Saturday, November 14, 2009

VINTU s-a spalat pe maini de "Nasul" Rosca Stanescu si "analistul-Motorola" Bogdan Chirieac. Cei doi santajisti au fost exclusi de la Realitatea TV



Spuneam in editorialul meu de azi din Curentul, ca "Sorin Rosca Stanescu, “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, ar trebui sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid". N-au trecut nici opt ore de la publicarea lui si "fra-su lu' dracu'" - vorba lui Bogdan Chirieac - Sorin Ovidiu Vintu, si-a si precizat pozitia. Uite ce poate face puterea informatiei si a cuvantului liber. Pam-pam.

Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu, interzisi la Realitatea Tv
de D.G. / HotNews.ro
Sâmbătă, 14 noiembrie 2009, 18:12

Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu nu vor mai fi invitati in emisiunile Realitatea Tv. Decizia vine dupa ce "Curentul" a dat publicitatii o inregistrare a unei discutii care ar fi avut loc, la sfarsitul lunii septembrie, intre seful ANI, Catalin Macovei, si doi jurnalisti, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac. In stenograme se vorbeste despre mai multe documente cu care ziaristii amenintau sa-l compromita pe directorul ANI.

Cei doi jurnalisti au negat ca ar fi fost vorba de santaj.

"Doamnelor si domnilor, felul in care Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac inteleg, dar mai cu seama practica meseria aceasta nu are legatura cu felul in care noi o intelegem si practicam, cu regulile si cu principiile profesionale ale Realitatea TV. Drept urmare, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac NU VOR MAI fi invitati in studiourile Realitatea TV", a anuntat sambata prezentatorul jurnalului de la ora 18.00.

Presedintele ANI, Catalin Macovei, va fi invitat miercuri, la ora 11:00, la sedinta Consiliului National de Integritate (CNI), sa faca o informare pe tema inregistrarilor care au aparut in presa.

Alianta pentru Statul de Drept, formata din cinci organizatii neguvernamentale (alti mafioti - nota mea, VR) , a cerut joi convocarea de urgenta a Consiliului National de Integritate, care "poate cere revocarea presedintelui ANI" dupa aparitia in presa a inregistrarilor dintre Catalin Macovei, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac.

Clubul Roman de Presa a transmis, miercuri, un comunicat prin care dezaproba "conduita profesionala si umana a celor doi oameni de presa", Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac, in timp ce pe mai multe site-uri au aparut noi inregistrari si stenograme ale unor discutii cu seful ANI, Catalin Macovei.

Ziarul "Curentul" a publicat joi noi inregistrari cu discutii intre jurnalistul Bogdan Chirieac si seful ANI, Catalin Macovei, despre care sustine ca au avut loc in masina, in drum spre intalnirea cu Sorin Rosca Stanescu si dupa plecarea de la restaurantul din Snagov. Potrivit ziarului, din discutii ar reiesi ca jurnalistul Bogdan Chirieac ar fi stiut despre ceea ce ii va solicita Sorin Rosca Stanescu sefului ANI.

Presedintele ANI, Catalin Macovei, a reafirmat miercuri seara ca a fost santajat de Sorin Rosca Stanescu, spunand ca este convins ca institutiile abilitate ale statului vor face lumina in aceasta chestiune, desi a evitat sa precizeze daca a facut sau nu o plangere penala.

Friday, November 13, 2009

RONCEA: Cum mi-a reclamat Ambasada Statelor Unite santajul practicat de ZIUA si “Nasul” Rosca Stanescu (I)

Scris de Victor Roncea
Am aflat de la unul dintre ultimii cititori care i-au mai ramas “Nasului” expiratilor din Clanul santajistilor de la Snagov, Deleanu zis H15 zis Sorin Stanescu dupa sotia a doua zis si Rosca, cum ca milionarul parvenit din el si-ar fi permis sa afirme ca “leprele de fratii Roncea i-au ciugulit din palma”. Se pare ca varsta, alcoolul si esecurile in lant incep sa-si puna amprenta asupra discernamantului fostului ziarist, transformat dintr-un linge-blide la poarta lui Patriciu in cersetorul favorurilor lui Vintu si lustragiul lui Voiculescu.
Spre deosebire de el, dupa eliminarea mea intr-o maniera mizerabila de la Ziua, eu nu am ales sa atac visceral ziarul si conducerea lui suferinda dupa atatea operatii de liposuctie la creier si nici sa amenint cu distrugerea lui, dupa cum a facut el cu mine. Am considerat ca nu este cazul: ziarul Ziua se autodistruge oricum, in urma politicii dictatoriale anti-Basescu imprimate de Vintu, Rosca si sclavul lor mai mic, Pilsu, in dispretul respectului fata de adevar, meseria de jurnalism si familia odata unita de ziaristi ai Ziua.
Mi-a fost mila de colegii mei, chiar daca, din saracie materiala sau sufleteasca nu au indraznit sa sara in apararea mea, cum faceam odinioara cu totii, daca era cazul, fiind capabili sa intrerupem, daca vroiam, chiar si aparitia ziarului, de dragul cuvantului liber. Numai din dragoste fata de adevar si de fostii mei colegi, care au acceptat, umili, scuipatul unui fel de patronas din umbra la adresa mea, sunt obligat sa-l fac pe “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid.
Adevarul, pe care il stiu toti colegii mei de la Ziua, e ca “fratii Roncea” au fost singurii care l-au confruntat direct pe bietul alcoolist uzat, alegand libertatea cuvantului in pofida banului.
Primul a fost George, in timpul razboiului asupra Iugoslaviei, din 1999. Aflat sub bombardamentele executate impotriva civililor sarbi, cand, pentru prima oara dupa cel de-al doilea razboi mondial o capitala europeana era lovita salbatic cu bombe si rachete, George Roncea primeste un telefon de la H15, in plin atac. Aflat la un sprit cu unul dintre amploaiatii lui Patriciu de la varful serviciilor secrete pseudo-romanesti - remarcat pentru ca stia sa rupa bine bilete, pe vremuri, la Teatrul Mic -, Rosca ii ordona lui Roncea Sr sa nu mai trimita corespondente despre victimele din randurile civililor sarbi ci sa scrie numai despre albanezele violate vii sau moarte si apoi eviscerate de satrapii sarbi pentru a-si hrani cainii lupi. Cand George i-a replicat ca acestea sunt fatasme si dezinformari din cadrul razboiului informational practicat de fortele atacante, fapte inexistente si ca, dimpotriva, civilii sarbi sunt tintiti cu predilectie, vajnicul tele-ziarist a sarit din jacuzzi, chiar cu riscul de a-i varsa whiskey-ul partenerului de spume si curve, urland ca sa nu-l invete pe el meserie. Atunci George, politicos, l-a invitat sa vina alaturi de el si de maestrul Ion Cristoiu, cu care se afla – impreuna cu nu mai mult de doi corespondenti de presa din Romania -, pentru a se convinge singur. Turbat, Rosca l-a somat: ori scrii de albaneze violate ori te dau afara. Evident, George a ales, ca si mine, libertatea si adevarul, chiar daca ambele se aflau, ca si acum, sub bombe. Din toata presa romana, care mintea ca o morisca stricata alimentata de servicii – aceleasi care l-au sfatuit si indemnat pe Constantinescu sa semneze nenorocitul Tratat cu Ucraina – doar Ion Cristoiu l-a primit pe George, care a continuat sa scrie, liber, in paginile Cotidianului de atunci, singurul care indraznea sa publice adevarul. Asa si azi: razboiul presei mincinoase, al Ligii fripturistilor si santajistilor, s-a mutat din afara tarii in interiorul ei si tinteste de data aceasta proprii cititori, romanii si insesi institutiile fundamentale ale statului roman, incepand cu Presedintia Romaniei. Un singur ziar, Curentul, mai spune, in scris si integral, adevarul nealterat, insotit, uneori, de EvZ si de alte cateva voci, profesioniste dar reduse de dictatura mogulilor la exprimarea on line.
Cam asta ar fi cu “ciugulitul” in ce-l priveste pe George, caruia a trebuit sa-i duc bani si alimente la granita inchisa cu Serbia, ca unui puscarias, dupa ce “marinimosul” patron ii taiase toate fondurile, in plin teatru de razboi. Desigur, George, daca vrea, poate sa mai adauge destule amanunte, picante sau grotesti, despre infatuatul de Snagov, ca, din nefericire, sunt de toate felurile.
Evident, in ce ma priveste, la momentul respectiv, primul meu gest a fost sa-mi dau demisia, in semn de solidaritate. Frate-miu, insa, s-a opus. Incepusem un proiect national de presa – recuperarea drepturilor romanilor din jurul tarii– si nu puteam sa-l abandonam. Pentru Basarabia a meritat sa indur orice iar rezultatele se vad, cred, astazi, dupa un deceniu de munca pentru Romania.
In rest, ca sa ajung la “ciugulitul” meu, pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua se lipeau, ca si Pilsu, de exemplu, de cate un apartament pe “Victoria Socialismului”, pe pile si trafic de influenta, fratii Roncea, desi bucuresteni si familisti, stateau, ca si azi, in gazda.
Pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua isi mareau ca matroanele, in conclav, salariul, Roncea de la Externe, se pare singurul sef tampit din acel ziar, si-l impartea cu colegii sai mai mici, ca sa nu fie aruncati in strada, cum i se cerea sa o faca.
Pe vremea cand toti sefuletii parventi de la Ziua trecusera de la apartamente centrale la vile prin jurul Bucurestiului si case de vacante la munte si de la motorete si Dacii la Jeep-uri si Jaguaruri, Roncea strangea fonduri si-si dona banii pentru familiile detinutilor de la Tiraspol sau organiza manifestatii impotriva Ucrainei sovietice si a atentatelor ei la Romania pe Bistroe si asupra Biosferei Dunarii, fara sa se apuce sa suga cu nesimtire pe seama vulnerabilitatilor nationale ca toate capusele lui Vintu infipte pana si in biata Delta.
Pe vremea cand imbuibatii de la Snagov si din Delta puneau la cale – tot la El Capitano, scena santajului Chirieac-Rosca la seful ANI – o lovitura de stat anti-Basescu, Roncea iesea, ca si in ’89 si ’90, in aceeasi Piata a Universitatii, ca sa apere statul de drept, cu riscul de a-si pierde toate “ciugulelile” si a ramane, la propriu, in strada.
Pe vremea cand penalul Sorin Rosca Stanescu devenea milionar in euro prin escrocherii de presa, ziaristul Victor Roncea era silit - pentru colegii sai nevinovati si acea amarata de onorabilitate externa care mai ramasese - sa spele fata ziarului inclusiv in fata aparatorilor euro-atlantici ai Romaniei.
Nu vreau sa epuizez atentia observatorilor acestui caz, asa ca inchei, momentan, cu o intrebare, pentru lacheul devalizatorilor acestei tari, grupati in Coalitia KAZ-GRIVCO-FNI: isi mai aduce aminte cand am venit insotit de o delegatie oficiala a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti pentru a-i cere sa inceteze santajul practicat asupra unor companii cu capital american in Romania?

