Thursday, April 22, 2010

Roncea.ro: Eu sunt golanul care a blocat Piata Universitatii pe 22 aprilie 1990 impreuna cu ofiterul de marina Andrei Rochian. Inceputul Fenomenului Piata Universitatii. Dupa 20 de ani. Veniti pe Roncea.ro

 
Piata Universitatii, 21 Decembrie 1989 – 14 iunie 1990


Istoria noastra
21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. Vom ramane pe strazi, la Televizune, la CC, la Muzeul National de Arta, in Blocul Romarta, la Spitalul de Urgenta si alte centre fierbinti, inca multe zile si nopti.
25 decembrie, Craciun: Este prezentata la TVRL caseta editata a procesului si executiei cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. In “completul de judecata” apar, printre altii, Dan Voinea, Virgil Magureanu, Victor Stanculescu si Gelu Voican Vociulescu. Manipularea de la TVRL genereaza in randul opiniei publice primele indoieli serioase in CFSN. In aceeasi zi se fondeaza UDMR, imediat dupa primele organizatii noii infiintate, FSN (Frontul Salvarii Nationale) si GDS (Grupul pentru Dialog Social).
26 decembrie: Este organizat primul miting anticomunist, anti-Iliescu si anti-FSN de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut printre impuscaturi, pe 22 decembrie 1989, Andrei Rochian, supranumit Marinarul, si cu concursul studentilor de la Arte Plastice.
28 decembrie: Primele semne de organizare in sanul Armata ca forme de protest si rezistenta fata de ocuparea structurilor de comanda de catre agenti KGB si GRU reactivati sub conducerea lui Nicolae Militaru.
31 decembrie: Agentul GRU, generalul Nicolae Militaru si agentul kominternist Silviu Brucan desfiinteaza Unitatea 0110 anti-KGB, preiau sub umbrela Armatei toate structurile informative si aresteaza conducerea serviciului de securitate.
Ianuarie 1990: Sunt interzise manifestatiile in Bucuresti sub pretextul atacurilor si diversiunilor teroriste.
12 ianuarie: Manifestantii anticomunisti desfid ordinul FSN si cer in Piata Victoriei indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. Ion Iliescu, calare pe un tanc, este intrebat de multime “Ce a facut in ultimii cinci ani?”. Se scandeaza: “Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”
23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti demisioneaza din Front. Caramitru si Dinescu aveau sa ramana alaturi de Iliescu si Brucan.
28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti.
12 februarie: Are loc interventia ofiţerilor membri ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) la Guvern, unde Gelu Voican Voiculescu, pe atunci viceprim-ministru, se prezintă ca mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. CADA prezinta Dosarele Corbul 1 si Corbul 2 si cere eliminarea cadrelor KGB si GRU plasate sub conducerea ministrului Nicolae Militaru cu sprijinul lui Brucan si Iliescu.

18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. Victor Roncea: “Ca printr-o minune, am iesit printre ultimii din cladirea Guvernului – tot impreuna cu Andrei Marinarul, intalnit in sala de consiliu – chiar inainte de a se inchide portile si a urma arestarile”. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia.
3 martie 1990: Macaragiul Gheorghe Gavrilescu darama, in uralele multimii, statuia lui Vladimir Ilici Lenin din Piata Scanteii (azi Piata “Presei Libere”).
20 martie 1990. Are loc la Targu Mures incercarea de rupere a Ardealului, perfectata de agitator maghiari bine organizati, cu sprijinul serviciilor secrete ungare sub observatia celor sovietice, si soldata cu morti si raniti.
 
22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii de catre Victor Roncea si Andrei Rochian, capitan de marina (foto dreapta, din pacate fara pletele de-atunci). Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele speciale de interventie. Elena Andronescu, membra fondatoare a GID, avea sa consemneze astfel evenimentele: “Primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “Ce stai, bai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “Eu sunt cu ei, dom’le!”, apoi se culca la loc.
Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii – de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Rochian, zis “Marinarul” -, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “16-21 Decembrie”, “GID”, “21 Decembrie”, “AFDPR” (Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a Inviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita.
La portavoce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi.
Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”.
Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante.
Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o Dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia.
Si, pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie! Am invins! Victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate”.
23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane.
24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”.
George Roncea: “La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept”. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.

