor, Ceauşescu nu putea să-l împuşte. Apoi, după. Deja am ştiut imediat după numirea mea ca ministru al economiei. Mi s-a spus atunci. (...)
VAS: Mă gândesc la următoarea treabă: grupul care a lucrat în spatele meu la minister ca să provoace condiţiile necesare pentru ca toată lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat.
AMS: Ăsta era un grup sovietic, dle general. Consideraţi că decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degrabă pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, că ăştia au acţionat?
VAS: GRU şi KGB combinaţi.
AMS: În aceste condiţii, scopul implicării sovietice în evenimentele din România pare a fi fost penetrarea structurilor de forţă ale ţării şi, implicit, reîntoarcerea României în sfera de influenţă sovietică. Aşa apare logic. Ce părere aveţi de gen. Eftimescu?
VAS: Şeful Direcţiei Operaţii, filorus. Coordona grupul de la Marele Stat-Major care avea relaţii cu Tratatul de la Varşovia. M-am înfuriat împotriva lui cu două lucruri: că a adunat în jurul ministerului atâtea trupe şi am ajuns un focar de autodistrugere şi că a lucrat cu Militaru, executând ordinele nebuneşti ale acestuia. Le-am spus: „Domne, ce aţi adunat voi aici este ca să lupţi contra unei armate care atacă Bucureştii. Ce dracu’ aţi făcut? Frontul ăsta creat la Orizont, într-un dreptunghi cu 180 de grade. În afară împuşca şi la Academia Militară, şi la Autobază, şi la Clubul Steaua. Eroii care au fost împuşcaţi de teroriştii care nu existau. În realitate au fost împuşcaţi de acest dispozitiv nenorocit. A fost un dispozitiv care, prin configuraţia lui haotică, n-a putut fi nici controlat. Pentru că, dacă se speria un soldat pe linia asta către Cimitirul Ghencea, tot frontul ăsta începea să tragă. Era panică, erau şi oameni neinstruiţi.
AMS: Dar diversiunea electronică aeriană, ştiţi bine, se foloseşte pentru protecţia şi sprijinul unor forţe aflate în luptă la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de apărare de la sol.
AMS: Aţi descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi făcută de forţe româneşti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexă ca să fie făcută de ai noştri.
AMS: Deci, din afară. Este posibil ca diversiunea electronică să fi fost declanşată în sprijinul trupelor Speţnaţ
intrate în ţară la începutul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita mişcările şi pentru amplificarea panicii generale şi acţiunii împotriva regimului.
AMS: Pare că prin mărturia dvs. s-au mai luminat câteva dintre misterele evenimentelor. Dar eu vin acuma şi spun: sunt câţiva ofiţeri, între care şi Mircea Chelaru, care au prins terorişti. Dar terorişti autentici, nu de-ăştia luaţi pe stradă. Cu uniforme de schimb, cu ordinul în alb, cu tot felul de documente de deplasare, înarmaţi. Cel puţin în cazul Mircea Chelaru, ăsta i-a şi anchetat, iar anchetarea a fost mai... milităroasă, mai dură, ca s-o numim aşa. Până la urmă a depistat de unde provin, primeau misiuni prin comisariatele militare. Vi s-a raportat prinderea teroriştilor?
VAS: La mine a ajuns forma finală. Eu am avut în mână lista cu 1 015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la Poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a\ funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare. Când au ajuns la locul final şi logic de reţinere, sistemul a intrat în funcţiune şi i-a eliberat. Au scos documentul de acoperire, uite, domne, eu sunt cetăţeanul cutare, şi cine trebuia l-a declarat
arestat din greşeală. Du-te, domnule, acasă... Asta este. Din păcate, gradul de intoxicare alarmantă a populaţiei prin televiziune a fost dezastruos pentru evenimente.
AMS: Mi-aţi rămas dator un portret al dlui Iliescu.
VAS: L-am făcut în cartea cu Dinu Săraru. Vorba aia: „Mai este încă un om care trebuie să moară“. Pe scurt: cel puţin faţă de mine, Ion Iliescu a fost duplicitar.
AMS: Domnule general, după toată campania care s-a făcut în sprijinul lui, anunţat de presa occidentală ca succesor, după importanţa care i s-a dat de către Ceauşescu prin supraveghere, lui Ion Iliescu i se părea că puterea i se cuvine. Pentru el, vă repet, puterea era la CC, nu la Armată. Habar nu avea că aţi dat o lovitură. Pe el îl interesa sediul puterii. Mintea lui de activist nu putea judeca altfel.
VAS: Aveţi dreptate. Iliescu foloseşte oamenii, apoi îi dă deoparte.
AMS: Urmează o întrebare mai delicată. În 1990 şi în 1991, cine a chemat minerii?
VAS: Sunt mai mulţi, aştept să moară ca să vă dau numele lor.
(...)
AMS: Dle general, vă mulţumesc pentru mărturiile pe care le lăsaţi românilor.
VAS: În septembrie, parcă, m-am întâlnit cu Ion Iliescu şi i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a întâmplat cu mine vine de la el. El a avut o singură reacţie: un zâmbet pe 16 milimetri şi... nimic.

