Pages

Saturday, July 26, 2008

Batjocura la Parastasul de un an al Patriarhului Teoctist

Nici una dintre toate aceste personulitati de alaturi nu a mai avut timp sa cinsteasca memoria Patriarhului Teoctist la un an de la moartea sa, disparitie inca neelucidata de altfel. Mai mult, in Dealul noii Patriarhii nici nu s-a dorit ca slujba sa aiba loc in Catedrala Patriarhala. Mormantul Patriarhului a ramas inconjurat si acoperit de schele, intr-un acces de renovare desi se stia ca se implineste anul... Dumnezeu sa-i ierte!




























Nepoatele Patriarhului, Doamnele Steluta Popescu (stanga sus) si Maricica Popescu































Catedrala interzisa...
Parastasul "de protocol" nu a fost tinut la mormantul Patriarhului:
Vedeti aici conditiile in care s-a dorit ca acesta sa aiba loc:



Parastasul de un an al Parintelui nostru Patriarhul Teoctist

O candelă a neuitării - Părintelui nostru Patriarh Teoctist

de Steluţa POPESCU (nepoata Patriarhului)
Sambata, 26 Iulie 2008
Cuvânt de dor, la împlinirea unui an de la plecarea Părintelui nostru Patriarh Teoctist în bucuria Învierii Mântuitorului
Mă aşez la o măsuţă ca să scriu, având în faţă lumânărica vieţii mele şi, în inimă, mărturia vieţii Părintelui nostru, Patriarhul Teoctist, unchiul meu, un părinte în adevăratul sens cuvântului, nu de un ceas, de o zi, de un an, ci de o viaţă.
Mă văd, copil fiind, în vizită în Palatul patriarhal, alături de tatăl şi de mamă mea, privind, cu ochii fascinaţi, nestematele Maicii Domnului din engolpionul ce îl purta. Mă zăresc fugind printre aleile Episcopiei din Arad, unde admirăm veveriţele, florile şi pacea locului, primind bucuria de a îl vedea trecând pragul modestei noastre căsuţe, după moartea tăticului. Acestea sunt primele amintiri care aveau să înflorească tainic, cu timp şi fără timp.
Câtă delicateţe tainică a înconjurat partea nevăzută a vieţii Părintelui Patriarh, câtă smerenie se impunea a însoţi fiecare pas purtat într-o catedrală!
Aşa s-a născut chipul Măicuţei Domnului în viaţa mea, prin engolpionul ce îl purta, aşa a apărut dorul lumii nevăzute, din bucurii simple şi delicate, primite şi împărtăşite.
„Cel mai înalt profesor al vieţii mele“
A fost, în mod neştiut, cel mai înalt profesor al vieţii mele. Dar lecţia cea mai adâncă, copleşitor de delicată, a fost cea a smereniei şi a iertării, „dar din darul sfinţilor“ - aveam să o aflu - atât de-a lungul vieţii Părintelui Patriarh, cât, mai ales, după trecerea sa la viaţa cea veşnică. Apoi, cuprinderea trecutului, prezentului şi a viitorului într-o singură lumânare aprinsă pentru veşnicie avea să-mi descopere o personalitate a timpului, dincolo de timp. Iubirea strămoşilor, a locului, a atenţiei vii asupra lucrării prezentului, a perspectivei viitorului, au încăput toate într-o viaţă de ostaş în armata Domnului şi au mărturisit toate, prin toate, o lucrare vie. Era, înainte de toate, un om al pământului, calitate rară ce te ajută să pătrunzi oameni şi fapte, să întrezăreşti, dincolo de efemer, clipe unice prin rezonanţă, devenite apoi istorice.
Aşa, am învăţat, cu fiecare boabă de lacrimă pe care o zăream pe chipul Părintelui Patriarh, în întâlniri de familie, povestind despre trecut, despre părinţi, despre prieteni, să ating cu inimă amintiri scumpe dânsului şi nouă şi să încerc să le păstrez nestinse, în candela neamului.
„Îl zăresc paraclisier fiind şi făcând rânduiala aprinderii candelelor“
Îl văd astfel, cu ochii minţii, copil fiind, jucându-se cu fraţii mai mari, furând rozetele vestonului lui bădia Nicolae (frate care avea, pe atunci, 16-17 ani şi era băiat de trupă), fiind, mai apoi‚ duşi şi anchetaţi în „instanţa supremă“ - Tătuţa! Îl văd plecând de acasă împreună cu prietenul Haralambie, în Duminica Tomii, 1928, peste colinele Botoşanilor, şi ajungând la mănăstire unde, la intrare, avea să mărturisească venirea la şcoala călugăriei. Îl văd, la un timp de la plecarea de acasă, zărind de departe căruţa în care se aflau mama, împreună cu sora Casandra, spre a îl lua înapoi. În acele clipe, la mănăstire se căra piatră şi era atât de ger, încât se lipeau mâinile de piatră. Avea atunci să fugă, să schimbe îmbrăcămintea şi să le întâmpine în chilie înconjurat de cărţi, dar acoperindu-şi mâinile cu dulamă, că să nu mărturisească ascultarea. Îl zăresc paraclisier fiind şi făcând rânduiala aprinderii candelelor, cu atenţie şi rugăciune, înmuind puţină pâine în ultimele picături de ulei şi gustând-o.
Îl văd trecând, pentru prima data, pragul casei părinteşti, după ce mama plecase din această lume. Îl privesc la înmormântarea surorii atât de îndrăgite, Maria, îl văd şi pe învăţătorul din sat, Gheorghe Romanescu, căruia i-a purtat o recunoştinţă veşnică şi văd satul natal adăpostit între colinele blânde ale Botoşanilor, cu datini frumoase şi oameni credincioşi, cu prunci sănătoşi şi tineri plini de virtuţi.
Şi cum aş putea uita atâtea şi atâtea amintiri şi momente, înrourate de lacrimi, împărtăşite la mese de familie, aproape de părintele Nicanor, apoi de părintele Ciurea, de părintele Babus, unde toţi cei adormiţi erau vii, timpul era fără de timp şi viaţa, fără de moarte.
„Vă zăresc la ultimul Crăciun petrecut împreună cu familia“
Şi, atât de aproape de plecarea Preafericirii Voastre, păstrez amintirea atenţiei şi iubirii cu care ne-aţi înconjurat la plecarea dintre noi a surorii mamei, Emilia, în ianuarie 2002. Cât de delicat aţi trimis maicuţele „să ne cerceteze“, chemându-le, mai apoi, şi spunându-le, cu lacrimi: „voi nu ştiţi cine a fost Emilia“. Apoi, în chiar seara dinaintea înmormântării sale, vă văd printre lacrimi, deschizând uşa modestă a locuinţei Emiliei, unde toată familia era adunată. Plecaseră-ţi discret şi singur din palat, însoţit doar de şofer şi, îmbrăcat în haine de interior, în timpul atât de geros şi alb de zăpada acelor zile, aducându-ne tămâie, lumânări şi cărţi de rugăciuni. Şi cât v-aţi bucurat găsindu-ne citind la Psaltire şi cu ce cuvinte de curaj şi de nădejde în iubirea Domnului ne-aţi mângâiat la plecare!
Era de ajuns să mă gândesc, spre sfârşitul vieţii Preafericirii Voastre, atunci când, uneori, treceam cu maşina prin preajma Palatului patriarhal, la neobositul program de lucru, că să îmi dispară brusc şi oboseala, şi neputinţa.
Vă zăresc la ultimul Crăciun petrecut împreună cu familia, dăruindu-ne, la plecare, ca unor copii, un coş plin de dulciuri şi de fructe, telefonându-ne apoi şi intrebându-ne cum le-am împărţit. „Ca fraţii“, aveam să vă răspundem. Câtă sensibilitate şi atenţie a adus acest gest, al bucuriei Naşterii Mântuitorului, în sufletele noastre!
Vă zăresc, plecând discret şi singur, spre spital, încheindu-vă drumul de autentic călugăr.
Acestea sunt crâmpeie de amintiri despre Părintele nostru Patriarh Teoctist, mărturisite în mozaic de trăiri şi clipe ale unei inimi ce a bătut în umbra aripilor sale. Şi câte alte lucruri extraordinare mi-au scăpat de-a lungul vieţii mele prin neatenţia, nepurtarea de grijă, lipsurile, neînţelegerea, nepriceperea sau graba minţii mele! Cât de tainice rămân, astfel, momente şi trăiri care, poate, cu voia Domnului, se vor mărturisi prin oameni şi fapte, la ceas rânduit de Domnul!
După plecarea Preafericirii Voastre, am sărutat cu inimă locurile în care aţi locuit şi am privit Reşedinţa patriarhală de la Mănăstirea Techirghiol, copleşitoare prin simplitate şi smerenie.
Pentru toate acestea, ca şi pentru multe altele, nescrise aici, dar scrise în inimă cu dor, cu recunoştinţă şi cu multă iubire, îi mulţumim Maicii Domnului pentru darul de a fi următori ai neamului Părintelui nostru Patriarh Teoctist.
Ne plecăm genunchii la mormântul său şi păstrăm nestinsă candela neuitării sale, rugându-ne să ne regăsim cu toţii la petrecerea cea îngerească.

Friday, July 25, 2008

Un an de la moartea Patriarhului...

Moartea Patriarhului
"Eu sunt putin ingrijorat pentru cand Patriarhul va muri; sunt tulburat. Pentru ca el tine o balanta acolo", spunea preacuviosul Parinte Gheorghe Calciu, luptator anticomunist pedepsit cu ani grei de temnita, dus si el la Domnul ca martir al credintei stramosesti.

