Pages

Friday, July 17, 2009

RAUL VOLCINSCHI FACE DREPTATE LA CNSAS. "Nu s-a instaurat lumea pe care o visam in beciurile inchisorilor comuniste. Suntem inchisi de 65 de ani!"

Profesorul Raul Volcinschi, o legenda vie a rezistentei anticomuniste, fost comisar in Politia Regala, detinut politic, evadat din temnitele comuniste, dar prins, apoi, dupa eliberare, artizan al unui atentat, dejucat, la viata lui Ceausescu si, dupa 1990, consilier al mai multor ministri de Interne, ne vorbeste despre rolul elitei morale a Romaniei.

Domnule profesor, sfarsitul razboiului v-a prins la Drept si, apoi, comisar regal. Cum ati receptat momentul ocupatiei?

Sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a insemnat o intindere nejustificata a Uniunii Sovietice asupra unor tari din rasaritul Europei, in care, paradoxal, partidele comuniste fusesera foarte slab reprezentate. Teoria cu privire la pedepsirea unor tari care au participat alaturi de Germania in razboiul antisovietic nu era justificata, pentru ca, de pil­da, Polonia luptase impo­triva Germaniei naziste si a intrat alaturi de Ce­hoslo­vacia, tarile Baltice, Ungaria, Romania, Bulgaria si, intr-o anumita masura, fosta Iugoslavie sub ocupatie fortata de catre Uniunea Sovietica. Din '44 au trecut 65 de ani iar noi tragem si azi ponoasele acelei ocupatii. Vezi cazul Basarabiei si teritoriilor rapite dupa razboi.

Practic o jumatate din Europa a fost abandonata...

Raspunsul este categoric - da. O dovada peremtorie a acestei situatii o gasim, de pilda, in evenimentele anului 1942 care au dus, din motive geopolitice, la ocuparea Iranului. La conferinta de la Teheran s-a prevazut in mod imperativ ca la 60 de zile dupa capitularea Germaniei si Japoniei, trupele aliatilor sa fie retrase total din Iran. Odata cu capitularea Japoniei, in august 1945, aceasta clauza imperativa prin continutul ei urma sa fie aplicata. Sovieticii nu numai ca nu se pregateau sa paraseasca Iranul, dar introduceau trupe si tehnica de lupta si incepusera ex­ploatarea masiva a pe­trolului. In aceste conditiuni, presedintele american Harry Truman a trimis o telegrama lui Stalin cu un continut care suna a ultimatum: "Daca nu parasiti Iranul cum s-a convenit, atunci pe pamant, in aer si pe apa va vom lovi fara crutare". Dupa analizarea situatiei, la 20 de ore de la primirea telegramei raspunsul lui Stalin era urmatorul: "pe teritoriul Iranului nu se mai afla niciun soldat so­vietic". Daduse dispozitie ca armata de ocupatie sa se retraga peste granita, iar tehnica de lupta care nu putea fi evacuata, in rastimpul acesta atat de scurt, sa fie abandonata. Iata cum un conflict major a putut sa fie evitat printr-o pozitie ferma. Pentru petrol s-a folosit o atitudine ferma, in schimb pentru 100 milioane de locuitori ai unor tari "eliberate" chipurile de Uniu­nea Sovietica s-a pro­cedat la abandonarea lor. Cinismul unor factori oc­cidentali care propovaduiau necesitatea rezistentei impotriva comunismului nu erau decat vorbe goale, dar intretineau in sufletele noastre credinta ca nu vom fi abandonati. In aceste imprejurari unii si-au pierdut viata, iar altii eternitatea.

Lichidarea rezistentei

Pe dvs personal, ce experienta mai amara v-a marcat in inchisoare?

In anul 1957 eram in arestul Securitatii din Cluj tratat cu o cruzime de nedescris. Intr-o zi ma aflam in camera de ancheta a maiorului Beiner. Usa de la camera de ancheta se deschidea spre interior, ori in pozitia in care sedeam eu, cel care deschidea usa si nu o inchidea corect, rotindu-se avea panorama intregii camere. In caz ca o trantea, usa ma camufla. La un moment dat am simtit un miros patrunzator al acelui parfum "Caucaz" folosit de sovietici. Usa s-a deschis, cel care a patruns pe usa a trantit-o cu putere, datorita acestei manevre, nu m-a observat. Furios s-a repezit la biroul maiorului Beiner care a tasnit in pozitie de drepti in fata acestui nou-venit care i s-a adresat in limba rusa: "care este situatia cu banditii din Huedin?". Beiner, originar, ca si mine, din Cernauti, vorbitor de limba rusa, i-a raspuns: "am luat toate masurile". "Oamenii nostri se prezinta ca si colectori de oua, carne si alte bunuri si intreaba pe batranele din sate despre strainii care apar in aceste localitati. De altfel, banditii se misca foarte repede, in grupuri de 3-4 oameni, nu petrec mai mult de o jumatate de noapte intr-o locatie, iar populatia ii sprijina". In momentul acela uriasul blond a rostit pentru mine o fraza memorabila: "situatia generala ne este favorabila. Cazacii nostri ar putea sa-si moaie copitele cailor lor in apele Atlanti­cului. Comunistii sunt foarte puternici in tarile occidentale: Spa­nia, Italia, Franta, Germa­nia nu mai conteaza, este zdrobita, si, totusi, de ce pregetam?! Pentru ca spatele nostru nu este acoperit. In Polonia, periodic, sunt rascoale. Ai vazut ce-a fost anul trecut acolo?! Un vant vrajmas bate in Cehoslovacia. In Ungaria ai vazut ce-a fost cu revolutia lor, iar Romania are un teren extraordinar pentru lupta de partizani. Cum ar incepe un razboi in Europa, ca puroaiele ar curge pe versantul muntilor grupuri de banditi care datorita americanilor, care ar parasuta arme in aceste zone, ne-ar provoca pagube serioase. Avem experienta razboiului de partizani. In 1942 balanta luptelor se inclina in favoarea germanilor, ori noi am reusit sa inchegam razboiul de partizani si pana la urma am ajuns la Berlin. De cate ori v-am explicat importanta lichidarii oricarui punct de rezistenta a banditilor?". Zicand aceasta s-a intors spre iesire si m-a vazut pe mine. Beiner nu a avut curajul nici macar sa-l avertizeze. Atunci sovieticul s-a aplecat la urechea lui Beiner si a inceput sa susoteasca. S-a intors spre mine si m-a intrebat in limba rusa: "Cum te numesti?". Eu taceam, ma faceam ca nu inteleg. A intervenit Beiner: "de ce nu raspunzi tovarasului consilier, ce te holbezi parca esti un bolovan?". Eu i-am raspuns: "nu ma stiam transferat in Uniunea Sovietica, stiam ca sunt in tara mea si aici este normal sa mi se vorbeasca romaneste". Iar au susotit Beiner cu consilierul sovietic. Acesta a facut un semn cu mana a lehamite si a aruncat o vorba: "caine de roman".

Inchisoarea din care nu am iesit

Dupa eliberare si, acum, dupa 1989, v-ati simtit liber? Aveti senzatia ca ne-am eliberat complet de acest balast bolsevic?

Prinsi intre doua pietre de moara - barbaria sovietica si ipocrizia Occidentului - am fost si suntem si acum macinati cumplit. Lumea pe care o visam nu s-a instalat. E o inchisoare din care nu am iesit. Ne asumasem un anumit rol, iar suferinta noastra pana la urma nu a rodit: nu s-a instaurat lumea pe care o visam in beciurile in­chisorilor comuniste, pentru ca in locul comunismului nu s-a instaurat libertatea reala, ci doar o cosmetizare a comunistilor in democrati si trecerea de la impilarea politica la instaurarea unei economii bazata pe non-valori si construirea unei lumi pur mercantile. Rezistenta anticomunista a constituit o pagina tragica in istoria popoarelor ocupate, dar in acelasi timp a permis Occidentului sa-si intemeieze o societate prospera si libera. Macar acum, dupa atatea suferinte speram sa reusim, totusi, sa depasim intarzierile cauzate de un regim inuman si sa ne inscriem pe o traiectorie ascendenta, demna de sacrificiile pe care rezistenta anticomunista le-a indurat pentru a apara demnitatea neamurilor noastre. Pentru aceasta trebuie sa ni se recunoasca meritele. De exemplu, ca sa conchid, locul gol lasat de Ticu Dumitrescu la CNSAS nu trebuie atribuit fara consultarea noastra. Este culmea! Din Colegiul Director al CNSAS nu mai face parte niciun fost detinut politic in schimb aud ca se inghesuie o serie de comunisti. Pana aici!

A consemnat Victor RONCEA / DIALOGURI ZIUA

EUGEN SIMION a trebuit sa vorbeasca direct cu Vantu pentru a-i apara pe Eminescu si Noica de hienele "culturale" ale lui Plesu de la Cotidianul

Eugen Simion: Visul lui Noica este trimis la DNA
16 Iul 2009 - Cotidianul

„Doresc să răspund, în virtutea legilor în vigoare, învinuirilor pe care Cotidianul mi le aduce prin articolul Eugen Simion merge cu Eminescu la DNA“, precizează academicianul.

Eugen Simion consideră că „CD-urile care însoţesc ediţia de facsimile sunt doar nişte «martori»“Din acest articol aflu că am fost denunţat la „Direcţia Naţională Anticorupţiei“ pentru vina de a fi cheltuit „o grămadă de bani“ (peste două milioane de dolari) pentru un proiect, dacă nu totalmente inutil, cel puţin - aşa cum precizează ziarul d.voastră pe pagina întâi - „cu utilitate limitată“. Este vorba de publicarea în facsimil a celor 14.000 de pagini rămase de la Eminescu şi donate de Maiorescu la începutul secolului al XX-lea Bibliotecii Academiei Române. Academia Română a publicat, într-adevăr, în facsimil aceste pagini deteriorate de timp, în ideea de a le conserva şi de a le pune la dispoziţia cercetătorilor într-o copie performantă, reluând un proiect iniţiat cu 30-40 de ani în urmă de C-tin Noica.