ANALIZA DE RISC. Vizita secreta a lui Mircea Geoana la Moscova - un atac la siguranta nationala a Romaniei. Reteaua ofiterului GRU Boris Golovin

Agenda publica a campaniei electorale a luat un curs cu totul aparte. Ies la iveala combinatii la nivel inalt dintre cele mai toxice care evidentiaza miza enorma a acestei campanii pentru scaunul prezidential al Romaniei. Intr-o zi de marti, zece noiembrie, un site al unei agentii de stiri a primit vizita unui comentator informat care a postat un text de sase randuri ce continea date bomba:

Vicepresedintele CSAT, a doua persoana in statul roman s-a furisat la Moscova, in data de 27 aprilie a acestui an, tinand la sub-brat o mapa cu date realizata de MAE a Romaniei, pentru a se intalni cu niste cadre GRU si KGB asezate in functii politice la Kremlin. Informatia anonima preciza si canalul prin care s-a realizat contactul lui Mircea Geoana: ofiterul GRU Boris Golovin (foto stanga), un apropiat al exaltatului Cozmin Gusa, exaltat via Rusia, si vecin de vila cu Boris, cel care i-a platit terenul de sub vila.

O parte dintre date au fost verificate de reporterii agentiei de stiri si s-au confirmat. Protagonistii afacerii rusesti, Cozmin Gusa, Hrebenciuc, partener de bisnis cu rusoiul Golovin, Mircea Geoana au negat pana la un punct. Intre timp bulgarele s-a rostogolit si tema a ajuns de interes national, dupa ce Crin Antonescu a tinut o conferinta de presa pe aceasta tema, somandu-l pe Geoan sa povesteasca ce a facut la Moscova si dupa ce Traian Basescu a dat un semnal pe aceasta tema, lasand sa se inteleaga ca un motiv al ejectarii lui Geoana din CSAT, ulterior vizitei de la Kremlin, a fost legat de misterele acestei tenebroase vizite.
Redactia Curentul a primit in urma cu doua luni un pachet de date – cateva zeci de pagini – cu privire la Boris Golovin si la combinatiile rusesti controlate de acesta, combinatii in care apar si multe nume de oameni politici din Romania, dar si agenti ai Israelului. Am incercat sa verificam multitudinea datelor, firmelor, afacerilor si in linii mari ne-am facut o ideea asupra nivelului de autenticitate al informatiilor. Parti ale acestui material mai vast au aparut in diverse publicatii centrale sau mai putin centrale. O parte dintre informatii au fost deja “strecurate” in presa romaneasca, o alta parte insa nu a aparut pana acum nicaieri.
Acum dupa ce a explodat povestea Geoana – Moscova – Boris Golovin, nu avem alta optiune decat sa dam drumul datelor la liber, astfel ca opinia publica sa isi faca o idee pe cont propriu asupra chestiunilor grave de interes national ce privesc conexiunile dintre agenti ai Moscovei si oameni politici din Romania.
Datorita urgentei subiectului si importantei la nivel national, avand in vedere imoplicatiile privind siguranta nationala, punem la dispozitia publicului, in forma primita la redactie, materialul cu privire la conexiunile dintre Boris Golovin, ghidul lui Geoana la Moscova si reteaua de afaceri a serviciilor rusesti care a luat sub control importante repere economice ale Romaniei, cu speranta ca astfel de date nu au scapat serviciilor de contraspionaj romanesti si factorilor responsabili cu siguranta nationala a tarii noastre. Cineva a facut un efort de amalgamare si concentrare a datelor despre afacerile rusesti din Romania, amestecand surse deschise cu surse secrete oferind o imagine aparte a infiltarilor capitalului serviciilor secrte rusesti in Romania. In ce ne priveste, sub urgenta situatiei actuale am considerat utila publicarea acestui material in forma care ne-a parvenit, nu fara a decupa anumite pasaje care nu sunt de folos circulatiei publice.
Mircea Geoana trebuie sa dea un raspuns public si imediat cu privire la contactele sale via Moscova, cu privire la scopurile vizitei sale secrete la Kremlin si cu privire la relatia sa cu agentura GRU din Romania, prin care s-a realizat vizita sa in patria rusoilor care s-au infiltrat in politica si economia Romaniei.
Redam mai jos o parte din materialul primit la redactie, in care numele partenerului lui Mircea Geoana, ofiterul GRU Boris Golovin apare subliniat.
George Roncea

Analiza de risc

Romania intra in procesul de emergenta al frontierei central europene fie ca vrea fie ca nu iar acest proces va determina prefaceri profunde ale sistemului de aparare si securitate. Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe „ramura”, in cazul de fata pe „frontul nevazut”.

Etapa actuala, „de tranzitie”, este din punct de vedere politic si economic incercarea de conversie a posturilor politice, a puterii represiv-politice ale unor fosti nomenclaturisti avantajati - cei ce raspundeau de comertul exterior, anumite segmente ale Securitatii, unii dintre tehnocratii mai bine plasati, cu o anumita experienta in functionarea mecanismului economic atat socialist cat si occidental - in putere financiar-politica.

Se adauga interventia masiva in acest proces – mediata tot de fostul Aparat – a unor forte si grupari straine, cea mai masiva si mai coerenta forta fiind reprezentata de reteaua reprezentantilor unor institutii cu caracter militar din Rusia.

De o buna bucata de timp serviciile militare rusesti sunt cele care „lucreaza” prioritar zona noastra. De altfel GRU a avut o insertie mult mai puternica decat KGB in spatiul romanesc. Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost recrutate in perioada anilor 60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice. Aceste cadre au condus mari unitati si au avut in legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, in anii 80 structura informativa si a agentilor de influenta s-a imbogatit prin preluarea „disidentilor” – lucrare a KGB de aceasta data, „cresterea” acestora si plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989.