"In situatia grea, de scandaluri, discutii tumultuoase si tulburari care s-au abatut asupra Bisericii si natiunii noastre in ultima vreme - spune preacucernicul Parinte Justin Parvu - mi s-a cuprins sufletul de durere si m-au lasat fara de glas". Aceasta este, sintetizata, starea Ortodoxiei romanesti dupa trecerea la cele vesnice ale preabunului Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, in urma cu un an. Un an greu, care prevede vremuri si mai grele.
Astazi, la miezul zilei, familia Prea Fericitului Parinte Teoctist savarseste parastasul de un an la mormantul Patriarhului. De fapt, nu chiar la capataiul Intai Statatorului. Pentru ca actualul sef al Bisericii, PF Daniel Ciobotea, s-a hotarat sa restaureze degraba Catedrala Patriarhala, piatra de mormant din Biserica golita de cele sfinte devenind acum o platforma pentru zugravi.
In urma cu un an, Patriarhul tarii, Nemuritorul, cum era supranumit, era zorit sa faca o operatie care nu era neaparat necesara. Pe fuga, la sfarsit de saptamana, intr-o vara fierbinte, cu o Patriarhie pustie. Doar el si soferul sau, Costel Calapod, au stat la ultima cina din Dealul de unde a pastorit Biserica neamului timp de 21 de ani. Avea 92 de ani, dintre care 78 s-a rugat pentru neam din sanul Bisericii. Si era mai activ ca oricand, grabindu-se sa desavarseasca noul Statut al BOR si de-abia apoi sa adoarma intru Domnul. Vicarul patriarhal, Vincentiu Ploiesteanul, l-a asigurat insa ca trebuie sa se opereze de urgenta. Nu l-a dus la spital. A venit doar sa-i ia trupul, dupa.
A ajuns la Spitalul Fundeni intr-o seara de duminica. A mancat un iaurt. Apoi, dimineata, devreme, a fost dus la taiere. "Merg ca la Sfanta Liturghie", sunt ultimele sale cuvinte. E anesteziat total. Operat. Cu scurgeri de sange. Anesteziat din nou. Operat din nou. Ars cu aparatul de socuri electric. Hemoragie. Sange din abundenta. Mort. Pe masa de operatie. Ca un martir. Decesul Patriarhului Romaniei este ascuns de medicul chirug Ionel Sinescu si anestezistul-sef Dan Tulbure cateva ore bune. Nici macar directorului Spitalului nu a stiut. Nici de operatie, nici de moarte.
Trupul Patriarhului este luat apoi repede de la morga Spitalului, iar noua Patriarhie uita sa mai verifice cauzele mortii. Uitarea se prelungeste pana azi. Totusi, cineva solicita apoi o ancheta pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor mortii Patriarhului Teoctist. Sesizarea a fost inregistrata la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 7 august 2007. Procurorii sunt solicitati sa verifice "imprejurarile neclare in care a fost internat si a decedat subit, in Spitalul Clinic Fundeni, in timpul sau in urma unei interventii chirurgicale executate de echipa doctorilor Ionel Sinescu si Dan Tulbure" ca si "verificarea momentelor premergatoare spitalizarii Patriarhului Teoctist". Multi s-au grabit sa se bucure cand au auzit ca Parchetul ar fi clasat, cu o luna in urma, Dosarul, printr-un mare NUP - neincepere a urmaririi penale. Fals. An­cheta continua. S-a facut recurs in baza unor noi probe si fapte de care nu s-a tinut cont. O carte de investigatii sta sa apara despre Moartea Patriarhului, pentru ca "Porunca Domnului este a nu tacea in vremea primejduirii credintei", dupa cum ne invata Sfantul Teodor Marturisitorul. Lucrarea va fi lansata intre data mortii sale, 30 iulie si cea a inmormantarii, 3 august.
"Intotdeauna au fost si tradatori, au fost si eroi in cadrul neamului si Bisericii. Asa ca nu deznadajduim, ci ducem mai departe greutatea si povara acestor vremuri in care ne aflam", spune Duhovnicul Neamului. Pentru ca, sa nu uitam, Hristos ne-a fagaduit: "Eu sunt cu voi pana la sfar­situl veacului. Amin".
Dumnezeu sa-l aiba pe Parintele Teoctist la dreapta Sa, de veghe pentru neamul romanesc!

Romania incinsa pe frontul de Est

In timp ce asa-zisa "comunitate a moldovenilor" ne da in judecata la CEDO (vezi mai jos), Romania demareaza procedura juridica finala pentru incredintarea platoului continental din apropierea Insulei Serpilor. Procesul de la Haga dintre Romania si Ucraina privind delimitarea maritima in Marea Neagra intra in etapa pledoariilor orale, a anuntat ieri Curtea Internationala de Justitie.

"Moldovenii" reclama Romania la CEDO
Reprezentantii asa-zisei "Comunitati a Moldovenilor din Romania-Originari din Republica Moldova" (CMR-ORM) au anuntat saptamana trecuta ca vor da in judecata statul roman la CEDO, acuzand Justitia romanac a blocheaza inregistrarea sa ca asociatie.

CMR-ORM a decis sa actio­neze statul roman in judecata la CEDO, dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis res­pin­gerea unei cereri de stra­mutare a unui dosar solutionat definitiv de Tribunalul Iasi. Orga­nizatia considera ca instantele romanesti au interpretat gresit solicitarea CMR-ORM de acordare a per­sonalitatii juridice din cauza unei pretinse "vrajmasii locale". Tri­bunalul Iasi a respins ca nefondat, in 27 februarie, recursul declarat de Marian Russo (foto), prese­din­tele organizatiei, mentinand o decizie similara din noiembrie 2007 a Judecatoriei Pascani. Re­pre­zentantul legal al CMR - ORM arata in motivatia recursului ca "ideea de baza a Asociatiei nu contravine ordinii de drept din Romania". Acesta mai preci­zeaza ca "ideea ca s-ar urmari recu­noasterea unei comunitati etnice, a unei minoritati nationale moldovenesti, motivata prin scri­erea cu majuscule a prescurtarii denumirii Asociatiei - Comunitate, este aberanta. Printre motivele de recurs CMR - OMR a indicat si cazul altei asociatii pentru care instantele romanesti au admis cererile de acordare a personalitatii juridice, cum este Asociatia Comunitatea Aromanilor din Romania. (M.I.)

Priviti aici cine este Canacheu deputatul-derbedeu care a inregistrat o noua minoritate artificiala scuipand pe Romania sub obladuirea PDL!

Radu Portocala despre turnatorii cu acoperire ICR



Scriitorul anti-comunist Radu Portocala scrie pentru ZIUA un text zguduitor despre imoralitatea celor care pretind ca au "condamnat comunismul" pe langa Traian Basescu

DELATORI LA UMBRA I.C.R.