Tipărirea, precedată de o operaţie dificilă de scanare şi „restaurare“ a manuscriselor, a început în 2004 şi s-a încheiat cu o lună în urmă (15 iunie 2009).

Rolul meu în acest proiect de interes naţional pentru cultura română a fost acela de coordonator... Reuşind să-l ducem până la capăt (prin contribuţie esenţială a graficianului Mircia Dumitrescu, profesor la Institutul de Arte Plastice, şi a dnei Gabriela Dumitrescu, cercetătoare la Biblioteca Academiei Române), n-am aşteptat, se înţelege, răsplata jertfei patriotice, nu m-am aşteptat, trebuie să recunosc, nici să fiu injuriat, defăimat şi, în cele din urmă, denunţat la DNA, pentru că, tipărind caietele eminesciene, aş fi adus daune mari bugetului naţional. Nu ştiu în ce măsură pot îndrepta această injustiţie ce mi se aduce, dar doresc să fac următoarele precizări:

Ziarul d.voastră, dând crezare denunţului penal scris de un oarecare om de afaceri din Timişoara, comunică publicului românesc că am cheltuit „peste două milioane de dolari“ cu facsimilarea acestor manuscrise. Fals. Interesându-mă la serviciile de contabilitate ale Academiei Române şi la Monitorul Oficial (care a tipărit aceste facsimile), am aflat că toate cele 14.000 de pagini, strânse în 35 de volume (tiraj 750 de exemplare pentru fiecare volum), au costat 608.208 euro la cursul de azi, ceea ce înseamnă aproximativ 935.000 dolari. Între cele „peste două milioane de dolari“ pe care le citează autorul articolului din zvon public şi suma reală cheltuită şi înregistrată ca atare de Monitorul Oficial este o diferenţă pe care vă rog să o determinaţi d.voastră.

Denunţul penal al omului de afaceri din Timişoara, membru al Partidului Naţional Liberal (cum aflu din Cotidianul), precizează că „numitul Eugen Simion a coordonat, condus şi administrat“ acest proiect. Autoarea articolului din Cotidianul reia această informaţie şi îi dă o conotaţie evident negativă pentru mine. Răspuns: am iniţiat şi am coordonat ştiinţific, recunosc, acest proiect, dar de administrat l-au administrat serviciile financiare competente ale Academiei Române, ale Editurii Academiei Române (pentru volumele II-VI), contabilitatea Bibliotecii Academiei Române. Şi, în urma controalelor făcute de Curtea de Conturi, s-a dovedit că „administrarea“ a fost corectă.

Pentru cei care cred că m-am îmbogăţit în urma acestui proiect, cum lasă să se înţeleagă denunţătorul meu, vreau să precizez, dezamăgindu-i, că „numitul Eugen Simion“, coordonatorul ediţiei de facsimile, n-a încasat nici un leu. Credeam că acest fapt se înţelege de la sine. Observ că nu. Cotidianul nu ezită să reproducă propoziţiile aberante ale omului de afaceri de la Timişoara despre „hoţi neprinşi (care rămân) negustori cinstiţi“.

Tot din ziarul d.voastră aflu că un colaborator al „Dilemei Vechi“, dnul C-tin Vică, crede că CD-urile care însoţesc cele 35 de volume de - facsimil ale manuscriselor lui Eminescu - „moarte din start“ pentru că, zice el, sunt nefuncţionale şi ilizibile - au costat 2,41 milioane dolari. În consecinţă, consideră că ediţia electronică a Academiei Române constituie „o glumă proastă pe bani publici“. Îmi dau seama că dl Constantin Vică face o confuzie cruntă. CD-urile care însoţesc ediţia de facsimile nu constituie o ediţie electronică, sunt doar nişte „martori“ pentru cei care vor să confrunte paginile „restaurate“ din facsimile, cu manuscrisele lui Eminescu, aşa cum arată ele după aproape 150 de ani... Costul unui CD este de aproximativ 3 euro şi toate costurile intră în suma anunţată... Comparaţia cu ediţia electronică a manuscriselor lui Nietzsche este fără rost. Vorbim de lucruri diferite...

Rămâne în discuţie utilitatea sau inutilitatea acestui proiect. Ioana Bot, citată ca specialist eminescolog şi martor de omul de afaceri din Timişoara în denunţul penal, este de părere (în „Dilema Veche“) că valoarea facsimilelor este egală cu aceea a fotografiilor făcute la nunţi, botezuri şi înmormântări. Este punctul ei de vedere şi sper ca istoria să-l înregistreze ca atare. Am discutat în altă parte această opinie, după mine, surprinzătoare (ca să nu zic aberantă) pentru un om de cultură, dar nu este locul să aduc, aici, argumente noi pentru a o respinge... Mă mulţumesc să citez doar câteva propoziţii din Constantin Noica privitoare la această problemă: „De peste o jumătate de veac s-a pus problema unei statui Eminescu pe gustul tuturor. Nu s-a putut face. S-a pus problema, la Universitate, a unei catedre Eminescu.

Nu s-a putut face. S-a pus problema unui anuar Eminescu sau a unei reviste, care să publice ineditele poetului şi comentarii asupră-i. Nu s-a putut face. (...) Este în schimb ceva care se poate face, care trebuie făcut şi care interesează mai mult decât o statuie, o catedră, un anuar, ceva care echivalează cu operele complete: este editarea întocmai, facsimilarea Caietelor lui Eminescu“. Există, într-adevăr, în mijlocul nostru o comoară de care abia ne atingem, de teamă să n-o prăpădim: sunt cele 44 de caiete ale lui Eminescu. Şi tot el: „Aici este un laborator, dacă vreţi, este subsolul geniului lui, dacă vreţi, este haosul germinativ“. De aceeaşi părere era şi G. Călinescu înainte ca filosoful Constantin Noica să se lupte timp de aproximativ 10 ani pentru realizarea acestui proiect. Iată ce spune marele critic: „Nu e nimic de făcut cu caietele astea decât să fie redate întocmai“.
Mai trebuie să spun că cele 35 de volume se distribuie gratuit, printr-o decizie a conducerii Academiei Române, marilor biblioteci publice (judeţene, academice, universitare). Multe au venit să le ridice, altele aşteaptă să le trimită Academia Română. Academia nu poate face acest lucru pentru că expedierea volumelor costă enorm. Aşa că aşteaptă în continuare pe cei interesaţi să vadă şi să cerceteze aceste manuscrise într-o haină nouă. Manuscrisele propriu-zise nu mai pot fi consultate de nimeni. Gradul lor de vulnerabilitate este mare... Este şi raţiunea pentru care Constantin Noica a început în anii ’60-’70 bătălia pentru facsimilarea acestor caiete. N-a reuşit, cum se ştie. Am crezut că putem duce noi acest proiect la capăt şi, când aveam sentimentul că am reuşit, constat că am săvârşit, cum s-a văzut, o gravă, impardonabilă culpă... Visul lui Noica este trimis, dar, la DNA, de o filoloagă de la Cluj şi de un tânăr om de afaceri din Timişoara, justiţiar şi liberal, îngrijorat că risipim banii statului cu aceste „inutile“ hârtii...

N-aş fi răspuns, domnule director, la toate aceste false informaţii, inadvertenţe, insinuări de tot felul, dacă ziarul pe care-l conduceţi nu le-ar fi preluat, amplificat şi comentat tendenţios, fără să verifice exactitatea lor, aducându-mi astfel grave prejudicii morale şi intelectuale. Dacă aş fi om bogat, aş lua „gluma proastă“ în serios şi v-aş da în judecată, cerându-vă ca daune materiale şi morale suma de 2,41 milioane de dolari pe care domnul Vică, doamna Bot, împreună cu redactoarea dumneavoastră Matzal, consideră că am cheltuit-o degeaba din bugetul statului, dar cum nu sunt, aştept de la dumneavoastră scuze publice pentru injustiţia pe care mi-o faceţi difuzând fără să verificaţi astfel de vorbe defăimătoare. Nu mai pun la socoteală faptul că, preluând ideea „inutilităţii“ facsimilelor eminesciene, vă asumaţi, vreţi, nu vreţi, o idee, îngăduiţi-mi să vă spun, aculturală, ca să nu-i zic astfel.
Eugen SIMION

BASESCU a bagat o noua sarja de kominternisti in ICR. Practic, mafia GDS, SAR, AER, NEC, Humanitas, in cap cu Valeriu Stoica, dirijeaza cultura mafiei

COMUNICAT DE PRESĂ
(17 iulie 2009)

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat vineri, 17 iulie a.c., următoarele decrete:

Decret pentru numirea domnului Paul Cornea (GDS/Komintern) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea doamnei Daniela Zeca-Buzura în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român, pentru un mandat de 4 ani;
Decret pentru numirea domnului Sorin Ioniţă (SAR/GDS) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Dan Dediu (Mafia Plesu/NEC) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Matei Câlţia în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Alexander Baumgarten (Reteaua Polirom/Humanitas) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Constantin Pivniceru în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Grigore Arsene (Mafia Humanitas/AER) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea doamnei Cristiana Russu în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Ulpiu Vlad în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea doamnei Ana Maria Zahariade în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea doamnei Aura Corbeanu (UNITER) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Gabriel Chifu în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român;
Decret pentru numirea domnului Valeriu Stoica (XXX) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român.