Dupa 1989 Moscova a revenit in forta in Romania. Domenii industriale cheie sunt achizitionate, controlul energetic se inaspreste, Romania plateste cel mai mare pret pe gaze etc. Toate acestea exprima un interes geopolitic realizat exclusiv prin intermediul agenturii adanc infiltrate in structurile de Partid si in aparatul Securitatii. Toate marile privatizari din Romania au fost executate dupa acelasi sablon.

In toate se observa influenta membrilor retelei. Rusia duce o ofensiva politica, economica si militara la nivel mondial pentru recastigarea statutului de putere globala. Energia, inclusiv energia nucleara, este principalul obiectiv. „Atomoenergoprom“ un nou consortiu guvernamental rus va regrupa cele mai importante societati din domeniul nuclear al Federatiei Ruse, peste 20 de centrale nucleare, pana in anul 2030 devenind treptat un al doilea Gazprom, un adevarat stat in stat, cu jumatate de milion de angajati, controland o mare parte a presei si a sectorului bancar din Federatia Rusa si CSI.

„Atomoenergoprom“ va avea, ca si Gazprom si Transneft , dreptul sa desfasoare propriile operatiuni armate, pe deasupra institutiilor federale ruse de securitate. Noile unitati armate ale „Atomoenergoprom“ vor beneficia si de asistenta serviciilor de informatii civile si militare rusesti, urmand ca treptat acest conglomerat sa aiba propria structura de informatii.

Ruperea din patrimoniul Romaniei a unor resurse strategice are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta - se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse - energia.

Reteaua ruso - israeliana
Continuarea la

PARUIALA INTRE FETE DE LA UN SANTAJ. Noua mea colega de la Curentul, Dana Iliescu, ii da o replica fostei mele colege de la Ziua, Miruna Munteanu

Despre sfatul dnei Miruna Munteanu
Scris de Dana Iliescu

Atentie, editorial mult prea feminin, nerecomandat barbatilor

Doamna Munteanu, v-am urmarit cu interes vineri seara la emisiunea “6, vine presa!”. Cand domnul Roncea a povestit despre faptul ca dl. Vrabie a cerut sanctionarea mea si ca m-am simtit amenintata ati sarit ca arsa: ”Eeeee, presa nu-i pentru mimoze!“. Mimoza este un cuvant care are ca sinonime senzitiva, simtitoare. Ce sa inteleg, ca presa e doar pentru nesimtitori? Prin deductie logica, dumneavoastra sunteti nesimtitoare? Nu va cred. Recunosc, am avut un moment de slabiciune si m-am speriat. Dar dumneavoastra nu ati solicitat niciun amanunt sa aflati de ce m-am speriat, ci ati fost foarte ferma: sa plec din presa. Ei, nu, asta n-am sa fac. Si voi dovedi in continuare ca si o mimoza poate lucra in presa. Ati fost si dumneavoastra tanara si draguta. Stiu ce efect are un chip frumos si asupra femeilor si asupra barbatilor. Dar as vrea sa explic, doar pentru cine este interesat, de ce m-am speriat. In ziarul de marti am dezvaluit, intr-un articol, despre santajul esuat al lui Rosca Stanescu si Bogdan Chireac asupra sefului ANI. In cursul zilei de marti am primit un telefon anonim de amenintare. Nu-i nimic, mi-am zis. Face cineva misto de mine. Doua ore mai tarziu m-a sunat George Roncea si mi-a zis “Danuta, nu te speria dar Alistar o sa iasa sa ceara sanctionarea ta”. “A mea? am spus eu stupefiata”. Spre seara eram la birou, langa Victor Roncea, cand l-a sunat Rosca Stanescu si a urlat efectiv la el timp de cateva minute. E drept ca si Victor i-a zis despre ceva care incepe cu f si se termina cum stim. L-a amenintat zbierand ca “o sa-ti fac ce i-am facut lui Basescu”. Apoi, probabil dandu-si seama ca Victor inregistra, a completat dintr-o data calm “adica n-o sa mai vorbesc cu tine”. Abia atunci m-am speriat si am exclamat: ”Eu nu mai scriu despre astia. Astia sunt mafioti, nu jurnalisti.” Si am predat tot subiectul redactorei sefe care l-a realocat. Acum nu va inchipuiti ca nu mai dorm noaptea de frica lui Rosca Stanescu sau a lui Alistar. Pe mine ma poate sanctiona doar conducerea ziarului la care lucrez, conducere care pana acum m-a sustinut 100% si asa cum spunea cineva: ”nu ma pot jigni decat oamenii pe care ii admir”, ceea ce nu e cazul nici la Rosca, nici la Alistar nici la doamna Munteanu. Imi permit sa o bag in aceeasi oala cu Rosca pentru ca am vazut ca e din fanclubul lui. So, acum mi-am revenit, colegii mai vechi decat mine m-au sustinut, am toata viata inainte, ne auzim luni cu partea a treia din melodie.

PS: Citesc cu mare interes toate comentariile postate la articolele mele. Va multumesc pentru aprecieri, imi insusesc unele critici.Pe baietii care ma roaga sa-i sun, ii rog sa ma ierte si le spun ca nu voi face asta niciodata cu niciunul.

Despre sfatul dnei Miruna Munteanu
Curentul - sâmbătă, 14 noiembrie 2009

UN NOU TIP de "Sfaturi Ortodoxe": Danion Vasile despre sani mari si mici, extaz si excitare "teologica". ONE COMMENT

Sani mari si creiere mici

Scrisoare pentru fetele cu sani modesti

Daniela: "Mie imi place sa am sanii foarte mari sau foarte dezvoltati. Prietenii mei m-au parasit si nu mai vorbesc cu mine fiindca eu nu am sanii dezvoltati ca celelalte prietene ale mele."

Nicoleta: "Nu ma dezvolt deloc, toti ma resping, chiar si baietii. Înca la varsta mea nu am avut un prieten, imi vine sa ma omor. Va rog frumos sa-mi spuneti ce sa fac ca sa imi creasca si mie sani si sa fiu si eu mai grasa" .

Diana: "Am un mare complex: nu am sanii mari. Îmi este rusine sa ma imbrac cu bluze mulate, toti baietii isi bat joc de mine, toti striga dupa mine, aceste "faze" ma duc la exasperare. Din punct de vedere fizic mi se fac multe complimente: ca am un corp frumos cu o exceptie, ca arat "col". Am vorbit cu putini baieti, ultimul meu prieten mi-a spus in fata ca nu mai putem fi prieteni pentru ca nu am sani si m-a parasit. Sunt disperata! Tin foarte mult la el, m-a parasit pentru o "vagaboanda". Ma gandesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chin".

Catre toate Danielele, Nicoletele si Dianele care impartasesc aceeasi perspectiva trista asupra prezentului: fetelor, bagati-va mintile in cap! Nu are rost sa va dati cu capul de pereti numai pentru faptul ca sanii vostri nu sunt mai darnici fata de privirile tinerilor ai caror hormoni tropaie precum un detasament militar.

Exista o psihoza a sanilor mari, o psihoza care se accentueaza pe zi ce trece si care este puternic modelata de mass-media. Eu nu sunt de parere ca trebuie sa se lupte contra discriminarii fetelor nedotate, si nici ca acestea sa fie consolate cu povesti de adormit copiii. Cred ca pur si simplu ar trebui ca fetele cu sani mici sa capete o perspectiva asupra "handicapului" lor care sa nu tina seama de exigentele mass-mediei.

Îmi este greu sa ma adresez mai multor fete deodata, asa ca ma voi adresa unei singure "victime a sortii".

Ar trebui sa fii fericita ca din cauza sanilor tai multi baieti stau departe de tine. E o sansa de care nu au parte fetele bine dotate. De ce? Pentru ca baietii se vor apropia de ele in primul rand pentru sanii lor, si nu pentru sufletul lor. Un baiat rosteste foarte usor o declaratie de dragoste numai pentru a avea ocazia sa puna mana pe un trup care il innebuneste. Foarte greu ii va fi unei fete cu sanii mari sa isi dea seama daca prietenul ei o iubeste cu adevarat sau pur si simplu a fost hipnotizat de niste balcoane spatioase.

"Nu pot sa ma amagesc cu un astfel de refren", mi-ai spune. Nu vreau sa te amagesc, pur si simplu asa stau lucrurile: fetele cu sani mari sunt de multe ori cautate de baieti nu pentru ca ar avea cine stie ce calitati iesite din comun, ci pentru ca sanii lor sunt generosi.

"Si nu este asta o mare calitate?"

