Friday, June 6, 2008

Eroii uitati ai Romaniei

Cu Ordinul National Steaua Romaniei in piept si Cetatenia de Onoare a Capitalei in buzunar, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco nu sunt bineveniti la Bucuresti
Saptamana aceasta s-a implinit un an de la eliberarea ultimilor detinuti politici de la Tiraspol, fosti membri ai "grupului Ilascu". Ziarul ZIUA a militat de-a lungul anilor pentru punerea in libertate a patriotilor romani. Ne-am deplasat la Chisinau ca sa vedem in ce conditii traiesc cei trei astazi. La un an de la eliberarea eroilor de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, dupa 15 ani de temnita grea si ilegala, si la patru ani de la punerea in libertate a lui Alexandru Lesco, dupa 12 ani de suferinte la Tiraspol, situatia eroilor romani nu s-a imbunatatit remarcabil. Mai mult, eroii sunt suntati de autoritatile de la Bucuresti.
Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel de "romani de mana a doua".
Piedici de la deputati
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele "Republicii Ribbentrop-Molotov", si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice, consemna analistul Corneliu Vlad.
Cu toate acestea, acum, la un an de la acel moment urmat de decorarea celor trei eroi, observam cum nerecunostinta devine aproape "de stat". La inceputul anului, membrii Comisiei Juridice din Camera Deputatilor s-au certat timp de o ora si jumatate pe marginea unui proiect de lege privind declararea lui Ilie Ilascu, a lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa - numele lui Alexandru Lesco a disparut misterios - drept eroi-martiri. "Acesti romani care s-au aflat intr-o parte a Romaniei instrainata, in Republica Moldova, au facut fapte de eroism. Au fost condamnati la moarte sau la detentie pe viata. Este o onoare pentru noi sa putem face macar atat. Sa fim solidari, mai ales ca ei sunt bolnavi", a spus senatorul Adrian Paunescu, unul dintre initiatorii proiectului. Senatorul le-a mai cerut membrilor comisiei sa il nominalizeze in titlul si textul legii si pe Alexandru Lesco. In prezent insa, dupa aprobarea propunerii in Senat, proiectul a ramas "in aer", uitat de responsabilii parlamentari.
Fundatie pentru Romania
In urma cu un an, la 2 si, respectiv 4 iunie, Andrei Ivantoc si Tudor Popa vedeau libertatea prima oara dupa 15 ani. Cu trei ani inainte, tot la 2 iunie, Alexandru Lesco se trezise, la randul lui, intr-o lume noua si, oarecum, potrivnica.
Corneliu Vlad, un reputat comentator de politica externa, remarca atunci ca cei trei, reintorsi asemenea lui Ulise acasa dupa un rastimp lung si lugubru in iadul temnitelor transnistrene, incearca sa revina la viata normala, sa se obisnuiasca din nou cu libertatea. "Incet, incet, ma deprind si eu cu lumea" - spunea unul dintre ei. S-au aflat la un control de sanatate la Spitalul Militar din Bucuresti, la un sejur oferit de presedintele Traian Basescu in Romania, dupa care, au revenit de unde au plecat. S-au acomodat cu greu - lumea a evoluat rapid in 15 ani. Acum sunt alaturi de cei dragi si nu isi reneaga crezul pentru care si-au sacrificat libertatea: limba romana si Romania Mare. Iar "daca s-ar intoarce timpul inapoi as face exact acelasi lucru" - marturiseste unul dintre ei. Printr-o adevarata minune - scria Corneliu Vlad in urma cu un an -, acestia au supravietuit tuturor incercarilor, desi cand i-am vazut in custile cu gratii de fier ale simulacrului judiciar de la Tiraspol, in 1992, ajunsesera la granita subtire dintre viata si moarte. Si-au regasit familiile, liberatea si poporul, au ramas neclintiti in convingeri si traiesc printre semenii lor nu atat ca eroi, cat ca oameni obisnuiti. Mai mult, doi dintre ei - Popa si Lesco (foto sus) - au pus bazele Fundatiei pentru Romania, prin care doresc sa-si continuie activitatea, pentru romanii de pe ambele maluri ale Prutului.
Andrei Ivantoc, agresat in momentul eliberarii
Acum un an, BBC si alte canale romanesti transmiteau in direct eliberarea zbuciumata a detinutilor. Andrei Ivantoc a fost agresat de fortele de securitate ale Tiraspolului si apoi luat cu forta de autoritatile Republicii Moldova si transportat la Chisinau. Incidentul a avut loc in momentul eliberarii la punctul de control de langa Tighina, cand Andrei Ivantoc a inceput sa fuga spre teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol. El a fost urmarit, ajuns din urma, trantit la pamant si batut de agenti ai securitatii nistrene. Apoi a fost urcat cu forta intr-o masina oficiala a Republicii Moldova, care a trecut in viteza de bariera de securitate, unde asteptau mai multe personalitati ale vietii publice si numerosi ziaristi. Seful Misiunii OSCE in Republica Moldova, Louis O'Neill, a afirmat ulterior ca in momentul eliberarii acestuia nu a fost aplicata forta. Andrei Ivantoc a negat insa acest lucru, afirmand ca reprezentantii OSCE evita sa spuna adevarul, fapt intarit de ziaristii aflati la fata locului.
Tudor Popa: "Suferinta noastra nu a fost degeaba"
Tudor Popa, ultimul detinut politic din grupul Ilascu, a fost eliberat la 4 iunie, cu putin dupa ora 10.00, la punctul de granita de la Dubasari.
Desi fusese anuntat initial ca va parasi inchisoarea la ora 16.00, gardienii i-au deschis poarta dimineata, probabil in speranta ca va fi intampinat de mai putini ziaristi. Eliberarea sa vine dupa 15 ani de detentie ilegala la care a fost condamnat de autoproclamatul regim transnistrean. "Neamurile, Romania, conducerea Romaniei, m-au sustinut mult. Cred ca suferinta noastra nu a fost degeaba. Noi am dorit ca tara sa fie integra, mare. Au fost unii care nu au dorit asta. Nu am castigat acum, vom castiga pe urma. Are sa vina timpul", au fost primele declaratii date de Popa jurnalistilor care l-au asteptat.
Alexandru Lesco: "Cauza romaneasca ramane aceeasi"
Alexandru Lesco, detinut de regimul separatist din Transnistria a fost eliberat din detentie intr-o miercuri, la 2 iunie 2004, ca urmare a expirarii termenului de condamnare de 12 ani. "Pentru mine, cauza romaneasca ramane aceeasi. Eu am fost condamnat pe nedrept. Asa am considerat atunci si de aceasta sunt convins si acum. Curtea Europeana pentru Drepturile Omului va conchide cu siguranta ce a fost cu aceasta condamnare ilegala", a declarat Alexandru Lesco in mijlocul grupului de prieteni si de ziaristi care l-au asteptat la "frontiera" cu Transnistria. "Am iesit asa cum am fost arestat: cu buzunarele goale. Sufletul nu mi-a secatuit insa. Nu pot sa spun ca regret amarnic acesti ani. Am stat pentru poporul roman si limba noastra romaneasca. Va iubesc pe toti si va multumesc, popor roman!". Alexandru Lesco si Tudor Popa nu s-au lasat si au infiintat o organizatie neguvernamentala - Fundatia Pentru Romania - prin care isi propun sa desfasoare activitati de informare, editare de carti si alte actiuni culturale, pe ambele maluri ale Prutului. Intervievat de Gardianul la aniversarea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara, Lesco afirma: "27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Chiar daca a durat mult prea putin, doar 22 de ani, momentul este unul de neuitat. Si acum, stiti vorba aia: nu mor caii cand vor cainii. Sper intr-o Unire mai mare!".
Foto: La eliberare, in 2007, Tudor Popa impreuna cu Alexandru Lesco si astazi, la un an, in 2008


Ungureanu, intotdeauna loial? Bine, bine: loial. Dar cui?

Puiutul lui Andrei Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, isi lanseaza sambata o carte la Bookfest, tiparita, cum altfel?, la editura PCUS-Iasi, Polirom: "Intotdeuna loial" (mereu profund si genial?), "editie ingrijita de Ana Dinescu". Uite ce-a ajuns Ana dupa ce am am bagat-o in MAE (la cererea lui Razvanel, ce-i drept): ingrijitoare la curtea miracolelor! Mai sa fie! Dar Cartea de Munca unde i-o fi ramas sau ajuns: la prima, la a doua sau la a treia institutie?... Dar ce mai conteaza?

Ca Plesu, piticul de gradina al lui Patriciu, vrea sa-l faca pe Mihaita presedintele universului, daca ar putea intra in contact cu omologii sai, omuletzii verzi, e stiut. Zice inainte-cuvantatorul de serviciu din el, despre Razvanel: "diplomaţia şi politica în genere erau, pentru el, nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. (..) Restul e destin. Şi va fi, deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul excepţiei”. Mai-mai! Nu stiu de ce si cum dar, fara sa-mi doresc sa fiu rautacios - chiar dimpotriva as putea spune, am fost extrem de ponderat, pana acum, de dragul cuiva dar nu spui cine, persoana insemnata - prefatatorii dau pe-afara de o atentie homo-intelectuala nu prea cusher, ca sa zic asa. Tz tz tz... Iata ce zice si distinsul comentator de politica externa Emil Hurezeanu - care zilele trecute uitase ca avem ambasadori in SUA si UK inca de la inceputul anului - ca a gasit intre copertile "nenarcisiste" ale "memoriilor" reputatului ministru de Externe care a brevetat diplomatia in genunchi sau/si vier-pfoten: "fărîme din eforturile unui înalt demnitar dedicat, instruit şi briliant şi chiar imaginea în epură, ce-şi aşteaptă dezvoltările, a unui om de stat luminos şi responsabil".

Noroc ca nu mai traieste Ceausescu saracul, ca ar fi plesnit acum, pe loc, de invidie! Dar, poate, ar fi fost si putin mandru: nu spunea tanarul membru al CC al UTC dupa intalnirea sa cu secretarul general al PCR, agitandu-si mana dreapta deasupra clasei, ca "de-acum incolo nu ma voi mai spala - l-am atins pe tovarasul Nicolae Ceausescu!"?

Se pare ca de-atunci a ramas... de dreapta...
:)

45 de ani de alarma pentru mediu?

Aflu de pe presa.com ca de Ziua Mediului 30 de orase au stins lumina: Mai multe institutii publice din 30 de orase din Romania au raspuns chemarii autoritatilor publice lansate cu ocazia Zilei Mediului si au oprit iluminatul public pentru cateva ore. Astfel, atat Palatul Parlamentului, una dintre cladirile reprezentative din Capitala, cat si strazile din centrul Capitalei si alte sedii de primarii si prefecturi din intreaga tara au ramas in bezna pentru cateva zeci de minute, informeaza Realitatea TV. Autoritatile spera ca astfel sa traga un semnal de alarma cu privire la incalzirea globala.
Pai bine, mai, fratilor, noi am tras vreo 45 de ani, tot pe intuneric, semnale de alarma si voi nu le-ati vazut. Nu ne ajunge?

Patriarhia o scalda privind cazurile ereticilor Sofronie si Corneanu


Patriarhia Romana a scaldat-o privind deciziile Sinodului Permanent, reunit la Manastirea Neamt pentru a discuta cazurile de erezie ale Mitropolitului Nicolae Corneanu si Episcopului Sofronie Drincec. Conform surselor oficiale, rezultatele vor putea fi aflate dupa intrunirea Sfantului Sinod care se va desfasura abia in 8-9 iulie a.c. Cam ciudat.

In acelasi timp, BOR de la Moscova a solicita deja de cateva zile o explicatie BOR de la Bucuresti pe tema impartasirii necanonice a lui Nicolae Corneanu. Cu toate acestea informatia nu a aparut pe site-ul Patriarhiei Romane nici azi. Mediafax preia o parte din comunicatul Patriarhiei Ruse si da o stire la ora 21. Mitropolitul moscovit Kiril, ministrul de Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse a transmis scrisoarea oficiala omologului sau din Deal, PS Ciprian. Public aici stirea Interfax originala:

Oficiul pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova speră că Biserica Ortodoxă Română va da o explicaţie satisfăcătoare pentru actul de comuniune al Mitropolitului ortodox român cu catolicii

Moscova:” Informaţia cu privire la împărtăşirea unui Mitropolit ortodox român în timpul unei ritual liturgic catolic a devenit o ştire de senzaţie pentru jurnalişti, iar pentru credincioşii ortodocşi o sursă de confizie şi ispită. Am primit în aceste zile o mulţime de întrebări din partea clericilor şi credincioşilor, inclusiv a celor din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Graniţelor (structură autonomă în cadrul Patriarhiei de Moscova - nota mea). Totul este de necrezut: se poate cu adevărat întâmpla, ca un ierarh ortodox de un rang aşa de înalt să încalce în mod public normele canonice şi disciplina bisericii? Nu am vrut să credem, dar fotografiile publicate au produs o impresie extrem de puternică. Noi sperăm că după aceasta vor urma explicaţii satisfăcătoare din partea reprezentanţilor Biserici Ortodoxe Române”- a declarat la 29 mai, protoiereul NICOLAI BALAŞOV, secretarul pentru relaţii dintre bisericile ortodoxe al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova (unul dintre principalii negociatori din partea rusă în problema Mitropoliei Basarabiei-n.m.).
Să ne reamintim, conform serviciului de presă al Bisericii Greco-catolice din România, la 25 mai în oraşul românesc Timişoara Mitropolitul ortodox al Banatului Nicolae Corneanu a participat la sfinţirea unei biserici greco-catolice. S-a spus că în timpul liturghiei „s-a întâmplat o minune”: Corneanu s-a dus la altar şi a cerut să primească împărtăşanie, după aceasta s-a împărtăşit. Serviciul de presă al Bisericii Greco-Catolice din România s-a remarcat că aceasta este primul caz de împărtăşire a unui cleric ortodox împreună cu catolici din anii 1700.
Pe de altă parte, serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Române a emis o declaraţie de presă în această privinţă, care printre altele, declara: „Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfântului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. ”.
Patriarhia Română a adăugat că dialogul continuu al Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi îmbunătăţit ci numai îngreunat de astfel de gesturi.