Legi promulgate:
Decret pentru promulgarea Legii privind Codul Civil;
Decret pentru promulgarea Legii privind Codul Penal.

Departamentul de Comunicare Publica

EPURARE ETNICA administrativa in Covasna. Eliminarea romanilor din institutiile statului. AZI, Biblioteca Judeteana. DOCUMENT

36 de angajati, nici un roman

EXCLUSIV. Filmari inedite de la hartuirea Maicilor de la Carnu de catre pseudo-preotii Episcopiei Buzaului si Jandarmerie. Satenii le apara VIDEO



Dupa scandalul stins momentan la Manastirile Carnu si Poiana Marului, Episcopia Buzaului, condusa de fostul "element de sprijin" al Securitatii, Epifanie Norocel, planuieste din nou schimbarea monahilor cu forta.

CONTROLUL TOTAL: MOR DE FOAME dar vor avea CIPURI BIOMETRICE. India introduce carduri la tot poporul: 1,2 miliarde de oameni. TIMES: BIG-BIG BROTHER

By Rhys Blakely in Mumbai
It is surely the biggest Big Brother project yet conceived. India is to issue each of its 1.2 billion citizens, millions of whom live in remote villages and possess no documentary proof of existence, with cyber-age biometric identity cards.
The Government in Delhi recently created the Unique Identification Authority, a new state department charged with the task of assigning every living Indian an exclusive number. It will also be responsible for gathering and electronically storing their personal details, at a predicted cost of at least £3 billion.
The task will be led by Nandan Nilekani, the outsourcing sage who coined the phrase “the world is flat”, which became a mantra for supporters of globalisation. “It is a humongous, mind-boggling challenge,” he told The Times. “But we have the opportunity to give every Indian citizen, for the first time, a unique identity. We can transform the country.”
If the cards were piled on top of each other they would be 150 times as high as Mount Everest — 1,200 kilometres.
India’s legions of local bureaucrats currently issue at least 20 proofs of identity, including birth certificates, driving licences and ration cards. None is accepted universally and moving from one state to the next can easily render a citizen officially invisible — a disastrous predicament for the millions of poor who rely on state handouts to survive.
It is hoped that the ID scheme will close such bureaucratic black holes while also fighting corruption. It may also be put to more controversial ends, such as the identification of illegal immigrants and tackling terrorism. A computer chip in each card will contain personal data and proof of identity, such as fingerprint or iris scans. Criminal records and credit histories may also be included.
Mr Nilekani, who left Infosys, the outsourcing giant that he co-founded, to take up his new job, wants the cards to be linked to a “ubiquitous online database” accessible from anywhere.
The danger, experts say, is that as one of the world’s largest stores of personal information, it will prove an irresistible target for identity thieves. “The database will be one of the largest that ever gets built,” Guru Malladi, a partner at Ernst & Young who was involved in an earlier pilot scheme, said. “It will have to be impregnable.”
Mr Nilekani will also have to mastermind a way of collecting trustworthy data. Only about 75 million people — or less than 7 per cent of the population — are registered to pay income tax. The Electoral Commission’s voter lists are thought to be largely inaccurate, not least because of manipulation by corrupt politicians.
He will also have to persuade as many as 60 government departments to co-operate. The Government has said that the first cards will be issued within 18 months. Analysts feel that it will take at least four years for the project to reach “critical mass”.
Such is the scale of the project that analysts believe India will have to develop a new electronics manufacturing base to supply information-storing servers, computer chips and card readers.
For the time being Mr Nilekani has more mundane matters on his mind. “I’ve only just left my previous job,” he said. “First I have to find a new office.”
Keeping tabs around the world
• Compulsory national identity cards are used in about 100 countries including Germany, France, Belgium, Greece, Luxembourg, Portugal and Spain
• ID cards are not used in the US, Canada, New Zealand, Australia, the Irish Republic or Nordic countries
German police can detain people who are not carrying their ID card for up to 24 hours
• The Bush Administration resisted calls for an identity card in the US after the terrorist attacks on September 11, 2001
In Australia street protests in the 1980s forced the Government to abandon its plans for a card
• Plastic cards are favoured over paper documents because they are harder to forge
• Most identity cards contain the name, sex, date of birth and a unique number for the holder
• South Korean, Brazilian, Italian and Malaysian ID cards contain fingerprints. Cards in some countries contain information on any distinguishing marks of the holder
Objections to card schemes have focused on the cost and invasion of privacy
• Supporters say that they prevent illegal immigration and fraud
• In the European Union some cards can be used instead of a passport for European travel
Sources: Privacy International; Times database
Related Links



APOLOGETICUM: Parintele Ioan Sismanian: PrinCIP(i)ul Dictaturii: O viata dupa dictare



Sursa: http://apologeticum.wordpress.com/

VACCINUL anti-"GRIPA PORCINA", o noua afacere a Bio-Dictaturii. Jurnalista Jane Bürgermeister, care a acuzat ONU si OMS de bioterorism, destituita

O ziarista austriaca sustine ipoteza existentei unei conspiratii mondiale in legatura cu gripa porcina

Jurnalista austriaca Jane Burgemeister acuza Organizatia Natiunilor Unite (ONU)si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) de implicare intr-o tentativa de genocid in masa si bioterorism, prin raspandirea premeditata a virusului gripei aviare in trecut si a celui al gripei porcine, in momentul de fata.Aceasta sustine ca cele doua organizatii ar reprezenta interesele unor asa-numite "sindicate ale crimei" conduse de oameni extremi de influenti printre care si bancheri care administreaza rezerva federala a SUA. Firmele Baxter si Avir Green Hills Biotechnology ar lucra la dezvoltarea unor arme biochimice in cooperare cu anumite grupuri cu interese obscure precum Illuminati sau Grupul Bilderberg, considera ziarista.
Jane Burgemeister spune, pe blogul personal, ca deja a depus un dosar cu probe care sa ii sustina afirmatiile la FBI. De asemenea, ziarista acuza mai multe corporatii farmaceutice internationale de implicare in acest scenariu printre care Baxter si Avir Green Hills Biotechnology. "Am adus acuzatii de crima in Austria impotriva filialelor companiilor farmaceutice Baxter si Avir Green Hills Biotechnology pentru pro­ducerea si distribuirea unui vaccin contaminat pentru gripa aviara in aceasta iarna", sustine jurnalista. Ea adauga ca acest vaccin a fost pus in vanzare in mod expres pentru a crea o pandemie, iar apoi s-a profitat financiar de pe urma sa.Potrivit reporterului austriac, OMS ar fi eliberat in mod deliberat in mediul inconjurator virusi creati artificial precum cei care provoaca gripa aviara si cea porcina cu scopul de a elimina un mare numar de oameni si apoi pentru profitul din vanzarea vaccinului prin intermediul unor companii precum Baxter si alte companii similare. La ultimul proces intentat firmei Baxter, ziarista a depus mai multe dovezi care sustineau faptul ca 72 de kilograme de virusi activi care declanseaza gripa aviara au fost raspanditi in interiorul laboratoarelor de cercetare Baxter din Austria. Se pare ca virusul ar fi fost livrat de OMS catre 16 laboratoare din patru tari. Desi, in aceste situatii, securitatea trebuie sa fie maxima, fiind vorba de substante cu risc biologic ridicat, procedura de siguranta nu a fost respectata. Baxter, presupus a fi unul din cele mai sigure laboratoare biologice din lume, nu a respectat normele clasice in securizarea celor 72 kg de agent patogen, clasificat ca fiind arma biologica securizata, permitand ames­tecarea acestuia cu virusul gripei umane simple. Incar­catura a fost apoi trimisa in orasul austriac Orth aflat pe Dunare. Astfel, eliberarea acestor agenti patogeni permite OMS sa declare nivelul sase de pandemie si sa distribuie vaccinuri care sa anihileze acesti virusi.In aceste vaccinuri, pot fi introduse substante letale, prin care o mare parte din populatie ar fi eliminata, sustine jurnalista austriaca. Nici Guvernul ameri­can nu a scapat de criticile ziaristei. Ea afirma ca Washingtonul a introdus, incepand din 2008, masuri pentru scoaterea sistematica a mai multor libertati constitutionale, pentru a putea realiza o vaccinare obligatorie in astfel de cazuri. In opinia sa, un rol important in convingerea populatiei de gravitatea gripei porcine il reprezinta si bom­bardamentul mass-media cu stiri legate de acest subiect in scopul raspandirii panicii in randul oamenilor.
Madalin NECSUTU / ZIUA
Jurnalista austriaca a fost data afara dupa inceperea actiunii
Austrian journalist Jane Bürgermeister, who recently filed criminal charges with the FBI against the World Health Organization (WHO), the United Nations (UN), and several high ranking government and corporate officials concerning bioterrorism, has been fired from her job.
“On Monday, I was unexpectedly fired from my job as European Correspondent of the Renewable Energy World website,” Bürgermeister writes on her blog.
Bürgermeister's Bioterrorism Evidence law suit points to an international corporate criminal syndicate and extensively details its plan to carry out mass genocide against the American people by unleashing a deadly flu virus and instituting a forced vaccination program.
As part of Burgermeister's lawsuit she claims, “There is proof many organizations — World Health Organization, UN as well as vaccine companies such as Baxter and Novartis — are part of a single system under the control of a core criminal group, who give the strategic leadership, and who have also funded the development, manufacturing and release of artificial viruses in order to justify mass vaccinations with a bioweapon substance in order to eliminate the people of the USA, and so gain control of the assets, resources etc of North America.”
Bürgermeister names Barack Obama, the UN’s Influenza coordinator David Nabarro, WHO director Margaret Chan, HHS secretary Kathleen Sibelius, DHS secretary Janet Napolitano, bankster kingpins David de Rothschild and David Rockefeller, international criminal financier George Soros, and others as defendants. The WHO, European Union, the CDC and other research labs, FEMA, vaccine companies, and the DHS have interacted with each other to develop and distribute biological weapons, the journalist contends, and have leveraged funding through the banking system and its global drug trade mechanism.Read the full version of this article at InfoWars.
For those that wanna hang around, here's a link to JANE BURGERMEISTER'S FBI files concerning the BIOTERRORISM CLAIM, followed by a FOUR PART interview with Jane Burgermeister by Dr. Rebbecca Carley of DPROGRAMTV.