NOMINALIZAREA LUI KELEMEN HUNOR la Cultura si Patrimoniu, un scuipat pe obrazul Romaniei. Ce zice Hunor despre "scandalagiul" Basescu, Autonomie, Statul National si Constitutia Romaniei. ALATURI DE CEZAR PREDA


Kelemen Hunor despre Traian Basescu: "Jucator nu inseamna sa faci scandaluri! Jucator nu insemana sa fii tot timpul bagat in fel de fel de scandaluri, sa creezi tu scandaluri si tensiuni si dupa aceea sa vii sa rezolvi scandalul".  

Vicepreşedintele PD-L Cezar Preda despre nominalizarea lui Kelemen Hunor: "Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nu poate face obiectul de negociere a PD-L cu UDMR. Ministerul Culturii şi Cultelor trebuie să fie responsabilitatea Partidului Democrat Liberal pentru că ne-am asumat un parteneriat social cu Biserica. Dacă echipa de negociere s-a dus cu gândul să păstreze pentru fiecare câte un minister şi să dea Ministerul Culturii şi Cultelor UDMR-ului, atunci a făcut una dintre cele mai mari greşeli politice din ultimii ani", susţine Preda într-un comunicat de presă. Acesta lansează şi un avertisment: "PD-L va deconta pe termen mediu şi lung decizia de a da Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional UDMR-ului. Încă mai sper să nu se facă această greşeală."


Autonomia, descentralizarea, reorganizarea institutiilor si modificarea Constitutiei - in special a Articolului 1 - au fost temele principale in jurul carora s-a axat campania candidatului UDMR la Presedintia tarii, Kelemen Hunor, dupa cum a precizat si liderul UDMR, Marko Bela

In perioada campaniei, extremistul maghiar fost informator al serviciilor secrete comuniste ungare, Tokes Laszlo, a declarat că, în urma discuţiilor cu liderii Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), s-a hotărât ca sprijinirea candidatului UDMR la preşedinţie să se facă doar cu condiţia ca acesta să includă în programul său politic autonomia Ţinutului Secuiesc. "Chiar dacă UDMR nu ne-a consultat când au desemnat candidatul la funcţia de preşedinte, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania este dispus să îl susţină pe Kelemen Hunor. Însă numai cu o condiţie: vrem ca ideea de promovare a autonomiei culturale a minorităţii maghiare din România, precum şi autonomia politică a Ţinutului Secuiesc să fie incluse în programul său politic. Noi nu ne vom implica în campania propriu-zisă" a spus europarlamentarul Tokes Laszlo, citat de Realitatea TV.

Candidatul UDMR la Preşedinţie, Kelemen Hunor, a declarat, dupa aceasta, la Târgu Mureş, că se bazează pe sprijinul CNMT la alegeri, susţinând că în programul său liderii Consiliului nu vor găsi vreo propunere sau propoziţie cu care nu vor fi de acord.