Proletpamfletari din toate tarile, paziti-va! Mihuleac se-ntoarce!

Catalin Mihuleac, ex-executat, se intoarce. Rautatea atavica a lui Gregar Cartianus doar l-a intarit; si plosnitele sunt bune la ceva: te trezesc! Clismele publice facute de Hadrian Halpert l-au scarbit dar au avut si ele un rol: l-au pus in stare de alerta. Si-a facut semnul crucii cand a inteles nivelul prostitutiei de presa de la Bucuresti. Apoi s-a amuzat putin la gandul cum vor penetra cuvintele lui, cu viteza glontului, tonomatele prea uzate de atata Kazacioc. Nu, nu a ras. Doar un colt al buzelor i s-a ridicat, incetisor, in timp ce pleoapa ochiului opus i se inchidea, la fel. Pentru a lua tinta mai bine. Contra-curentului, Mihuleac a reusit sa creeze propriul lui curent. Si nu e singur. Curentul lui si-a gasit curentul, in presa centrala, de unde, incepand de saptamana viitoare, suvoaiele vor face vad in adevar. Impostori, cuvintele voastre sunt numarate! :)

Mai jos, un exemplu savuros de logica si sarcasm a la Mihuleac. Executoriu ca la crematoriu:

MIRCEA MIHĂIES, VĂRUL DIN PROVINCIE AL LUI C.T. POPESCU
de Cãtãlin MIHULEAC
N-as fi amator sa asist la o sueta între C.T. Popescu si Mircea Mihaies. Oricît de pasnic ar fi subiectul de început al discutiei, s-ar ajunge inevitabil la Iliescu, Constantinescu, Regele Mihai, la Putere si Opozitie. Oricît de civilizat, de academic ar fi tonul debutului, s-ar ajunge la rasteli, isterii si cafteala.
Ar trebui atunci sa se bage careva sa-i desparta. Mihaies nu s-ar abtine sa nu spuna doua cuvinte despre chelia presei românesti – stralucit personificata de C.T.P. – Popescu, pe limba lui spurcata, i-ar atrage atentia antevorbitorului ca, asa agitat si partial acoper de par cum e, ar putea fi confundat oricînd cu clitorisul unei fete de la tara.
Chiar daca nici unul n-ar recunoaste-o nici sub tortura, stilurile pamfletare ale celor doi sînt asemanatoare. Una din putinele deosebiri este ca, în timp ce Popescu n-are nici o retinere sa polemizeze pe orice tema, neiertîndu-i nici pe cîinii vagabonzi, nici pe homosexuali, nici pe actorii de la Hollywood, Mihaies pare sa-si fi dedicat calimara cu venin exclusiv sectorului politic.
Scrierile sale vitriolante apar saptamîna de saptamîna în „România literara”, o selectie a celor din perioada 1996-2000 fiind incluse în volum (1).
Nimeni nu este iertat de furibundul condeier. De pilda, în pamfletul „Maiakovski e bolnav de hepatita” (2), pentru a ajunge la Adrian Paunescu, Mihaies porneste de la presedintele tarii, facînd apoi halte la premier si la soarta tarisoarei noastre. „Nu e destul ca avem un presedinte lipsit de caracter, nu e suficient ca primul sau ministru a început sa-l copieze fara jena, nu e destul ca situatia economica e total scapata de sub control, iata ca îl avem pe Paunescu prezent pe toate posturile de televiziune!”
În urmatoarele rînduri, vrînd parca sa ne convinga o data în plus ca pamfletul românesc n-a progresat aproape deloc în ultimul secol, Mihaies trece brutal la „arta de a spurca”. Tonul superior, intelectual, pare sa-i fie deseori strain lui Mihaies, altfel profesor universitar la facultatea de Litere. Paunescu e, rînd pe rînd, „marele lingau ceausist”, „monstru al nesimtirii”, „monument al îmbuibarii”, „strigoi care vrea sa ne readuca la cheremul securistilor si activistilor bolsevici”. Bineînteles, nici fizicul personajului nu e trecut cu vederea, cîta vreme Paunescu „îsi desfasoara osînzele cu dezinvoltura si nerusinare”.
Mult mai potrivita cu intentiile autorului ar fi fost tratarea ironica a subiectului, care ar fi slujit mai bine ideea, altfel stralucita, a pamfletului: „Am privit cu uluire cum Paunescu îndemna la ura antimaghiara...” Lucru condamnabil, cu atît mai mult cu cît „aceasta cruciada de joasa speta se desfasura sub privirile inocente ale fetitei lui Adrian Paunescu, în venele careia curge, dupa mama, sînge unguresc”.
Speculatia pamfletarului este magistrala, meritînd din plin dezvoltata: „ce credibilitate poate avea cineva care-si petrece noaptea alaturi de o unguroaica, iar dimineata, de cum se scoala, începe sa tune si sa fulgere împotriva ungurilor?”
De-un perdaf asemanator are parte Ion Cristoiu, vinovat ca a scris un pamflet nedrept despre ministrul de externe Andrei Plesu. Mircea Mihaies demonstreaza la perfectie ca publicistul român al anului 2000 e incapabil sa respecte o opinie adversa. Polemica, în presa noastra, nu se poate duce doar în planul ideilor: cînd ideile se încruciseaza, insultele sar ca scînteile, iar nivelul intelectual coboara alarmant.
Sarcasmul lui Mihaies (3) îl anesteziaza pe bietul Cristoiu, descris cu minim consum de mijloace artistice. „Acrit înainte de vreme, resentimentar si cîrcotas, groparul «Zig-Zag»-ului si al «Evenimentului Zilei»”.
Daca n-ar scrie cu patima, Mihaies i-ar da cezarului ce-i al cezarului, si Cristoiului ce-i al Cristoiului. Subiectul scrierii sale, mult prea fierbinti, din pacate, n-a îngropat nici saptamînalul „Zig-Zag”, cu atît mai putin cotidianul „Evenimentul Zilei”. Pe primul l-a lasat la un nivel onorabil pe mîinile lui Alex. Stefanescu, în timp ce actiunile de la „Evenimentul Zilei” le-a vîndut lui Cornel Nistorescu, în perioada cînd acest ziar detinea suprematia cotidianelor. Prin inexactitatea lui, atacul ofera aici posibilitatea ripostei.
Dar polemistul trebuie sa explice pentru ce si-a scos condeiul din teaca. „Adunîndu-si, microherculean, muschii fruntii, fostul trepadus utecist si-a concentrat tirul de mizerii asupra politicii externe a României”.
E timpul ca Mihaies sa dea lovitura de gratie. Destul si-a zapacit prada, debusolînd-o cu lovituri repezi de pix. Mirosul de sînge i-a trezit instinctul de pamfletar. Vocile lui N.D. Cocea si Arghezi îi suna poruncitor în urechi. Victima Cristoiu e atacata acolo unde-l doare mai tare: la jugulara condeierului.
„Dl. Ion Cristoiu n-a suportat si nu suporta succesul altora, mai ales cînd el se întemeiaza si pe un talent literar si pe o înaltime intelectuala la care autorul miilor de pagini rasuflate viseaza cu încrîncenare”. Asadar, truda literara a subiectului e-n zadar. Degeaba „se viseaza un mic Marin Preda; sa stea linistit: de-abia e-un mic Ion Cristoiu”.
Apropo de înaltimea intelectuala invocata de Mihaies, corect ar fi fost poate ca spadasinul sa ne explice, pe întelesul nostru, eventual sa si exemplifice, de ce paginile lui Cristoiu sînt rasuflate si de ce opinia sa de pamfletar este litera de lege. Vorba lui Moromete, ca tot a fost Preda citat aici: „Pe ce te bazezi?”
Asa cum sade bine într-o gazetarie vie si sanatoasa, Mircea Mihaies nu-i iarta nici pe alti colegi de-ai sai întru pamflet: C.T. Popescu nu putea scapa nici el de atentia lui Mihaies, poate si pentru ca amîndoi par a-si înmuia condeiul în aceeasi calimara (4).
De asta data – adaptîndu-se la calibrul adversarului – Mihaies foloseste inteligent citatul. Sînt extrase, asadar, injuriile lui Popescu la adresa lui Andrei Cornea, aparute într-un pamflet din „Adevarul”, în care Cornea e calificat ba „nemernic”, ba, cu lene creativa, „matreata cu barba”, „rozator de burse pe-afara”, „homuncul crescut în spinarea unui popor nefericit”.
Cu eleganta cavalereasca, lordul Mihaies îi ia apararea celui cazut, aratînd ca anonimul Cornea e, de fapt, „unul dintre stralucitii tineri intelectuali ai României, traducator al lui Platon si Plotin ”s.a.m.d. Si, daca bine ne gîndim, „dl. Andrei Cornea nu e, în nici un caz, un fitecine pe care un autor de povestioare SF, precum oarecarele C.T. Popescu, sa-l ia peste picior”.
Finalul e si el de zile mari. „În ce ma priveste, vorba cuiva, prefer sa gresesc alaturi de adversarii d-lui C.T. Popescu, decît sa am dreptate în compania sa”.
Si cu asta, basta! – spune Mircea Mihaies, raspicat. Peste cîtiva ani, cu prilejul lansarii unui nou volum de pamflete al lui C.T. Popescu (5), însusi criticul Mircea Mihaies a luat cuvîntul, elogiindu-l pe autor: „În textele lui gasim obsesia cuvîntului desavîrsit, ca o minge de tenis ce cade la 2 mm de fileu” (6), spune distinsul critic, remarcînd stilul lui Popescu. Stil care „se plaseaza la cel mai înalt nivel al prozei de tip arghezian”.
Mai ca-ti vine sa crezi ca pamfletarul Mihaies si criticul literar Mihaies sînt doua persoane complet diferite.

1Masca de fiere – pamflete (Polirom, 2000).
2„România literara”, 8 aprilie 1998.
3 „ Tehnici diplomatice la români: astazi, mojicia”, „România literara, 30 sept. 1998.
4„Paloarea trece la urmas”, „România literara, 28 mai 1997.
5Sportul mintii (Humanitas, 2004).
6„Ziua de Vest”, 5 mai 2004.

Boanchis a observat punerea la zid a lui Paunescu. Cand Stalin ia fete de pigmei la Realitatea TV

Soc cu Boanchis.
La sfirsitul saptaminii trecute l-am vazut pe Stalin. Se reincarnase in trei stupizei, un moderator rigid, care compenseaza lipsa de cultura prin tenacitate, o duduie acra si ma opresc, plus un editorialist cit de cit mobilat, dar impins de intoleranta in galeata cu obtuzitate. Proletarii de mileniu proaspat ii instrumentau un proces bolsevic, la o televiziune - nu conteaza care, aici e vorba despre o abordare maniheista, nu despre oameni - lui Adrian Paunescu. In mod normal, n-as fi sarit sa tin partea poetului. Il apara numele, volumele de versuri si un bilet rezervat in diligenta posteritatii. Dar o asemenea executie ar fi indignat si un calau. Paunescu avea ochii rosii si aproape scaldati in lacrimi, replicile lui se loveau de reflectoare, care s-au dovedit putin mai intelepte decit inchizitorii din studio, iar procurorii improvizati se simteau excelent navigind prin borhotul acuzatiei. "Ati fost comunist!", urlau la Paunescu. Asa e. Dar ei inca sint! Habar n-au astia ce noroc a insemnat pentru ei revolutia. Pe vremea ailalta, s-ar fi evident iat ca activisti provinciali, care l-ar fi primit pe poet cu piine, sare si temenele, cind ar fi venit cu cenaclul in oraselul lor. Si eu am scris jegos despre Paunescu, in urma cu niste ani, dar nu i-am scos cartile din biblioteca. Bine, cei mai multi militieni din presa n-au nici biblioteci. La cita minte ii strabate, ei isi imagineaza ca literatura a inceput cu Cartarescu.
Razvan Ioan Boanchis
7Plus

Simpatic Boanchis. M-am intrebat si eu ce este cu executia asta de peste noapte a lui Paunescu. Este cineva care nu stie cine este marele poet al Romaniei Adrian Paunescu? Pana una alta nu cred ce vreunul dintre ei, "stupizeii", a indraznit sa mearga sa-i imbarbateze pe romanii de pe frontul din Transnistria sau ar avea curaj mai mult decat o turnatorie de rahat, soptita pe sub bancile stadioanelor, ca schizofrenicul ala de Traian Ungureanu... Le-ar fi tremurat si chilotii pe ei. Cu ce au venit nou, pigmeii de la Cotidianus? Sau au vrut sa-l rada de fapt pentru ca avea audienta mai mare decat ei - deont-ologii - la Realitatea TV? Hmm... Oare Vantu stie?