Uimitoarea remanenţă securisto-comunistă din viaţa politică, economică şi culturală a României de azi nu poate decît să contrarieze amintirea alegerilor din 2004, cîştigate de dl Traian Băsescu în primul rînd pentru că şi-a sugerat dezicerea de afilierile dinainte de 1989. Această sugestie i-a atras, în primele luni ale mandatului său prezidenţial, venind din diverse direcţii, cereri insistente şi încrezătoare de condamnare a regimului comunist. După o serie de ezitări – dintre care unele păreau să prefigureze un iminent refuz – dl Băsescu a dorit să i se aducă "probe" incriminante. În mod inexplicabil, miile de publicaţii, miile de mărturii adunate de-a lungul anilor nu-i erau de ajuns. Dl Băsescu avea nevoie, pentru a se convinge de necesitatea condamnării comunismului, de un raport oficial. Astfel a fost creată "comisia Tismăneanu", care, după cîteva luni de lucru, a produs un document mediocru, incomplet şi, din pricina trecutului cel puţin tulbure al unora dintre autorii lui, de o valoare morală contestabilă. Pe baza acestui document, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România, cerînd în numele statului român "scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii."
Astfel gîndită, astfel dusă "la bun sfîrşit", acţiunea de condamnare a regimului comunist din România poate fi considerată drept încă un paradox ineficient al spaţiului mioritic.
În timp ce "comisia Tismăneanu" se chinuia să demonstreze ceea ce toată lumea ştia de mult, dl Băsescu îşi sporea popularitatea ordonînd cîtorva dintre multele servicii secrete româneşti să transfere arhivele Securităţii către CNSAS. Fireşte, lucrurile au fost făcute parţial şi atît de haotic încît cercetarea dosarelor e şi azi un adevărat calvar, iar adevărul e încă departe.
Dar chiar dacă – pentru a cita încă o dată fraza pe care Cioran o repeta adesea cu amărăciune – "în România totul e posibil şi nimic nu are consecinţe", chiar dacă nici condamnarea comunismului, nici deschiderea (parţială) a arhivelor nu au avut darul să cureţe noroiul adunat timp de o jumătate de secol, aceste gesturi au creat în conştiinţa societăţii iluzia că ar exista o voinţă de limpezire şi că această voinţă îi este proprie dlui Băsescu. Nu este aici locul să discutăm posibilitatea transformării unei astfel de iluzii în realitate. Fapt e că, în această luptă fără rezultate cu înspăimîntător de prezentele "forţe ale trecutului", dl Băsescu se sprijină pe un grup de intelectuali printre care îl aflăm, la loc de frunte, pe dl Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS, fost membru al "comisiei Tismăneanu" şi actual preşedinte al Institutului Cultural Român.
Privind acest strălucit parcurs, ne-am putea închipui că de-a lungul anilor petrecuţi printre dosare, în mizerabila vîltoare a denunţurilor scoase la iveală, conştiinţa dlui Patapievici a dezvoltat o sensibilitate acută pentru acest subiect, o repulsie viscerală împotriva delatorului a cărui proză nemernică alimenta sinistrele activităţi ale anchetatorului. Ne-am putea închipui, de asemeni, că, numit de preşedintele Băsescu la cîrma instituţiei care exportă cultura ţării şi, totodată, consultat de acesta în chestiuni ce ţin, între altele, de morala publică, dl Patapievici împărtăşeşte în mod firesc acele convingeri ale preşedintelui care i-au asigurat victoria din 2004. Se pare totuşi că lucrurile nu stau astfel.
Ca membru al Colegiului CNSAS, dlui Patapievici nu i se cunoaşte decît o ispravă notabilă: aceea de a fi tăinuit dosarul de informator asiduu al prietenului său Sorin Antohi. Ca preşedinte al ICR, el a persistat în exportul, pe spezele şi cu girul acestei instituţii prezidenţiale, al unor personaje îndoielnice sau chiar murdare. Recentul scandal legat de trimiterea delatorilor Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la şcoala de vară pe care o organizează ICR la Berlin este sumbra încununare a unei activităţi care, examinată cu atenţie, are de ce uimi.
Interpelat în presa germană de către scriitoarea Herta Müller, dl Patapievici a răspuns ţîfnos, calificînd această interpelare drept "tendenţioasă". Cît de străin trebuie să fii de cea mai elementară idee a dezgustului – şi, în primul rînd, a dezgustului de sine – pentru a pretinde, după ce ai fost membru al Colegiului CNSAS că e "tendenţios" să fie criticată folosirea unor foşti delatori de către o instituţie a statului care reprezintă în lume cultura (sufletul) României! Oare dl Patapievici consideră că decizia preşedintelui ţării de a condamna regimul comunist e tendenţioasă? Că e tendenţios ordinul pe care l-a dat preşedintele serviciilor secrete de a preda spre studiere dosarele Securităţii? Oare dl Patapievici îşi închipuie că preşedintele a făcut aceste gesturi pentru ca ele să rămînă fără nici un rezultat? Cît de mult s-au înşelat cei care, în ultimii ani, au scris că dl Patapievici ar fi "omul lui Băsescu"! Prin ceea ce face, dl Patapievici dă mai degrabă impresia că e piatra de moară pe care dl Băsescu şi-a agăţat-o singur de gît. Căci nimic nu poate discredita mai grav acţiunea de curăţire pe care o doreşte preşedintele decît promovarea de către o instituţie prezidenţială a unor personaje care au denunţat cu osîrdie.
Plasîndu-ne în logica dlui Patapievici – ceea ce nu e uşor – ar trebui să considerăm drept tendenţioasă şi recenta răbufnire a dlui Mircea Mihăieş împotriva lui Gabriel Gafiţa, fost delator şi actual ambasador. "Cît de «groasă» trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cît de adînc trebuie să «contextualizezi» pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia?" se întreba dl Mihăieş, fără să ştie că, o săptămînă mai tîrziu, declaraţiile propriului său şef, dl Patapievici, aveau să-i transforme indignarea într-o derizorie lipsă de coordonare. E adevărat, pe de altă parte, că Gabriel Gafiţa nu face parte grupul aleşilor. Orice s-ar scrie despre el e acceptabil. Aceleaşi lucruri, spuse mult mai temperat de către dna Müller, dar îndreptate împotriva prietenilor Antohi şi Corbea-Hoişie, devin tendenţioase. Arta de loc subtilă a parţialităţii la intelectualul român oficial…
În ceea ce el consideră a fi un răspuns adresat dnei Müller – sărman text steril şi încurcat în el însuşi – dl Patapievici încearcă să justifice şi să salveze ceea ce nu poate fi nici justificat, nici salvat. Întrebîndu-se "cît de durabilă e vina informatorului", el sugerează un fel de amnistie morală, uitînd că situaţia de "fost ticălos" nu poate să existe decît în imaginaţia celor care, dintr-un motiv sau altul, se încăpăţînează să scuze cu orice preţ. Ticăloşia este o stare de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare. Faptul că, în plus, Sorin Antohi şi-a inventat un titlu de doctor, dînd peste cap vieţile şi carierele celor care au scris teze sub îndrumarea lui, ilustrează perfect această afirmaţie şi dă măsura diluării sistemului moral al personajului. A-l scoate în public, alături de alt delator învederat, sub egida unei instituţii a statului, este o palmă – încă una – pe obrazul celor cărora, în numele statului, preşedintele Traian Băsescu le cerea scuze.
Radu PORTOCALĂ

Vox populi: Patapievici si Cartarescu canta la unison "Oda informatorului"

ZIUA
Scandalul ICR merge mai departe: cazul Antohi-Hoisie ii face pe sefii Institutului sa se contrazica privind informatorii Securitatii
sibelius din iasi (...@yahoo.com, IP: 89.122.236...)
2008-07-25 03:12
tandemul de export
Antohi & Hoisie lucrau in tandem inca de pe v remea cind se ocupau de revista studenteasca "Dialog", in care publicau ce le dicta Securitatea ca aveau voie sa publice. Primul acoperea informativ variate arii, de la sf, jazz, presa studenteasca, la felurite anturaje iesene, bucurestene, clujene etc. si tabere uteciste (doar fusese membru in CC al UTC). Al doilea avea in plus si functii externe pe relatia Germania, invirtindu-se indeosebi in jurul legionarilor din Freiburg si al altor medii universitare. Ambii au ambitionat sa acceada la statul de "ambasadori itineranti", dupa modelul maestrilor lor Adrian Marino, Al. Dutu, Al. Zub, Johnny Raducanu (pardon, Frau Mueller !) s.a. "luptatori pentru Transilvania" de genul raposatului Amedeo Lazarescu. Ei bine, au reusit ! Si acum, dupa ce s-au facut atitea eforturi intru perfectionarea si legendarea lor (ca specialisti-in-nu-stiu-ce), ati vrea sa fie retrasi ?! Tocmai acum, cind la cirma SIE sta amicul lor iesit din acelasi mediu universecuritar iesean, Razvan Ungureanu, lansat in cariera politica drept victima a serviciilor noastre secrete o data cu Patapievici cel haituit de "capitanul Soare" ?! Tania Radu (care, sub vechiul regim, mucegaise la "Flacara" paunesciana, probabil in virtutea provenientei ei dintr-o familie de vechi ilegalisti), in raspunsul ei de deunazi la protestul Hertei Mueller si al lui Richard Wagner (danke schoen !), sustinea ca nu s-a putut trece peste inalta competenta a celor doi in chestiunea transferurilor (sic !) romano-germane. Care competenta ?! Antohi, autobombardat istoric dintr-un absolvent de filologie si devenit peste noapte (si) germanist ?! Cel putin lui Patapievici, fizician cu pretentii la un doctorat in filozofie, i-au trebuit aproape trei saptamini ca sa devina (si) dantolog ! Ce-i drept insa, Antohi s-a priceput dintotdeauna foarte bine sa mimeze orice mediu ; inca din studentie era reputat fiindca nu se putea rosti in prezenta lui nici un nume si nici un titlu de carte fara ca el sa nu dea din cap in semn de adinca familiarizare cu subiectul respectiv - drept care era tinta predilecta a farselor lui Dan Alexe (rog sa fie intrebat, scrie la "Romania libera"), acesta inventind diverse referinte si obtinind aceeasi reactie... Cel putin Hoisie chiar vorbeste nemteste (cu un fermecator accent moldav) si are multiple intrebuintari : de pilda, la 16 decembrie 1989, alcatuia lista cu ofiterii de serviciu pe Universitate, iar la 23 decembrie 1989 - lista celulei FSN pe aceeasi Universitate. Da, tot el. Iar daca, prin absurd, miine ar veni la putere un Hitler, fara indoiala ca Hoisie ar face lista cu deportari. In privinta "operelor" celor doi, ele nu trec niciodata de nivelul unor reformulari mai mult sau mai putin alambicate ; desfid pe oricine mi-ar arata fie si cea mai palida idee originala iesita de sub condeiul lor aruncator de ceturi ! Patapievici, la rindul lui, pretinde a nu avea nici un mijloc legal de a respinge un proiect venit de la fosti turnatori, iar pentru el chestiunea morala pare a nu se pune. Cind pierdea vremea la CNSAS, ai fi zis ca era gata-gata sa manince turnatori pe piine, chit ca nu si-a rezolvat nici macar diferendul cu "capitanul Soare" ! Unde e, amice Patate, devolarea lui Balota, cu iminenta careia te laudai ? Ei, mai ramine sa-i prezinte si Plesita vreun proiect bun, eventual tot in domeniul transferurilor (catre Carlos), si-l va stipendia si pe acesta ! Nu mai vorbesc de tonul raspunsurilor sale de "sef" : de sus, arogant, iritat, punind mai presus de orice "neutralitatea" institutiei ! Este de altminteri stupefiant cum intelectualii nostri, de indata ce prind un post in ierarhie, uita de opiniile critice pe care le profesasera si pe data se identifica cu institutia si, finalmente, cu Statul ! Aferim ! Sintem doar in paradigma Coriolan Draganescu... Sa nu uitam insa ca, in privinta exportarii lui Antohi, Patapievici a facut aluzie si la unele presiuni venite din partea germana in acest sens. Probabil ca, dupa ce au facut o curatenie drastica la ei acasa, mai ales in zona universitara, nemtii resimt acum nevoia sa importe niscaiva unelte ale vechiului regim. Nu putem prin urmare decit sa fim mindri ca acoperim unele necesitati ale pietei intelectuale germane... N.B. Daca insa tandemul nostru nu este folosit si astazi de mai vechii sau mai noii lui stapini, atunci cum sa intelegem dorinta lui nesabuita de a se caza cit mai sus, la ambasade, in conducerea unor universitati straine etc., cind se stia foarte bine ce dosare stateau asupra lui ? Pina unde poate merge oare dorinta de parvenire, orgoliul sfruntat, dispretul fata de toata lumea ? Si care e miza, in fond ? Daca e vorba cu adevarat de doi intelectuali de exceptie, de ce nu ne comunica ei ceva cu adevarat exceptional, care sa merite sa li se treaca cu vederea, cit de cit, tarele morale ? Ce-i impiedica sa se exprime ?