Thursday, July 16, 2009

„CURVA“ PACEPA - afacerea trădării (III). De ce apara "societatea civila" un cadru KGB/GRU care a anihilat rezistenta anticomunista din munti?!

Scris de George Roncea
Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foştilor colegi ai adjunctului şefului Departamentului de Informaţii Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceauşescu.
Şi cadre în rezervă ale SRI ne-au contactat pentru a ne pune la dispoziţie informaţii care completează profilul „curvei“ Pacepa, o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinând unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence. Materialul de astăzi provine de la generalii de brigadă în rezervă Marian Ureche şi Aurel Rogojan - fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, cel care a coordonat ancheta trădării lui Pacepa, în urmă cu 30 de ani. Intertitlurile şi selecţia materialului ne aparţin.

Cazul Pacepa în viziunea fostelor cadre SRI

Generalul Mihai Ion Pacepa menţionează în memoriile sale că ar fi intrat în serviciul de informaţii în anul 1946 şi că prima sa misiune ar fi fost "să se infiltreze în bandele care acţionau la vremea respectivă în munţi".
În 1956 se afla la post în R.F.G., ca ofiţer acoperit în cadrul reprezentanţei comerciale. Există unele date din care rezultă că în această primă parte a carierei sale ar fi fost sprijinit de KGB. Mai multe surse semnalează că în această perioadă ar fi fost racolat şi de vest-germani. Simon Bela Titus, ofiţer de informaţii în cadrul Marelui Stat Major, îşi informează superiorii. Informaţia lui Simon este confirmată de contraspionaj: “Pacepa fusese recrutat de sovietici şi infiltrat în serviciul de contraspionaj german, devenind agent dublu, sovieto-german. Ulterior, americanii l-au preluat de la germani...“.
În 1958, Simion Turcu, ofiţer D.I.A., semnalează că Pacepa ar fi fost racolat de B.N.D., având contacte cu Reinhard Gehlen care l-ar fi predat în legătura C.I.A.
În 1964, un alt ofiţer, Vasile Moroşan, semnalează faptul că Pacepa ar fi fost recrutat de C.I.A. Generalul Doicaru - şeful lui Pacepa la vremea respectivă - îşi înştiinţează subalternul în legătură cu informaţia primită. Alte două surse au semnalat aceeaşi situaţie, că Pacepa colaborează cu C.I.A. şi cu aceste date Doicaru şi-a informat subalternul.
Cu toate acestea, ascensiunea lui Pacepa continuă, el ajungând prim-adjunct al şefului D.I.E. Cum a reuşit Pacepa această performanţă? ...“Rădăcinile ascensiunii lui Ion Mihai Pacepa în securitate au fost implantate de KGB, al cărui agent era“... în această perspectivă, o „coincidenţă“, pe care o subliniem, are darul de a confirma această apartenenţă.

Decapitarea contraspionajului

Informat de Doicaru în legătură cu sesizările referitoare la el, Pacepa a acţionat ulterior, în direcţia slăbirii unităţii de contraspionaj de care se simţea ameninţat. Ca urmare, sprijinit de Doicaru, în 1973, contraspionajul va fi decapitat.
În 1978, Pacepa, aflat în R.F.G., solicită şi primeşte azil politic în S.U.A. Succesul obţinut de ruşi este dublu: discreditarea lui Ceauşescu şi zdruncinarea solidităţii şi renumelui securităţii româneşti; plasarea unui om cu un statut şi o credibilitate deosebită (aflat în legătura serviciilor secrete occidentale din anii 1956-1960) prin care să se obţină sau să se confirme anumite informaţii şi care ar putea servi unor obiective de dezinformare.

„Omul sovieticilor în anii ‘50“

Autorii, la rândul lor, au efectuat propriile investigaţii asupra relaţiilor lui Pacepa cu serviciile secrete al Moscovei. Astfel, generalul (rezervă) A.B., în anii ‘50 şef al unui raion de securitate din zona petrolieră a Munteniei, ne-a relatat următorul episod:
„Locotenentul-major Pacepa, după studii inginer chimist, a fost la începutul activităţii sale din securitate şeful unui compartiment al Direcţiei de Contrasabotaj, ce avea în atribuţii şi protecţia rezervelor secrete de petrol. Erau vremurile când puterea sovietică de ocupaţie jefuia, pur şi simplu, România, secătuind-o de toate resursele. Lui Gheorghiu Dej i-a dat cineva ideea ca rezultatele a o seamă de prospecţiuni geologice să fie ţinute secrete şi, mai cu seamă, să fie închise şi mascate o serie de exploatări de ţiţei. Această operaţie de protejare a resurselor de ţiţei a fost, însă, deconspirată, iar şeful consilierilor sovietici de la Ministerul Afacerilor Interne l-a ameninţat pe ministrul Alexandru Drăghici cu moartea. Ca dovezi ale infidelităţii faţă de Moscova lui Drăghici i-au fost arătate situaţii şi hărţi ce priveau zonele petroliere excluse cooperării în cadrul „Sovrompetrol“ care, în mod expres, se stabilise să fie păstrate în siguranţă de către securitate pentru a nu fi cunoscute de sovietici. Drăghici a ordonat imediat o anchetă în care m-a implicat direct, cunoscând foarte bine situaţia din teren a acestor zăcăminte, la fel după cum ştiam că hărţile ale căror copii au ajuns la consilierii sovietici le avea în păstrare Pacepa. I-am raportat ministrului Drăghici că numai el putea fi furnizorul hărţilor, adică omul sovieticilor. Nu peste mult timp, Drăghici mi-a confirmat, dar mi-a cerut să nu mai afle nimeni altcineva fiindcă ne riscăm vieţile.“

Cârtiţă KGB plasată americanilor?

Culoarea KGB-istă a lui Pacepa nu trebuie să surprindă. KGB-ul a făcut o profesie din crearea, pregătirea şi plasarea oamenilor săi în Occident. Zeci de asemenea cazuri au contribuit la consolidarea avantajelor, de moment, obţinute în detrimentul adversarilor, precum şi la definitivarea unor acţiuni de propagandă, contrapropagandă şi dezinformare. De notat faptul că spaţiul românesc a fost exploatat, inclusiv pe acest plan, oameni de încredere sau agenţi KGB cu acte în regulă, căutaţi sau curtaţi de diverse state apusene, fiind serviţi occidentului cu galoane de „disidenţi“ români.
Imediat după moartea lui Hruşciov (octombrie 1964), Gheorghiu Dej profită, iar în negocierile cu succesorul acestuia, Brejnev, îşi impune punctul de vedere: retragerea consilierilor sovietici din România, eveniment ce se produce în decembrie 1964.
Această răcire a relaţiilor nu a însemnat încetarea colaborării cu KGB-ul sau anularea activităţilor sale în spaţiul românesc. U.R.S.S.-ul, ca urmare a obligaţiilor ce-i reveneau României în cadrul Pactului de la Varşovia, a continuat să beneficieze de activităţile de spionaj desfăşurate de români în folosul său. Colaborarea dintre KGB şi Direcţia Generală de Informaţii Externe (D.G.I.E.), cât şi dintre G.R.U. şi D.I.A. (Direcţia de Informaţii a Armatei) a continuat să se deruleze fără niciun fel de impedimente.

Ceauşescu, ţintă operativă a KGB şi GRU

Condamnarea actului de invadare în 1968 a Cehoslovaciei de către trupele sovietice şi a statelor membre ale Tratatului de la Varşovia şi distanţarea lui Ceauşescu de politica hegemonistă a U.R.S.S. aveau să atragă însă furia Moscovei!
Liderul de la Kremlin dispune ca România şi, în primul rând, Ceauşescu să se afle în atenţia specială a spionajului sovietic. Ca urmare, KGB-ul şi G.R.U.-ul au elaborat planuri corespunzătoare care să determine înlăturarea lui Ceauşescu. Un plan special, cu nume de cod „DNESTR“, a fost aprobat în august 1969, ... „după ce lui Nixon i se lansase invitaţia oficială de a vizita Bucureştiul. Planul prevedea stabilirea comunicaţiilor cu persoane din conducerea partidului, armatei şi D.S.S-ului (Departamentul Securităţii Statului) care îşi făcuseră studiile în U.R.S.S., dintre care unii erau însuraţi cu rusoaice şi care, la semnalul Moscovei, aveau misiunea de a-l aresta pe Ceauşescu şi de a înfiinţa un Front al Salvării Naţionale pentru preluarea puterii“.
Aflând de această întorsătură sau intuind că pericolul principal la adresa lui ar putea veni din direcţia armatei sau chiar a Securităţii, Ceauşescu dispune o serie de măsuri asiguratorii. Astfel, începând din ultima parte anului 1969, la salariul celor din aparatul de securitate este adăugat un spor de 15%. Pe de altă parte, el dă ordin ca ofiţerii căsătoriţi cu cetăţence sovietice să divorţeze ori să demisioneze din armată. În aceste condiţii, multe persoane din conducerea armatei - inclusiv ministrul Apărării, generalul Ion Ioniţă, căsătorit cu o rusoaică, sunt suspectate şi devin obiect al activităţilor speciale de supraveghere şi prevenire.
În baza ordinelor primite, serviciile secrete sovietice şi, în primul rând, G.R.U. îşi intensifică activitatea în România, aspect confirmat de faptul că serviciile secrete româneşti documentează mai multe cazuri de culegere şi transmitere de informaţii sovieticilor.
(va urma)


CATALIN MIHULEAC despre scandalul porno-consulului: O frumoasă propagandă închinată virilităţii noastre. GEORGE DAMIAN: Multumim tovarase Voronin!