Gallaghere ce-ai facut, ai pierdut tot ce-ai avut?!

Ceea ce am previzionat s-a realizat, din pacate: ungurii si-au dublat practic masa electorala prin stratagema "ulii maghiari si porumbeii secui". Aceasta si cu ajutorul "societatii civile" antiromanesti. O a doua mare tampenie sau mare tradare!? - asta este intrebare in fata rezultatului obtinut sub Basescu, daca ne gandim la sprijinirea infiintarii ilegale a PCM de catre unele "organe", altfel impotente, dupa acceptarea inscrierii tribului etnic UDMR mosit de Iliescu in 1990. Romanii din "Tinutul secuiesc" vor fi eliminati in patru ani aproape complet: purificati etnic, adica. Si ce zice "reputatul analist" Tom Galagher in RL de azi, sub titlul "inspirat" Aladin si pestera electorala? Ca n-avem de ce sa ne facem griji! Totul este bine... Bine pentru ei, evident. Iata cum conchide bietul "unguras" ratacitor pe la Bradford:
"In secuime, UDMR a reusit sa se mentina pe pozitii, infirmand ca atare pronosticurile despre iminentul ei declin. Lupta politica dusa pe meleagurile ardelene a fost, cu destula probabilitate, mai murdara decat oricare alta din tara, dar a ramas aproape nemediatizata. Evolutia Uniunii Civice Maghiare – principalul rival al UDMR – a putut fi tinuta in frau preponderent in baza stratagemei udemeriste de a determina o buna parte a clerului reformat sa se dezica de episcopul Tökes. Oricine a petrecut macar o saptamana intr-un sat predominant maghiar va sti ca si acolo preotimea prefera o viata indestulata – aspect general valabil – indiferent de confesiune. Dupa ce praful electoral se va fi asezat intrucatva, ne va fi dat, probabil, sa vedem ca Domnul a mai blagoslovit cu niscaiva functii in administratia locala si pe unii membri ai clerului ortodox."
Ce aberatie! Sa vezi cum o sa fie invitati imediat clericii romani in administratia maghiara separatista! Poate ca sa li se toarne acid sulfuric...
Dar cum mai are tupeu Gallagher sa emita asertiuni "savante" despre ungurime, cand chiar el insusi a recunoscut ca este cel mai prost analist din ultimii 13 ani in privinta UDMR?!
Iata, din Romania libera, luni, 18 iunie 2007 - Crepusculul UDMR:
"Cel mai credul dintre toti a fost, indubitabil, subsemnatul. In 1990, descriam UDMR drept forta politica progresista din Europa Centrala, determinata a ridica standardele tipice junglei politice romanesti. Eroarea am realizat-o, intr-un final, in 2003, cand György Frunda iesea la rampa cu tot felul de pretexte confuze legate de inutilitatea unei verificari independente a averilor elitelor politice."
Haoleu, vorba altor minoritari frati de-ai nostri: deci vreo 13 ani de zile, "reputatul analist" ne-a intoxicat cu... propria credulitate?! Pai ce ne-ar putea oare face sa-i mai credem vreo "analiza" de-acum incolo?! Poate prostia...
PS: Draga Tom,
Pentru ca si eu am fost un credul, care am crezut in analizele tale, si pentru ca stiu ca citesti acest blog regulat, daca nu chiar zilnic, te rog, daca ai putere, sa si raspunzi. Te asigur ca nu-ti voi schimba o virgula. Numai sa fie corect pusa... si sa ai grija sa nu semnezi, din greseala sau prea multa sinceritate, Gallagher Tom.

Suntem tigani? Da! Asta este imaginea pe care ne-au creat-o MAE si ICR, promovand ROMA-nia

Asa ne vede Europa!?

Turnul Eiffel in cazul Frantei, un cartier vestit in cazul Olandei, Colosseumul in cazul Italiei si un grup de barbati cu burti mari si lanturi imense, aflati pe o plaja, in cazul Romaniei - acestea sunt imaginile folosite in spoturi de prezentare a echipelor care participa la Euro 2008, difuzate pe site-ul Virgin Media.
Spotul, difuzat pe Youtube, incepe cu o descriere a echipei Romaniei, considerata ca lipsita de noroc dupa ce a nimerit in "grupa mortii", alaturi de Italia, Franta si Olanda. Fotografia folosita ca fundal pentru prezentarea echipei Romaniei circula pe Internet de mai multi ani, cu titulatura "Romanian gypsies". Spotul face o trecere in revista a succeselor Romaniei, fiind mentionat ca la Campionatul European din 2000 echipa "tricolorilor" a eliminat in grupe reprezentativa Angliei, dupa un penalty transformat in minutul 89 al meciului. Cristian Chivu si Adrian Mutu sunt mentionati printre jucatorii de valoare ai echipei nationale, fiind precizat si faptul ca Romania s-a calificat la Euro 2008 din pozitia de lider al grupei cu un total de 29 de puncte. "Verdictul", dat de prezentatorul Virgin Media, Stuart Robson, in cazul echipei nationale, este ca va avea de munca pentru a trece de grupe. Prezentarea echipei este facuta avand ca fundal tricolorul, dar la sfarsit imaginea este inlocuita de o fotografie in care sunt prezentati mai multi barbati cu lanturi groase de aur si burti mari, plimbandu-se pe plaja. Spotul se incheie cu o serie de comentarii ironice, legate printre altele de faptul ca echipamentul nationalei Romaniei este galben, botezat "banana skin". Echipa Spaniei este de asemenea prezentata ironic, dar imaginea de fundal este cea a unei coride, in timp ce in cazul Italiei a fost ales Colosseum-ul, in cazul Germaniei - Poarta Brandenburg, al Frantei - Turnul Eiffel, iar al Greciei - Acropole.
De-a lungul anilor, Romania a mai fost prezentata intr-o postura considerata a fi nepotrivita, unul dintre exemple fiind un amical cu Franta, de la Paris, cand pe afisul meciului, in dreptul numelui tarii, a aparut imaginea unui lautar de etnie roma. De asemenea, la CM din 1994, o agentie franceza a numit echipa lui Hagi ca fiind "trupa de tigani". Mai mult, in ultimii ani, mai multi jucatori romani, printre care si Mutu, au fost tintele atacurilor rasiste ale suporterilor, fiind facuti tigani! (MIG - ZIUA Online)

N-am nimic cu tiganii, pe unii chiar ii iubesc, mai ales pentru spiritul creator. Dar iata, tocmai aici si acum am avea nevoie de sprijinul lor. Cine stie cum sa-l obtina, ne va spala obrazul "european".

Oricum, de admirat "misto"-urile romanesti care au impanzit net-ul la adresa britanicilor. Unul de spirit, produs de "7 Plus", zice asa:

Va laudati cu James Bond dar sinteti mari si tari doar in filme. Ati uitat ca cei mai buni spioni ai vostri erau, de fapt, ai rusilor?

UPDATE: Ambasadorul Romaniei in Marea Britanie, dr Ion Jinga, a reusit sa faca Virgin Media sa sisteze difuzarea clipului si sa-si ceara scuze. Felicitari!

Mircea Mihaies fata cu reactiunea sau cum moare prostul de grija altuia

In loc sa-si vada de fraudele de la Institutul Cultural Roman, distinsul sot al sefei Retelei Soros Romania, Mircea Mihaiesi, ditamai vice-presedintele asociatiei de locatari a acestei boxe imputite a Hotelului Lux de la Moscova se apuca, evident, sa ii ia apararea ereticului de Nicolae Corneanu. De ce oare? Pentru ca, in primul rand, Corneanu, fostul si cel mai jalnic si prolific informator al Securitatii din cadrul BOR si, totodata, fost membru al Comisiei Tismaneanu de falsificat istoria, este unul dintre negurile de pe fata pamantului intruchipate intr-un rasfatat de vaza al retelei neo-kominternului din Romania, Grupul pentru Dialog Social. Asa ca, daca-i ordin de la "Centrala", cu placere: mancam putin cacat, ne lingem cu limba pe unde ne-am manjit si, daca avem in exces, mai dam si pe la gazete, in incercarea continua de a arunca o cortina de ceata si fum in fata Romaniei. In acest caz, s-a produs la Evenimentul Zilei, un fel de Capitalul si Manifestul Comunist in varianta cotidiana, daca ne uitam la "senatorii EvZ", toti numai unul si unul: agenti anti-Romania, informatori de doi bani si tutari de serviciu, produse ale unor degenerati intrati pe turelele tancurilor sovietice in cultura si istoria Romaniei. Mihaies, linge-fundul lui Patapievici, oricum este pagan; de ce nu-si vede de secta lui -GDS - care, apropos, am inteles ca vrea sa se inregistreze si sub numele de "Biserica Satanista"?!
Cocota Mihaies fata cu reactiunea, s-ar fi putut intitula excrementul livrat in hartia de impachetat ceapa a domnului Ringier. Dar el a vrut sa-i spuna, "vizionar", "Spre anul o mie"... Cum chiar n-am timp pentru astfel de gunoaie, nici macar sa le caracterizez pe masura, va las pe dumneavoastra sa judecati. Ce este interesant: individul se preocupa intr-o treime din editorialul sau "senatorial" (Doamne Dumnezeule! Poate "Senatul animalelor"!) sa ma atace, fara prea multa imaginatie si fara sa ma numeasca (Oooo! "Nomina sunt odiosa"!). Intrebarea mea: daca sunt asa de nesemnificativ, de ce oare isi mai oboseste ochisorii si isi consuma din ultimul neuron care i se lafaie, singurel, in cutia craniana plina doar cu mehlem? Vedeti, daca nu l-am tratat la timpul potrivit cum se cuvine? Acum a crescut si negul asta pe langa Corneanu... Mai am de remarcat ca nu m-as fi obosit sa-i citesc ineptiile daca nu ar fi fost promovat atat de agresiv de site-ul greco-catolica.org (alaturi de smintitul de Badilita, care isi varsa scarbavnic toata ura sa adunata in anii de Occident la adresa Ortodoxiei) si daca Patriarhia nu mi-ar fi semnalat porcaria iesind si cu o pozitie de parare si de aparare. Multumiri.

Redau dejectia mai jos ca sa meditati de ce, cand, unde si cum trebuie sa eliminati excrescentele prostiei de pe acest pamant. La timp. Dar... niciodata nu e prea tarziu!