Roman Liber (...@yahoo.com, IP: 131.116.254...)
2008-07-25 14:11
Re: tandemul de export - Subscriu la tot ce ati scris.
Tot ce spuneti este adevarat. Am trait vremurile si stiu cum se fabricau si promovau "specialistii lor". Astazi tot ei ne rad in nas. Unei intregi natii, care ii plateste din munca ei. Niste indivizi mediocri dar veleitari: de la fizicianul ratat pana la seful SIE si clica lor de "stalpii ai societatii". Dupa distrugerea valorilor, continua sa umple universitatile si mediile academice cu aceeasi versatili smecherasi care nu vor produce decat ... gunoi pe bani multi si trai in lux. In plus, cei care ar putea atenta la privilegiile lor sunt exclusi din start, impinsi la izolare in tara sau in exil. E tot ce pot face. Si numai gasca ii mentine. Toate bune.

Ghita Bizonu' (...@yahoo.com, IP: 86.107.234...)
2008-07-25 10:48
Herta Muller despre cazul Patapievici-ICR
"Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?" "Este ridicol ca dupa 20 de ani sa se spuna ca regimul comunist a facut crime! Trebuie sa facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd." "Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu se opresc aici, merg mai departe..." si din alta parte despre :" informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod "Valentin"), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias "Sandu" si "Mircea"), Iustin Marchis (indicativ "122 - Calugarul"), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea." Asat-i "elita" anticomunista !!!!! cvare ne invata sa gandim democratic. Dintai parintii lor ....

mihai rogobete din Drobeta-Tr.Severin (...@crawler.com, IP: 92.80.219...)
2008-07-25 08:13
globalism
Si,la Havana sau Phenian,cine sa ne reprezinte?

Anticomie din USA (...@aol.com, IP: 205.188.116...)
2008-07-25 17:33
Re: globalism
La 2008-07-25 08:13:06, mihai rogobete a scris: > Si,la Havana sau Phenian,cine sa ne reprezinte? Macar de ar trimite acolo turnatorii, dar Pata i-a investit cu reprezentarea culturii romanesti la Paris, New York, Londra...

IonG din Monte Carlo (...@yahoo.com, IP: 207.161.36...)
2008-07-25 02:37
Cit de jos se poate ajunge?
Comportamentul lui Patapievici este simptomatic pentru aceasta generatie de pseudo-intelectuali. Daca pina acum au demonstrat de nenumarate ori ca sint lipsiti de valoare, iata ca acum isi dezvaluie adevartul caracter. Un caracter abject, la fel de abject ca si cel al politicienilor corupti cu care sint prieteni. In fond, de ce ar face ei nota discordanta? In tara asta cu valorile date peste cap, reactia Hertei Muller este o erezie. Cum spuneam si alta data, ne meritam soarta.
Shadow din Franta (...@yahoo.com, IP: 82.237.55...)
2008-07-25 02:03
Logica de doua parale a patibularului
Cica cat de mare e vina. Cat tine ea. Vai vai amicul pe care l-am "spalat" cat am putut mai bine cu toate probele avute. Pai bine mai "pramatie" ti-ai lasa copii cu niste pedofili care si-au ispasit sau nu pedeapsa(ca nu conteaza)? Asa ca chestie. N-as crede.

Ghita Bizonu' (...@yahoo.com, IP: 86.107.234...)
2008-07-25 10:55
Re: Logica de doua parale a patibularului elitist : ai mei e buni ai tai e rai !!!
Si Felix si Ba'Secu au dat declaratii despre cetateni straini, ca o obligatie de serviciu. E acuzat numa Felix . Mona Eva e iertata. Traian Ungureanu si-a facut ucenicia ca pupincurist ceausit minor . Si unu dintre distionsii moralisti deontologi antisecoristi zicea "saracu nu avea fizicu sa treaca Dunarea pe tubu cu oxigen d'aia. Adica 2 pagini de te pup in fund conducator iubit sunt asimilate cu trecerea ilegala (si al dracului de periculoasa daca graniceru era sucarit pe viata - de ex primise scrisoare iubi ma marit !! - apai sita te numeai !!!) afrontierei RSR . Adica rizicu si curaju e asimilata cu emularea paunescului Adrian !!! Sa nu mai continuam. Asta e "elita" "civica" "ganditoare" promotoare a ideilor de dreapta pe baza de Marcuse .....

trkman din SUA (...@yahoo.com, IP: 132.183.138...)
2008-07-25 01:01
Reteaua profitorilor
Nu stiu in ce masura cei doi chiar sunt extraordinarele valori culturale drept care sunt infatisati. Cei doi domni/tovarasi au actionat in sensul maximizarii avantajelor personale, fara sa conteze ca au calcat peste vietile altora. Ideea ca ei si altii au facut ce au facut pentru binele public, pentru a ajunge ca ei, niste "valori autentice" , sa reprezinte Romania in lume sunt niste GOGOSI. D-le Patapievici, sunt convins ca si dv faceti parte din aceeasi retea daca ii sustineti si puneti astfel de intrebari "existentiale" . Probabil ca nici unul din retea nu ii poate de de gol pe ceilalti fara consecinte serioase pentru el. Intrebarea mea e simpla: oare chiar nu se mai gasesc altii printre milioanele de romani care sa corespunda si MORAL, nu numai profesional ? Ca sa nu mai vorbesc ca stim si noi cum erau ridicati la rang de mari profesionisti niste nulitati, doar pentru ca faceau servicii regimului.

Evenimentul Zilei - la Scrisoarea Deschisa a lui HR Patapievici catre Herta Muller

Subiect comentariu: Sa-i ardem pe rug
Utilizator: Bruno Castellano
Data: 2008-07-23 20:42
glumeam. sint atitea capete limpezi in tara asta care stiu ce ar trebui facut. dar vorba 'ceea: "cine are interes?"
Sa-i ardem da cu ce?cu lemne?benzina?motorina?(don Bazil)
Comentariu nou Raspunde Inchide
Subiect comentariu: Sa-i ardem da cu ce?cu lemne?benzina?motorina?
Utilizator: don Bazil
Data: 2008-07-24 00:15:00
Cel mai ieftin ar fi cu o lentila mare indreptata spre Soare focalizata spre curu lor,deci sa-i pirlim!!!Asta pe un stadion si in tribune sa stea sa priveasca cei care nu au fost turnatori.Oare unde vor fi mai multi colo sau dincolo?

Subiect comentariu: Cat de durabila e vina informatorului?
Utilizator: Nae Camionagiu
Data: 2008-07-23 20:47
Dle Patapievici, sunt uluit de cate tampenii ati putut asterne pe hartie. Va intrebati ca ar trebui sa dureze vina informatorului, a turnatorului care a alimentat beciuriile securitatii?
Chiar asa, cat trebuie sa dureze vina turnatorului daca ranile victimelor, nu cele fizice cat cele psihice, dureaza o viata si chiar mai mult...?
Cat trebuie sa dureze vina turnatorului care a lasat in urma lui orfani si vaduve si lacrimi si tristete...?
...
Dle Patapievici, nici nu ma mir de zoaia in care se scalda Romania, din moment ce dvoastra sunteti declarat un intelectual de frunte.
Sunt curios ce parere ar avea si alti intelectuali de frunte, vis a vis de punctul dvoastra de vedere(si ca sa ramanem in sfera EVZ-ului, ma refer la dnii Cartarescu si Tismaneanu.
...
In orice caz, in memoria celor turnati, eu va spun: sa va fie rusine!
...
de grija cui nu mai poate domnu P(De La Valle )
Comentariu nou Raspunde Inchide
Subiect comentariu: de grija cui nu mai poate domnu P
Utilizator: De La Valle
Data: 2008-07-23 21:51:00
Felictari Nae ! nu se putea mai bine scris !
domnul cu picsul, domnule Patapievici !!! intrebari din astea retorice punetivi-le doar in minte daca totusi constiinta va este tulburata de gija turnatorilor. Incepeti sa deveniti dubiosi pe la EvZ, mai daunazi doamna Ioana Lupea se trezea facand apologia psd... Inca vreo cateva articole de genul si cred ca nu voi mai deschide EvZ.
Ps. Rusine domle Patapievici.

Data: 2008-07-23 23:38:00
...isi mai punea intrebarea daca nu cumva d-l Patapievici il stia pe "doctor"Antohi din 2002 ca turnator....
NICI UN CUVANT DESPRE ASTA D-L PATAPIEVICI!!!!!!!!!
Iar la intrebarea(cam retorica pt Patapievici) cum ca ce sa facem cu fostii turnatori...cam fals s-o intrebi pe Herta Muller...care traieste intr-o tara care inainte de-a avea pe cei de la STASI,i-a avut pe cei nazisti!!
care n-au mai avut voie sa detina functii publice pt o durata indelungata puscarie,daca era vina mai grosolana....
Dezamagitor d-le Patapievici!!!!

Subiect comentariu: Oda informatorului!
Utilizator: Garfield, motanu
Data: 2008-07-23 22:13
Am trait s-o vad si p-asta! De fapt, daca prelegerea de mai sus ar fi fost semnata CVT si ar fi aparut in "Romania Mare", n-ar fi fost nici o surpriza! Dar aici, la evz, avem dreptul sa ne exprimam si noi... subiectii informarilor, cei care n-am ars etape pt obtinerea doctoratului pe baza faultarii colegului de birou! Ca sa nu mai vorbesc de cei care au pierdut tot, inclusiv viata, libertatea, sanatate etc! Stim ca legal, problema e in vant... dar asta nu inseamna ca putem sa ne ascundem dupa deget si sa ne comportam ca si cum nimic nu ar fi fost!
Chiar nu gasim alti intelectuli de marca sa ne reprezinte? Daca nemtii sunt fini si nu protesteaza, chiar credeti ca nu gandesc? Eu, unul, ca roman, nu ca intelectual, refuz energic sa fiu reprezentat de colaboratorii criminalilor, celor care au distrus si jefuit tara, cei care au tras inpoi tara cu sute de ani, ca sa le fie lor bine! Dumneavostra?
Garfield, motanu
Bla bla bla de dura cu turnatorii(Florin Scepticul)

Utilizator: Pro DOC
Data: 2008-07-24 13:24:00

Paradoxal, cei care au colaborat cu SECU din slabiciune sau sub presiunea santajului s-au simtit si cei mai vinovati. Multi dintre ei au marturisit inainte chiar de infiintarea CNSAS. Altii, precum Carol Sebastian, o victima in esenta, a avut imensa decenta de a se retrage. Pe toti i-au unit remuscarile. Nimeni, in Romania, n-a cerut vreodata ca fostilor informatori sa li se ridice dreptul de a mai profesa. E suficient sa nu mai detina acele functii care le permit sa intretina pe scara mare confuzia morala in care traim. In limitele judecatii mundane, vina lor dureaza doar pana cand si-o rascumpara printr-o minima penitenta. Cum se mantuiesc ei sau nu pentru "viata vesnica" e deja problema personala a fiecaruia in parte.