Deschiderea balconului


Read the rest of this entry »

Miza invitarii lui Dalai Lama pe “pamantul natal” al “sfantului” Körösi Csoma Sándor: internationalizarea autonomiei “Tinutului Secuiesc”. CNS-ul lui Laszlo Tokes a parafat un “Tratat” cu separatistii teroristi uiguri, apropiati tibetanilor. Recuperare de pe Roncea.ro



Dupa cum se stie, pastorul Tokes Laszlo, europarlamentar si agitator pentru autonomia Tinutului Secuiesc ca sef al “Consiliului Național Maghiar din Transilvania”, documentat ca agent al securitatii Republicii Populare Ungare, l-a invitat in Romania in aceasta toamna pe liderul tibetan Dalai Lama fara sa mai intrebe si Guvernul roman. Intr-un Comunicat transmis ieri presei ca replica la precizarile ministrului de Externe pe tema vizitei neagreate de catre autoritatile romane, Laszlo Tokes incearca sa ne spuna ca, de fapt, “in mod special vizita se adresează pământului natal al lingvistului Körösi Csoma Sándor, considerat un „sfânt” (bodhisattva) de cei de credinţă budistă”. Iar aceste “pamant natal” nu este neaparat Romania ci, ati ghicit, Transilvania.

Totodata, in acelasi comunicat, Tokes nu se sfieste sa faca o paralela intre el, considerat adeseori de ciracii sai drept “liderul spiritual al comunităţilor maghiare care trăiesc în ţările din Bazinul Carpatic”, si Dalai Lama, despre care afirma ca este “conducătorul spiritual al Tibetului aflat în exil” si “purtătorul nu numai al drepturilor propriului popor, ci totodată a libertăţii şi drepturilor omului a tuturor popoarelor asuprite”. Ati ghicit, din nou, printre aceste “popoare asuprite” se afla si bietul popor maghiar din bazinul carpatic, nedreptatit prin odiosul Tratat de la Trianon.

“Bodhisattva” Körösi Csoma Sándor a fost un filolog “secui” nascut in “Tinutul Secuiesc”, – nu-i asa? – respectiv in satul Chiurus (Körös pe ungureste), judetul Covasna, in 1784, pe atunci Regatul Ungariei. Csoma (poate Cosma?), dupa ce a petrecut mai multi ani in Tibet a alcatuit primul dictionar tibetan-englez si a murit in India in 1842.

Miza “vizitei ecumenice” – dupa cum zice Tokes – a pazitorului “tuturor poporului asuprite” este, asadar, internationalizarea chestiunii Tinutului Secuiesc si a “asupritului popor maghiar”.

Este bine sa ne dam seama ca, desi Dalai Lama beneficiaza de o imagine internationala foarte candida iar drama tibetanilor chiar exista, el a fost folosit, de fapt, toata viata sa, pe post de iepuras in santajul media al unei puteri sau alta in relatia cu China.


Mai mult: dincolo de zambetul sau “zen”" si ecumenic” se ascund aliante care nu de putine ori au dus la varsari masive de sange, cum a fost “revolta” uigurilor din vara anului trecut. Intr-un discurs sustinut pe 1 septembrie 2009 in Parlamentul European, Rebiya Kadeer (foto stanga), preşedinta Congresului Mondial al Uigurilor, a afirmat, punand problema la pachet: „A venit timpul ca guvernul chinez să discute cu mine şi Dalai Lama“. Evident, nu de putine ori, ungurii s-au asemuit cu uigurii, care revendica o buna bucata din China si cu care, culmea, se potrivesc si la “drapelul secuiesc” (vezi foto cu cele doua mai jos). Interesant ca sustinatoarea principala a uigurei a fost presedinta subcomisiei pentru drepturile omului din PE, “ecologista” Heidi Hautala, din… Finlanda, avocata principala a “cauzei maghiare” in Occident si acelasi personaj caruia Laszlo Tokes i-a solicitat sa foloseasca influenta Uniunii Europene si sa intervina pe langa autoritatile boliviene pentru Toaso Előd (nascut la Sovata) si Mario Tadic (mercenar), arestati pentru terorism – daca va mai aduceti aminte scandalul de anul trecut legat de unguri si tentativa de asasinare a presedintelui Evo Morales – ambii membri ai “Legiunii Secuiesti”, infiintata in Ungaria cu scopul declarat al “apararii Tinutului Secuiesc”.