SENATUL EVZ: Spre anul o mie

Mircea Mihăieş
Luni, 02 Iunie 2008
MIRCEA MIHĂIEŞ: "A fost suficient ca Nicolae să dea încă un semn al deschiderii faţă de alte culte, pentru ca aranjorii din Sinod şi căţeii din jurul sutanelor să sară de nouă stânjeni."Un tiribombist de la o gazetă a cărei despăduchere s-a oprit la jumătate a găsit soluţia problemelor din politica românească: formarea unei mişcări de dreapta în jurul Bisericii. Iac-aşa! N-am să rostesc numele partidului care s-a născut în anii ’30 cam pe aceleaşi coordonate. Sunt şocat doar că o minte normală poate invoca drept soluţii salvatoare aberaţii care au îndoliat lumea. Că locul individului e la balamuc, n-are nicio importanţă. Important e că astfel de arătănii continuă să scrie nestânjenit, aşa cum Vadim n-are nicio problemă să injurieze şi să ameninţe - în direct şi la ore de vârf - la postul public de televiziune. Şi ne mai întrebăm de ce-am ajuns în halul în care am ajuns! N-aş fi scris despre încă unul dintre scandalurile din Biserica Ortodoxă Română - cel al chemării la ordine a Mitropolitului Nicolae al Banatului - dacă manipulatori de teapa celui menţionat n-ar insista asupra rolului pe care, musai, ar urma să-l joace clerul în viaţa politică. O spun răspicat: preoţii să-şi vadă de menirea lor, pentru că au, slavă Domnului, imens de lucru, într-o ţară a păcătoşeniilor de moarte. Nu e nevoie să ne înveţe ei cum se guvernează. Au dat oricum suficiente probe de incapacitate în funcţiile pentru care sunt plătiţi. Nicolae al Banatului stă, de ani de zile, ca un ghimpe în ochii extremiştilor aciuaţi în BOR. Ştim că trecutul său nu e fără pată. Dar mai ştim că, după 1990, când mult prea mulţi dintre actualii diriguitori ai Bisericii au făcut pe mortu-n păpuşoi, Nicolae s-a comportat ireproşabil. Apropierea de biserica martiră greco-catolică, admirabilul ecumenism şi plasarea de partea forţelor reformiste din societate l-au transformat într-un veritabil paria al clerului. Cunosc feţe bisericeşti pentru care numele lui Nicolae Corneanu sună aşa cum le sună irlandezilor numele lui Cromwell: ca - Doamne, iartă-mă! - al Satanei. Nu e o întâmplare că veritabila prigoană împotriva mitropolitului de la Timişoara s-a înteţit sub domnia lui Daniel Ciobotea. Înainte de a fi patriarh, Ciobotea e şi el român. Şi, prin urmare, plin de păcatele de care naţia noastră nu se poate debarasa. Nerecunoştinţa, ura purtată celui care ţi-a făcut un bine, resentimentul faţă de cei care ţi-au fost, fie şi o clipă, superiori sunt adânc înrădăcinate în caracterul nostru. Or, se ştie că incredibila carieră a lui Ciobotea n-ar fi fost posibilă fără „descoperirea“ sa de către mitropolitul Banatului. Adus, în primele luni ale lui 1990, episcop vicar la Timişoara, el a făcut rapid, cu ajutorul binefăcătorului său, saltul la Mitropolia Moldovei, considerată „numărul doi“ în ierarhia bisericească autohtonă. A fost suficient ca Nicolae să dea încă un semn al deschiderii faţă de alte culte, pentru ca aranjorii din Sinod şi căţeii din jurul sutanelor înfumurate să sară de nouă stânjeni. Ce s-a întâmplat, în fond? Invitat de nunţiul papal în România, monseniorul Francisco Javier Lozano, la ceremonia sfinţirii unei biserici greco-catolice la Timişoara, mitropolitul a participat la slujba de împărtăşanie. Sacramentele, la catolici şi la ortodocşi, sunt asemănătoare. Cu toate acestea, minţi tulburi din ierarhia ortodoxă au ţâşnit ca la incendiu, văzând în gestul firesc al mitropolitului un atentat la preasfintele noastre datini, gelos păzite în temple secrete, de la ciobanul mioritic până la Dan Ilie Ciobotea! Obişnuiţi ai stilului confrontaţional - n-am să uit niciodată cum, copil fiind, îl însoţeam la mijlocul anilor ’60 pe bunicul meu la catedrala ortodoxă din Arad, unde l-am auzit pe Teoctist, viitorul patriarh ar României, pe atunci episcop al Aradului, tunând şi fulgerând împotriva „blestemaţilor de pocăiţi“ -, conducătorii BOR se scufundă în cel mai periculos tip de fundamentalism. Nicăieri ca în BOR - poate doar în Securitate şi la marii activişti comunişti - nu funcţionează delirul de persecuţie şi mitul cetăţii asediate. Mitropolitul Corneanu, promotorul unor formule de dialog, înţelepciune şi eliminare a asperităţilor între culte, trebuie, aşadar, executat pentru a nu primejdui privilegiile şi supremaţia atât de convenabile clicii căţărate la vârful bisericii majoritare din România. Acest jalnic episod arată cât de departe de normalitate şi de valorile promovate oficial de statul român e biserica. Dacă dialogul, respectul faţă de celălalt şi generozitatea ajung să fie catalogate de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei drept „gesturi problematice“, înseamnă c-am recăzut în hăul fără fund al intoleranţei şi-al unui inimaginabil primitivism. Ce mai urmează? Doar ca păcătoşii să fie arşi pe rug sau aruncaţi în groapa cu lei. Iar cei suspectaţi că văd în orice om un egal, un frate întru bunătate şi moralitate, să fie schingiuiţi cu cizma spaniolă. Trist moment, tristă recădere în practici ce evocă violent intoleranţa anului o mie!

Raspunsul Patriarhiei:

P A T R I A R H I A R O M Â N Ă
SECTORUL COMUNICAŢII ŞI RELAŢII PUBLICE
CENTRUL DE PRESĂ BASILICA
BIROUL DE PRESĂ
P A L A T U L P A T R I A R H I E I
Nr. 3846 / 2 iunie 2008

Unitatea eclesială este coresponsabilitate

"În legătură cu opiniile exprimate de domnul Mircea Mihăieş în editorialul Spre anul o mie, apărut în cotidianul Evenimentul Zilei¸ din 2 iunie 2008, precizăm următoarele:
În atitudinile sale privitoare la probleme eclesiologice şi ecumenice, Patriarhia Română se călăuzeşte după principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă, iar nu după principii subiective, arbitrare, influenţate de biografia cuiva sau de relaţii personale amicale.
Biserica Ortodoxă Română a dovedit de-a lungul timpului că are vocaţie şi deschidere către dialogul ecumenic, uneori chiar percepută de către unii ca fiind prea ecumenică. Cu alte cuvinte, implicarea sa ecumenică urmează principiile stabilite prin consens în conferinţele panortodoxe şi disciplina sinodală a Ortodoxiei româneşti şi nu un gest individual, conjunctural sau emoţional.
Comunicatul Patriarhiei Române din ziua de 27 mai 2008, în care se recomanda abţinerea de la anumite gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice, a exprimat, de fapt, poziţia Sfântului Sinod sau a întregii Ortodoxii şi, nicidecum, o poziţie de intoleranţă, aşa cum eronat a fost interpretat de unii jurnalişti.
În orice instituţie bisericească, inclusiv în cea catolică, unitatea se menţine prin consultare şi disciplină comună sau bună rânduială. Iar la fermitate, percepută emoţional ca intoleranţă, se ajunge ca reacţie la indisciplină.
Pentru Ortodoxie, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a comuniunii şi a unităţii eclesiale deja existente, iar nu o etapă sau mijloc spre realizarea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi potir şi a rămâne în continuare în Biserici separate dogmatic şi canonic este un non-sens din punct de vedere teologic.
Am ţinut să facem aceste precizări ca urmare a apariţiei în mass-media a opiniilor unor jurnalişti fără competenţă teologică adecvată, care consideră că principiul comuniunii sau al unităţii eclesiale ar depinde doar de opiniile individuale ale conducătorilor bisericeşti mai mult sau mai puţin „toleranţi”!
În concluzie, Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă promovării dialogului şi relaţiilor intercreştine, pe care, însă, înţelege să le cultive în consens şi cooperare eclesială ortodoxă, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Damaschin: Binele nu este bine, dacă nu este bine făcut sau, altfel spus, nu contează doar buna intenţie, ci şi modalitatea de exprimare a acesteia. În orice caz, apelul la îndreptarea unei atitudini personale care, însă, priveşte comunitatea întreagă, nu diminuează respectul faţă de persoana în cauză."

Doamne ajuta!

Thursday, June 5, 2008

Ereticul Sofronie Drincec trebuie judecat odata cu Nicolae Corneanu

Dupa cum anunt mai jos, Sinodul Permanent, reunit la Manastirea Neamt, va judeca azi cazul ereziei mitropolitului Nicolae Corneanu. Un grup numeros de preoti din Oradea cere insa sa fie analizat cu aceasta ocazie si cazul unui episcop anti-ortodox: Sofronie Drincec! Prezint in premiera acest

M E M O R I U

Stimate Domnule Redactor,

Vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea şi durerea profundă a preoţilor din Protopopiatul Ortodox Beiuş, eparhia Oradiei, faţă de declinul tot mai accentuat al Bisericii noastre strămoşeşti Drept Măritoare (ortodoxe) cauzat de laşitatea, trădarea şi dezinteresul conducerii Episcopiei Oreadei, mai exact a PS Sofronie Drincec, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Nat Balint, în jurisdicţia cărora s-au petrecut mai multe evenimente care aduc atingere gravă unităţii, sacralităţii şi imaginii Bisericii, toate acestea lovind în însuşi fiinţa ortodoxiei româneşti.
În susţinerea celor menţionate mai sus vă aducem la cunoştinţă următoarele evenimente petrecute în eparhia noastră:
Prima durere şi nemulţumire a noastră a apărut în momentul în care vrednicul de pomenire PS Ioan Mihălţan, părintele nostru, a fost exilat la schitul Sf. Ioan Botezătorul din Oradea, după care a fost izgonit definitiv din eparhie, sfidând prin aceasta hotărârea Sinodului Mitropolitan cu referire la locaţia şi întreţinerea fostului ierarh al Oradiei, precum şi încălcarea propriei promisiuni făcută public în legătura cu acesta, cum că: Vom împărti aceeaşi masă şi aceiaşi casă.
De la venirea P.S. Sofronie în eparhia noastră, s-a impus printr-o dictatură a monologului, neacordând preoţilor în şedinţele protopopeşti dreptul la cuvânt, umilindu-i pe cei ce au alte opinii, diferite de ale Preasfinţiei sale.
Atitudinea sfidătoare faţă de unele autorităţi locale şi judeţene pe care refuză să le primească în audienţă cum a fost şi cazul fostului prefect de Bihor Ilie Bolojan, a primarului Ioan Mocioran de la comuna Curăţele şi exemplele pot continua.
Discriminarea pe criterii politice şi în funcţie de interese ale unor autorităţi locale şi judeţene.
Refuzul de a-i primi pe preoţi în audienţă, uneori preoţii stând ore întregi sau chiar zile pe holurile palatului episcopal. Preoţii care au în parohii litigii sau alte divergenţe cu greco-catolicii nu sunt primiţi deloc.
În data de 31 octombrie 2007 a avut loc, la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, o întrunire de dialog între reprezentanţi ai celor două episcopii ortodoxe şi greco-catolice din Bihor. Din partea ortodocşilor au fost prezenţi PS Sofronie Drincec şi protopopii din cuprinsul eparhiei, precum şi preoţi din parohiile cu litigii şi alte probleme cu greco-catolicii. În cadrul acestei întruniri s-a hotărât ca cei doi ierarhi Orădeni să ofere un exemplu de slujire împreună de Boboteaza şi de Paşti, ca acest exemplu sa fie urmat apoi de preoţii şi credincioşii ortodocşi. Printre sugestiile făcute cu acest prilej, de către PS Sofronie a fost şi aceea de a se retroceda o biserică acolo unde sunt două chiar dacă această biserică a fost câştigată în instanţă de către ortodocşi. Tot cu această ocazie l-a umilit public pe egumenul schitului Huta, ieromonahul Eftimie Mitra, dând satisfacţie părţii greco-catolice deoarece acesta nu a acceptat să primească binecuvântarea episcopului greco-catolic şi a încercat să pună în discuţie problema litigiilor dintre cele două biserici.
Atitudinea virulentă însoţită de ameninţări faţă de ierarhii şi marii duhovnici ai României care se împotrivesc ecumenismului. Această atitudine a manifestat-o public cu ocazia ultimei conferinţe preoţeşti susţinută la Protopopiatul Ortodox Beiuş în data de 13 noiembrie 2007. Conferinţa respectivă a fost transformată într-un monolog şi în acelaşi timp o pledoarie pentru ecumenism şi înnoire în Biserică.
Ca o demonstraţie a principiilor ecumeniste şi a pactului tainic dintre PS Sofronie şi omologul său greco-catolic de Oradea, în data de 06 ianuarie 2008 a săvârşit împreună cu acesta slujba de sfinţire a Agheasmei Mari, derutând şi smintind prin aceasta atât preoţii cât şi credincioşii din cuprinsul eparhiei.
PS Sofronie a dezvoltat la un nivel exacerbat cultul personalităţii.
După întrunirea comisiei de dialog de la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea, greco-catolicii au luat avânt şi consecinţele acestei trădări din partea episcopului s-a manifestat cel mai elocvent în cazul retrocedării silite a bisericii de la Vălanii de Beiuş, Prisaca, Grădinari (Negru) şi altele.
Conflictul de la Vălani de Beiuş a atins, prin gravitatea evenimentelor desfăşurate, cote inimaginabile şi a luat o amploare care depăşeşte imaginaţia oricărui om de bună credinţă, la limita gestului extrem al vărsării de sânge datorită neimplicării PS Sofronie, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Balint, care nu a fost alături de preoţii şi credincioşii care apărau biserica, preferând să participe la un maslu de obşte în comuna Budureasa. Pe toată perioada acestei zile de asediu (Duminica a treia din Postul Mare), pe buzele oficialităţilor şi a conducerii forţelor de menţinere a ordinii (jandarmerie, trupe speciale, SRI, Poliţie etc.), reprezentate la cel mai înalt nivel din judeţ, era un singur cuvânt: „PS Sofronie, vinovat de acest conflict”. Pentru a argumenta această acuzaţie dam mărturia pr. Gabriel Avram din Pocola care a fost mediator împreună cu alţi preoţi prezenţi la faţa locului, între trupele speciale de intervenţie şi reprezentanţii Episcopiei Greco-Catolice, pe de o parte şi credincioşii din sat, pe de altă parte. Pr. Gabriel a fost martor unei convorbiri telefonice între, şeful de dispozitiv al trupelor speciale, inspector şef Liviu Popa şi PS Sofronie. În această convorbire, inspectorul şef cere un sfat de detensionare a situaţiei, iar ca răspuns PS Sofronie îl îndeamnă să intre în forţă peste preoţii şi credincioşii care se opuneau ocupării cu forţa a bisericii de către greco-catolici.
Ca urmare a unor promisiuni publice şi nerespectate, unele televizate, a contribuit la scăderea respectului şi încrederii credincioşilor în ierarhia bisericii. În acest sens dăm următoarele exemple:
1)-La prima vizită pe care a făcut-o la Seminarul Teologic Ortodox din cadrul Liceului Pedagogic Nicolae Bolcaş din Beiuş a promis profesorilor şi elevilor acestei instituţii că nu va permite desfiinţarea seminarului care fusese mutat in mod ilegal la Oradea, iar în toamna anului 2007 a refuzat să aprobe cifra de şcolarizare pentru clasa a noua începând cu anul şcolar 2008-2009. în momentul de faţă seminarul din Beiuş este supus autodesfiinţării existând în prezent doar trei clase, două terminale şi una de a unsprezecea.
2)-În cadrul unei conferinţe ASCOR susţinută la Beiuş a promis canonizarea martirilor ortodocşi, pr. Popa Flore, Găvruţa Petru, pr. Mihail din Sânmartin de Beiuş etc., ucişi de greco-catolici în anul 1744 în Ţara Beiuşului. Azi nu vrea să discute despre acest subiect.
3)-A promis credincioşilor ortodocşi din Beiuş că va reînnoi tradiţia înaintaşilor săi de a participa în fiecare an a doua zi de Paşti în Beiuş, dar n-a mai venit smintindu-i pe credincioşi. 4)-A mai promis că va face procesiuni cu preoţii şi credincioşii pentru susţinerea dreptei credinţe când aceasta va trece prin grele încercări ceea ce, după întrunirea de dialog de la Oradea din 31 octombrie 2007, nu sa mai întâmplat, etc.
În conducerea episcopiei s-a înconjurat de câţiva preoţi cu abateri morale care, prin viaţa lor, nu au credibilitate în faţa preoţilor şi a credincioşilor. Aceştia fiind uşor şantajabili.
În episcopia Oradiei domneşte un regim de teroare şi neîncredere neexistând comunicare între conducerea episcopiei şi preoţi.
PS Sofronie îl susţine pe protopopul Beiuşului deşi majoritatea preoţilor sunt nemulţumiţi de el deoarece a urmărit întotdeauna interese strict personale folosindu-se de Biserică în detrimentul ei şi a preoţimii din protopopiatul Beiuş.
Drept urmare a celor menţionate mai sus, o mare parte a preoţilor din protopopiatul Beiuş, sunt nemulţumiţi şi profund dezamăgiţi de activitatea şi atitudinea PS Sofronie, simţindu-se abandonaţi şi trădaţi de acesta. În acelaşi timp, gândindu-ne la viitor cu teamă, că fiecare moment de grea încercare pentru Biserică va putea fi un nou episod „Vălani”, riscând prin aceasta să ajungem victimele indiferenţei a celor care ar trebui să vegheze la bunul mers a Bisericii noastre străbune pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre păstorire.
Prezentul document conţine patru pagini.