Hunor sustine ca Articolul 1 din Constitutia Romaniei ar trebui modificat deoarece nu este corect

Liderul maghiarilor spune ca daca cei pe care ii reprezinta sunt de acord cu faptul ca Romania este stat unitar si indivizibil, national nu are cum sa fie avand in vedere ca 10% din populatia tarii reprezinta o alta etnie, publica Ziare.com.

"Noi de fiecare data am spus: in legatura cu Articolul 1 avem o singura problema - sintagma de stat national. Sintagma de stat unitar e ok, indivizibil, nu avem nimic, dar nu suntem de acord cu stat national. Noi spunem ca intr-o tara in care cam 10% din populatie reprezinta o alta etnie decat cea romaneasca, nu poti sa spui ca statul este national.

Poti sa spui ca statul este un stat multietnic, poti sa spui ca exista minoritati si atunci nu mai vorbim de stat national. Stat national in acest moment nu exista decat pe hartie si poate in gandirea catorva politicieni", a spus candidatul Uniunii la Realitatea Fm.

Hunor sustine si ca nu este normal ca un alt articol din Constitutie sa interzica "anumite modificari esentiale"

"Pana cand nu umblam la un alt articol nu putem umbla la Articolul 1 pentru ca exista un articol care spune ca sunt anumite chestiuni care nu pot fi modificate, inclusiv Articolul 1.

Legea fundamentala a fost facuta de om, Constitutia a fost creeata de om a fost facuta de cetateni. Nu poti sa limitezi dreptul generatiilor viitoare de a modifica Constitutia", a mai spus Kelemen Hunor.

Jucator nu inseamna sa faci scandaluri

Kelemen spune ca ar trebui sa fie presedinte pentru ca romanii au nevoie de cineva care sa faca un alt fel de politica, au nevoie de cineva care sa nu se mai ocupe doar cu scandalul.

"Aveti nevoie de un altfel de presedinte, de un presedinte care conform Constitutiei va asigura un echilibru intre puterile institutionale, aveti nevoie de o alta modalitate de a face politica: fara scandaluri", a mai spus liderul UDMR.

Intrebat daca asta inseamna ca el nu se considera "jucator", cum e Traian Basescu, Kelemen a explicat ca este inteles gresit sensul acestui cuvant.

"Jucator nu inseamna sa faci scandaluri! Jucator nu insemana sa fii tot timpul bagat in fel de fel de scandaluri, sa creezi tu scandaluri si tensiuni si dupa aceea sa vii sa rezolvi scandalul. Jucator inseamna sa menti echilibrul, sa fii un om care stie sa faca dialog, un om care stie sa fie pe partea cetateanului, dar in asa fel incat sa nu fie populist, demagog", a lamurit aspirantul la scaunul de la Cotroceni.

In acest sens, el a spus ca aproape niciunul dintre candidatii la prezidentiale nu corespund acestor asteptari.

"Din acest punct de vedere eu cred ca majoritatea candidatilor la functia de presedinte nu corespund acestor asteptari sau cel putin am mari dubii in ceea ce priveste aceste calitati si daca va uitati cum se desfasoara precampania imi dati dreptate", a conchis Kelemen Hunor, citat de Ziare.com.

18 Decembrie 1989. CE A CAUTAT CEAUSESCU IN IRAN? Cum l-am gasit pe traducatorul persan al lui Ceausescu la Teheran si ce crede Stefan Andrei despre aceasta vizita

Ultima vizita externa a dictatorului comunist, in Iran, a avut loc cu toate ca Securitatea ii prezentase posibilul deznodamant: inlocuirea sa cu un fidel al regimului sovietic.
In urma cu 20 ani, pe 18 decembrie, dictatorul comunist Nicolae Ceausescu incepea o vizita in Iran, in ciuda situatiei din tara, in special a celei de la Timisoara. In chiar ziua plecarii, Unitatea de analiza si sinteza din Centrul de Informatica si Documentare (CID) al Departamentului Securitatii Statului ii punea la dispozitie lui Ceausescu buletinul zilnic in care figura si o informare in care se relevau planurile de inlocuire a guvernului roman cu un altul, aservit URSS. Cu toate datele pe care le avea in posesie de la Securitate, Ceausescu porneste aceasta vizita in Iran, ramasa controversata si astazi.