O frumoasă propagandă închinată virilităţii noastre

Scris de Cătălin Mihuleac

Îmi pare sincer rău de păţania consulului român de la Chişinău, demis după ce a fost surprins de o cameră ascunsă, pe când făcea nişte extenuante ore suplimentare cu o subordonată harnică de-a sa. Filmul circulă slobod, iar crâmpeiele pe care le-am putut contempla în presă cred că fac o frumoasă propagandă virilităţii noastre naţionale, cu atât mai mult cu cât excelenţa sa nu e nici la prima tinereţe, ba poate că nici la a doua, şi pe deasupra mai pare şi foarte îndepărtat de Bănică junior sau de alte modele de frumuseţe românească masculină.
Dimpotrivă, chelboşel şi cu o burtică ce nu şi-a rostit încă ultimul discurs, păros pe corp într-atât încât să sugereze bogăţia faunei noastre, cu o privire uşor tulbure din cauza asprimilor serviciului, domnul consul pare într-o oarecare harţă cu simţul frumosului. Dar, îndrăznesc a spune, tocmai această lipsă de sexapil înduioşează la el: faptul că aduce cu binecunoscutul star porno american Ron Jeremy, o pocitanie creată anume pentru ca americanul de rând să aibă în cine se regăsi. Eu cred că de asta diplomatul român va câştiga simpatia bărbaţilor români: fiindcă în imaginea lui o mulţime de frustraţi se vor oglindi.
Pe de altă parte, filmuleţul cu porno-starul diplomatic mai subliniază ceva: întrucât ambasadele şi consulatele româneşti din străinătăţuri sunt gândite ca nişte sinecuri de lux, pensionarii de acolo încep să-şi omoare vremea ca într-o vacanţă fără griji: bând cocteil „sex on the beach“, cântând la bălălaică, combinând păsăretul local şi plimbându-se motăneşte pe acoperişuri.
Asta da, viaţă! E ca un fel de adolescenţă, expirată, de vârsta a treia.
Închei rugându-vă să nu-l căutaţi cu privirea, prin oficiile de şomaj, pe domnul fost consul la Chişinău. După cum cunosc eu politica de cadre din diplomaţia românească, în mod sigur el va fi avansat. Mai sunt consulate şi ambasade, unele dintre ele dosite strategic prin Africa sau America de Sud...
www.curentul.ro

Multumim tovarase Voronin!

Scris de George Damian

Consulul Romaniei la Chisinau Ion Nuica a fost filmat in timp ce se imperechea cu o angajata a consulatului, angajata cu cetatenie moldoveneasca. Nimic deosebit: zilele trecute a patit acelasi lucru consulul britanic din Ekaterinenburg, Federatia Rusa. Or fi gresit consulii astia cu ceva de au atras atentia...
La Bucuresti toti analistii vad aceasta poveste ca o catastrofa majora, de dimensiuni planetare. De fapt lucrurile sunt mult mai simple: daca Ion Nuica nu stie sa isi tina pantalonii incheiati inseamna ca nu este cel mai potrivit om sa reprezinte Romania in strainatate. Astfel ca tovarasul Voronin si tovarasii de la SIS au facut un mare bine Romaniei: ne-au scapat de un natang.
Pentru ca doar natang trebuie sa fii ca sa mergi consul al Romaniei la Chisinau, in perioada in care comunistii din stanga Prutului vaneaza romani din toate pozitiile si sa te apuci sa cotaiesti prima basarabeanca iesita in cale. La nivel international nu vad de ce ne-am face de ras: practic vorbind, prestatia sexuala a consulului (om la 50 si ceva de ani) este una onorabila, asa ca nu are de ce sa ne fie rusine. Li se intampla si altora (consulul britanic), asa ca nu este nici o catastrofa.
Daca Voronin si SIS-ul isi inchipuie ca afecteaza cu ceva Romania scandalul acesta se inseala. Operatiunea dovedeste faptul ca comunistii de la Chisinau sunt extrem de ostili la adresa Romaniei. Aici nu mai poate fi vorba decat de razboi diplomatic. Voronin si serviciile lui secrete rad diplomatii romani de la Chisinau pe capete. Voronin vrea o reactie din partea Romaniei. Orice fel de reactie agresiva. Se comporta ca un pitic care se repede la un om normal si da in el pana isi ia o scatoalca – scatoalca asteptata cu drag, pentru a putea zbiera: “Ma omoaraaaaa!”
Asa ca nu cred ca ar trebui troznit Voronin. Ba dimpotriva, ministrul roman de Externe Cristian Diaconescu ar trebui sa-i transmita un mesaj de genul: “Tovarase Voronin, va multumim ca ne-ati scapat de consulul Ion Nuica!”
http://www.george-damian.ro

SCANDALOS. MAE il propune consul general la Torino pe fostul instructor al CC al UTC Mugurel Buje, sotul Iuliei Buje, consul cu probleme tot la Torino

Pleaca Buje, vine Buje
Alexandru Mugurel Buje este propus pentru ocuparea funcţiei de consul general al României la Torino, post ocupat până în prezent de soţia sa, Iulia Buje, au declarat, joi, pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.
Potrivit aceloraşi surse, Iulia Buje, va ocupa în continuare un post de funcţionar consular la Torino, dar fără atribuţii de conducere.
Alexandru Mugurel Buje a fost în trecut consul general al României la Milano, dată la care soţia sa îi era asistentă, după cum susţin membri ai comunităţii româneşti din Italia, ea având de fapt titulatura de consul.
El a fost înlocuit la Milano de Tiberiu Dinu, diplomat a cărui rechemare de la post a fost cerută de premier, în primăvara acestui an.
Consulatul general al României la Torino, deşi înfiinţat mult mai recent decât cel de la Milano, are o istorie agitată. Inaugurat oficial la 3 decembrie 2007 de fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu, consulatul a fost condus iniţial de Alexandru Dumitrescu. Dar, după doar şapte luni de la deschidere, MAE anunţa, la 27 iunie 2008, că activitatea Consulatului de la Torino şi a consulului general Alexandru Dumitrescu se află sub ancheta ministerului.
Purtătorul de cuvânt al ministerului de la acea dată, Cosmin Boiangiu, a declarat, la acea dată, pentru MEDIAFAX, că Inspectoratul General al MAE face verificări în ceea ce priveşte activitatea Consulatului şi a consulului general al României la Torino pentru mai multe motive, inclusiv sesizări formulate de reprezentanţii Ministerului Muncii după târgul de locuri de muncă de la Torino. Surse oficiale au precizat însă, pentru MEDIAFAX, că verificările în cazul consulului ar fi început încă din luna aprilie 2007, când la Torino a fost efectuat un control preventiv.
Consulul general Alexandru Dumitrescu a fost rechemat în ţară în urma unei decizii a Guvernului, la 31 iulie 2008. Apoi, a fost numită consul general Iulia Buje iar soţul său, Mugurel Buje, a fost numit consul tot la Torino.
Iulia Buje a intrat în atenţia presei în iarna acestui, mai exact în februarie când a susţinut, într-o declaraţie acordată ziarului "Cotidianul", că, în perioada 1998-2000, actualul ministru de Interne italian, Roberto Maroni, a sunat de mai multe ori la Consulatul de la Milano pentru a interveni în favoarea a trei angajaţi români ai săi.

Citeşte şi:
Iulia Buje şi alţi cinci consuli generali, rechemaţi de la post
Vezi si
La Famiglia Buje

Un alt candidat posibil este Mugurel Buje, fost director de resurse umane în MAE şi ex-consul general al României la Milano. Conform unui comunicat de presa din luna septembrie, el a fost numit la şefia consulatului general de la Torino, după ce, Alexandru Dumitrescu, fostul ocupant al acestui post, a fost rechemat disciplinar în urma mai multor nereguli, constatate de comisia de disciplină a MAE. Cu toate aceste, in urma scandalului mai recent legat de "cazul Maroni" a reiesit ca sotia lui, deja celebra Iulia Buje (foto), chemata si ea la Bucuresti pentru declaratii neconforme, era consul la Torino. Din relatarile pe marginea scandalului, retin: "Consulul general al Romaniei la Torino, Iulia Buje, a declarat ca, in perioada 1998-2000, Maroni a sunat de mai multe ori la Consulatul Romaniei la Milano pentru a interveni pentru trei angajati romani ai sai a caror viza expirase. Iulia Buje, care era pe atunci consul la Milano, sustine ca a vorbit personal de doua ori cu Roberto Maroni, care dorea reglementarea situatiei a trei romani care lucrau pentru el, printre care o menajera". Deci si la Milano era consul, sau sotie de consul?
Conform fostului vice-presedinte al Comisiei pentru Politica Externa a Senatului, Eugen Mihaescu, Mugurel Buje "era ditamai instructorul la CC-UTC in perioada 1980-1989". Interesant... scriam chiar eu mai demult.