Vă alăturăm semnăturile preoţilor care au întocmit acest memoriu.

Fostul mitropolit ortodox Corneanu va fi judecat azi

Sinodul Permanent - Patriarhul si Mitropolitii, plus 3 episcopi: IPS Nifon, PS Ioan, PS Sofronie (el insusi un eretic) - reunit la Neamt inainte de intronizarea Mitropolitului Teofan la Iasi dezbate astazi, vineri, 6 iunie, cazul fostului mitropolit ortodox Nicolae Corneanu, fost informator si fost membru al Comisiei Tismaneanu, care a cazut in erezie prin impartasirea cu catolicii si greco-catolicii.
Gestul sau a declansat vii reactii in sanul Bisericii, mari duhovnici ai Ortodoxiei romanesti, ca parintele Iustin Parvu sau preacuviosul parinte Arsenie Papacioc, condamnand actul si solicitand judecarea de urgenta a cazului Corneanu. Asociatia Sfantul Daniile Sihastrul si Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) au organizat dezbateri care au adus noi detalii privind gestul mitropolitului de Banat, inclusiv marturia acestuia, in care recunoaste actul si considera ca n-are de ce sa-i para rau.

Redau aici intreaga problematica, dupa cum a fost prezentata de Razbointrucuvant.ro, Ortodox Media si alte surse:

Intervenţia telefonică a ÎPS Nicolae Corneanu la dezbaterea cu tema „Mitropolitul Nicolae şi consecinţele gestului său: forţarea unităţii sau abandonarea identităţii?” organizată de AZEC (Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini), la 4 iunie:
Intreaga dezbatere publica organizata de AZEC poate fi descarcata de la acest link: http://www.ortodoxradio.ro/arhiva/alte/radio-azec-4-iun.mp3- va recomandam sa ascultati integral dezbaterea, este foarte interesanta, pe alocuri incendiara (a se vedea la finalul acestui articol care sunt si impresiile noastre)
Mai jos, aveti transcrierea interventiei telefonice a IPS Nicolae, realizata de o sora duhovniceasca:
Razvan Bucuroiu:
- Înaltpreasfintia Voastra, este adevarat ca v-ati impartasit la Biserica Greco-Catolica din Timisoara acum doua duminici?
- Da, este perfect adevarat. Am fost invitat de catre confratii greco-catolici la sfintirea unei noi biserici de aici, din orasul Timisoara. In momentul cand s-a facut impartasirea credinciosilor, m-a impresionat multimea de credinciosi care, toti, alaturi evident de preotii care erau de fata, au cerut sa fie si ei impartasiti. Printre acei credinciosi erau nu numai greco-catolici, ci si ortodocsi, pentru ca in zona respectiva traiesc mai multi ortodocsi decat greco-catolici. Dar, sigur, solemnitatea si serviciul religios a fost [sic!] al greco-catolicilor. In momentul cand s-a impartasit toata lumea, repet din nou [sic!], am fost impresionat, emotionat de modul cum toata asistenta, toti participantii la serviciul religios s-au apropiat de preotii care cuminecau, ca sa primeasca si ei Impartasania. Am simtit un sentiment de…, daca pot spune asa, fratietate fata de obstea de credinciosi care erau nu numai greco-catolici, repet, ci si ortodocsi si printr-un gest spontan, m-am apropiat si eu de cei care se impartaseau si m-am impartasit si eu alaturi de ceilalti. Sigur ca trebuia sa reflectez la consecintele sau comentariile care erau previzibile pe aceasta tema, dar a fost un gest spontan de fratietate pe care in acel moment l-am simtit, sa zic asa, necesar sa il fac si eu, alaturi de toata obstea care se afla atunci la acel serviciul religios. Imi pare rau ca am dat in felul acesta posibilitatea unor comentarii, din cele mai, sa zic asa,.. negative, dar pentru mine, ca si om al lui Hristos si al lui Dumnezeu, a fost un gest de fratietate. Pe langa toate, in acel moment mi-am adus aminte de foarte multele intruniri ecumenice la care luam si eu parte in trecut si la care se dezbatea, pe vremea aceea, un document care se chema „Botez, Euharistie si comuniune“. Sigur ca pe plan ecumenic am fost toti de acord ca e necesar sa ne apropiem unii de altii si sa recurgem la tot ceea ce se poate pentru a manifesta fratietatea dintre marile confesiuni crestine.
- Inaltpreasfintia Voastra, dupa ce emotia a trecut, va pare rau pentru acest gest?
- Sincer sa spun, nu-mi pare rau, doar ca regret ca am dat prilej la comentarii din cele mai felurite si, majoritatea, destul de negative. Ar fi trebuit sa calculez foarte bine gestul care l-am facut atunci, dar a fost un gest spontan si, sa zic asa, o comuniune in Hristos pe care am simtit-o, alaturi de ceilalti crestini, pentru ca sunt cu adevarat crestini si ei. Nu ne desparte in fond nimic decat pe plan jurisdictional - acceptarea primatului papal, pe care, sigur, noi o privim cu alti ochi si din alt punct de vedere - dar incolo nu este nici un fel de deosebire intre noi, ne asemanam si ne indentificam din toate punctele de vedere.
Teologul Radu Preda de la Cluj:
- Am vorbit si eu cu cativa prieteni timisoreni, artisti, oameni ai Bisericii, chiar si teologi, unul dintre ei chiar preot, care au inteles - si inteleg marturia pe care ati depus-o aici, in fata noastra - ca a fost un gest personal, a fost, daca vreti, o “comotie” a unei persoane care in mijlocul unei comunitati rugatoare, practic nu a putut refuza invitatia de a duce pana la ultima consecinta aceasta stare de comuniune. Va inteleg foarte bine, din punct de vedere psihologic, daca vreti. Insa intrebarea este urmatoarea: Dvs erati acolo ca Mitropolit al Banatului. Practic reprezentati Biserica locala. Cum le veti raspunde timisorenilor sau banatenilor si, prin extrapolare, nu fantezista, ci foarte reala, ortodocsilor - nu numai romani (stirea aceasta a facut deja inconjurul lumii panortodoxe) - cum veti raspunde astfel incat sa ia partea buna, daca exista una, din acest gest, astfel incat sa evitam, pe cat posibil, ca acest capitol al dumneavoastra sa ramana de fapt o sminteala. In ce masura aveti la indemana criteriile teologice incat sa faceti distinctia intre un gest personal, constructiv, profetic, il numim cum vreti si, pe de alta parte, o sminteala care, pana la urma urmei, stiti ce ne costa, Inaltpresfintite? Ne costa o polarizare inutila in interiorul Bisericii intre ecumenisti si traditionalisti. Daca presa pana acuma miza pe o polarizare, de obicei miza prosteste, din lipsa de cunostinte, din graba, din superficialitate, iata ca acum eu ca teolog si om al Cetatii, vad ca practic nu mai am raspunsuri. Intr-adevar avem de a face cu o polarizare in Biserica. Deci cum raspundeti la acest tip de nu de lectura negativa, ci realmente de receptare?
- Ca raspuns la aceasta intrebare as vrea sa va relatez ca, fara a fi fost provocat, Duminica urmatoare, in Catedrala noastra Mitropolitana, la sfarsitul Sfintei Liturghii, m-am adresat credinciosilor relatandu-le cele ce s-au intamplat. Nimeni nu mi-a cerut o explicatie, dar pentru ca am aflat eu de comentariile care se faceau, sa zic asa, in afara, m-am adresat credinciosilor, relatandu-le ceea ce s-a intamplat. Si va marturisesc ca reactia crediniciosilor - catedrala a fost plina - a fost o reactie pozitiva, in sensul ca numai ca nu m-au aplaudat. Eu i-am rugat sa nu faca niciun astfel de gest, dar incepusera sa aplaude. Si le-am spus ca ii rog ca in Biserica sa nu faca asa ceva! Dar reactia lor a fost pozitiva. Si daca imi permiteti, exista un sentiment de fratietate - acuma, la ora actuala, i se zice ecumenism, eu ii zic de fratietate, care l-au simtit mereu, tot timpul credinciosii din zona in care imi desfasor eu activitatea, ca sa nu zic din Banat si au fost, permiteti-mi sa spun, incantati de gestul meu. Am primit si reactii in scris, am fost vizitat de credinciosi care toti mi-au adresat cuvinte de apreciere. Asta a fost reactia credinciosilor, pentru ca m-ati intrebat de pozitia lor.
- Si credinciosii care vor continua sa va intrebe cum vedeti pastoral situatia? Pentru ca daca acei credinciosi care vad in asta o sminteala, cum le raspundeti acelora? Nu celor care, sa zicem asa, sunt fani ai intercomuniunii, ci celor care au nelamuriri teologice? Pentru ca inteleg ca Dvs aveti o viziune foarte coerenta, o inteleg, fara sa o pot accepta, bineinteles, integralitatea ei, dar raspundeti acestora, pastoral? Ii puteti sfatui pe credinicosii Dvs. sa mearga la orice biserica, nu conteaza la care, pentru ca oricum Euharistia este peste tot aceeasi? Pastoral, ca pastor, ca Mitropolit al locului…
- …. nici nu le voi interzice, dar exista acest sentiment de comuniune intre credinciosii pe care eu ii pastoresc, sentiment (pe) care l-am imprumutat si eu de la ei, care ni l-am comunicat unii altora de ani de zile si acest sentiment il au si ei. N-am avut, sa zic asa, niciun cuvant de repros din partea nimanui, ci dimpotriva, cand unii dintre cei care au urmarit presa sau care au mai aflat cate ceva din comentariile care s-au facut, au venit la mine sa imi spuna: „Va laudam, va apreciem pentru tot ceea ce ati facut, va admiram!” Am ramas, va marturisesc, foarte emotionat de reactia aceasta a credinciosilor.
Parintele Visarion Alexa, de la Radio Romania Actualitati:
- Am rugamintea sa ne spuneti, va rog, daca puteti, cu ce v-ati impartasit cand ati facut gestul acesta, IPS Voastra?
- M-am impartasit cu ceea ce aveau confratii de acolo pregatit in potir. N-am cerut altceva. Nu atat Impartasania m-am dus sa o primesc de acolo, ci am voit sa demonstrez un gest de comuniune, nimic altceva. Oamenii au apreciat ca atare acest gest.
- Ce considerati Inaltpresfintia Voastra ca se afla in potirul, de pe altarul de acolo?
- Din punctul lor de vedere…
- Nu, nu, din punctul Inaltpreasfintiei Voastre de vedere… Ei stim ce cred, ce credeti Inaltpresfintia Voastra?
- Din punctul nostru de vedere daca imi permiteti sa spun teologic… Din punct de vedere teologic, intre Preotia, Tainele, Liturghia confratilor nu numai greco-catolici, (ci) si romano-catolici, noi recunoastem Taina Euharistica pe care o au si ei. N-am negat-o. A fost totdeauna privita aceasta o unitate de pareri, in ceea ce priveste romano-catolicii si greco-catolicii. Si, daca imi permiteti, as aduce aminte de un document care a fost adoptat inainte cu mai multi ani - e adevarat, prin intermediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor - care se numea „Botez, Euharistie si Preotie” si din punct de vedere teologic si ecumenic, noi am recunoscut aceste taine ale confratilor nostri. Asta este din ce stiu eu, din punct de vedere teologic.
Danion Vasile:
- Deci Sfintia Voastra, considerati ca v-ati impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos…?
- Da, da!
- …conform documentului pe care l-ati invocat…
- Da.
- Mitropolitul Hierotheos Vlachos, ca multi alti ierarhi de seama ortodocsi contesta documentul respectiv. Mitropolitul Hierotheos Vlachos afirma: „Papistasii nu au preotie, nici taine. Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat in afara Bisericii. Iar Papa, cu toti clericii Vaticanului, nu sunt urmasi ai apostolilor. Nu au predania si succesiunea apostolica.” Preasfintia Voastra, ati afirmat despre greco-catolicism, in interviul pe care l-ati dat”Formulei As”: „Crearea Bisericii Greco-catolice a fost o necesitatede ordin istoric pentru romani”. Sfintia Voastra considerati ca a fost necesitate, in timp ce Sfintii Bisericii Ortodoxe au spus cu totul altceva. De exemplu, Sfantul…
- Eu pun problema din punctul de vedere al Ardealului si al romanilor ardeleni, care aflandu-se sub ocupatie straina au vazut in Roma un fel de salvare a originii noastre latine si latino-dacice.
- Perspectiva Sfintiei Voastre, ma iertati, e diferita de perspectiva traditionalista, ortodoxa. Sf Paisie Velicicovski spunea asa: „Uniatia e o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica, rimeneasca. Uniatia este inselaciunea diavolului si-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie…“. Intrebarea: Cum va raportati la invatatura Sfintilor care sunt foarte categorici? Tocmai a fost canonizat Sfantul Atanasie Todoran, care l-a oprit pe fiul sau sa primeasca Impartasania apostata, intrucat Sfintii Parinti spun ca impartasirea de la eretici este partasie cu diavolul?
- Aceasta a fost, sa zicem, pozitia unora din credinciosii ardeleni care identificau catolicismul, nu atat greco-catolicismul, ci catolicismul cu maghiarismul. Si pentru ca exista ocupatia maghiara care, cunoastem, a avut consecinte negative in constiinta romanilor ardeleni, ei au identificat catolicismul, la vremea respectiva, cu maghiarismul. Dar lumea a evoluat si la ora actuala, iata noi avem relatii foarte bune si cu Ungaria si cu alte comunitati care nu sunt, sa zicem,… romanesti. Lumea a evoluat, istoria a evoluat si cred ca la ora actuala nu ne mai putem intoarce la, sa zicem, perceptiile care le-au avut oamenii in momentul cand istoria era cu totul alta decat cea de astazi.
Remus Radulescu, de la Radio:
- Parinte Mitropolit, vi s-a intamplat in activitatea dumneavoastra liturgica, sa acordati Sfanta Impartasanie unui alt credincios decat ortodox: adica unui greco-catolic sau unui catolic?
- Va marturisesc ca atunci cand slujesc, si puterile fizice ma ajuta, impartasesc si eu pe toti credinciosii.
- Fara sa-i intrebati…
- Nu l-am intrebat pe niciunul nici macar daca s-a spovedit. Pentru ca daca a venit sa ceara Sfanta Impartasanie, am considerat ca aceasta dorinta de a fi impartasit cu Trupul si Sangele Mantuitorului… e bine s-o satisfac.
- Dar vreun cleric din Mitropolia dumneavoastra de alta confesiune - greco-catolic sau romano-catolic - participand sau asistand la o Liturghie ortodoxa s-a impartasit vreodata?
- Nu, nici nu i-am cerut nimanui…
- Nu neaparat, zic, nu s-a intamplat?
- Nu s-a impartasit, pentru ca… nu se punea problema, n-au cerut oamenii, n-au simtit nevoia… Fiecare si-a urmat drumul lui… Asa cum si eu imi urmez drumul meu, n-am facut nicio concesie nimanui din punct de vedere dogmatic sau din alte puncte de vedere… Sunt ortodox, raman ortodox pana la moarte si nu pot sa fiu altceva.
Razvan Bucuroiu:
- Multumim foarte mult, IPS voastra. Acestea au fost cele cateva intrebari pe care ziaristii si cei prezenti voiau sa vi le adreseze… Eu as vrea sa va mai intreb un lucru, daca ingaduiti:
- Va rog…
- Va asumati pana la capat toate consecintele acestui gest? Si in plan personal si…
- Evident ca da… N-am incotro, l-am facut si nu pot sa-l reneg. E o realitate pe care o recunosc si.. daca va fi sa trag niste consecinte negative, cu voia lui Dumnezeu, le voi trage acele consecinte“.