Nu pot sa fiu atat de orb ca sa nu constat si eu ca printre tineri aceasta insusire capata incetul cu incetul rangul de virtute de capatai. Dar ce vorbesc de tineri? Femeia cu sanii mari face parte din setul de vise erotice al barbatilor care nu sunt impliniti de relatia cu sotiile sau amantele lor. Un prieten imi spunea ca cea mai mare ispita a lui este sa faca sex cu o femeie cu sanii mari, ca cele din revistele porno.

Sa ne intrebam de ce au atata trecere fetele cu sanii mari. Exista vreo legatura intre aceste organe si mintea unei fete? Sunt sanii mari semnul unei minti mai stralucite, sau semnele unui coeficient de inteligenta redus?

Nici una, nici alta. Femeia poate avea sani revarsabili, si poate fi geniala sau proasta de-a binelea. Femeia poate avea sanii milimetrici, si asta nu o face nici desteapta, nici proasta.

Dar femeia cu sani mari este o femeie care ii innebuneste pe barbati. De ce? Din mai multe motive, toate centrate in jurul actului sexual. O fata cu sani mari este mult mai usor de starnit. Se stie ca sanii reprezinta una dintre zonele erogene cele mai sensibile ale femeii. Într-o discoteca dansezi cu o fata cu sanii mari, o mangai putin mai lasciv peste piept si in cateva minute este gata sa vina la tine acasa sau in masina ca sa ii demonstrezi cat de fulgerator te-ai indragostit de ea. Apoi, acasa sau in masina, barbatul se excita foarte tare atingand acei sani mari. Ce s-ar fi facut acel barbat daca fata pe care o agata in discoteca avea sani mici? I-ar fi fost greu sa o starneasca si, mai apoi, nu ar fi avut aceeasi stare de extaz in fata trupului ei gol.
Continuarea la
http://www.sfaturiortodoxe.ro/ortodox/iubire-sex/sani-mari-creiere-mici-scrisoare-catre-fetelecu-sani-modesti-adolescenti-fete-minore-baieti-sex-oral-iubire.htm

ONE COMMENT. VR: S-ar putea lua si organul masculin la analizat similar, ca sa aiba si fetele de ce sa se distreze? Cum ar suna titlul? Cumva: Penis mare - creier mic, penis mic - creier mare?

BASESCU LA NASUL despre Rosca si Patriciu - VIDEO. PLUS - Stenograma emisiunii NASUL


Citeste aici stenograma integrala:
Basescu la Nasul
Curentul - sâmbătă, 14 noiembrie 2009

ORESTE: Don Vitto Corleone, Rosca Stanescu, Bogdan Chiriac si trandafirii intepatori. Votati deratizarea!

Pe langa rolul sau democratic, campaniile electorale postdecembriste sunt si niste teribile revelatoare de caracter. Si pentru ca, in Romania, inca nu se intalnesc doctrine, programe, idei ci totul se bazeaza pe neantizarea adversarului, atmosfera generala devine una pestilentiala. Insa, neajunsul cel mai mare in aceasta confruntare, tip vidanja, il constituie faptul, ca pe alocuri, presa si jurnalistii isi parasesc functia impartiala trecand direct in tabara unora dintre actanti.
In lupta pentru putere si implicit pentru...”cascaval” participa azi, ca si ieri, dar sper din tot sufletul ca nu si maine, pe post de santajisti unele nume marcante ale presei libere. Sa facem un salt in trecut si sa ne reamintim moartea misterioasa a lui Dumitru Tinu si legaturile sale cu puterea.
In sfîrsit, în mai multe situaţii, jurnalistii sau diversi comentatori politici au fost obligaţi sa abordeze problema relatiilor ambigue dintre mass-media si politic şi, implicit, tema coruptiei din presa. De aici am putut afla ca, de regula, dupa alegeri, formatorii si liderii de opinie, care molfaie cuvinte in interesul partidelor sau al grupurilor de interese conexe politicii sunt recompnsati baban din banul public: nu este vorba atît despre cei care au devenit purtatori de cuvînt ai presedinţiei, prim-ministrului sau altor ministri, ci despre cei care au primit demnitati politice si administrative, precum Bogdan Teodorescu, Ionuţ Popescu, Liviu Mihaiu (Emil Hurezeanu - nota mea, VR) sau ambasadori, consuli, euro-parlamentari consilieri ca Traian Ungureanu, Sever Voinescu sau Catalin Avramescu.
Concluzia pe care o putem desprinde din episodul in care Bogdan Chiriac si Rosca Stanescu se joaca de-a don Vitto Corleone cu Catalin Macovei, seful A.N.I este cat se poate de simpla si de trista: cainele de paza al democratiei s-a umplut de jigodie, iar presa, ca ori ce putere contine in ea insasi morbul coruptiei. Asadar, sa fim corecti. Lupta impotriva vechilor si uratelor noastre metehne trebuie sa se transforme in deratizare si pentru toti profitorii de fonfleuri!
Oreste Teodorescu
http://onoaresipatrie.blogspot.com/

Citeste si:

Votati deratizarea!


Esti un cetatean activ al Romaniei. Muncesti, platesti taxe si impozite, sustii salariile functionarilor, asadar esti un cotizant la stat. Clasa politica, innebunita dupa putere, isi perinda actantii prin fata ta, precum vanzatorii de vite de odinioara, numai ca oborul a devenit, azi, televizorul. Bun, sa mergem mai departe. Constati ca pe banii tai, statul se umfla, iar bugetul cu cele mai multe taxe din UE se acopera cu celulita. Ba mai mult decat atat, pe umerii tai s-au cocotat niste scandalagii care te cearta ca te-ai scarbit, ca nu mai vrei sa votezi. In loc sa se schimbe ei, ar vrea sa te oblige prin lege sa-i stampilezi. Partidele politice, fara nici o exceptie, reprezinta interesele a maximum cinci procente din populatie, adica a membrilor si clientelei. Deci ar fi firesc, in conditiile actuale, ca toti cei care nu se simt satisfacuti de proiectele si de managementul puterii, mai ales ca banii lor vor fi tezaurizati, cam de aceiasi insi, pe care ii cunoastem pana in abisurile lor sufletesti, de atata amar de vreme, sa nu se prezinte la vot. Cu absenteism 95 la suta, orice politician care nu vrea sa primeasca rosii la baza perucii sau spituri in sacral se reconverteste profesional. Si daca tot au devenit experti in condus, poate in locul mastilor de responsabil, patriot, specialist, tehnician, democrat isi vor pune singura masca autentica, definitorie pentru ei, cea de bandit! Ar fi mult mai onest. La douazeci de ani de rutina democratica ne aflam, din pacate, exact in punctul de unde am plecat: statul este dusmanul numarul unu al cetateanului. Nici un politician de pana acum nu si-a asumat reformarea structurala, eliminarea incompetentilor si a coruptilor. Pana la urma, singura datorie a statului fata de contribuabili este aceea de a asigura un cadru legislativ eficient si de a se asigura ca legile sunt respectate, iar Romania isi pastreaza intacte suveranitatea si siguranta nationala. Din pacate, in spatele sintagmei, inca se mai ascund niste rozatori obezi care macina tot ce apuca de prin cotloanele bugetului.
Oreste Teodorescu

INEDIT. Basescu si Moraru intr-o pauza publicitara la emisiunea Nasul razand impreuna cu audienta (in alta s-a spus un banc cu Basescu)


Sursa: http://tvjurnalistiromani.blogspot.com/

BASESCU LA NASUL despre ziaristii ticalositi si lacheii lui Vintu: Rosca, Chirieac, Dinescu si Geoana, cu totii fideli ai e-misiunii "PRO EST". DOC

STENOGRAMA INTEGRALA SI DEZVALUIRI DESPRE "EXCURSIA" LUI GEOANA PE FIRUL ROSU LA MOSCOVA IN EDITIA SPECIALA A ZIARULUI CURENTUL DIN ACEASTA SEARA

Radu Moraru: Am fost acuzat că am pus tunurile pe presă, noi în emisiunea "Naşul", că aţi văzut că este o stenogramă celebră, de la Curentul, şi Bush a citit-o acum şi mâine i-o trimit lui Sarkozy. La un moment dat se vorbeşte despre un şantaj acolo, telespectatorii au văzut, este vorba aici despre personajul Sorin Roşca Stănescu. Tot cam aşa a dialogat cu dumneavoastră atunci când aţi spus, acum mulţi ani, că prin telefon a încercat să vă şantajeze? Tot în stilul ăsta a decurs conversaţia?