DOVADA deturnarilor marca Radu Calin Cristea - Contractul Muzeului "Turismului si Literaturii" in care apar sume enorme pentru o publicitate fictiva



"Turismul si literatura

Locul de desfasurare al conferintei:
· Sinaia

Data de desfasurare: 8-10 iunie, 2009

Buget orientativ:
· Organizare conferinta (sala de conferinte, hotel, sceno-tehnica, coffe-break-uri, hotel, masa, transport): 40.000 euro
· Promovare: 50.000 euro
· Productia editoriala (carti, cd-uri): 15.000 euro
· Total: 105.000 euro"

Iata si confirmarea ca cele scrise aici, in exlusivitate - SCANDAL marca Radu Calin Cristea: TARA MOARE DE FOAME si MUZEUL LITERATURII se piaptana de 105.000 Euro in "Vacante&Calatorii". EXCLUSIV - sunt cat se poate de reale. "Evenimentul" de 105.000 Euro s-a consumat, la Casa de Cultura din Busteni. Ati simtit ceva de banii astia? Ati aflat ceva nou? Care este impactul chermezei de la Sinaia si Busteni? La cea mai simpla cautare pe Google, dupa numele conferintei de 105.000 Euro si a organizatorului (vezi foto dreapta), aflam ca promovarea de 50.000 de euro a fost extrem de eficienta pentru publicarea aceluiasi anunt pe... trei siteuri, pe langa cel al partenerului "Vacante & Calatorii". Nu-i vorba, proiectul e generos, se ruleaza de-a dreptul intelectual pe serpentinele patriei. Dar oare, de 105.000 euro, Muzeul Literaturii nu mai avea nimic de facut la... Muzeu, pentru scriitorii Romaniei si valorile lor extraordinare peste care se asterne praful, la propriu, dar si al uitarii?
Cititi dupa descrierea proiectului de pe unul dintre site-urile turistice si cat de lamentabil ataca scriitorul unei singure carti acest blog si pe cei care-i reclama impostura si ilegalitatea crasa in care se scalda, cu sprijinul mafiei din "cultura" si Primarie.
Fara indoiala, in curand va primi la Muzeu vizita unor cadre specializate in "Fraude & Calatorii".

"Conferinta "Literatura si turism - povestile Romaniei profunde"
Scris de Deepfreez Alessandro
8 iunie, Casa de Cultura, Busteni, ora 9:00 - 18:30

Stimata Doamna, Stimate Domn,

Avem placerea de a va invita la o conferinta al carei principal scop este "standardizarea" biografiilor alternative ale localitailor si obiectivelor turistice, astfel incat un ghid, de exemplu, sa stie ce sa le povesteasca turistilor, iar toti turistii sa afle aceeasi poveste.Turismul se sprijina pe povesti, imagini, pe descoperirea altor identitati decit cele natale. Tarile cu traditie turistica isi promoveaza locurile, obiectivele turistice antropice sau naturale cu povesti bine articulate, care ofera o intelegere foarte clara asupra identiatatii(care face si diferenta) locului/zonei/tarii respective.

Din alta perspectiva, privind tema anuntata, literatura a avut tot timpul rolul central in viata culturala a localitatilor, deci a influentat insasi formarea identitaii locului/orasului/tarii.

In ultimii ani, discursul public a fost dominat de construirea unui branding de tara. Stim, formele fara fond sunt sortite esecului. Demaram, astfel, un proiect ambitios, care presupune multa munca, dar foarte necesar deopotriva muzeelor, Ministerului Turismului si calatorilor insisi.

MNLR este o institutie care, datorita prestigiului sau, poate impune niste "standarde" niste "istorii" alternative "oficiale". Tocmai de aceea, in urma lucrarilor acestei conferinte, dar si pe baza altor texte, va fi editata si tiparita o carte (in mai multe volume) de istorii alternative. Localitatile incluse in acest proiect sunt: Breaza, Busteni, Sinaia, Comarnic, Plopeni, Valenii de Munte, Campina.
Totodata, rezultatele acestor dezbateri vor fi publicate in principalele reviste de cultura si turism.

La aceasta conferinta vor fi invitati Ministrul Turismului doamna Elena Udrea si Ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National domnul Theodor Paleologu."
Turist Club Carpatic.org

Evident, cei doi ministri "au uitat" sa apara la conferinta de trei zile.

Vezi si
ILEGAL - DIRECTORUL Muzeului National al Literaturii Romane, Radu Calin Cristea, instalat prin frauda. Justitia a demonstrat sforariile sectei

CARTIANU, te cauta luptatorii calare din Herestrau. IN ATENTIA CRP: Un DREPT LA REPLICA la un articol mincinos din ADEVARUL despre "cowboy"-i FANDAX

IN ATENTIA CLUBULUI ROMAN DE PRESA
CATRE,
Cotidianul „Adevarul”
In att Dlui Redactor Sef Grigore Cartianu


Stimate Domn,

Pentru o corecta informare a cititorilor, va rugam sa difuzati urmatorul drept la replica, in aceleasi conditii in care a aparut articolul , in numarul din data de 25.06.2009.
In acest articol autorii prezinta in mod deformat, subiectiv si tendentios o serie de informatii cu caracter nesemnificativ sau nereal, dublate de imagini foto, ca fiind rezultatele unei investigatii asupra activitatii a 2 firme de paza ce asigura securitatea unor unitati militare din Capitala, in tentativa de a realiza conexitatea dintre serviciile civile de paza si gravitatea deosebita a faptelor din asa numitul caz ’’UM 01916 - Ciorogarla”, unitate militara din care au fost sustrase cantitati importante de armament.
Desigur, intelegem importanta demersului jurnalistic, precum si rolul esential al presei, mass mediei in general, in sesizarea si informarea opiniei publice, dar nu putem accepta ca aceasta activitate sa aiba ca efect denigrarea, dezinformarea, manipularea cetatenilor, prezentarea eronata sau/si vadit subiectiva a informatiilor, deoarece acest efect ar induce opiniei publice concluzii necorespunzatoare adevarului, ar aduce atingere valorilor, drepturilor si libertatilor fundamentale specifice oricarei societati democratice si ar fi contrar principiului fundamental consacrat de Constitutia Romaniei conform caruia ’’nimeni nu este mai presus de lege’’.
In mod concret, articolul la care facem referire aduce o grava atingere prestigiului si reputatiei firmei noastre, indeosebi prin concluziile din subtitlul final, intitulat ”Un contract strategic’’, dar si prin maniera constant deformata si tendentioasa in care sunt prezentate informatiile si imaginile alaturate acestora.
Tocmai de aceea, in drept la replica, dorim sa precizam urmatoarele :
SC FANDAX GRUP SRL nu este o ’’firma de apartament”. Precizam ca desi nu reprezentam o societate mare sau medie in profil, totusi, nu suntem o ’’firma fantoma’’ asa cum se acrediteaza in articol, dimpotriva, suntem infiintati inca din anul 2003, avem un numar de peste 100 de angajati permanenti sau temporari, avem un sediu principal si sediu secundar in com. Popesti Leordeni, str. Taberei, un numar de peste 5o de caini specializati si 50 de cai pentru paza (suntem singura societate de paza care foloseste paza calare). Societatea noastra are asociati, administratori, directori executivi si operativi, personalul de paza si auxiliar, dispune de toate autorizatiile si avizele legale, isi achita impozitele, contributiile si taxele catre bugete, incearca in permanenta sa isi indeplineasca in mod profesionist obligatiile contractate cu diversii beneficiari, constienti fiind ca situatia actuala din mediul economic nu ar permite si ar sanctiona neglijentele si deficientele de orice fel ;
SC FANDAX GRUP SRL nu este o firma clientelara. Precizam ca, desi am participat la mai multe licitatii publice organizate de MapN, suntem in executarea a doar 2 contracte comerciale avand ca obiect prestarea serviciilor de paza si protectie la unitati militare, ca aceste contracte au fost adjudecate in mod legal, in urma inscrierii si participarii la licitatiile publice organizate de M.Ap.N. in calitate de beneficiar si ca aceste contracte sunt cu caracter de exceptie, firma noastra avand beneficiari din zona privata in procent de 90%. Sunt vadit denaturate si informatiile cu privire la valoarea contractului incheiat pentru UM 02238 - Chitila, intrucat autorii confunda intentionat notiunile de contract cadru si contract propriu zis, iar pe de alta parte, prezinta cifrele contractului valabil pentru o perioada de 3 ani ca si cum am fi incasat deja suma respectiva, fara sa precizeze ca suma de 1.057.630 de lei, echivalent a 265.000 de euro, este cea mai mica suma rezultata din licitatie, fiind deci cea mai apropiata de interesul economic al M.Ap.N. si ca aceasta suma este impartita in mod egal pentru fiecare luna din valoarea contractului, pe toata valabilitatea acestuia ;
SC FANDAX GRUP SRL nu este implicata pentru prestarea serviciilor de paza la UM 01755. In mod evident tendentios, desi se retine ca sunt 2 unitati militare vizate, nicaieri in articol nu este mentionata cealalta societate de paza, iar pe intregul material sunt voit amestecate informatii si imagini referitoare la UM 01755 - Unitate de cai ferate si UM 02238 - Scoala de Logistica, toate fiind abil directionate catre numitorul comun : SC FANDAX GRUP SRL. Precizam ca noi executam servicii de paza doar la UM 02238, ca la aceasta unitate reporterii nu au avut nici un fel de discutii cu agentii de paza, nicidecum sa fie realizata depasirea perimetrului defensiv sau sa fie furnizate informatii secrete obtinute de la agentii nostri de paza, asa cum prezinta in mod fals alarmist cei doi autori ai articolului. In realitate, asa cum se arata in articol, reporterii au patruns in incinta unitatii 01755, care nu este in paza societatii noastre, iar fotografia cu civilul pensionar este realizata la aceasta unitate ;
SC FANDAX GRUP SRL dezaproba caracterul incriminator in care sunt realizate si utilizate fotografiile alaturate articolului si al celor postate pe siteul http://www.adevarul.ro/. Spre satisfactia noastra, am constatat ca bloguri ca un numar semnificativ de cititori au sesizat in mod independent faptul ca marea majoritate a fotografiilor referitoare la UM 02238 sunt facute din autovehicule in miscare, sau din alte locuri exterioare celor 2 unitati militare, adica din locuri publice frecventate de multi pietoni (pasarela) sau care nu sunt sub observatia normala a agentilor de paza, toate acestea cu intentia evidenta de a ajuta sugestia caracterului nelegal si la voia intamplarii in care s-ar desfasura activitatea noastra la UM 02238. Ceea ce inca nu stiu cititorii Dvs se refera la faptul ca autorii articolului au folosit cu obstinatie numele firmei noastre ca fundal comun si au postat o serie de fotografii absolut nesemnificative (locuri virane, foisoare de paza, un cort militar, semnale de avertizare militare si tablite indicatoare exterioare) special realizate ca sa intareasca concluzia generala de haos, ori au combinat fotografii aferente UM 01755 ca si cum s-ar referi la UM 02238, desi doar cateva din aceste fotografii sunt cu adevarat alarmante si ele nu sunt realizate in obiectivul pazit de noi, adica UM 02238, ci la UM 01755 !
In final, Stimate Domnule Redactor Sef, va asiguram ca dezaprobam maniera categoric abuziva si falsa in care a fost realizat intregul documentar si mai ales informatiile referitoare la firma noastra, dezaprobam faptul ca s-a insistat in intregul articol numai cu numele firmei noastre si faptul ca majoritatea fotografiilor sunt realizate din exteriorul celor 2 unitati militare dar sunt prezentate drept dovezi ale vulnerabilitatii sistemului de paza, dezaprobam limbajul alarmist si bombastic al articolului (ex.’’ ...Cele două cazărmi pot fi scoase din funcţiune în nici o oră, cu tot cu capturarea depozitelor de armament sau a parcului auto...’’), cu mentiunea ca, in cele din urma, nici sistemele de securitate foarte avansate nu au putut impiedica ci doar sa atenueze atentatele teroriste de amploare si bine puse la cale (SUA, Marea Britanie, Spania, Japonia, etc). Dezaprobam totodata faptul ca autorii nu au cerut relatii suficiente autoritatii contractante cu privire la modul executarii serviciului de paza de catre firma noastra, intrucat ar fi aflat ca niciodata nu am fost implicati in incidente sau evenimente nedorite, dimpotriva, ne indeplinim profesionist obligatiile contractuale asumate in temeiul Legii nr. 333/2003.
Va multumim pentru sprijinul Dvs si speram ca prin publicarea dreptului la replica vom reabilita in mare masura prestigiul si reputatia SC FANDAX GRUP SRL. (Ceea ce, evident, nu s-a intamplat - nota mea)
SC FANDAX GRUP SRL
Director General
Daniela Popa