Preluat de la LaurentiuDumitru.ro

Comentariu pe RazbointruCuvant.ro:

P.S.: Impresii personale fugare dupa ascultarea intregii dezbateri:
De nota 10 (dupa parerea noastra) interventiile (izvorate dintr-o angajare duhovniceasca sincera, personala), ale lui Razvan Codrescu, Danion Vasile si ale parintilor Visarion Alexa si Dan Badulescu - deranjante multora de acolo pentru “radicalism” si “duritate”, adica prin… intemeierea - desueta - pe Sfintii Parinti si pe canoane si prin faptul ca si-au manifestat niste convingeri si atitudini ortodoxe ferme.
Ne-a bucurat sanctionarea cvasi-unanima si categorica a fatarniciei si lipsei totale de onestitate a pozitiei oficiale greco-catolice (vezi mai jos).
Am ramas intristati de confuziile, indoielile sau lipsa de coerenta si consecventa a celor mai multi participanti in privinta problemei validitatii Tainei Euharistiei la catolici.
“Seninatatea” si “ingenuitatea” raspunsurilor stupefiante date de IPS Nicolae au fost supuse unor indreptatite critici sfichiuitoare, facandu-se frecvente aluzii chiar la varsta si posibila lipsa de discernamant a acestuia. A fost taxat mai mult decat orice caracterul iresponsabil al unui gest individual cu caracter sentimental, “emotional”, desprins de unitatea Bisericii din care face parte. Cum a spus ironic Radu Preda, prin IPS Nicolae, acum “curentul emo” a intrat si in Biserica
Surprinzatoare in mod placut - desi nu pana la capat! - marturisirea dogmatica si delimitarile nete, facute cu delicatete si in duhul cel bun de parintele decan al Facultatii de Teologie din Bucuresti, Stefan Buchiu, care a parut foarte realist si onest in evaluarea “dialogului ecumenic” si a pus accentul pe deosebirile dogmatice ireductibile intre ortodocsi si catolici, pe aberatia teoogica a “intercomuniunii” fara existenta unei marturisiri comune de credinta, afirmand inclusiv caracterul eretic al lui Filioque.
Din pacate, in rest, multe deceptii (incepand cu Cristian Tabara si Dan Micu - surprinsi intr-o penibila atitudine panicata (mai mult decat bizara frica acestora in fata libertatii de expresie si insistenta pe ideea comunistoida de “a sta linistiti” si a nu face presiuni sau de a nu exprima opinii personale categorice!), de scrupulozitate procedurista si autori ai unor halucinante demonstratii de ignoranta in materie teologica si duhovniceasca, fiind vadita disperarea angajarii lor neconditionate pro-Nicolae Corneanu, pro-ecumenism si pro-aggiornamento in Biserica!), apoi mult intelectualism “teologic” steril si relativizant, subordonat socotelilor omenesti si tendintelor moderniste, de aceea zamislitor al unui discurs alunecos si contradictoriu, neaparat “optimist”, “echidistant” si atoate-conciliant cu orice pret (si ne referim in primul rand la locvacele teolog clujean, Radu Preda, “dedulcit” si el peste masura la duhul nihilist al acestor vremuri si riscand a anula atat atitudinile sale ferme de “pus degetul pe rana“, cat si o parte dintre argumentele sale foarte pertinente).
Trebuie remarcata insa si obraznicia nemasurata cu care Nicolae Corneanu afirma sus si tare ca va fi ortodox pana la moarte. Atitudinea lui Corneanu da dovada nu de laxism dogmatic, ci de o stare afectiva surescitata si menita sa suresciteze, care nu ne poate face sa nu ne gandim la fenomenul de indracire sau de cel al sugestionarii in masa. Dulcegaria cu gust de moarte ce se revarsa de pe buzele tristului nostru episcop apostat este imbinata, stiintific, cu o emotivitate prin care acesta devine, in proprii sai ochi si in ochii celor pe care ii vrajeste, de-a dreptul martir al “fratietatii!” De altfel, un alt aspect important este si reinventarea limbajului ecumenistilor, constienti ca miscarea lor era prea rasuflata, prea obosita si perceputa ca ceva politic. Aveau nevoie de reinsufletire, de o revitalizare, iar aceasta a venit prin gestul “emotiv” al lui Corneanu. Aveau nevoie de astfel de gesturi “informale”, “profetice”, de putina magie, de vraja si “culoare” ca sa se resusciteze cadavrul. Si de un limbaj nou. Asa, ecumenismul nu mai este ecumenism, ci fratietate. Adevarul, am vazut intr-un comunicat dat la timp de catolici, este de fapt caritate si fratietate, adica iubirea lor otravita si gaunoasa. Totul se duce pentru a insela, pentru a amagi, pentru a pacali lumea, a o vraji, a excita emotivitatea si manipula constiintele si cugetele celor care nu stau drept in credinta.
Se vede, din pacate, din ansamblul discutiilor, cat de mult ne-am indeparat de trairea in Duh si in Adevar si cat de putin mai reprezinta pentru noi astazi, cei atinsi de trufia mintii atoatecunoscatoare, cuvantul Sfintilor Parinti ai Bisericii… Parintii nostri duhovnicesti - care altadata reprezentau vocile Duhului - au ajuns fie sa fie luati peste picior, fie sunt ignorati dezinvolt. Deh, ce ne mai trebuie Parinti, ce ne mai trebuie cuvant al Duhului, daca avem desteptaciune omeneasca…Sa nu ne mai miram atunci ca intre noi nu exista unitate, ca suntem atat de dezbinati! Unitatea adevarata vine numai de la Duhul Sfant si pleaca acolo unde precumpaneste trufia mintii. (Razbointrucuvant.ro)