Herta Muller: In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale .
Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?
HRP: Cat de durabila e vina informatorului?
LUMI PARALELE

Data: 2008-07-23 22:45
Vina informatorului
DEX: VINA, vini, s.f. Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greseala, vinovatie; pacat; culpa.
Prin ce suferinte si-a rascumparat vina informatorul Sorin Antohi? Dar informatorul A. Corbea –Hoisie? Cum si-au ispasit ei vina, si altii ca ei? Prin ocuparea pozitiilor de influenta din Universitati si societate? Se pare ca pentru a ocupa asemenea pozitii in Romania care a condamnat oficial comunismului, vina informatorului a ramas, daca nu o chiar virtute, cel putin una dintre conditiile necesare.
ascultati de bunul simt.(noroc)
etc, etc, etc

Penibilul Cartarescu a scris "De ce iubim turnatorii" pentru "iubitii lui prieteni" Antohi si Hoisie


Dupa explicatiile jenante ale lui Patapievici, Evenimentul Zilei isi bate un nou cui in talpa cu Cartarescu si apologia sa pentru "turnatorii nostri care sunt mai ingeri decat fiarele lor". Interesant ca asa naiv cum se da, are tupeul sa o ameninte contextual pe Herta Muller: În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, zice micul parvenit.
Tare sunt curios pana unde vor merge...

SENATUL EVZ: Nici înger, nici fiară sau De ce iubim turnatorii :)
Mircea Cărtărescu
Vineri, 25 Iulie 2008
Urmăresc de câtăva vreme o polemică pe o temă dureroasă şi extrem de delicată între doi intelectuali şi persoane publice pentru care am mult respect. Scriitoarea Herta Müller a trimis de curând o scrisoare ziarului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, în care protesta energic împotriva faptului că doi intelectuali români acuzaţi că au fost informatori ai Securităţii, Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie, au fost trimişi de ICR la o şcoală de vară româno-germană organizată de Institutul Cultural Român din Berlin. Nu este posibil, se spunea în scrisoare, ca oameni care şi-au recunoscut trecutul de colaboratori ai Securităţii să reprezinte România în programele publice de peste hotare. La acest protest s-au asociat mai mulţi scriitori germani de origine română.
La rândul său, Horia- Roman Patapievici, preşedintele ICR, a răspuns printr-o scrisoare deschisă adresată Hertei Müller, respingându-i acuzaţiile la adresa ICR. Instituţia pe care o conduce, scrie el, nu practică discriminarea estetică, religioasă, morală etc. Mai mult, în cazul punctual al foştilor colaboratori ai Securităţii nu există, în România, o procedură care să le interzică accesul la exprimarea publică, la funcţii şi demnităţi. Dacă cei doi intelectuali au fost solicitaţi de către partea germană, preşedintele ICR n-a avut cum şi de ce să se opună trimiterii lor. În esenţă, denudată de componenta emoţională, la asta se reduce polemica de faţă, una dintre cele mai semnificative din ultimul timp. Care este statutul foştilor colaboratori, dovediţi, ai aparatului comunist de represiune, mai ales în condiţiile în care CNSAS-ul a fost lipsit de putere prin decizie politică? Cât de mult trebuie să apese stigmatul moral asupra carierei lor, a vieţii lor în general? (Daca se poate, deloc... - nota mea)
Ar fi minunat dacă oamenii cei mai morali ar fi şi cei mai străluciţi intelectual. De fapt, oamenii reali sunt un amestec, uneori grotesc, alteori terifiant, între ele. Ticăloşia (cu nuanţele ei soft şi hard) şi valoarea spirituală au dat de multe ori combinaţii stranii, neverosimile, imposibile uneori. Moralitatea înaltă asociată cu valoarea înaltă au fost mereu mai curând excepţii. Exemple din cealaltă categorie sunt însă nenumărate. Au colaborat cu naziştii mari filozofi ca Heidegger, laureaţi Nobel ca Hamsun, mari poeţi ca Ezra Pound, mari prozatori ca Céline şi Drieu de la Rochelle. Nu-mi ajunge pătrăţelul meu de-aici ca să scriu câţi au colaborat cu comuniştii (toată floarea cea vestită a artelor şi literaturii occidentale), cunoscând foarte bine atrocităţile, procesele trucate şi crimele acestora. Cazurile individuale frizează schizofrenia: Céline era antisemit şi pro-hitlerist, dar adăpostea în acelaşi timp membrii Rezistenţei franceze. În „Mother Night“ de Vonnegut, personajul central este un colaborator nazist care transmitea în acelaşi timp informaţii aliaţilor. Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe. „Omul nu este nici înger, nici fiară“, scria Pascal, „şi din păcate cine face pe îngerul face pe fiara...“.
Am fost uluit când am aflat că prietenii mei, oameni pe care-i iubeam şi-i preţuiam, Andrei Corbea şi Sorin Antohi, au făcut rapoarte către Securitate. Mi s-a părut cu totul neverosimil, căci există oameni pe care-i crezi în stare de orice, dar ei nu păreau în niciun fel dintre aceştia.
Andrei Corbea e un mare germanist, autor al unei cărţi despre Paul Celan aclamate internaţional, laureat al Premiului Herder şi fost ambasador la Viena, una dintre cele mai puternice prezenţe româneşti pe un post diplomatic (Extraordinar! Doar ca a facut de ras Romania si cat a fost la post - conform diplomatilor austrieci - si dupa ce a fost retras, rusinos, ca ultimul informator ce e!).
Sorin Antohi a scris printre altele o carte fundamentală despre utopie şi a fost ani la rând prorector al prestigioasei Central European University din Budapesta (Saracu' Cartarescu: a uitat ca "Valentin" detinea functia asta prin fals. Nu era... doctor. Of, lecitina bat-o vina! - nota mea). Dacă stau să mă gândesc acum la zece intelectuali, cei mai importanţi ai României de azi, ei ar figura pe listă în mod natural şi legitim. Ce să facem în situaţia asta? Să ne lipsim de ei? Să-i punem la stâlpul infamiei? (NU!, sa-i pupam in fund! - nota mea)
Dacă impulsul de a face pasul înapoi nu vine din propria lor conştiinţă, cine să-şi asume rolul de judecător, şi cu ce drept?
În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, a spus Iisus, iar să te consideri fără păcat te aruncă în păcatul maxim al trufiei. (Fantastic! E o amenintare la adresa Hertei Muller, care, din cate stiu eu, a fost urmarita de Securitate? Nu cumva i se cauta un dosarel fabricat si ei pe la CNSAS? - nota mea)
Nu-i absolv deloc pe cei doi prieteni ai mei de vina lor, care e una tristă şi tulburătoare pentru mine. Cred că ei înşişi ar fi trebuit să se abţină o vreme de la ieşiri publice prea ostentative. Şi ICR ar fi trebuit să fie mai prudent. Însă condamnarea tăioasă în cazul lor, al unor oameni de sigură valoare, adică, îşi toceşte lama, care-ar trebui să rămână pură şi neiertătoare pentru adevăraţii mari ticăloşi: ofiţerii de Securitate, instrumentele docile ale propagandei de partid, cei care-au făcut răul pe faţă şi care azi sunt cei ce fac legile în România, incheie Cacarterescu.

Ce te faci insa ca (fara virgula) colegul lui de rubrica Mircea Marian (vezi foto) tuna si fulgera impotriva informatorilor Securitatii iar Evenimentul Zilei are cap de ziar, chiar in aceeasi zi, cu vinovatia turnatorului Felix - vezi http://85.9.7.40/images/epaper/2008-07-25/file.pdf - nenorocitul de el ce e, mama lui de informator mogul ce e, nu ca intelectualul nostru rafinat, Antohi, care vrea sa puna mana doar pe o revistuta acolo, ca sa-l rasuceasca pe bietul Nae Ionescu in mormant...
Penibil!
Cand scapam de pegra asta, Comandante?
Iata insa ce zic cititorii EvZ, care, fara indoiala, sunt mai inteligenti si mult mult mai integri decat el:

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Ovidiu...
Utilizator: Nae Camionagiu
Data: 2008-07-24 22:30:00
Mi-e sila de toti si de toate... Cum poti numi "om de sigura valoare" o lichea a carei constiinta e mai murdara decat o h... publica? Ce valori poate darui omenirii un turnator?Ce invataminte pot contine scrierile lui ?Cata minciuna si cat adevar contin scrierile unui turnator?Cat pot fi de convingatoare povetele unui turnator? Ce somn are un turnator?Ce viata interioara are un turnator?...Dar prietenii si aparatorii lui?...