Traian Băsescu: Nu aşa, mult mai brutal. Atunci am înţeles că este un mafiot 100% şi am citit şi eu, am văzut în "Curentul" stenograma. Este exact tipul de dialog din filmul "Naşul". Nu întâmplător este poreclit "naşul" şi probabil mulţi oameni...

Radu Moraru: Numai!, de ieri i-am luat porecla, numai, gata. Asta, gata. "Naşul" este numai aici.

Traian Băsescu: Nu este ceva între voi?

Radu Moraru: Nu. "Naşul", de ieri, gata, i-am luat porecla. Nu, dar să vă spun o chestiune interesantă. Ştiţi că presa trebuia să relateze că stenogramele respective din "Curentul" noi le-am dat pe B1TV. Audienţă enormă că toţi ceilalţi era linişte, nu dădea nimeni, pâs. O zi întreagă nu a dat nimeni nimic. Doar B1TV, parcă era "Europa Liberă" de pe vremuri. La relatare trebuia să spună: aseară la emisiunea "Naşul" s-a vorbit... nu puteau să zică de "Naşul" că se încurca lumea, zice de Sorin Roşca Stănescu. Este prima oară când toate relatările vorbesc de SRS, Sorin Roşca Stănescu...

Traian Băsescu: Şi emisiunea "Naşul".

Radu Moraru: Deci de ieri Sorin Roşca Stănescu "auf wiedersehen", s-a terminat, noi suntem "Naşul". Bun, revenim la stilul ăsta de presă. S-a spus că dumneavoastră aţi contribuit enorm la destructurarea presei, la cum să spun? Chiar într-o emisiune TV aţi spus că Bogdan Chirieac face parte din presa ticăloşită, aţi spus-o acum câteva luni.

Traian Băsescu: Da, şi nu v-a probat această stenogramă? Eu am observat că încerca să îl apere Macovei, dacă am înţeles bine stenograma. Domnule, ăsta a avut comportamentul unui peşte. A unui peşte care îi duce domnului Roşca Stănescu victima pentru şantajat. Ăsta este Chirieac. Deci ...

Radu Moraru: Mi-a plăcut titlul "Bogdan Chirieac a condus-o pe nevinovata ANI la lupul SRS".

Traian Băsescu: Să ştiţi că nu este singular acest mod de a face presă. Ce aţi văzut...

Radu Moraru: Dar este presă sau este o organizaţie de...?

Traian Băsescu: Este o organizaţie. Nu aţi văzut că şi Roşca Stănescu nu spune "eu", "noi, noi"...

Radu Moraru: Ce ligă o fi asta? Că am văzut că este altă ligă, se cheamă într-un fel?

Traian Băsescu: Este liga din sistemul ticăloşit, domnule Moraru, de care vorbeam în anul 2004 şi acum aveţi şansa uriaşă, toţi, români şi ziarişti, să o vedeţi la suprafaţă. Uitaţi-o cât este de disperată, a ajuns să utilizeze mijloacele mass-media pe care le au la dispoziţie pentru intoxicări. Păi unde? Acest domn, SRS, da?, să nu îi mai spunem "naşul", că vă degradez...

Radu Moraru: Aţi arătat încolo şi am zis că nu mai este...

Traian Băsescu: Acest domn, pur şi simplu, este o părticică, o picăturică din gurile de foc de atac pe tot ce înseamnă ce nu le convine lor. Lor! Lor înseamnă mai mulţi, între care eu v-o spun şi poate o să spuneţi: "Domnule preşedinte Traian Băsescu, eşti în campanie, vezi-ţi de candidatură, de ce ataci pe unul sau pe altul?" Pentru că cinci ani nu am putut să vorbesc, condiţia de preşedinte în funcţie nu-mi permitea, dar cea de candidat îmi permite. Vreau să ştiţi că expresia sistemului ticăloşit în România este ce vedeţi la Realitatea şi la Antene, tot acolo vedeţi oamenii care nici pe departe nu gândesc cum spun, dar pentru bani direcţia lor de atac este cine este inamicul public nr. 1 a ceea ce înseamnă, aşa cum spunea Stănescu, noi, preşedintele. Păi ne-a oprit să privatizăm Poşta, ne-a oprit să privatizăm sarea, Transelectrica...

Radu Moraru: Bine, ei mai spun ceva: ca să luaţi, că aţi luat dumneavoastră tot. De-aia i-aţi oprit ca să luaţi dumneavoastră tot.

Traian Băsescu: Da. Să le duc acasă. Deci, aceşti "noi" înseamnă instrumente de gen Chirieac, Roşca Stănescu. Să îi fac mari şi pe alţii pomenindu-le numele?

Radu Moraru: Nu.

Traian Băsescu: Nu ar merita.

Radu Moraru: Mă zgârie fantastic de tare unele nume...

Traian Băsescu: În spatele... Să ştiţi că sunt unii care se pretind onorabili, ştii? Dar s-au compromis din lăcomie, din lăcomie. Vorbesc de ziarişti. În spatele lor sunt cei cu bani şi proprietari de trusturi de presă. Fie că vorbim de Vântu, fie că vorbim de Voiculescu. Iar tot la categoria "instrumente" intră oameni politici, domnule Moraru. Când spuneam că sunt oameni politici controlaţi de unul ca Vântu, de unul ca Voiculescu, nu spun degeaba. Iar acest sistem, acum, luptă în disperare: ori dispare Băsescu din fruntea statului, ori, dacă nu, ştiu că trebuie să se schimbe. Este sistemul ticăloşit de care vă vorbeam, care nu m-a înfrânt ca pe Emil Constantinescu. Ăsta a venit şi, după patru ani de mandat, a ridicat mâinile în sus ca şi cum era prizonier de război şi a spus: "Pe mine m-a înfrânt sistemul" Un şef de stat, un şef de stat! Pe mine nu m-a înfrânt sistemul, mi-a fost teribil de greu, dar nu m-a înfrânt. Dar există o realitate: nici eu nu l-am înfrânt pe el. Ăsta e marele meu "challenge" pentru mandatul următor, dacă-l voi avea. Dacă nu, pe 22 şi pe 6 românii pot decide. Pot să aibă linişte cu Mircea Geoană, că vă spuneam de oameni politici. Întrebaţi-l într-o emisiune pe Mircea Geoană de câte ori a fost chemat ca lacheu în Delta Dunării de Sorin Ovidiu Vântu să primească instrucţiuni în această vară? Puneţi-i această întrebare şi, dacă el nu vă spune, vă ajut eu.

Radu Moraru: Da, mi-e greu să cred...

Traian Băsescu: Când un om de ăsta vrea să ajungă preşedintele României cu sprijinul acestei structuri care-şi spune "noi", te întrebi ce opţiuni au românii? Ce opţiune au? Liniştea garantată de Geoană, dar controlată de moguli şi de oligarhi, sau...

Radu Moraru: Dar credeţi că Mircea Geoană... Deci eu sunt de acord cu aproape tot ce aţi spus, de-aia o să iau o secţiune de la CNA, pentru că mi-e foarte greu să vă întreb nişte chestii puerile, dacă aveţi probe? Că le aud 22 de milioane de români.

Traian Băsescu: Da.

Radu Moraru: Dar aş face nişte precizări: în aceste trusturi să ştiţi că există şi o altă categorie de ziarişti, tineri, plătiţi, sigur mai prost, sunt ziariştii cărora le-au scăzut salariile, dar care muncesc pe bune. Fără ei n-ar merge ăştia să...

Traian Băsescu: Domnule Moraru, dacă observaţi încerc să dau nume şi nu să generalizez, pentru că îi ştiu pe ziariştii care, săracii, stau la poarta Cotroceniului şi de ninge, şi de plouă, şi de e soare. Măi, ăia sunt nişte ziarişti de teren care aleargă, săracii, după o informaţie şi de multe ori, ori n-ai chef, ori nu poţi, ori nu le dai nici informaţia aia amărâtă să se ducă să-şi...

Radu Moraru: Bun, deci sunteţi de acord că...

Traian Băsescu: Categoric. Bun, sunt şi ziare...

Radu Moraru: Dar cu Mircea Geoană e cam dur spus că un candidat la preşedinţie, care are şanse mari să intre în turul doi, după unele sondaje vă bate din primul tur chiar...

Traian Băsescu: Chiar să şi câştige.

Radu Moraru: ...să fie chiar aşa, adică nu cred că există în România un om de afaceri, cel mai mare să fie...

Traian Băsescu: Da.