Traducatorul lui Ceausescu

Pe urmele misterului acestei vizite am reusit sa il gasim, in Iran, pe diplomatul Jafar Ah­mad­zadegan (foto dreapta), traducatorul oficial al lui Ceausescu la intalnirile cu presedintele Khamenei, in prezent Ayatollahul Suprem al Iranul. Fostul ministru de Externe al Romaniei si vice-prim ministru al Comertului Exterior in 1989, Stefan Andrei, ne dezvaluie, la randul sau, date despre aceasta vizita, intr-un interviu fluviu pentru o productie tv si o carte despre diplomatia romana, din care publicam azi cateva extrase. De la Stefan Andrei aflam totodata si motivele destituirii generalului Mihai Caraman de la sefia SIE, in 1992: ordinul Moscovei.
Conform lui Stefan Andrei si declaratilor date de aghiotantul prezidential Ion Talpeanu organelor de ancheta de dupa 1989, in dimineata plecarii in Iran, Ceausescu s-a consultat din noi cu responsabilii de aparare si securitate. In 18 decembrie, la ora 8.15, la resedinta din Primaverii s-a infiintat seful Directiei a V-a de securitate si garda, generalul Marin Neagoe, care l-a insotit pe Ceausescu in Iran, impreuna cu ministrul de Externe de la acea data, Ion Stoian. In jurul orei 8.30, relateaza Talpeanu, au venit generalul Vasile Milea, ministrul Apararii, si apoi, la scurt timp, ministrul de Interne Tudor Postelnicu si generalul Iulian Vlad, seful DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultari. Avionul a decolat la ora 9.30 si, pentru prima oara, aeronava a fost insotita pe tot teritoriul tarii si in apele teritoriale ale Marii Negre de patru avioane de vanatoare MIG, fapt repetat si la intoarcere, pe 20 decembrie. Stefan Andrei apreciaza ca vizita nu era necesara si putea fi amanata, dar Ceausescu s-a ambitionat sa demonstreze la nivel international ca el controleaza situatia din tara.
Chiar daca dialogul cu fostul traducator al vizitei lui Ceausescu, diplomatul persan Jafar Ahmadzadegan, a fost succint, el a reflectat aceeasi idee ca si fostul ministru de Externe, Stefan Andrei: "La data cand s-a desfasurat vizita, deja cazusera alte guverne comuniste. Si mai ramasese doar Romania. Iar Romania, noi stiam, era sub o presiune puternica. Intelegerea dintre Washington si Moscova, de la Malta, a fost ca sa prevaleze principiul dominoului. Incet, incet, Ceausescu a fost izolat atat de Occident cat si, mai ales, de Rusia, prin Gorbaciov. Or, prin vizita lui tocmai asta a vrut: sa arate ca nu e izolat. Dupa mine, el a tinut sa demonstreze ca stapaneste situatia politica din tara. O sa va spun mai multe cu prima ocazie...", ne-a spus diplomatul persan, care ne-a dat mai multe amanunte pe parcursul celor cateva zile petrecute in Iran, insa a preferat sa o faca numai "off the record".