Subiect comentariu: Camionagiului - scenariu
Utilizator: Flory - Texas
Data: 2008-07-24 22:46:00
sa presupunem ca eu as fi vrut sa merg la furat, ca nu mi-ar fi placut munca si ca nici nu m-as fi priceput la nimic constructiv, chiar daca as fi incercat. as fi ochit un pont, as fi facut un plan de actiune, apoi ti-as fi spus si tie, Prietenului meu cel mai bun, alter ego-ului meu, omului cel mai apropiat mie de suflet: "mai fratele meu, prietene al meu, stii ceva? hai s-o punem"! datoria ta ar fi fost, daca m-ai fi iubit si mi-ai fi vrut binele, sa faci orice spre a-mi zadarnici planurile, sa ma inveti sa muncesc, sa traiesc demn? dar daca ai fi acceptat sa mergi cu mine la furat si a doua zi, ca sa scapi tu de puscarie, m-ai fi dat pe mine in primire, m-ai lfi asat victima sigura in miinile "lor" cunoscandu-i, stiind ca din minile lor nu voi scapa intreaga, tie ce ti s-ar cuveni acum, din partea mea? intelegere pentru "compromisul dureros" pe care te-au silit sa-l faci, sau doar un mare scuipat in ochi?!

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: M-as fi mirat sa nu le sariti in aparare!
Utilizator: Garfield, motanu
Data: 2008-07-24 22:19
Sau, cine se scuza se acuza!Nimic despere conditia lor morala... iata asistam la transformarea delatorilor in victime ale ofiterilor secu, nimic despre doctoratul fals si despre lucrari numite dar inexistente... nimic! Sau celalalt, fiu de psihiatru recunoscut colaborator, in mod cu totul intamplator si el... tot... pe linie! Dar neintrecuti profesional! Heeey!Si... mai ales, nimic despre victime... ele nu merita atentia noastra!Spiritul de gasca functioneaza similar in universuri diametral opuse: cel carceral si cel academic! Simpla constatare!Garfield, motanu (dezamagit!)

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Pastrand proportiile!!!
Utilizator: jooo
Data: 2008-07-24 23:04
Ce-a facut Heidegger pt "omenire" si ce-au facut acesti doi..."prieteni" ai tai?? Iar cenusa-n cap!! lipseste cu desavarsire la cei doi.Haidegger s-a retras intr-o coliba in padure,statea ascuns cand si-a dat seama la ce se preteaza NS!.....iar functia ce-a detinut-o pt 10 luni!!! la acea universitate din Mahnheim,in regimul NS,i-a fost destul ca sa-si puna cenusa-n cap!!! domnule Cartarescu!!!Ce-a facut corbea -hoise...pt ca a turnat familia lui Dan Petrescu...Tereza Culianu Petrescu..si si-a dorit cu ardoare sa-l convinga pe I.P.Culianu sa "aminteasca" putin si de marile IEVOCARI ale partidului...si despre marea savanta..si de marele carmaci..si si si....Evident ca Doamna Culianu-Petrescu n-a discutat cu fratele dansei asa ceva----dar hoisie ar fi vrut........Iar despre "doctor"...s-a vazut ca si dupa 89...avea acelasi narav...

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Ce nu spune Cartarescu...
Utilizator: Crainicu Viorel
Data: 2008-07-25 00:48
Cartarescu (care a supt si el bani de la ICR, deci nu are cum sa fie obiectiv, stie el de ce!) ne spune ca Antohi a scris o carte buna despre "utopie" si ca a fost prorector la CEU. Dar uita sa ne spuna ca Antohi isi trecea in CV carti pe care nu le-a scris si ca ocupa un post la CEU fara sa fie doctor, desi pretindea ca este.In orice alta tara, asta insemna puscarie si condamnarea morala in sistemul academic. Ce conteaza ca Antohi a ajuns acolo unde, zice Cartarescu, alti romani nu ajung, daca, odata ajuns, ne-a facut de rusine cu grave minciuni, impardonabile in mediul academic?

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: sau inger, sau fiara
Utilizator: sadwank
Data: 2008-07-25 01:04
Domnu' Cartarescu, ce gatiti matale in articolul de fata e o mamaliguta romaneasca. Nu e nici divin ca ambrozia, nici satios ca slanina.Adica: dintr-un anumit punct de vedere oamenii se impart in vinovati si nevinovati. Din TOATE punctele de vedere insa, oamenii sint toti vinovati. Iisus cind a zis de piatra se referea la pacatul de care era vinovata inculpata. Ca daca e sa ne luam dupa cum zici Dvs. n-ar trebui sa dea nimeni, niciodata cu piatra.Oamenii sint sau nu vinovati; trebuie stabilit in ce masura plateste fiecare.In ceea ce priveste dilema geniu vs. crima si aici lucrurile sint nuantate. Una ar fi daca Eminescu ar fi furat o gaina. Poate fi iertat, e geniu. Alta ar fi insa daca talica ati fura un ou (de exemplu). Si de asemenea, alta ar fi daca Eminescu ar fi sustinut regimul opresiv colaborind cu securitatea cum au facut ilustrii dvs. prieteni.Eu zic sa nu va amariti prea tare, nene Cartarescule. E timpul pentru inca o capodopera (sic!): "De ce iubim securistii".

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Ce naste din pisica, soareci maninca.
Utilizator: Ratacitorul
Data: 2008-07-25 01:43
Cine a fost pe statul de plata al lui Felix, stim noi ce maninca. Mai mult decat penibili, domnilor intelectuali romanei, crestini de mucava.Vrei sa spui ca nimeni nu ar trebui sa ridice piatra pentru ca toti am turnat? Mi se pare mai mult decat exagerat. Haznaua voastra seamana nu la culoare cu una Parmalat. Sa va fiti iubiti ca sfintii in Romanica voastra de rahat. Dar ce dezamagire dumneata ne-ai furnizat al nostrule poet laureat. RTCTRL

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Eu ridic piatra .
Utilizator: ursu
Data: 2008-07-25 10:17:00
......si alte cateva mii de romani din tara si din afara tarii putem ridica piatra pentru ca nu am fost alaturi de crima comunista ,pentru ca avem o datorie umana ,crestina de a nu-i lasa pe copii si nepotii nostri prada acestor indivizi doar cu chip uman care in realitate sunt monstri criminali securisto-comunisti.D-le Mircea Cartarescu pana acum nu-mi puteam explica neconcordanta intre facialul d-tra de om simplu,fara rafinament intelectual si..cartile scrise,din nefericire incep sa am explicatii.Cu regret.U

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: "Natural si legitim."prieten cu securistii?
Utilizator: ursu
Data: 2008-07-25 10:09
Iata inca o voce intelectuala recunoscuta in Romania actuala securist-comunista care dovedeste ca nu stie ce-i aceea o reala scara de valori. Niciodata micii soricei negri din preajma sobolanilor rosii nu se vor putea masura ca reala valoare intelectuala cu doamna Herta Muller. Niciodata acesti soricei din casele de chirpici taranesti nu vor putea atinge culmele elitelor culturii romanesti. Nici unul dintre ei nu va putea fi nici macar firul de nisip din umbra lui Ioan Petre Culianu cel ucis miseleste de "pretenii" turnatorilor securitatii. Una dinabilitatile marsave ale securitatii este si capacitatea de a se fi maimute imitatoare,ei au creat alti monstri pseudointelectuale, "realizate" intr-o tara criminal securist-comunista, acolo unde oameni adevarati ai culturii romanesti nu au cum sa aiba loc.

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Atunci de ce ?
Utilizator: Luana Perci
Data: 2008-07-25 15:35
In situatia aceasta de ce ar trebui sa plateasca in vreun fel Mona Musca, Dan Voiculescu si alti colaboratori ai Secu, si cei doi oameni de litere nu ? Pai ce, daca au talent numai conteaza moralitatea lor ? Nu mai conteaza ca au colaborat cu un regim criminal ? In cazul acesta, Domnul Patapievici nu mai are de ce sa critice oamenii politici care au colaborat cu Secu, ca si acestia sunt talentati la politica din moment ce obtin voturi, nu ? :))) Problema este ca in Romania exista tabere de interese (politice, economice sau culturale), si cum unul iese din "front", cum il da la Secu' (ohhh, daca traia Nenea Iancu, ce comedii am fi avut!). Dar daca sta cuminte in "front" si se declarea "democrat" peste noapte, cum pleaca la Ioropa sa reprezinte "cu cinste" (sau nu ?) tarisoara !!!! De-a rasul, plansul ! Nici in intelectuali nu mai poti avea incredere........

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Lui Mircea Cartarescu
Utilizator: Pro DOC
Data: 2008-07-25 18:46
Antohi e un caz patologic in lumea academica, un mitoman-grandoman, care si-a falsificat CV-ul atribuindu-si titluri si opere fictive. Nici Celine si nici Heidegger nu pot fi acuzati de asemenea grozavie, basca faptul ca fiecare dintre ei a platit in felul lui raul facut sub ocupatie nazista, ceea ce nu se poate spune despre cei turnatorii romani. Corbea -Hoisie s-a plimbat in toata lumea libera pe banii statului comunist, atunci cand pentru majoritatea romanilor iesirea din lagarul socialist parea un vis imposibil. A luat premiul Herder? Cati alti romani nu l-au luat? Scuzati-ma , cu o bursa de documentare in Franta si un subiect ofertant precum Paul Celan (care a cucerit pe rand trei culturi), poate ca nici nu i-a fost foarte greu. In Romania nu avem o lege a lustratiei si din cauza unor "somitati", care in loc sa pledeze NEOBOSIT, FARA INCETARE, pentru adoptarea unei asemenea legi, s-a multumit sa cadelniteze la comanda, sub santajul cu dosarele de fosti turnatori.

Chiar si fara o lege a lustratiei, cine va impiedica pe dumneavoastra si dl Patapievici sa le spuneti prietenilor turnatori ca e cazul sa dea cativa pasi inapoi. Ce fel de prieteni sunteti daca nici ei, nici dvs nu ati avut niciodata curajul sinceritatii depline? Dimpotriva, continutati sa intretineti confuzia morala. Unii invoca iertarea crestina, cu o superficialitate care arata ca n-au inteles nimic nici macar din crestinism. Isus i-a alungat pe negustori din templu si a adus sabia inainte de acorda iertare pacatosului. Iar parabola cu femeia usoara si pacatosii (atentie -in pacatele carnii) care nu au avut curajul sa arunce cu piatra, nu se potriveste aici. Doar in imaginatia dvs. toti romanii poarta in ei pacatul turnatoriei, precum cei doi priteni pe care, iata, in stil dambovitean, ii iubiti mai mult decat iubiti adevarul (si onoare).