Radu Moraru: Să sune aşa: "Hai băi, vino încoace, hai". Nu cred. Totuşi, e prea mult, domnule preşedinte, e prea mult...

Traian Băsescu: Dar ce ziceţi dacă te sună preşedintele României pe tine, preşedintele Senatului, şi nu-i răspunzi pentru că discuţi cu Vântu? Ce ziceţi de asta?

Radu Moraru: O să-l întreb.

Traian Băsescu: Da, bine.

Radu Moraru: Da, m-aţi pus pe gânduri, pentru că...

Traian Băsescu: Dar nu, nu-i răspunzi 30 de minute. Nu-i răspunzi două ore preşedintelui României şi eşti numărul doi în stat. Şi poţi bănui că preşedintele României ştie pe unde te afli şi nu-i răspunzi la telefon numărului 1 în stat. Numărul 2 nu-i răspunde că nu poate fi deranjat când vorbeşte cu Sorin Ovidiu Vântu. Nu este posibil!

Radu Moraru: Poate era supărat pe dumneavoastră?

Traian Băsescu: Nu, nu. Încă nu apucase să se supere. Acum e supărat.

Radu Moraru: A, asta era de... Da, atunci am văzut pe HotNews, şi HotNews pentru mine e un reper în presa românească, că ar fi fost plecat.

Traian Băsescu: Unul din reperele care au rămas.

Radu Moraru: Că ar fi fost plecat din ţară la Moscova. Sigur au fost şi nişte speculaţii date apoi de alţi oameni politici pe piaţă, mă refer aici la Crin Antonescu, că ar fi primit un sprijin economic. Au spus-o şi alţii, dar nu... Ştirea e că a fost la Moscova. Aveaţi informaţia asta ca şef al CSAT? Trebuia sau nu era obligatoriu, dacă e o vizită privată?

Traian Băsescu: Nu pot decât să vă confirm că a fost la Moscova. O să-i răspund mâine, poimâine domnului Crin Antonescu, pentru că mi-a trimis o scrisoare. Dar ca să aveţi imaginea - pentru că nu vreau să discut mai mult - aduceţi-vă aminte că, după luna aprilie, într-o împrejurare, am spus "e bine că pleacă din CSAT". Căutaţi în declaraţiile mele de presă şi veţi...

Radu Moraru: Mi-e şi frică să spun, că eu ştiu când aţi spus, dar deja, mai verific, să nu...

Traian Băsescu: Da. Deci există această declaraţie şi aveam în vedere exact acest lucru, că nu poţi să fii vicepreşedinte CSAT şi să pleci la întâlniri organizate de nu ştiu ce oameni la Moscova, fără ca măcar să îl informezi pe preşedintele CSAT-ului. Am auzit că domnul Diaconescu a spus astăzi public o minciună: că a informat toate organele abilitate. Nu ştiu pe cine o fi informat, dar pe preşedintele României trebuia să îl informeze. Dacă preşedintele Senatului nu a făcut-o, trebuia să îl informeze că pregăteşte un dosar. În primul rând, trebuia să contribui la ce are de spus Mircea Geoană acolo, pentru că nu putea să facă propria lui politică, dacă se ducea cinstit la Moscova. Şi trebuia să stabilim nişte repere, fie că era vorba de repere energetice, de repere de politică de vecinătate, de repere de siguranţă, securitate la Marea Neagră, de repere de relaţii cu ţările din Asia Centrală. Trebuia să le discutăm înainte de a pleca, pentru ca numărul 1 şi...

Radu Moraru: Dar dumneavoastră le discutaţi şi unul fiind în CSAT, atunci când plecaţi şi discutaţi anumite lucruri, sau vă întâlniţi cu...?

Traian Băsescu: Nu întotdeauna, dar probleme majore de politică externă, liniile de politică externă se stabilesc în CSAT şi pe urmă toată lumea le urmează. Dar, spre exemplu, cu ministrul de interne, cu orice ministru care pleacă - fie că e ministrul industriilor - să zicem la Moscova... când a plecat ministrul industriilor la Moscova ne-am corelat punctele de vedere pe toată problematica energetică.

Radu Moraru: A spus că a fost o vizită privată cine a informat... Vizită privată poate să fie, nu ştiu, s-a dus să discute despre fotbal.

Traian Băsescu: Şi eu cred la fel, cred că s-a dus la băi, la Moscova.

Radu Moraru: Bună poanta. Nu, eu nu cred. E cam frig de băi. Dar ştiţi ce nu am înţeles eu? De ce nu l-aţi primit pe Mircea Dinescu pe scenă, acolo la microfon, la Craiova, că ieşea un talk-show?

Traian Băsescu: Am avut un sentiment - uite, o spun foarte cinstit - un sentiment de repulsie. Eu sunt convins, şi el a şi declarat, că nu ar fi făcut... ar fi spus lucruri simpatice. Foarte bine, frate Dinescule, dar lasă-mă, domnule! La ce vrei să vii pe scenă cu mine să spui lucruri simpatice, când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile? E o chestie de demnitate. Tu crezi că eu, Traian Băsescu, pot să vin să stau lângă tine sau să te primesc lângă mine când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile, spui toate minciunile cu putinţă şi îţi mai miroase şi gura a petrol? Faci toate lucrurile astea şi vrei să...

Radu Moraru: Eu ştiam a vin, că omul are vie, îmbuteliază.

Traian Băsescu: Da. Faci lucrurile astea şi pe urmă vrei să vii ca şi cum nimic nu s-a întâmplat? Vii pe scenă cu mine la un miting electoral care nu era al lui, era un miting organizat pentru candidatul la preşedinţie. Mai şi spui pe urmă - sigur, eu ştim, pentru că a transmis invitaţia - că vrea după miting să mergem să mâncăm la el. Cum să stau, mă frate, să mănânc din farfuria ta când tu în fiecare seară faci ce faci?

Radu Moraru: Poate v-ar picura ceva în farfurie?

Traian Băsescu: Cât de lipsit de demnitate aş fi putut să fiu eu să accept o invitaţie de la unul care mă umileşte şi, nu în faţa a 22 de milioane de români, să spunem...

Radu Moraru: Dar de ce le luaţi aşa de în serios acuma de la toţi, şi de la Dinescu, şi de la...? Vă dor lucrurile astea?

Traian Băsescu: Sigur că mă dor, domnule, dar... avem fiecare familie.

Radu Moraru: Păi se spune că aveţi stomacul tare.

Traian Băsescu: Am stomacul tare, dar nu pot să nu mă gândesc: "Mama ce-o gândi?" Na, cât îs de în vârstă.

Radu Moraru: V-a sunat mama să vă întrebe: e adevărat?

Traian Băsescu: Las-o pe mama, doar ţi-am dat un exemplu. Stau cu trei fete în casă, da? Bun, nu stau în casă la mine; cea mică mai stă, cealaltă e la casa ei. Când văd la televizor ce spune Dinescu şi pe urmă să vadă că ta-su s-a dus să mănânce friptura lui Dinescu? Cât de jos trebuie să fii ca să faci lucrul ăsta, sau cât de lipsit de scrupule trebuie să fii să îl inviţi la masă pe unul pe care îl faci în toate felurile? Ce să arăţi, că...? Am înţeles că spunea "la mine a venit şi Geoană, a venit şi Iliescu, a venit şi...". Băi frate, or fi venit, dar probabil că înainte să vină le făceai altceva, nu îi înjurai, îi pupai pe undeva, dar nu mă chema pe mine.

Radu Moraru: Pe obraji, nu... Nu mai şoptiţi acolo. Domnule preşedinte, eu m-am prins. Ştiţi de ce e aşa?

Traian Băsescu: Deci, domnule Moraru, ca să ne înţelegem. Vă dau cuvântul meu de onoare că nu am nimic cu acest om, cum nu am cu nici unul care spune toate prostiile. Roşca Stănescu, pentru el eram acum vreo lună şi jumătate terorist, vindeam arme la terorişti, da? Iar el, şantajist ordinar. Nici măcar nu mă deranjează, dar nici nu pot să nu îi spun. Niciodată nu am să îi port nici ranchiună, nici nimic, că nu pot eu. Dar să îmi ceri să fiu într-o relaţie publică amicală cu tine, când tu când eşti singur faci ce faci? Dumnezeu să mă ierte, asta nu pot. (...)

Radu Moraru: Credeţi că e atât de vital votul, să zicem, e mult mai important acum decât a fost în 2004?