Ultima vizita, o ambitie a lui Ceausescu

"Ultima vizita in Iran ... nu era nevoie de ultima vizita in Iran pentru ca toate problemele economice ale Romaniei erau deja solutionate. In calitate de vice prim-ministru al Comertului Exterior pusesem de acord toate documentele cu tot volumul de relatii pe anul viitor. Dar ca sa nu para ca vizita lui Ceausescu era doar de plimbare, cu acest prilej se semnau documentele. Problema a plecat de la urmatoarea situatie: a fost Najibullah (lider comunist afgan -n.red.) in Romania, dupa Conferinta Nealiniatilor de la Belgrad (Conferinta a sefilor de stat si de guvern din tarile nealiniate din Asia, Africa si America Latina, desfasurata la Belgrad - n.red.) si i-a cerut lui Ceausescu sa il ajute sa ajunga la o intelegere cu fortele de opozitie. Ceausescu a fost receptiv si l-a trimis pe Mitea (Constantin Mitea, fost redactor-sef al ziarului Scanteia - n.red.) sa discute cu reprezentantii talibanilor in Pakistan si l-a mai trimis pe Stoian la Teheran (Ion Stoian - fost ministru de Externe in regimul comunist, n.red) pentru ca erau cam un milion de refugiati afgani si in Irak. Americanii ii sprijineau masiv pe talibani pentru ca nu doreau ca influenta Iranului sa creasca in Afganistan. Cand presedintele Iranului l-a primit pe Stoian, Khamenei, care acum este seful religios din Iran, i-a spus lui Stoian: "Eu am venit in Romania, sa vina si presedintele dumneavoastra pentru ca aceasta chestiune a Afganistanului este una foarte complicata si trebuie sa facem o discutie larga pe aceasta temai. Khamenei a spus ca nu poate in octombrie si astfel s-a hotarat la Congresul PCR din noiembrie ca vizita lui Ceausescu sa aiba loc in decembrie. Si astfel a plecat Ceausescu la Teheran. Seara, totusi, el m-a intrebat: Domnule, pot amana vizita? Eu i-am zis: Da, domnule presedinte, chiar si inainte de a ateriza avionul. Dimineata el insa a dat telefon la Timisoara, si a chemat la el acasa, inainte de a veni la aeroport, pe cei trei ministri: Aparare, Interne, Securitate, iar la Timisoara a vorbit cu Coman si cu Balan. "Mai, care este situatia?" a intrebat Ceausescu. "Liniste, ordine, disciplina, nu stiu ce... am aplicat indicatiile dumneavoastra", i-au zis aia.

"Pai, tovarase Ceausescu, 40 au fost incinerati!" 

Cand a venit din Iran - mi-a povestit Dinca dupa ce am iesit din inchisoare -, ca a fost acolo, la CC, l-a chemat Ceausescu cu Postelnicu. "Cum e, mai? Hai sa vorbim cu Dascalescu!" care se gasea cu Bobu la Timisoara. "Dasca­lescule, care este situatia?". Ala a spus: "58 de morti"."Cum 58 de morti? Ca tovarasa - adica ea, Elena, numai cu ea se tinea legatura - a spus ca sunt 11!". "Pai tovarase Ceausescu, 40 au fost incinerati!", i-a raspuns Dascalescu. "Cum, incinerati?" Se uita la ea, se uita la Postelnicu, Postelnicu zice: "Intrucat au fost persoane neidentificate, vagabonzi, am primit ordin - si-a aratat cu barbia spre ea - ca sa..." Deci, domnilor ziaristi, astia cand l-au anuntat ca poate sa plece erau deja peste 50 de morti si sute de raniti la Timisoara. Ei nu i-au spus! El, daca ramanea in tara, regimul tot cadea! Dar altfel se derulau lucrurile... cu mai putine victime!"

Iliescu a tolerat 29.000 de agenti rusi in Romania 

In cadrul interviului, Stefan Andrei ne pomeneste si de starea de ocupatie sub care s-a aflat Romania dupa lovitura de stat din 1989, cand in tara au ramas, pana dupa 1992, 29.000 de agenti speciali rusi. Conform fostului ministru de Externe, reprosarea acestei situatii la Moscova, la sesizarea primului sef al Serviciului de Informatii Externe (SIE), celebrul general Mihai Caraman, a dus la indepartarea acestuia din functie de catre conducerea FSN reprezentata de Ion Iliescu si Silviu Brucan. Daca in 1989-1990 in Romania se aflau circa 60.000 de agenti speciali rusi, unguri si iugoslavi, "in toamna lui 1991, mai erau 29.000 de militari sovietici, care erau imbracati civil si se numeau "visautniki" (ofiteri Spetznaz insarcinati cu operatiuni speciale - n.red.)", ne spune Stefan Andrei, afirmand ca stie acest lucru "din prima mana". "In '91 mai erau cam 29.000. Caraman i-a spus lui Roman si lui Magureanu. Cand au mers la Moscova, s-a discutat si despre retragerea lor de aici. Atunci, rusii au spus: noi nu mai vrem sa fie Caraman la DIE (SIE)!. Si... kaput".