Comunicat al Vicariatului greco-catolic Bucuresti

La invitatia Dl. Razvan Bucuroiu, presedintele Asociatiei Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC), de a participa la o dezbatere publica pe tema "Mitropolitul Nicolae si consecintele gestului sau: fortarea unitatii sau abandonarea identitatii" la Centrul de Presa al Radiodifuziunii Romane incepand cu orele 13.00 miercuri 4 iunie a.c., Vicariatul de Bucuresti, justificand absenta de la aceasta dezbatere, a emis urmatorul
COMUNICAT
VICARIATUL DE BUCURESTI al Arhiepiscopiei greco-catolice de Alba-Iulia si Fagaras

str. Sirenelor 39050855 Bucuresti

tel. /fax (021) 4107356

e-mail: vicariatbucuresti@yahoo.com
Nr. 1/02.06
Comuniunea dintre Biserici presupune celebrarea Sfintei Liturghii la acelasi altar si impartasirea din acelasi potir. Suntem constienti ca exista inca divergente teologice care trebuie sa-si afle rezolvarea inainte de a se putea restabili deplina comuniune intre Biserica catolica si Biserica ortodoxa.
Dupa cate stim Inalt Preasfintitul Nicolae, mitropolitul ortodox al Banatului, nu s-a pronuntat public referitor la gestul impartasirii sale la Sfanta Liturghie greco-catolica celebrata la Timisoara, duminica 25 mai a.c. Credem ca orice discutie asupra acestui fapt presupune avizul sau prezenta IPS Sale sau al unui purtator de cuvant al sau. De aceea participarea partii greco-catolice, la intalniri care sa analizeze acest gest concret, personal, al caror motivatii profunde nu au fost expuse public, nu este bine venita.
Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, pentru cazuri particulare, motivate de intemeiate dispozitii sufletesti, respecta libertatea si dorinta personala a fratilor ortodocsi de a se impartasi la Sfintele Liturghii greco-catolice.
Bucuresti, 2 iunie 2008
SecretariatulVicariatului de Bucurestial Arhiepiscopiei greco-catolice de Alba-Iulia si Fagaras
* * * *
Comunicatul Memorandistilor greco-catolici referitor la impartasania IPS Nicolae in cadrul unei Liturghii greco-catolice la Timisoara: http://www.greco-catolica.org/a357-La-Timisoara-s-a-intamplat-o-minune.aspx
Reactia Patriarhiei Romane vis-a-vis de acest eveniment poate fi gasita la urmatoarea adresa: http://www.greco-catolica.org/a358-Patriarhia-Romana-face-precizari-in-legatura-cu-impartasania-IPS-Corneanu-in-cadrul-unei-liturghii-greco-catolice-la-Timisoara.aspx
Pozitia oficiala a Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica: http://www.greco-catolica.org/a359-Comunicat-al-Bisericii-Romane-Unite-cu-Roma-Greco-Catolice-referitor-la-evenimentul-de-la-Timisoara.aspx
Interventia telefonica a IPS Nicolae Corneanu in care ofera lamuriri cu privire la gestul sau de a se impartasi in cadrul unei Liturghii greco-catolice: http://www.greco-catolica.org/a363-Interventia-telefonica-a-IPS-Nicolae-Corneanu-la-dezbaterea-AZEC-in-care-ofera-lamuriri-cu-privire-la-gestul-sau-de-a-se-impartasi-la-greco-catolici.aspx

Parintele Arsenie Papacioc: miscarea ecumenista este o miscare satanica

Interviu cu Părintele Arsenie Papacioc
- Preacuvioase Părinte Arsenie, ce părere aveţi despre evenimentulcare a avut loc recent în Banat? Mitropolitul Nicolae Corneanu s-aîmpărtăşit de bunăvoie şi nesilit de nimeni într-o bisericăgreco-catolică din Timişoara…
-Părinte, ce părere să am? O părere negativă, pentru că gestulMitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci estedemonstrativ. Mă exprim şi ceva mai mult: nici măcar un recunoaşte,după ce a fost fotografiat, de unde se vede că el însuşi se considerăvinovat. Consider că este o batjocură ceea ce a făcut MitropolitulNicolae Corneanu. Habar nu are că este ortodox! A fost comunist şi nuorice fel de comunist, ci unul vândut comuniştilor. Este şi rămâne ocăpetenie comunistă. Referitor la apostazia sa, am primit veşti şi dinGrecia. Grecii ăştia, domnule, le ştiu pe toate, sunt foarte atenţi.Sinodul BOR, însă, nu a dat nici un răspuns. Sinodul nostru tace. Arfi cazul să se trezească şi să ia o măsură. Nu sunt de părere să se iao atitudine de jos în sus, pentru că riscăm să ne risipim forţele,care ne sunt atât de necesare într-un moment de mai mare eficacitate…
- Preacuvioase, consideraţi că Mitropolitul astfel s-a lepădat deortodoxie şi că ar trebui imediat să fie depus din treapta demitropolit?
- Nu sunt eu în măsură să dau un răspuns la această întrebare. Avem înacest sens Sfântul Sinod, care pretinde că încă nu este depăşit.Mitropolitul Corneanu este cel mai în vârstă arhiereu la noi (mai învârstă decât el a fost Patriarhul Teoctist, care deja a murit).Personal îl consider un alintat, nici măcar un copil (pentru că unuicopil îi poţi găsi o scuză). Să nu credeţi că am ceva personal cu el.Dimpotrivă, îi purtam un profund respect.
Îmi aduc aminte o întâmplare, când eram la Palatul Patriarhal (după cemă eliberasem din închisoare). Povesteam, pe coridoarele palatului, cuun preot, care era un fiu duhovnicesc de-al meu. Eram bărbierit,pentru că abia mă eliberasem din închisoare… Deodată, un părinteînalt, tânăr, a trecut prin holul patriarhiei, s-a oprit, s-a uitat lamine, m-a sărutat şi a plecat mai departe. Nu ştiam cine e. Apoi amaflat că era Mitropolitul Banatului. De atunci i-am purtat respect ca,de altfel, tuturor Mitropoliţilor…
- Care ar fi cea mai potrivită modalitate de a linişti evenimentul?Care ar fi cea mai bună atitudine?
- Autoritatea cea mai mare o are Sinodul. Fără o decizie oficială dinpartea Sfântului Sinod, orice iniţiativă a unui grup de trăitorirămâne doar o reacţie izolată şi poate fi chiar dăunătoare, pentru căpune în pericol credibilitatea Bisericii, şi aşa discreditată demulţi. Din punct de vedere strategic, e o greşeală în momentul de faţăsă se atace, pentru că nu este vorba de un simplu ins, ci de unmitropolit care face parte din sânul sinodului. În plus nu e încămomentul să ne dăm pe faţă, pentru că demascăm valorile şi, apoi, vaşti duşmanul unde să atace. Sinodul trebuie să ia o măsură. Dar, din păcate, sinodul nostru doarme. Mă aştept, totuşi, să aibă o reacţiefermă, înţeleaptă. Până la urmă, oricum adevărul va birui, iarsinodalii care acum se tem să ia o măsură vor rămâne nişte laşi, penicăieri….
Mitropolitul Corneanu, oricum, demult era cunoscut pentru abaterilesale bisericeşti (făcea Liturghie după Liturghie pentru copii, în aceeaşi biserică, ca la catolici, schimba doar masa. Caraghios, nu?!).Greşeli de genul acesta Sfinţia Sa are foarte multe, însă pe parcursul anilor s-au tot tolerat.
Şi acum nici măcar nu îşi recunoaşte greşeala, deşi a fost fotografiat. Un alintat.
- Care este părerea Sfinţiei Voastre despre ecumenism şi până undecredeţi că ar avea voie să ajungă această colaborare ecumenică – întreortodoxie şi alte confesiuni?
- Nu accept nici un fel de colaborare ecumenică, nici un fel deînceput, ce să mai vorbim despre sfârşit… Nu accept să păstrămlegătură. Suntem ortodocşi, şi o cirtă, o iotă, dacă se cedează, s-acedat tot, pentru că Hristos vrea de la noi să rămânem întregi.Dracul, în schimb, vrea să-i dai o unghie şi dacă i-ai dat-o, asta înseamnă că nu mai eşti stăpânul întregului, ci eşti doar o parte dinîntreg, pentru că adevărul nu se măsoară cu metrul. Ori cedezi mult,ori cedezi puţin, e totuna, înseamnă că ai cedat tot.
- Înseamnă că mişcarea ecumenică o caracterizaţi ca pe o mişcare satanică, diabolică?
- Aşa este. O mişcare satanică, am şi spus lucrul acesta. Mi s-a pus şi o întrebare, în acest sens, în cartea pe care am scris-o „Singur Ortodoxia"… Şi am zis acolo: Toţi dracii sunt ai dracului! Asta-i…, nu ne putem juca cu adevărul, nu accept să se schimbe nimic, nici o iotă, nimic! Catolicii de ce au schimbat crucea, dogmele, canoanele,considerându-se fără de nici o greşeală după teoria lor, infailibili, prin ei înşişi? Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi drept slăvitor, drept cinstitor. Aceasta e părerea mea.
Eu personal aştept o Hotărâre din partea Sinodului, însă din păcate, Mitropolitul Bartolomeu Anania se pare că a rămas cam singur.
Nimeni nu îşi doreşte moartea, însă sunt situaţii în viaţă când e mai bine să mori decât să faci compromisuri. Iertaţi-mă, vă rog, însă aici vreau să îl parafrazez pe George Coşbuc, „cu-o moarte toţi suntemdatori", dar nu-i totuna ortodox să mori sau ecumenist vândut.
Ce ecumenism? Suntem de peste 2000 de ani în ortodoxie şi acum ne-amtrezit să facem plocoane Papei de la Roma! E mai mult decât o maregreşeală. Adevărul e mai presus de toate!
Fraţii mei, acum eu nu vă vorbesc ca un mare erou, ci mă rog luiDumnezeu să mă întărească în lupta mea de a rămâne ortodox. Dar în ceea ce mă priveşte, eu aşa gândesc, sub nici un chip nu am de gând să cedez. Ferească Dumnezeu!
Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.
Pentru că, dragii mei, dacă ar fi vorba să comparăm cele de aici cucele ce urmează după viaţa aceasta, e îngrozitor să te gândeşti căintri dincolo ca un trădător al adevărului!
Nu poţi să renunţi nici măcar la o unghie, este unghia mea! Putem săne prezentăm la Judecată cu ciuntiri, cum vine asta?! Eu sunt ortodoxnumai cu o mână, nu şi cu cealaltă? Dar să nu murim de mai multe ori,ci doar o singură dată! O luptă n-are nici un sens, dacă nu este spreo victorie sigură. De aceea trebuie gândită foarte bine strategialuptei. Când porneşti un război, trebuie să fii sigur de biruinţă, iarcel care biruie, întotdeauna, este doar Adevărul. Mă bucur că încă mai sunt oameni conştienţi şi maturi: atât în Rusia, Grecia, cât şi în ţara noastră care sunt capabili de o atitudine sănătoasă. Deocamdată am pierdut o bătălie, nu şi războiul. Acestea sunt cuvintele mele şi aceasta este părerea mea.

Mafiotilor Stoica-Sinescu le-a mai iesit o afacere judecatoreasca. Grupul de interese murdare uita insa ca de adevarata Judecata nu au cum sa scape

Acelasi lucru este valabil pentru intreaga gasca aparata de Stoica - respectiv capii sectei "invizibile": Liiceanu, Pataplesu, Berindei & Comp - si care pretinde de la mine si colegii mei despagubiri de - tineti-va bine! - 7 miliarde de lei: vreo 200.000 de mii de euro. Asta da "democrato-liberalism"! Este vorba de o bataie de joc jalnica la adresa dreptului in Romania si un abuz in cea mai crasa forma. Chestiunea e ca daca Justitia poate fi corupta in Romania de mafia lor organo-culturnica, nu acelasi lucru se va intampla la CEDO. Cat despre Judecata divina e de amintit doar ca Dumnezeu nu bate cu parul. Sa vedem cine va rade la urma...
BUCURESTI (MEDIAFAX) - Judecatoria sectorului 1 a decis ca patru jurnalisti de la Ziua si Gardianul sa plateasca in solidar daune morale de 100.000 de lei medicului Ionel Sinescu, in urma unei actiuni introduse de acesta in instanta, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, avocatul Valeriu Stoica.
"Judecatoria sectorului 1 a admis actiunea doctorului Sinescu si i-a obligat pe parati la plata in solidar a 100.000 de lei. Sentinta este atacabila cu apel", a precizat avocatul, partener fondator la Stoica & Asociatii, firma care l-a reprezentat pe Sinescu in proces.
El a spus ca medicul Sinescu a decis sa deschida actiune in justitie in urma unei campanii dusa de cele doua ziare si care a adus prejudicii "onoarei, demnitatii si imaginii personale" .
"Noi avem incredere in Justitie, cum au toti romanii, si nu sunt de acord cu decizia judecatorului. Vom actiona in consecinta, adica vom face recurs", a declarat pentru MEDIAFAX Mihai Palsu, publisher al cotidianului Ziua. Totodata, el a precizat ca decizia judecatoriei nu este foarte clara, pentru ca nu precizeaza ce sume trebuie platite de catre fiecare parte. "Nu e clara nici decizia in sine (...) pentru ca nu spune cat platim noi (Ziua, n.red.), cat Gardianul, cat jurnalisii. Dupa ce se vor lamuri avocatii vom vedea cum vom formula recursul", a mai spus Palsu.
"Nu comentez in niciun fel aceasta decizie. Va fi atacata in justitie. Pot sa va spun doar ca Justitia in Romania merge cum merge, la fel de bine ca sistemul sanitar pe care il reprezinta domnul Sinescu", a declarat pentru MEDIAFAX Val Valcu, membru al colegiului editorial al cotidianului Gardianul.
Dupa decesul Patriarhului Teoctist, din 30 iulie 2007, cotidianele Ziua si Gardianul au publicat o serie de materiale in care medicul Ionel Sinescu era acuzat ca a mintit in legatura cu interventia chirurgicala suferita de acesta. "ZIUA a reusit sa refaca cu surse de prima mana de la fata locului filmul integral al operatiei, mortii si musamalizarii acesteia personal de catre medicul chirurg Ioanel Sinescu si complicii sai. Anchetatorii trebuie sa stabileasca de ce apropiatii Patriarhului, care au stiut de internarea de duminica, si echipa, chirurg Ioanel Sinescu-anestezist Dan Tulbure, nu au suprimat administrarea medicamentului Plavix - un anticoagulant extrem de puternic care trebuia eliminat cu cel putin 72 de ore inainte de operatie", se spunea intr-un material publicat de Ziua vineri, 24 august 2007 ("Filmul mortii Patriarhului").
Patriarhul Teoctist a murit in urma unui stop cardiac suferit ca urmare a complicatiilor aparute dupa operatia de prostata la care a fost supus. Avea 92 de ani si in ultimii 20 de ani a condus Biserica Ortodoxa Romana.
Dupa moartea Patriarhului, Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti s-a autosesizat in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate in cazul acestuia, de catre doctorul Ioan Sinescu.
Ulterior, Consiliul Colegiului Medicilor Bucuresti a hotarat sa trimita dosarul spre analiza Colegiului Medicilor din Romania cu mentiunea ca nu a identificat nicio eroare medicala in interventia chirurgicala la care a fost supus Patriarhul Teoctist.
In 18 octombrie 2007, Comisia de jurisdictie a Consiliului National al Colegiul Medicilor din Romania a stabilit ca Ionel Sinescu si Dan Tulbure nu se fac vinovati de decesul Patriarhului Teoctist, acesta acceptand de bunavoie si in deplina cunostinta interventia chirurgicala (minciuna - nota mea). Totodata, procurorii au dispus, la jumatatea lunii octombrie, efectuarea, la Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici", a unei expertize medico-legale in dosarul in care sunt investigate imprejurarile care au condus la moartea Patriarhului Teoctist in urma unei interventii chirurgicale la prostata.
La inceputul lunii decembrie, procurorii Parchetului Judecatorie sectorului 2 Bucuresti au primit concluziile expertizei medico-legale dispuse in cazul mortii Patriarhului Teoctist, potrivit unor surse judiciare, acestea stabilind ca demersurile medicale au fost legale. (Indira Crasnea, Alexandra Buzas)