Traian Băsescu: Este important pentru că s-a dovedit ceva: că pot să nu aibă mâna pe instituţiile statului. Pot să încerce să le şantajeze ca pe draga ANI, Macovei, da? Pot să încerce... Problema este dacă le reuşeşte. Cum a încercat şi cu mine Roşca Stănescu: ori te distrug, ori închizi dosarul lui Patriciu. Ca şi cum eu eram şi judecător, şi procuror. El nu înţelesese că venise un preşedinte al României, nu un lacheu al oligarhiei, la Cotroceni. Asta nu înţelesese şi asta n-au înţeles mulţi, vreo doi ani. Când s-au prins au spus: hai să scăpăm de el. Suspendare în parlament şi îl trimitem, că noi, toate partidele, trebuie să facem voturi de o eliminare a unuia care nu înţelege că noi suntem jupânii şi nu poporul român. Eu m-am dedicat românilor timp de cinci ani. Şi aşa voi rămâne în mandatul următor.

Multumiri speciale Echipei Nasul

Foto: Cristina Nichitus

GEOANA PE URMELE FIRULUI ROSU ILIESCU-KGB - GOLOVIN-GRU. Bogdan Aurescu: Excursia sefului PSD la Moscova a fost "vizita oficiala sau vizita de lucru"


Inaltii oficiali romani informeaza MAE despre vizite atunci cand ele sunt oficiale sau de lucru, a explicat Bogdan Aurescu la solicitarea HotNews.ro. Referitor la vizita lui Mircea Geoana la Moscova, el a subliniat ca MAE nu comenteaza vizitele private ale cetatenilor romani, oricare ar fi pozitia acestora.

Reporter: Presedintele Senatului, la acel moment si membru al CSAT, are obligatia sa informeze MAE atunci cand face o vizita in strainatate? Conform uzantelor, rigorilor diplomatice.
Bogdan Aurescu: Eu n-am avut cunostinta - nefiind nici responsabil de spatiul bilateral cu Rusia - de aceasta vizita. Ceea ce trebuie subliniat este ca MAE nu poate comenta sau sa exprime aprecieri cu privire la vizite private ale cetatenilor romani, indiferent care este pozitia acestora. Deci depinde foarte mult de caracterul pe care l-a avut vizita respectiva.

Sigur ca citeam ieri declaratia ministrului de externe Diaconescu, din care am inteles ca s-au solicitat Ministerului de Externe si MAE elemente de informare care se trimit in mod obisnuit atunci cand i se cere un astfel de dosar pentru o vizita eventual chiar mai discreta.

Sunt anumite situatii in care anumite demersuri se pot face la un nivel mai discret. E foarte greu de stabilit in cazul de fata si nici nu cred ca trebuie sa ne pronuntam in aceasta chestiune.
Reporter: Dar uzantele cer unui inalt oficial al statului sa informeze MAE atunci cand face astfel de vizite?
Bogdan Aurescu: Atunci cand este vorba despre vizite oficiale. Daca este vorba despre vizite oficiale sau de lucru, care au un anumit program convenit si fac parte dintr-un program de contacte bilaterale, atunci intr-adevar aceste aspecte au o conotatie oficiala si exista in mod firesc un canal de comunicare intre MAE si autoritatea statului, fie ca este vorba despre o alta institutie guvernamentala sau parlament.

Raporter: Si atunci li se pune la dispozitie un dosar despre relatiile bilaterale.
Bogdan Aurescu: La solicitarea lor sau chiar eu am incurajat intotdeauna pe zona mea de competenta ori de cate ori am avut cunostinta - chiar daca nu ni s-a cerut in mod expres, dar de regula ni se solicita - am trimis intotdeauna astfel de dosare, pentru ca e normal sa existe o coordonare intre autoritatile statului. Mai ales atunci cand este vorba despre o coordonata care tine de politica externa.

Reporter: Este o ambiguitate in toata aceasta poveste, in sensul in care vizita a fost privata, insa s-a solicitat acel dosar de informare asupra relatiilor bilaterale.
Bogdan Aurescu: Repet, nu pot sa comentez pentru ca nu cunosc mai multe despre aceasta chestiune si nu imi dau seama cat este de relevant comentariul meu. Probabil ca insusi domnul Geoana poate da cele mai bune explicatii in acest sens.

EXCLUSIV Anne-Marie Blajan / HotNews.ro

Ministrul de externe de la acea vreme, Cristian Diaconescu, a declarat pentru Hotnews.ro ca "domnul Geoana, in calitate de presedinte al Senatului a contactat Ministerul de Externe, precizandu-ne ca e vorba de o vizita informala, neoficiala, si am pus la dispozitie un dosar de vizita, adica o evaluare a statului a relatiilor bilaterale intre Romania si Federatia Rusa. Nu stiu cu cine s-a intalnit, tocmai pentru ca este o vizita neoficiala, insitutiile statului nu se intereseaza in ceea ce priveste programul, agenda, nivelul de intalniri. Fiind domnul Geoana atat presedintele senatului cat si membru CSAT in acel moment, era datoria MAE sa asigure aceasta baza de informatii. (...) Era normal sa-i asiguram un dosar normal de contacte, cu atat mai mult cu cat era si intr-o perioada apropiata de evenimentele de la inceputul lunii aprilie din Republica Moldova".

REFERINŢE
Crin Antonescu: Mircea Geoana trebuie sa ne spuna daca a solicitat sprijin din partea Moscovei, in campania electorala
AUDIO Mircea Geoana - o intalnire de taina la Moscova

"SNAGOV PRESS" SI TICALOSIA GENERALIZATA. Afacerea de santaj Chirieac-Rosca si complicitatea "reperelor" lui Vintu rascoleste presa romana. ZIARE.com

Stenogramele discutiilor dintre doi jurnalisti de prima linie, Sorin Rosca Stanescu si Bodgan Chireac, cu un inalt demnitar public, seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, reprezinta mostre abjecte ale putregaiului din societatea romaneasca. Si merita analizate pe trei planuri esentiale: ticalosia presei, fragilitatea morala a demnitarului roman, dar si efectele letale ale interactiunii dintre ele.
Inregistrarile ne arata un fapt de o gravitate extrema: un pretins jurnalist, SRS, santajeaza un inalt functionar al statului, pe seful ANI, cu intermedierea altui jurnalist, Bogdan Chireac, pentru a capata informatii cu care sa santajeze alti inalti demnitari, Adriean Videanu, Vasile Blaga si Radu Berceanu, pentru a-l dobori pe Traian Basescu.

Obiectul santajului este un contract dubios la a carui incheiere seful ANI, Catalin Macovei, a participat in urma cu cativa ani. "Am incercat sa aflu informatii de interes public de la seful ANI", ne spune Rosca Stanescu. Prin santaj? De ce nu cu bataia?

De fapt, in intreaga discutie, SRS actioneaza si vorbeste ca un mafiot autentic, un om pentru care 50 de mii de euro nu mai reprezinta, nu-i asa, o miza. Acelasi om imparte insa periodic dreptatea din studiourile televiziunilor care nu ii cer niciodata nicio dovada pentru dejectiile emise. Aceleasi televiziuni care intai au incercat sa ingroape scandalul stengramelor, pentru ca apoi sa incerce, in frunte cu Realitatea TV, cea doritoare de respect pentru tot poporul, sa spele cadvarul.

Care santaj?, au intrebat colegii de credinte si, poate, obiceiuri, ai lui SRS. Cel confirmat de Conventia Organizatiilor de Media. Cum se numeste sa pui pe masa unui demnitar un contract cu potential urias de a-i leza imaginea publica si apoi sa spui exact ce astepti de la el: ce anchete sa termine, pana cand sa le termine, cui sa comunice rezultatul? Dar chiar informatiile pe care le voia SRS nu erau destinate opiniei publice, ci, dupa toate aparentele, altui santaj, dupa cum insusi recunoste "Dar cineva trebuie sa i le stranga si lui (Traian Basescu. nr.). Da' si decat sa i le stranga pe jos cand nu mai are rost, i le strang eu intre picioare". Si daca tot era cainele de paza al democratiei, de ce domnul Rosca nu a facut publica implicarea sefului ANI in contractul dubios? Asta nu era o informatie de interes public?

Al doilea burete de spalare a cadavrului este caracterul privat al discutiei ajunsa in presa. Corect, dar si "tiganca imputita", de exemplu, a facut parte dintr-o discutie privata, iar masura trebuie sa fi aceeasi. Alt burete este invocarea inregistrarii ilegale. Corect si ar trebui clarificat cine a facut-o, dar inregistrarea discutiei dintre Hayssam si Constantin Degeratu, supramediatizata, a fost legala? Nu vad de ce am aplica masuri diferite.