Material realizat pentru fostul ziar Ziua de Vladimir ALEXE si Victor RONCEA

Foto RL: Arhiva Enciclopedia Romaniei

CORNELIU VLAD, martor ocular al procesului eroilor de la Tiraspol, remarca: Un vot ruşinos în Senatul României

Ceea ce n-au reuşit să facă, în oprobriul general, torţionarii de la Tiraspol încearcă o majoritate din Senatul Romåniei: să-i umilească pe patrioţii Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc şi Tudor Popa. Prin întemniţarea ilegală, timp de 12-15 ani, a acestor oameni, căpeteniile tiraspolene i-au recunoscut, implicit, ca luptători neînfricaţi împotriva unui regim nelegitim ce se vroia la un moment dat „leagănul renaşterii URSS“. Respingånd proiectul de lege privind declararea celor trei membri ai Frontului Popular din R. Moldova drept eroi-martiri, 60 de senatori blamează iresponsabil simboluri vii ale patriotismului şi eroismului unora dintre foarte puţinii noştri compatrioţi care mai pot da dovadă sacrificiului de sine faţă de poporul lor. „Ce caut eu în Senat?“, se întreba, cu amărăciune, senatorul Iulian Urban, unul dintre iniţiatorii proiectului.
Penibile şi jenante, ignobile, „explicaţiile“ date de cåţiva dintre adversarii proiectului,  care au mai avut şi indecenţa supremă de a se pronunţa public asupra votului lor ruşinos. Un senator PSD s-a arătat subit grijuliu să nu le acorde „avantaje financiare“ (necuvenite, desigur, după părerea domniei sale) patrioţilor de la Tiraspol, în timp ce pletora noastră de parlamentari nu mai pridideşte să-şi acorde cu toptanul privilegii bugetivore. Un senator PNL filozofează inept că nu poate fi vorba de martiri dacă sunt în viaţă. „Raţionament“ vecin în cinism şi stupiditate cu zicala atroce „Un comunist bun e un comunist mort“. Nici senatori ai PD-L n-au susţinut initiaţiva colegilor lor de partid. Nici cei din UDMR. Ingratitudinea - ca să folosim cel mai blånd calificativ - este transpartinică.
„Încet, încet, mă deprind şi eu cu lumea“, mărturisea imediat după eliberarea din temniţă unul dintre eroi. Dar cum te poţi deprinde cu o zone atåt de deplorabile şi de iraţionale de lume?
„Nu avem voie să ignorăm drama prin care au trecut aceşti oameni timp de 15 ani“, declara, în urmă cu ceva timp, europarlamentarul romån Roberta Anastase. Ba avem voie, spun nişte aleşi ai romånilor în Senat. Acum, Roberta Anastase este preşedintele Camerei Deputaţilor, forul ce urmează a decide asupra proiectului de lege.
„Cred că suferinţa noastră nu a fost degeaba“, spunea unul dintre eroii din Transnistria. Dacă ar rămåne după votul ruşinos din Senat, sacrificiul lor pentru democraţie şi drepturile omului, chiar că ar fi degeaba.
Corneliu Vlad