Adevarul despre moartea Patriarhului aici:

Noua noi Sfinti Romani

Manastirea Neamt a devenit, in ziua Inaltarii Domnului, centrul spiritual al tarii, peste 5.000 de credinciosi din toata tara participand la Sfanta Liturghie oficiata la Manastirea Neamt, urmata de canonizarea a noua sfinti care au trait in secolele trecute in aceasta zona.
Cei noua sfinti canonizati joi, dupa Sfanta Liturghie, sunt Cuviosii Simeon si Amfilohie de la Pangarati, praznuiti pe 7 septembrie, Chiriac de la Tazlau - pe 9 septembrie, Iosif si Chiriac de la Bisericani - pe 1 octombrie, Cuviosul Rafail si Parintele Partenie de la Agapia Veche - pe 21 iulie, Iosif de la Varatec - pe 16 august si Ioan de la Rasca si Secu - pe 30 august.

Referindu-se la insemnatatea momentului, directorul Seminarului teologic Neamt, Ioan Mihoc, a afirmat ca poate la sute de ani o data se intampla sa fie proclamati in acelasi timp noua sfinti. Parintele considera Manastirea Neamt drept ''cea mai importata institutie de cultura si spiritualitate a zonei nemtene, care a dat multi intelectuali, oameni de o sfintenie rara'', poate si datorita faptului ca in preajma a functionat o scoala teologica.

***

Cuviosii Simion si Amfilohie de la Pangarati, praznuiti pe 7 septembrie, s-au aratat oameni ai Duhului Sfant si au trait intre secolele XV-XVI, in Moldova, fiind considerati traitori de talia Cuviosului Daniil Sihastrul, sfetnicul Voievodului §tefan cel Mare.Cuviosul Simion s-a nascut in secolul al XV-lea intr-un sat de langa Piatra Neamt. El a intrat in obstea manastireasca de la Bistrita, dar sporind duhovniceste, s-a retras pe muntele numit Paru. Aici si-a facut o chilie din barne, petrecand in rugaciune. Se spune ce §tefan cel Mare a auzit de nevointa sa si i-a daruit bani pentru a inalta o o biserica cu hramul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, iar in jurul sau s-au adunat multi ucenici. Potrivit scrierilor bisericesti, cuviosul avea darul vindecarii bolilor. Ramasite din moastele sale au fost ingropate in Cetatea Sucevei.

Cuviosul Amfilohie de la Pangarati s-a nascut in anul 1487, in nordul Moldovei. §i-a inceput viata monahala la Manastirea Moldovita, apoi a devenit staret la Pangarati, conducand obstea monahala timp de 56 de ani. A fost unul dintre reperele spirituale ale Bisericii din Moldova. A murit in 1570, daruind credinciosilor din lumina pe care a strans-o in suflet prin rugaciune si ascultare.

Cuviosul Chiriac de la Tazlau s-a nascut la sfarsitul secolului al XVI-lea, intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan. De mic copil, fiind luat de parinti la sfintele slujbe de la Manastirea Tazlau, a simtit ca sufletul i se ''inaripeaza cu dumnezeiescul dor'', drept pentru care, luand binecuvantare parinteasca, a intrat din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau. A deprins viata monahiceasca in manastire, apoi a fost hirotonit diacon si preot, devenind in scurta vreme un iscusit povatuitor de suflete. Dorul de o nevointa mai aspra il face sa se retraga in pustnicie intr-o pestera pe un munte din apropierea manastirii, numit Magura Tazlaului, impreuna cu alti sihastri, unde a stat zeci de ani. Vazandu-se inconjurat de multi ucenici, peste treizeci, Cuviosul Chiriac a inaltat pe munte, alaturi de chilia sa, un mic altar de rugaciune, in care se ruga ziua si noaptea si unde marturisea pe fiii sai duhovnicesti. Atat monahii, cat si credinciosii de rand il cautau, minunandu-se de blandetea si intelepciunea sa, si pe multi a indreptat pe calea cea dreapta. El este considerat ctitorul duhovnicesc al Manastirii Tazlau. A trecut la cele sfinte in jurul anului 1660, avand mormantul in pridvorul bisericii manastirii.

Cuviosul Iosif de la Bisericani este cel dintai sihastru cunoscut in muntele Bisericanilor si intemeietorul manastirii cu acelasi nume. Plecat la Ierusalim, el s-a retras in Valea Iordanului, unde a ajuns, in cativa ani, sihastru vestit, intemeind, ulterior, prima comunitatea duhovniceasca romaneasca din Tara Sfanta.

Cuviosul Chiriac s-a retras intr-o pestera din muntele Simon, unde a trait singur, timp de 60 de ani. Vara si iarna petrecea pe munte cu trupul gol, in rugaciune curata, biruind cu puterea lui Hristos si neputintele firii si ispitele diavolului. Moastele lui au fost asezate in pestera in care a trait, unde mai tarziu a fost amenajat un paraclis in cinstea lui.

Cuviosul Rafail s-a nascut in satul Bursucani, din tinutul Barladului, fiind fiul unor parinti virtuosi si de neam bun. Ascultandu-si chemarea si purtand frica de Dumnezeu, el a venit la Agapia cu dorinta de a urma calea mult batatorita de sihastrii din veac si a fost uimit vazand viata aspra, rugaciunea si tacerea parintilor agapeni. Dupa indelunga pregatire, ucenicul s-a imbracat in hainele monahale si a primit numele Rafail, care inseamna ''Dumnezeu aduce vindecare''. n Condica Sfanta si in pomelnicele vechi este numit Fericitul Staret Rafail. Toti il priveau ca pe o icoana a virtutilor. Dupa trecerea la cele vesnice, ucenicii i-au dezgropat trupul si l-au gasit bine mirositor, motiv pentru care l-au asezat in biserica spre inchinare. Din intrega tara veneau credinciosii sa se inchine la sfintele sale moaste, mai ales la hramul Manastirii Neamt, cand avea loc pelerinajul la Manastirile Neamt, Agapia si Secu. La Agapia Veche, acest pelerinaj continua si in prezent, partidin aceste sfinte moaste fiind in unele manastiri din Moldova.

Parintele Partenie este considerat vrednic urmas al sihastrilor din Muntii Agapiei, el traind in aceste locuri in veacul al XVII-lea. Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care a cunoscut multi calugari cu inalta viata duhovniceasca din Moldova, il numara pe Cuviosul Partenie printre sfintii romani carora le-a urmarit viata. Parintele Partenie avea darul tamaduirii si se spune ca scotea demoni din oameni. Drept marturie a vietii sale sfinte este faptul ca, dupa trecerea la cele vesnice (1660), trupul fiindu-i dezgropat, a fost gasit intact. Se spune ca se faceau minuni la mormantul sau. La sfintele sale moaste veneau sa se inchine calugari si credinciosi de pretutindeni. Sfintele moaste ale Cuviosului Partenie au fost tainuite, odata cu ale Cuviosului Rafail. Ierarhul Ioan de la Rasca a trait in veacul al XVII-lea, fiind contemporan si chiar ruda cu Mitropolitul Varlaam al Moldovei. S-a nascut in tinutul Vrancei (pe atunci numit tinutul Putnei), din neam de razesi, intr-o familie de buni crestini, Gheorghe si Anastasia. Avand pilda rudei sale, Varlaam Motoc, tanarul Ioan a dorit sa-si dedice toata viata slujirii lui Dumnezeu, intrand in viata monahala. Aici, la Rasca, tanarul vrancean a fost calugarit de egumenul Agafton, in jurul anului 1630, primind la calugarie numele Ioan. n anul 1632, Varlaam a ajuns Mitropolit al Moldovei, iar la scurt timp l-a mutat pe calugarul Ioan de la Manastirea Rasca, la Manastirea Secu, dandu-i chilia sa, cartile si lucrurile pe care mitropolitul le pastra aici. Din anul 1674 si pana la fericita sa mutare la Domnul, in anul 1685, a pastorit Episcopia Romanului, ducand o viata pilduitoare: smerit, bogat in virtuti si aparator neinfricat al dreptei credinte. Cat timp a pastorit la Roman, a ctitorit Manastirea Mera, in tinutul sau natal, si a rectitorit Manastirea Varzaresti, in apropierea celei dintai. In anul 1685, fericitul Ioan a trecut la Domnul. El a fost inmormantat langa biserica mare de la Manastirea Secu, in partea de nord. Cuviosul Ieroschimonah Iosif s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania. In acea vreme a avut loc revolta romanilor ortodocsi din Transilvania, condusa de Cuviosul Sofronie de la Cioara, impotriva asupririi austriece si a Bisericii de Apus. Din cauza presiunilor religioase si politice, romanii statornici in credinta ortodoxa au venit in Moldova, intre care si familia Cuviosului Iosif. A cunoscut viata monahala din tinerete, alegand sa devina ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe cand se afla la Manastirea Dragomirna. Dupa anul 1785, Cuviosul Iosif a fost randuit sa puna bazele Manastirii Varatic, impreuna cu maica Olimpiada, iar mai apoi si Nazaria, ucenitele sale duhovnicesti de la Schitul Durau. Aici a devenit ctitor al celor doua biserici de la inceputul manastirii, al celei din lemn (1785) si apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul ''Adormirea Maicii Domnului''. A trecut la cele vesnice la 28 decembrie 1828, fiind inmormantat in pronaosul Bisericii ''Adormirea Maicii Domnului'', din Manastirea Varatic.

Ierarhul Ioan de la Rasca a trait in veacul al XVII-lea, fiind contemporan si chiar ruda cu Mitropolitul Varlaam al Moldovei. S-a nascut in tinutul Vrancei (pe atunci numit tinutul Putnei), din neam de razesi, intr-o familie de buni crestini, Gheorghe si Anastasia. Avand pilda rudei sale, Varlaam Motoc, tanarul Ioan a dorit sa-si dedice toata viata slujirii lui Dumnezeu, intrand in viata monahala. Aici, la Rasca, tanarul vrancean a fost calugarit de egumenul Agafton, in jurul anului 1630, primind la calugarie numele Ioan. In anul 1632, Varlaam a ajuns Mitropolit al Moldovei, iar la scurt timp l-a mutat pe calugarul Ioan de la Manastirea Rasca, la Manastirea Secu, dandu-i chilia sa, cartile si lucrurile pe care mitropolitul le pastra aici. Din anul 1674 si pana la fericita sa mutare la Domnul, in anul 1685, a pastorit Episcopia Romanului, ducand o viata pilduitoare: smerit, bogat in virtuti si aparator neinfricat al dreptei credinte. Cat timp a pastorit la Roman, a ctitorit Manastirea Mera, in tinutul sau natal, si a rectitorit Manastirea Varzaresti, in apropierea celei dintai. n anul 1685, fericitul Ioan a trecut la Domnul. El a fost inmormantat langa biserica mare de la Manastirea Secu, in partea de nord. ROMPRES/ (Victoria Vioara)
***

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI – ZIUA EROILOR, SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ A POPORULUI ROMÂN
În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Înălţării Domnului (5 iunie 2008) este şi ziua dedicată pomenirii eroilor neamului.
În această zi, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. Slujbele de pomenire vor fi oficiate după Sfânta Liturghie şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. Totodată, Legea 379/2003, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, Ziua Eroilor, potrivit tradiţiei, ca Sărbătoare Naţională a poporului român.