Nu ii lapideaza nimeni pe prietenii dvs. turnatori, Sorin Antohi si Andreai Corbea-Hoisie, tot ce le cerem e sa se dea la o parte. Sa scrie, sa publice, sa se plimbe, daca vor, pe banii lor. Dar sa nu ne mai reprezinte pe la simpozioane si workshop-uri internationale "sponsorizate" de saracul si etern pacalitul contribuabil roman. Daca nici dvs. si dl. Patapievici nu puteti intelege acest lucru, ce pretentii am mai putea noi avea de la niste oameni amorali, precum Felix Motanul, Iliescu sau Vadim?
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Nici nu are rost
Utilizator: Kallex Kallex
Data: 2008-07-25 03:01
Nici nu are rost sa comentez in vreun fel articolu asta elucubrant cit timp Cartarescu se refera in cadrul lui de doua ori la cei doi turnatori, dintre care unu si farsor notoriu numindu-i "prietenii mei".Iti doresc draga Cartarescule ca tu si familia ta sa fiti filati si turnati (ca si familia Culianu de catre Antohi odinioara) de doua asemnea jigodii pe care ulterior persoane suspuse si autosuspuse sa le incerce sa le faca intangibile numidu-i in public afectuos prietenii mei.Mi-e greatza...

Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: DEZAMAGITOR
Utilizator: BrunoLA
Data: 2008-07-24 23:49
Dl. Cartarescu, va balaciti intr-o mocirla a carei putoare unica nu poate avea decat un singur brand, si anume cel dambovitean. Pentru mine luari de pozitie de acest gen nu sunt decat dovada ca ati compromis cu cei care au contribuit la colapsul societatii romanesti, au impins Romania la acest marasm din care nu exista iesire rapida. Crestineste este datoria fiecaruia de a ierta si a pune la spate ce s-a intamplat, lucru pe care incerc sa-l exersez de 18 ani. Insa nu voi putea UITA niciodata din ce aparat diabolic au facut parte aceste scursuri pe care azi ii considerati prietenii dvs. Dna Muller si-a dovedit inca odata integritatea si consecventa, valori apreciate cu adevarat in societatile occidentale la vest de Budapesta. Pozitia Hertei este singurul lucru pe ziua de azi care ma face sa nu ma simt prost ca sunt roman. Toata stima, Herta!

Subiect comentariu: consternare
Utilizator: Gina Popa
Data: 2008-07-24 22:20
Cineva din Germania mi-a scris consternat ca Herta Muller a afirmat la un post de televiziune german - 3sat - ca in Romania, acum, (deci nu inainte de 1989), OAMENII VORBESC IN SOAPTA PE STRADA.

Si Liviu Mihaiu si Iulian Tanase le administreaza o pereche de palme impostorilor HR Patapievici si Mircea Mihaies

Turnatorii nostri sint mai informati decit ai lor

Catavencu 22 Iulie 2008

Motto: "Cit de groasa trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul?" Mircea Mihaies, vicepresedinte ICR.

Luni, 14 iulie, profesorul universitar Mircea Mihaies publica in Evenimentul zilei un foarte virulent si oportun editorial intitulat "Vara turnatorului", din care am extras si motto-ul de mai sus.
Vicepresedintele Institutului Cultural Roman spumega indignat, si pe buna dreptate, impotriva lui Gabriel Gafita, ambasador al Romaniei la Lisabona, unul dintre turnatorii care au citit cu viu interes, printre hohote de ris, probabil, Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, mosit, dupa 17 ani de travaliu, cu urlete atavice si aplauze declamative. In aceeasi frumoasa zi de 14 iulie, la ICR Berlin, referentul cultural Gabriel Jarnea punea la punct penultimele detalii ale unei Academii de Vara, cu nume de cod: "Germania si Romania.
Transferuri academice, culturale si ideologice". Unul dintre directorii acestei Sommerakademie, proiect care a primit fara probleme avizul Comitetului Director al ICR Bucuresti, era si inca este turnatorul Sorin Antohi, secondat, la tus, de profesorul iesean Andrei Corbea-Hoisie, deconspirat si el, ca multi alti intelectuali fini din Romania vrajbei noastre.
Pe 9 iulie, scriitorul si traducatorul Ernest Wichner, director al Literaturhaus din Berlin, ii trimitea lui Gabriel Jarnea o scrisoare, in care isi exprima nedumerirea fata de participarea lui Antohi si Hoisie la aceasta Academie de Vara.
Ernest Wichner ii punea lui Gabriel Jarnea citeva intrebari de bun-simt, iata doua dintre ele:
1) Cum vor fi prezentati profesorilor germani acesti colegi de-ai lor din Romania?; si
2) Cum li se va explica jurnalistilor germani ce este cu acesti doi domni Antohi si Corbea-Hoisie, doi turnatori ai Securitatii (Securitate-Spitzel), in fapt?
La aceste intrebari ar putea raspunde, de exemplu, fie Gabriel Gafita, fie Constantin Balaceanu-Stolnici, poate chiar Mircea Mihaies, de ce nu…?! Dar sa revenim la oile noastre de coloratura, foarte competente, de altfel, din punct de vedere profesional, care zburda liber prin Occident, fericite ca, in Romania, lustratia este o ilustra vorba in vinturi. Dupa ce si-a turnat prietenii, fara sa ii tradeze, insa, dupa cum stinjenitor de logic a tinut sa precizeze, stralucitul profesor Antohi a putut sa treaca fara probleme si peste impostura arogarii titlului de profesor doctor. In definitiv, sint atitia doctori pe lumea asta, ce mai conteaza unul in plus sau in minus?! Turnatorul sau ofiterul Antohi – ridicarea la rangul de ofiter reprezentind calea de onorabilizare a colaboratorului merituos, oferita salvator de catre Servicii – si-a ales eronat locul pentru a-si etala calitatile intelectuale.
Scriitorii de origine romana din Germania, care au avut de tras de pe urma Securitatii, n-au stiut ca pe malurile Dimbovitei este la moda separarea operei eruditului Antohi de notele informative ale lui "Valentin", a marelui intelectual de mi(ti)cul colaborationist. Pe 17 iulie, in timp ce referentul cu stofa de culegator de informatii externe Gabriel Jarnea punea la punct ultimele detalii ale Academiei de Vara, scriitorii Richard Wagner si Herta Muller publicau in media germana texte foarte contondente la adresa proiectului in care fusesera cooptati Antohi si Hoisie, insa nu mai contondente decit cel al vicelui Mihaies la adresa lui Gafita.
Papionul si trabucul domnului ministru Patapievici par sa iasa destul de sifonate din afacerea Jarnea-Antohi-Hoisie.
Dna Tania Radu, vicepresedinte ICR, a avut, si dumneaei, o reactie exemplara, declarind pentru Cotidianul ca "nu exista nici o incompatibilitate intre aceasta pozitie (de director al Academiei de Vara din Berlin – n.n.) si competenta stiintifica a domnului Antohi. In Romania nu exista inca o lege a lustratiei, iar Sorin Antohi nu ocupa o functie de decizie in ICR".
Reactia dnei Tania Radu este exemplara, pentru ca ea da masura complicitatilor in care se scalda intelectualii sensibili la charisma sinapselor antohiene. Este suficient ca Antohi sa ne traduca, fara sa ne tradeze, insa, o carte intr-o limba de circulatie internationala, pentru ca o tacere suspecta si complice sa puna stapinire pe noi, pe cind dubla masura cu care condamnam, selectiv, ororile colaborationiste face tot felul de piruete stilistice si emotionale.
Trebuie sa fie foarte neplacut ca, dupa ce ai fost unul dintre cei mai aprigi oameni recenti ai condamnarii comunismului, de tremura pe tine camasa rupta de capitanul Soare, sa ajungi acum in situatia de a conduce o institutie care remunereaza si exporta legal securisti in lumea civilizata. Este, totusi, incurajator ca intelectualii de mentenanta ai tranzitiei de la Securitate la security au invatat de la politicieni sa faca diferenta perversa, dar profitabila, dintre legal si moral.
Abia acum devin mai limpezi cuvintele scriitorului H.-R. Patapievici, care anatemiza, cu ani in urma, oarecum sinucigas, sufletul "de cacat" al "romanului".