COMPONENTA comisiilor parlamentare din Parlamentul European. UNDE s-au plasat deputatii din Romania, ungurii si anti-romanii

Strasbourg, 16 iulie 2009
Componenţa comisiilor parlamentare

În urma propunerii Conferinţei preşedinţilor, Parlamentul European a votat cu privire la componenţa comisiilor parlamentare permanente pentru următorii doi ani şi jumătate.

La propunerea Conferinţei Preşedinţilor, Parlamentul constituie comisii permanente ale căror atribuţii sunt prevăzute în anexa la regulamentul de procedură. Alegerea membrilor acestor comisii are loc în timpul primei perioade de sesiune a Parlamentului nou ales şi din nou la încheierea unei perioade de doi ani şi jumătate.

Componenţa comisiilor
Alegerea membrilor comisiilor şi ai comisiilor de anchetă are loc după desemnarea candidaţilor de către grupurile politice şi deputaţii neafiliaţi. Conferinţa preşedinţilor prezintă Parlamentului o serie de propuneri. Componenţa comisiilor reflectă, în măsura posibilului, componenţa Parlamentului.

Prezentăm în continuare membrii titulari din România în comisiile parlamentare permanente conform propunerii Conferinţei Preşedinţilor, în ordine alfabetică, precum şi propunerile pentru funcţiile de vicepreşedinte de comisie. Alegerea vicepreşedinţilor are loc în cadrul reuniunilor constitutive ale comisiilor, reuniuni ce se desfăşoară astăzi (12 comisii) şi luni, 20 iulie, la Bruxelles.

1.Comisia pentru afaceri externe (AFET) -76 membri
Norica NICOLAI (ALDE)
Ioan Mircea PAŞCU (S&D), vicepreşedinte
Cristian Dan PREDA (PPE)
Adrian SEVERIN (S&D)

a.Subcomisia pentru securitate şi apărare (SEDE) -30 membri
Norica NICOLAI (ALDE), vicepreşedinte

b.Subcomisia pentru drepturile omului (DROI) - 30 membri
László TŐKÉS (PPE)

2.Comisia pentru dezvoltare (DEVE) - 30 membri
Corina CREŢU (S&D), vicepreşedinte

3.Comisia pentru comerţ internaţional (INTA) - 29 membri
George BECALI (NA)
Iuliu WINKLER (PPE)

4.Comisia pentru bugete (BUDG) - 44 membri

5.Comisia pentru control bugetar (CONT) - 29 membri
Cătălin Sorin IVAN (S&D)
Monica Luisa MACOVEI (PPE)

6.Comisia pentru afaceri economice şi monetare (ECON) - 48 membri
George Sabin CUTAŞ (S&D)
Theodor Dumitru STOLOJAN (PPE), vicepreşedinte

7.Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (EMPL) - 50 membri
Elena BĂSESCU (PPE)
Rovana PLUMB (S&D)
Traian UNGUREANU (PPE)

8.Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (ENVI) - 64 membri
Elena Oana ANTONESCU (PPE)
Daciana Octavia SÂRBU (S&D)
Claudiu Ciprian TĂNĂSESCU (NA)

9.Comisia pentru industrie, cercetare şi energie (ITRE) - 55 membri
Ioan ENCIU (S&D)
Adina Ioana VĂLEAN (ALDE)

10.Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (IMCO) - 39 membri
Cristian Silviu BUŞOI (ALDE)

11.Comisia pentru transport şi turism (TRAN) - 45 membri
Marian-Jean MARINESCU (PPE)
Silvia Adriana ŢICĂU (S&D), vicepreşedinte

12.Comisia pentru dezvoltare regională (REGI) - 49 membri
Victor BOŞTINARU (S&D)
Petru Constantin LUHAN (PPE)
Iosif MATULA (PPE)
Ramona Nicole MĂNESCU (ALDE)

13.Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală (AGRI) - 45 membri
Vasilica Viorica DĂNCILĂ (S&D)
Rareş Lucian NICULESCU (PPE), vicepreşedinte

14.Comisia pentru pescuit (PECH) - 24 membri

15.Comisia pentru cultură şi educaţie (CULT) - 32 membri
Cătălin Sorin IVAN (S&D)
László TŐKÉS (PPE)
Tudor Corneliu VADIM (NA)

16.Comisia pentru afaceri juridice (JURI) - 25 membri
BODU Sebastian Valentin (PPE), vicepreşedinte

17.Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE) - 55 membri
Monica Luisa MACOVEI (PPE)
Csaba SÓGOR (PPE)
Renate WEBER (ALDE)

18.Comisia pentru afaceri constituţionale (AFCO) - 25 membri

19.Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (FEMM) - 35 membri

20.Comisia pentru petiţii (PETI) - 35 membri
Victor BOŞTINARU (S&D)
Adina Ioana VĂLEAN (ALDE)

Contact:
Ioana Bobeş
Redacţia română
E-mail: Redacţia-RO@europarl.europa.eu
Tel: BXL: (32-2) 28 32460
STR: (33-3) 881 76725
Fax: BXL: (32-2) 28 46901
STR: (33-3) 881 79984
Mobil: +32 (0) 498 983 983
Internet: http://www.europarl.europa.eu/news/expert/default_ro.htm

ION CRISTOIU: De ce a fost sacrificat pionul Ridzi înainte de termen. Scandalul porno-consulului SIE

De ce a fost sacrificat pionul Ridzi înainte de termen
Marţi, 14 iulie 2009, în nici o oră, scandalului Ridzi i s-a pus capăt printr-o succesiune de evenimente derulate cu o repeziciune şi o precizie care trădează minuţioasa pregătire. E limpede că demisia Monicăi Iacob Ridzi a fost decisă mai de mult în laboratoarele de la Cotroceni.
de Ion Cristoiu / Jurnalul National
16/07/2009

Urma ca ea să demisioneze doar în clipa când sacrificarea ei ar fi rezolvat şi unele probleme ale lui Traian Băsescu. Având în vedere că scandalul mediatic îşi mai pierduse din amploare şi că, după cum ne arată ultimele sondaje, Traian Băsescu nu pierdea din cauza lui, se calculase ca demisia să survină după şedinţa Parlamentului din 27 iulie 2009.

De ce s-a devansat evenimentul? E o întrebare care marţi seară a fost pusă nu din perspectiva de analist, ci din cea de chibiţ electoral anti-Băsescu. După opinia mea, precipitarea deznodământului îşi are cauza într-un fapt petrecut luni, 13 iulie 2009.