Povestea merge mai departe: militantii unguri pentru autonomia “Tinutului Secuiesc” intra de fapt in aceeasi categorie cu separatistii teroristi uiguri, extremisti islamici, dupa ce, in iunie 2006 au semnat un “Tratat” intre CNS si Forumul Uigur, organizatie considerata de Statele Unite, si nu numai, drept terorista si ai carei lideri sunt urmariti international.

La 5 iunie 2006, liderii “Adunarii Nationale a Secuilor” au semnat un acord de colaborare cu o organizatie suspecta de terorism: “Forumul Uigur”, unda din organizatiile separatistilor din provincia chineze Xinjiang, pe care separatistii o numesc “Turkistanul de Est”. Miscarea islamica din “Turkistanul de Est” a fost inclusa, la 26 august 2002, potrivit afirmatiilor adjunctului Secretarului de Stat al SUA, Richard Armitage, pe lista organizatiilor teroriste. Conform informatiilor Ambasadei SUA la Beijing, organizatia uigara a planificat un act terorist impotriva misiunii diplomatice a SUA in Kirgistan.

Intelegerea convenita intre “Consiliul National Secuiesc” reprezentat de Jozsef Csapo, presedintele de atunci, si Attila Tulit, vice-presedintele, si “Forumul Uigur”, reprezentat de Perhet Muhammet, prim-secretar, si Umit Hamit Agahi, secreatar general, are urmatorul continut:

“Tratat”


“Consiliul Permanent al Consiliului National Secuiesc, reprezentant al poporului secuiesc si membrii emigratiei uigure, reprezentate prin Forumul Uigur, avand in vedere legaturile istorice cu poporul uigur, incheiem prezenta intelegere pentru studierea trecutului comun, colaborare periodica in vederea realizarii intereselor comune.

Trecutul de mai multe secole al celor doua popoare ne determina sa descoperim si sa cultivam trecutul nostru comun, sa-l interpretam si sa-l consideram ca pe o relatie de fraternitate.

Noi, reprezentanii organizatiilor noastre, am semnat ca semn al recunoasterii colaborarii periodice si fructuoase intre noi.

Presedintele CSN, Jozsef Csapo Vicepresedintele CNS, Attila Tulit

Prim-secretar al Forumului Uigur, Perhet Muhammet Secretarul General al Forumului Uigur, bin Umit Hamit Agahi”

Nota bene: Jozsef Csapo a demisionat in octombrie anul respectiv, printr-o scrisoare trimisa prin fax la CNS, fara a-si motiva insa gestul, iar tatal lui Tulit (in prezent membru al PCM), Attila Imre Tulit, consilier local al UDMR la Sfantu Gheorghe, a fost arestat de DNA pe 22 septembrie, acelasi an, prins in flagrant cu o mita de 20.000 de euro.

Pentru alte detalii, consultati “Spionajul Ungar in Romania”, de Traian Valentin Poncea si Aurel Rogojan, si Andy McCarthy , sef al Center for Law and Counterrorism al Foundation for Defense of Democracies, care a scris, in National Review’s Corner, articolul documentat The Uighurs Are Coming, the Uighurs Are Coming!:

Despite being steeped in jihadist ideology, trained in explosives and assassination tactics, and anxious enough to get that way that they high-tailed it from China to Afghanistan to become more lethal terrorists, the Uighur Muslim

Read the rest of this entry »