Un vot ruşinos în Senatul României
Curentul - vineri, 18 decembrie 2009

SORIN BOGDAN isi continua epopeea: Timisoara, 18 decembrie

dimineata de 18 decembrie 1989 m-a gasit la prietenul meu, gabi, care avea un apartament la parterul unui bloc de langa bastion. nu reusisem sa dorm deloc. am iesit pe strazi sa vad urmele luptelor. in fata librariei “mihai eminescu” din piata operei inca se mai vedea o gramada de cenusa, din care adierile vantului smulgea cate-o pagina arsa pe jumatate din volumele cu opera de inestimabila valoare a lui ceausescu. autoritatile adusesera mesteri care erau zoriti sa inlocuiasca vitrinele sparte. parfumeria de vis-a-vis de cofetaria “violeta” era o ruina, iar peretii negri si arsi ai blocului aminteau de incendiul de aseara. toata piata era plina de trupe de militie si garzi patriotice, comandate de civili in scurte de piele gri-petrol, cu automate de gat, care se rasteau la oamenii ce nu grabeau pasul si priveau cu nedisimulata satisfactie urmele luptelor. se decretase stare de necesitate si timisorenii nu mai aveau sa circule pe strada in grupuri.
in dimineata aceea am facut una din cele mai mari nebunii din viata mea. ma intalnisem cu zoran si cristi, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, studenti la medicina. ne povesteam prin ce trecusem peste noapte si eram ingrijorati ca la radio europa libera nu se pomenise inca nimic despre ce se intamplase. circulau tot felul de zvonuri prin oras despre mii de morti si raniti. cristi a venit cu ideea sa mergem la spitalul judetean sa vedem cu ochii nostri adevarul. prietena lui de atunci era fiica doctorului aurel mogosanu, seful sectiei anestezie-terapie intensiva (ati), care il simpatiza. si-au luat halatele, iar zoran mi-a dat si mie unul, de la el.
spitalul judetean era inconjurat de soldati, iar la intrare era un civil inalt si solid, in aceeasi scurta de piele gri, cu un automat cu pat rabatabil la gat. ne-a privit cu o figura de gheata si n-a zis nimic vazandu-ne cu halatele albe sub brat. “studenti,” a explicat cristi si ne-a lasat sa trecem. in inconstienta noastra, nu ne-a fost teama nici o clipa ca ar fi putut sa ne legitimeze si, cum eu nu aveam carnet de student, am fi dat de dracu’. in holul spitalului, ne-am imbracat din mers cu halatele, moment in care am izbucnit toti trei intr-un ras isteric: halatul meu nu avea o maneca ! eram nebuni de legat ! zoran a gasit intr-o clipa solutia: mi-a smuls si cealalta maneca. nici azi, dupa 20 de ani, nu inteleg cum de nu s-a prins nimeni de impostura.
doctorul mogosanu a inteles dintr-o privire de ce am venit. si-a pastrat calmul si ne-a trimis pe sectie.
Continue Reading la Sorin Bogdan Blog»

Thursday, December 17, 2009

SECURITATEA i-a prevăzut sfårşitul lui Ceauşescu. NOTE STRICT SECRETE despre Malta, Bush, Gorbaciov si atacul KGB-GRU impotriva Romaniei. Timişoara în sånge - mărturia unui jurnalist

Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989

Documente strict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi, personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplar olograf unic, doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară lumina tiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitate pentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări - disponibile în format electronic pe site-ul ziarului - din care reiese cåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut de altfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, din ce în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sută analizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune, după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nu a tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB. Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de un jurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat de la Bucureşti.
Pornind de la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta, generalul Vlad - ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prin intermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“ - îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o va avea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflată într-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiar pe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţiona pentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţii săi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-a adeverit ulterior cu prisosinţă.

18 decembrie 1989

Buletin de informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, de Serviciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şi Documentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus la dispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.

STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România


1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (...) - Vizita în Iran (n.r.)
2. Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni în limba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţele de ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediul Bisericii Reformate unde se adăpostise.
- Ziarul „Die Welt“ scrie că celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii din Timişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa 5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa 10.000 de persoane.
- Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
- Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prin punctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se află oraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele de securitate.
- Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România din Budapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a lui Tokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri ai Forumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastre şi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fără incidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele 21.30, ora locală.
- Gyozo Modvay, secretar al „Mişcării internaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la 19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ în favoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros, preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrul Justiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etnice şi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
- Zoltan Sido, preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilor cehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „Magyar Hirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale a României“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasul în favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3. Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc o demonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „Steagul Roşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană, căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
- În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiuni psihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu mai aibă rolul conducător.
- U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediul radioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltă împotriva guvernului de la Bucureşti.
- U.R.S.S. va acţiona pentru a obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români care au studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic din această ţară.
- U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
- S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
- U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor state sudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţină legături economice cu România „până ce această ţară nu se democratizează“.
- Directoratele ziarelor argentiniene au primit indicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despre România şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).


Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989

1 decembrie 1989


Raport olograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel Iulian Vlad - şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu, privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de la Malta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.

Nr. 0075/989
STRICT SECRET


Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1. În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaţionale.
- Este de aşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor de confruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
- Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
- Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurarea transpunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarea relaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comune europene“.
- În acest context, se va aborda şi problema existenţei celor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă o anumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europa de Est.
- În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilor guvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni să fie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrate în „procesul de integrare europeană“.
- Ambele părţi se vor pronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere a armamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să aloce mai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUA să diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca, în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduce efectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurile similare adoptate unilateral de URSS.
- Pe planul relaţiilor bilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentru sprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelor sovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură a mecanismelor economiei de piaţă.
- Pe lângă solicitarea expresă de ajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de către URSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şi pentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
- Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şi România.
- Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cu Administraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germania şi Italia au insistat pentru:
- evitarea adoptării de către SUA şi URSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibrului militar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământul ţărilor vest-europene;
- realizarea treptată a reducerii armamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problema unor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor exista garanţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
- respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţa şi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii unei confederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasarea centrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi o polarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSS de genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media - Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici - in Arhiva Curentul


Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele

Unul din momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie 1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eram fericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist, deoarece cåntam jazz, la contrabas. (...) Ignoram cu toţii regimul comunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noi nişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despre problemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio Europa Liberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa din Piaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii mei ce se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-am coboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pe geam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţa din faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrele pastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ. Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţi să stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (...)
Seara, am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fost şocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi din trupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuarele erau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle de whisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-a povestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilor lui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii, tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din Piaţa Maria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul Ion Monoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd de funia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåt un pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetul judeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţi din trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşi au pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dos totul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor de afară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsite prin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (...) În complexul studenţesc am găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoată pe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni care simţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teama celorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Jos comunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, că muriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi a încercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni se alăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au prea îndrăznit să iasă din cămine.

Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare

Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni bloca circulaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul Tudor Vladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajuns långă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă ne luam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage, în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat de Biserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 de oameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea unei bătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de pe Bulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spre Biserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar în forţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şi bastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înainteze spre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras un pic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi. Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şi au început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şi cåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid, căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea să fie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele două tabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la un semn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte, le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigat Semaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau ca potårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii au spart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei de tramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase din vitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu o cască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-un magazin. (...)

La Catedrală eram 4-500 de oameni

Cineva a spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi am ajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieni înconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace. Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de pe treptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să se bată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în care mulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pe miliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimul comunist. (...) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture. În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, a avut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie, care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintre ei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd „Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început să plångă.

Decembrie, ziua a 17-a

Duminică, evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-a povestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi din conducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată un pluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă în frunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Maria către Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoată un cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcere în spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbit pasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu. Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt să plece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică, mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră la jurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase în alte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau „fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele de miliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri. A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacat cordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şi i-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia, mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udă leoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. După ora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţi veneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcături în Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin, de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pe dos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri de neclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „Jos Ceauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toate colţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu mai ştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.

Indivizi solizi spărgeau vitrinele

După ora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub control total. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era sub controlul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furie dementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivi de performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot ce le cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis de Cofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj al blocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc. Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să se amestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, din demisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minute înainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou. (...)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceau bătăliile cu forţele de represiune. (...) Între scandări, lumea vorbea de arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era o atmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţa Universităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primele rånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spre Catedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă, chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-a venit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam că trag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cum auzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiile violente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau către Cinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Din reflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare. Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei pe asfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.

Eram invincibili, printre gloanţe

Cei aflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau, loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă! Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåteva maşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşi îşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat că militarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi au tras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însă cåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură ce realizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fel s-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacă Podul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cu gloanţe. (...)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplat în noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor, curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine, exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinim un destin al cărui final urma să fie unul singur... Eram invincibili, gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea fura libertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur, zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipurile tuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratele meu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai, cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erau acoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la 3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. O ploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asupra fraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletele noastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan
Integral pe www.sorinbogdan.ro