Ce se putea petrece atât de grav pentru Traian Băsescu, încât să-l oblige la sacrificarea înainte de termen a pionului Monica Ridzi? În dimineaţa zilei de 13 iulie 2009, a izbucnit scandalul sexual în care a fost implicat consulul României de la Chişinău. Ion Nuică nu era numai consulul nostru la Chişinău. Era şi şeful rezidenţei SIE din Republica Moldova.

Potrivit datelor apărute până acum, domnia sa a lucrat înainte de 1989 în Contrainformaţiile Externe ale Securităţii. După 1989, a lucrat ca şef al rezidenţei SIE din Iran, Israel. La Chişinău, ca şef al rezidenţei SIE, avea în responsabilitate nu numai agenţii noştri, dar şi informatorii din Republica Moldova. Nu-i exclus ca partenera sa de sex neprotejat să fi fost una dintre subordonatele şi pe linie de servicii secrete româneşti, preluată şi întoarsă de serviciile secrete ale lui Voronin.

Aşa se explică, poate, încrederea greu de conceput pe care o are faţă de tânără un ofiţer cu vechi state în serviciile secrete precum Ion Nuică. Pentru SIE, scandalul Ion Nuică are valoarea unui cutremur de tip Pacepa.

În primul rând, pentru că secvenţele penibile difuzate de televiziunile româneşti întreaga zi de luni au dat una dintre cele mai mari lovituri de imagine din perioada postdecembristă unui serviciu secret autohton. O lovitură primită la plex şi de Traian Băsescu, nu numai şeful, dar şi apărătorul necondiţionat al serviciilor noastre secrete. În al doilea rând, scandalul a atras atenţia asupra implicării româneşti în treburile interne ale Republicii Moldova. O implicare pe cale de a se amplifica în perspectiva alegerilor cruciale din 29 iulie 2009.

Lesne de imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă scandalul mediatic ar fi continuat şi în zilele următoare. În aceste condiţii, Traian Băsescu, şeful şi protectorul SIE, nu putea rămâne cu mâinile în sân. Astfel s-a produs sacrificarea înainte de termen a pionului Monica Ridzi. Dar nu numai atât.

Pentru a fi sigur că presa se va năpusti asupra unui alt subiect, Traian Băsescu a apelat la o reţetă infailibilă în cazul domniei sale: atacarea publică a trusturilor de presă. Când vrea să se vorbească despre el sau când vrea să abată atenţia de la ceva primejdios pentru domnia-sa, Traian Băsescu lansează un atac virulent la adresa presei. E sigur că întreaga presă se va năpusti furibundă asupra acestui moment.

Dacă luni seară toate televiziunile difuzau filmuleţul compromiţător cu diplomatul nostru de la Chişinău, iar a doua zi toate publicaţiile relatau pe larg scandalul, marţi seară subiectul a dispărut, iar miercuri dimineaţă în ziare parcă nici n-ar fi fost. Demisia Monicăi Iacob Ridzi a acaparat toate talk-show-urile. Televiziunile de ştiri şi ziarele s-au năpustit mai ales asupra discursului de la Cotroceni despre cârdăşia dintre presă şi oamenii politici.

Diversiunea a reuşit. Atât de bine, încât presa a trecut cu vederea un fapt grav: Traian Băsescu a minimalizat la întâlnirea cu membrii societăţii civile din Republica Moldova cele întâmplate la Chişinău. Din punctul nostru de vedere, atacul lui Traian Băsescu la adresa presei trebuie expediat (domnia-sa nu e la primul atac), discuţiile urmând a fi concentrate pe lipsa de seriozitate cu care a tratat acest incident.

Chestiunea de esenţă în cazul consulului Ion Nuică nu constă în faptul că a fost filmat şi dat în presă, ci în viaţa destrăbălată pe care o ducea la Chişinău ca reprezentant al României. Indiferent în ce ţară ar fi, un diplomat trebuie să fie extrem de atent cu viaţa sa, deoarece el reprezintă o ţară şi nu propria persoană. Căsătorit, Ion Nuică întreţinea relaţii sexuale cu o angajată din Republica Moldova chiar a consulatului. În acelaşi timp, domnia-sa răspunde de vize.

Un om cu o asemenea viaţă nu putea garanta că era onest în activitatea profesională. În condiţiile unei publicităţi uriaşe făcute în România scandalului, ar fi fost de aşteptat o poziţie mult mai severă a preşedintelui ţării, responsabil de politica externă a României. De ce a reuşit diversiunea? Pentru că în bătălia cu Traian Băsescu adversarii săi folosesc ovarele, şi nu creierele!

Vezi siCristina, una dintre cele doua amante ale consulului-porno, are un trecut tumultuosMihaela Bulbucel, a doua amanta, este de varsta fiicei consulului SIE Ion Nuica

PARTENERA COMPANIEI DAN PURIC - PSD, LOREDANA GROZA, si-a lansat cartea SEXTING si da sfaturi copiilor: Tati ii da lui mami un sos special pe outul ei



Partenera lui Dan Puric la comanda de ziua liderului PSD, Mircea Geoana, - Vezi VIDEO - Loredana Groza, a lansat vinerea trecuta ultima sa "creatie": "Sexting". Catavencu a intervievat-o:

REALITATEA.NET - Mircea Geoană a închiriat foaierul Teatrului Bulandra pentru sărbătorirea zilei sale de naştere

Loredana Groza: Sexting-ul e un cuvînt nou, e un cuvînt care a venit odată cu revoluţia asta virtuală şi, practic, s-a declanşat odată cu apariţia Internetului, odată cu apariţia telefoniei mobile, sex şi texting. Este transmiterea de mesaje sexuale. Dacă eşti plecat sau dacă îţi e dor, e singurul mod de a putea comunica şi de a putea rămîne într-un contact intim, chiar dacă eşti la distanţă.

Cum nu ne-am lămurit prea tare, am dat o căutare comodă, pe Wikipedia. Sexting-ul este actul de a transmite mesaje cu conţinut explicit sexual, cel mai des fiind folosit telefonul mobil. Mesajele pot să conţină şi imagini. Sexting-ul a apărut la începutul anului 2005 şi este folosit mai mult de adolescenţi. Deci e un fel de linia fierbinte, dar gratis.

Rep.: Ai făcut sexting?
L.G.: Da. Cu siguranţă. Uite, şi acum fac, cu toată lumea.
Rep.: Ai avut şi orgasm?
L.G.: Să ştii că asta îmi doresc. Citind această carte, să provoc orgasme cerebrale, măcar, dacă nu de altă natură. Se poate orice şi cred că dacă ai vorbele la tine şi ştii să simţi momentul se poate provoca şi un asemenea climax.
„Orice lucru,
dacă nu îl practici,
ca şi sexul, se uită“
Rep.: Cum e viaţa ta sexuală după 30 de ani şi după un copil? Eşti cumva mai femeie?
L.G.: Cred că femeia este într-o continuă schimbare. Cu siguranţă femeia este ca vinul, cu cît se experimentează într-ale vieţii, cu atît o relaţie e mai pasională şi mai focoasă. Cu siguranţă ne cunoaştem mai bine trupul, ne cunoaştem mai bine mintea, ceea ce ne place, ceea ce ne dorim, avem curajul să spunem lucrurilor pe nume, mult mai bine decît la 20 de ani.

Cităm din carte (pag. 21), ca să ilustrăm conceptul de femeie experimentată.
„Mami, cum se fac bebeluşii?“
„Cum să-ţi explic, Elena, la început este un ou.“
„Ca un ou de găină?“
„Nu, mai mic.“
„Ca un ou Kinder?“
„Nu, mami, mult mai mic, este foarte mic şi tati îi dă lui mami… Tati îi dă lui mami un sos special.“
„Din ăla de la McDonald’s?“
„Cine ştie, posibil.“
„Cum ţi l-a dat, într-un hamburger?“
„Da.“
„Îmi plac hamburgerii, noapte bună, mami!“

Rep.: Ce zice soţul tău de toată chestia asta cu sexul?
L.G.: El e încîntat şi m-a încurajat să scriu. Sînt perioade în care nu scriu, iar el îmi spune că trebuie să scriu. Pentru că orice lucru, dacă nu îl practici, ca şi sexul, se uită sau poţi pierde multe detalii.
Rep.: Lămureşte-ne tu: cît de greu e să scrii?
L.G.: Tatăl meu e scriitor de cărţi pentru copii. E un virus în familie. De la mama am moştenit vocea şi de la tata scrisul. El, spre deosebire de mine, scrie în fiecare zi. Mi-ar plăcea să am apetitul lui de a scrie, cîteodată mă blochez, pentru că a scrie e un lucru intim şi de multe ori trebuie să-ţi depăşeşti nişte bariere pe care le ai tu. Am scris pentru că mi-am descoperit femeia din mine şi am încercat să spun asta cu gura mare şi să le arăt femeilor care îşi pierd încrederea în ele sau care cred că dacă au copii sau au depăşit o vîrstă nu mai sînt în stare să trăiască viaţa la intensitate şi să se bucure de dragoste aşa cum merită.

Răsfoim în continuare cartea. La pagina 61 găsim ceva mult mai interesant despre dragoste: Dacă dai căutare pe Google pentru cuvîntul „clitoris“, apar de două ori mai puţine referiri decît găseşti pentru „penis“. Şi te întrebi de ce această diferenţă, cînd femeile sînt, se ştie, mai multe decît bărbaţii. N-am chef să fac pe feminista acum, dar chiar nu-i corect. De ce clitorisul e mai puţin popular decît penisul, cînd, vorba aceea, pe el s-a clădit lumea?

Loredana: "Tati i-a dat lui mami un sos special" (VIDEO)