Un alt membru GDS al Comisiei Tismaneanu a inceput atacul final la adresa lui Traian Basescu: Marius Oprea, agentul "Victoria"

Începand cu această săptămană, revista "Observator cultural" publică ample fragmente din cartea "Ascensiunea lui Traian Băsescu", de Marius Oprea, consilierul fara ORNISS al premierului Calin Popescu Tariceanu. "Iată că istoricul Marius Oprea, cu acribie, fluenţă şi talent, se încumetă să scoată la lumină o biografie a preşedintelui Traian Băsescu. Gestul său umple un gol de informaţie şi de interpretare – uneori, legenda a fost mai puternică decît realitatea. Mai mult, cartea explică diverse zone de penumbră din biografia preşedintelui", se scrie in ultimul nuamr al revistei familiei Musat. "Observatorul" este realizat de tanara Carmen Musat, sotia lui George Musat, fost ofiter de Securitate, in prezent avocatul oficial al Grupului pentru Dialog Social.
Volumul va fi publicat la Editura Polirom specializata in lucrari cu valoare ideologica pronuntata iar lansarea ei va avea loc cel mai probabil in apropierea datei alegerilor. Titlul face referire directa la un altul mai celebru. De altfel, Oprea si recunoaste acest lucru intr-un dialog cu Ovidiu Simonca, scriitor pe la revista in cauza:
"De ce numeşti cariera politică a lui Traian Băsescu „ascensiune“?
Pentru că, deocamdată, asta e. Traian Băsescu se află acolo, sus, în dealul Cotrocenilor. Poate că, la o viitoare ediţie sau la volumul doi, nu m-am hotărît încă, voi lărgi sumarul acestei cărţi, numind-o, în consecinţă, „Ascensiunea şi decăderea...“. Dar, în formula actuală a acesteia, pentru a nu fi acuzat de partizanat, mă opresc cu povestea lui Traian Băsescu în momentul în care el ajunge preşedinte al Partidului Democrat. De aici şi pînă la Preşedinţia României, nu a mai fost decît un pas, un singur episod de telenovelă."
Aflam si cine o scrie de fapt: "Am început, practic, să lucrez la documentarea ei la sfîrşitul anului 2006, ajutat de doi prieteni, Mihai Bodiu şi Gabi Vartolomei", spune Mariusica. De ce la Polirom? "Mă leagă o veche prietenie de Silviu Lupescu. Pe de altă parte, de cînd i-am vorbit în urmă cu doi ani de ceea ce pe atunci era doar o idee, mă pisează întruna să termin cartea".
Iata cateva fragmente despre „cel mai iubit fiu al tranziţiei“, dupa cum il denumeste Ornissoprea :

Camionul cu margarină

În 26 mai 2005, care pica atunci într-o joi, după-amiaza de la ora 17, într-o populară emisiune, „România la raport“, realizată de Carol Sebastian la Radio Mix, se afla invitat vicepremierul conservator George Copos. La un moment dat, pe parcursul interviului, domnul Copos a devenit sentimental, povestind cum l-a cunoscut pe preşedintele României, Traian Băsescu, în 1990: „Eu ţin foarte mult la Traian Băsescu. Vă mărturisesc cu toată sinceritatea, îl cunosc din 1990, de cînd începuse şi el cu o fabrică de îngheţată. Îmi amintesc că aduceam împreună un camion de margarină şi îl împărţeam jumătate-jumătate. Traian Băsescu este un om special, este unul dintre marii lideri ai anului. Este un om foarte serios, foarte direct, este un om foarte hotărît“. Au trecut cîţiva ani de la acea emisiune, de atunci lucrurile s-au mai schimbat. Camioanele de margarină nu se mai împart frăţeşte. Nu cred că se mai poate spune cît de mult mai ţine domnul Copos la preşedintele Băsescu, cît despre emisiunea „România la raport“, ea a intrat într-un con de umbră, ca şi realizatorul ei, pentru o vreme – pînă cînd a revenit în calitate de coordonator de campanie electorală al Partidulului Democrat-Liberal. Partidul Preşedintelui. Jumătăţii drepte a camionului de margarină. Dar sînt şi lucruri care nu se schimbă în această ordine a lucrurilor. Unul din ele ar fi istoria în sine a acestui minunat şi teribil om, Traian Băsescu, a ascensiunii sale, care poate fi considerată, fără nici un fel de îndoială sau notă de sarcasm, drept un „succes story“.
(...)
Dar să ne întoarcem la Traian Băsescu şi la povestea ascensiunii sale, la chipurile ei uitate ori ascunse, care se adună toate în acest singur sens al unui destin de excepţie. Chiar dacă nu este istoria eroică şi exemplară a unui erou de basm, ridicat prin calităţi şi eforturi proprii din praful uliţei în purpura puterii, ea are farmecul ei aparte, arătînd propriile merite ale protagonistului. Aici, în Balcani, şi mai ales de două-trei sute de ani încoace, puterea are alte înţelesuri, iar căile spre ea sînt netezite prin resorturi mult mai bizantine decît am fost noi învăţaţi, citind biografiile marilor oameni ai istoriei universale. Traian Băsescu nu este produsul unei lumi obişnuite cu eroii, ci mai degrabă al unui crepuscul comunist, marcat de haos moral şi lipsuri, de comportamente arbitrare, discreţionare, de autosuficienţă şi umilinţă acceptată, în care principalele criterii de reuşită au fost ginta şi geanta, adică al cui eşti şi pe cine serveşti. Traian Băsescu a reuşit să ajungă în vîrf folosindu-se de aceste reguli, ignorîndu-le cînd a crezut că e cazul, navigînd cu dezinvoltura celui care ştie că totul e permis, dacă vrei cu adevărat să fie, şi că dreptatea este întotdeauna de partea învingătorului. Şi a reuşit. Aceasta este povestea victoriei sale.
(...)
Se ştia, în epocă, cît de greu e să ajungi student la marină. Traian Băsescu a depăşit însă toate aceste rigori şi a ajuns să-şi vadă visul cu ochii. Din aceşti ani, datează primele informaţii documentare cu privire la Traian Băsescu. Ele privesc însă vocaţia sa de mai tîrziu pentru putere şi compromis şi arată că a acceptat o colaborare cu Securitatea.
Cum se ştie, există o cale de a face şi compromisuri fără compromitere. Dar Traian Băsescu nu a ales-o pe aceasta, ci a dus pînă la capăt devoţiunea faţă de un regim în faţa căruia alegea să se închine, pentru a-i putea culege apoi, pe faţă sau pe furiş, roadele. Nici educaţia din familie nu îi lăsa o altă alegere, căci valorile casei gravitau în jurul valorilor oficializate ale timpului, fără ca să existe îndoială asupra raţiunilor şi acţiunilor regimului comunist. Apoi, mai era vorba şi de fructul dulce al puterii ascunse de a înrîuri destinele celorlalţi, precum şi de avantajele care decurgeau dintr-o colaborare cu cei ce puteau influenţa un salt în carieră. Conform unui document care a fost făcut public în circumstanţele unui proces derulat în 2004 şi asupra căruia vom reveni, emis de către Unitatea Militară 01150 (Arhiva) din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Traian Băsescu figurează în evidenţele păstrate ca fost colaborator al Direcţiei de contrainformaţii militare (Direcţia a IV-a din cadrul Securităţii), pe vremea cînd era student la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrîn“.
Ce înseamnă, practic, cele de mai sus? „Colaborator“ al Securităţii, spre deosebire de informator, era o persoană care, fără a semna un angajament şi fără a primi în mod obligatoriu un nume conspirativ, furniza de bunăvoie informaţii unui ofiţer al Securităţii. Fără îndoială, la Institutul de Marină era un asemenea „ceist“, cum era numit, prescurtat, ofiţerul de contrainformaţii al unităţii, care monitoriza atent atît cursanţii, cît şi profesorii Institutului, sub aspectul activităţii lor profesionale, dar, mai ales, al celui cu privire la fidelitatea faţă de regim. În genere, marinarii erau atent urmăriţi, datorită contactelor lor implicite cu străinii, contacte asupra cărora regimul comunist din România devenise de-a dreptul paranoic, pe măsură ce Nicolae Ceauşescu lăsa deoparte orice scrupul în întărirea puterii personale şi instaurarea dictaturii. Cu atît mai mult, încă din faza de pregătire, trebuiau controlaţi ofiţerii care aveau să îi comande. A fost sau nu studentul Traian Băsescu de la Institutul de Marină un asemenea colaborator? În orice caz, ca o primă reacţie, Traian Băsescu, liderul de partid şi candidatul la Preşedinţia României, nu şi-a ascuns mai întîi furia faţă de publicarea acestor informaţii despre trecutul său.
(...)
Mai departe, este vorba chiar despre un foc. Subiectul, miezul articolului este o anume întîmplare; căci scurta şi enigmatica scrisoare care a adus-o pe reporteriţa de la Flacăra în Constanţa se încheia astfel: „Nu uitaţi să-l întrebaţi despre întîmplarea cu incendiul de pe nava «Argeşul», petrecută undeva, în lume, pe vremea cînd nu împlinise încă 30 de ani“. Dînd curs invitaţiei, tovarăşa ziaristă l-a întrebat deci pe Traian Băsescu, care-i povesteşte cele întîmplate: „ne aflam într-un port, pe un mare fluviu. Descărcam naftă, produs distilat din benzină. «Argeşul» se afla în dana unei mari companii petroliere. Spre sfîrşitul descărcării, a izbucnit incendiul. Nu se ştia de la ce şi cum izbucnise. Se aflau în zonă 14 nave, sub diverse pavilioane. Ardea fluviul în plină zi“. Flăcările, povesteşte Băsescu, atingeau 40 de metri şi, în mai puţin de un minut, mai precis „în circa 45 de secunde, şi nava noastră a fost prinsă în această horă de flăcări. Mai întîi, am ordonat trecerea echipajului la posturile de manevră, cu intenţia de a scoate nava din zonă. Văzînd că nu sîntem decuplaţi şi realizînd că nu putem pleca (s-ar fi întîmplat o adevărată catastrofă), am hotărît să rămîn cu echipajul la bord, în speranţa că incendiul nu va determina explozia tancurilor de marfă ale navei şi cu intenţia fermă de a stinge incendiul de pe nava noastră şi de a o salva. Echipajul a trecut deci la posturile de incendiu“. Lupta cu flăcările a durat două ore, la capătul ei echipajul de pe nava românească stingînd şi focul de la bordul unui împingător străin abandonat de echipaj şi ajuns în pupa „Argeşului“, cu tancurile de combustibil în flăcări. „Pericolul creştea alarmant. Pe de o parte, stingeam flăcările care ne cotropiseră, pe de alta, un nou generator de incendiu, adus de curent, ne ameninţa. A fost o luptă titanică. Întregul echipaj a rămas la posturi.“ Aceasta, cu toate că nimeni şi nimic, susţine comandantul Băsescu, nu i-ar fi acuzat dacă dădeau bir cu fugiţii. „Era situaţia clasică de abandon a navei. Nimeni nu ne-ar fi acuzat că într-o asemenea împrejurare am părăsit nava. De altfel, toate cele 14 nave din zona incendiului au fost abandonate.“

Va urma, ne asigura revista familiei Musat, "Observator cultural"