Discutiile inregistrate (vezi stenogramele atasate) si reflectarea lor ulterioara pe ecrane, ne arata exact cum functioneaza mecanismele de santaj in presa, cum poate fi distorsionata informatia, cum si-au facut marii jurnalisti averile si cat de fabuloase sunt acestea, ce se intampla cu informatiile de interes public, cate ajung in presa si cate umplu fisetele directorilor de ziare fiind folosite ca intrumente de santaj, care este profilul moral al oamenilor care dau lectii la televizor pentru a "ilumina" poporul. Cei care lucreaza in presa stiu ca SRS este, poate, cel mai odios membru al breslei, dar nu este, din nefericire, un caz izolat si sunt gata sa pun pariu ca, in cel mai scurt timp, il vom vedea din nou perorand cu nerusinare pe ecrane.

SRS si cei ca el decredibilizeaza inclusiv munca jurnalistilor onesti, multi, putini cati mai sunt ei. Concluzia este de-o amaraciune ingrozitoare si o pune chiar Bogdan Chireac, cu gura lui: "are dreptate si Basescu cu ticalosia din presa".

Fragilitatea demnitarului roman

In toata aceasta poveste Catalin Macovei nu este nici pe departe vreo figura luminoasa. In primul rand este un personaj santajabil. Daca este curat, de ce se temea de publicarea contractului la care a fost martor si din care pretinde ca nu a avut nimic de castigat?

In al doilea rand da informatii secrete, de exemplu despre banii intrati in conturile lui Adriean Videanu, si este pe punctul de a da si altele pentru a-si salva imaginea. Acesta este seful Integritatii din Romania?

In al treilea rand, atitudinea lui Catalin Macovei este de o umilinta incredibila. Demnitarul platit din bani publici se prezinta la convocarea lui SRS, caruia ii permite sa-l tutuiasca, sa-l supuna unui adevarat interogatoriu ca la militie si in fata caruia se justifica precum un inculpat smerit. Daca era un autentic demnitar nu accepta discutia in alta parte decat biroul lui de la ANI, nu permitea niciun fel de familiarisme si la prima incercare de santaj ii rasturna masa in cap lui SRS. Nu este admisibil ca sefia institutiei menita sa vegheze la integritatea demnitarilor romani a ajuns pe mana unui personaj slab, nedemn si santajabil.

Din pacate, nici el nu e un caz izolat. Despre Adriean Videanu, ministrul Economiei, aflam ca a incasat o caruta de bani de la un patron. Oare de ce si cat de santajabil il fac acesti bani? Despre acelasi ministru si despre colegul sau Radu Berceanu aflam de la Bogdan Chireac ca ,,fura de rup" dar nu impart si cu altii, motiv pentru care multi sunt nemultumiti. Despre afacerile baronilor PSD au curs tone de cerneala, iar afacerea Sterling cu dedicate pentru Dinu Patriciu n-ar trebui uitata, ca sa nu mai vorbim de celelalte tunuri de tip Logan ale liberalilor.

Impletirea abjectiilor

Iar ingemanarea dintre mizeria presei si cea politica este cea care sufoca Romania pana la irespirabil si o tine de picioare. Oamenii acestia se lupta, se imprietenesc si apoi iar se razboiesc, strict in functie de interese personale.

Pentru Bogdan Chireac, Victor Ponta e "Victoras" si tot el este unul dintre apropiatii sotilor Udrea-Cocos. La fel de apropiat le este celor doi si Cozmin Gusa. Traian Basescu a fost prieten bun cu SRS pana in urma cu cativa ani. Guvernul fantoma de la Grivco exista, fara indoiala, la fel vizitele in Delta la S. O. Vantu, ale lui Crin Antonescu, Mircea Geoana si Viorel Hrebenciuc.

Cei mai multi dintre marii analisti ai neamului presteaza "consultanta politica" pentru partide, sub acoperirea unor firme de mame, tati, frati, surori sau cumnati, adica, mai pe romaneste, incaseaza o forma de mita pentru a promova pe ecrane si prin ziare interesele clientilor. PD-L acuza mogulii, dar doamnele Udrea si Ridzi le-au umflat buzunarele cu publicitate de la stat.

Despre ce vorbim?, vorba lui Bogdan Chireac. Despre ticalosie generalizata.

Ioana Ene / Ziare.com

Thursday, November 12, 2009

LIGA SANTAJISTILOR DE PRESA

Scris de Victor Roncea
Nu cu mult timp în urmă, colegul de birou al lui Bogdan Chirieac de la Liga Şantajiştilor de Presă, Cristian T. Popescu, pe atunci preşedinte al Clubului Român de Presă, jura, pe roşu, că habar n-are ce afaceri cu milioane de euro învârte „jurnalistul-Motorola“. „Gânditorul“ scremut din vârful grămezii de 10 aleşi anti-România ai maleficului Sorin Ovidiu Vîntu mergea mai departe şi declara negru pe alb că nu are nicio relaţie de afaceri cu ziaristul de lac şi pădure. Să revedem: „Nu cunosc şi nu am nicio tangenţă cu afacerile domnului Bogdan Chirieac. Mai departe, societatea Crucişătorul, cea care editează ziarul «Gândul» şi în care acţionar majoritar este Publimedia, care aparţine grupului Mediapro, cu acţionar majoritar Adrian Sårbu, nu are niciun fel de legătură cu afacerile domnului Chirieac. Punct. Eu, personal, nu am avut, nu am şi nu voi avea afaceri câtă vreme sunt ziarist“.
Tot ceea ce aţi citit mai sus este o mare minciună de la cap la coadă.
Ziarişti adevăraţi care ulterior au fost ostracizaţi din „presa mare“ şi declaraţi proscrişi de „Liga“ de la Snagov, cum ar fi investigatorul Dan Badea sau fratele meu, George Roncea, au demonstrat atunci, fără tăgadă, că „guru“-ul Realitatea-ProTV minte cu neruşinare. CTP era asociat şi cu Bogdan Chirieac, şi cu un alt „deontolog“ Realitatea-FNI, Adrian Ursu, la cel puţin două firme: Crucişătorul SA şi Theodora Consulting SRL.
Niciodată nu şi-a cerut scuze pentru minciunile sale. Dimpotrivă: marele moralist veşnic încruntat de greul acestei lumi care-i apasă clipă de clipă pe umerii săi şi numai ai săi, deţinătorul adevărului unic relevat de extratereştrii mici şi verzi într-o debara din dormitorul lui Sârbu, cel mai mare ziarist cu stea roşie în frunte al tuturor timpurilor trecute şi cel mai chelios şi vâscos bondar din insectarul lui Vîntu, a recidivat.
Mai ieri, susţinea sus şi tare că Băsescu e „un caras care dă cu botul în acvariu şi se crede în ocean“, pentru că, deşi afirmă că România de azi e mai mare în urma câştigării litigiului cu Ucraina de la Haga, în trecut ar fi susţinut că vom pierde categoric un astfel de proces. Când savantul Daniel Funeriu i-a atras atenţia că amestecă pe gustul trustului Realitatea-Caţavencu două afirmaţii, legate de două diferende, cel cu platoul continental şi cel privind canalul Båstroe, la care se referea de fapt Băsescu, analistul lui peşte a expediat precizarea într-un Post Scriptum.
Scuze adresate cititorilor şi preşedintelui pentru minciuna sa ordinară? Nici pomeneală! Tot aşa cum nici şantajiştii de presă Roşca şi Chirieac nu se gândesc măcar o clipă la acest minim gest de bun-simţ şi respect, altfel slogan al campaniilor demagogice ale trusturilor la care evoluează. Vorba preşedintelui Asociaţiei Jurnaliştilor din România: „Nu li se clinteşte nici cel mai mic muşchi de pe faţă“.
Astfel de indivizi siniştri, pretinşi ziarişti, care denaturează sau obstrucţionează continuu adevărul, în folosul mogulilor pe care îi deservesc de ani şi ani de zile, cu profituri de milioane de euro, sunt cei care compromit misiunea presei române, transformată doar într-un instrument de şantaj, manipulare şi dezinformare, într-o armă întoarsă de fapt chiar împotriva propriilor cititori, a românilor. Brigăzile de şantajişti din ogrăzile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu au un singur loc unde trebuie trimise: „Paşol na turbinca presei, ciorti!“.
Liga Şantajiştilor de Presă
Curentul - vineri, 13 noiembrie 2009

DR LIVIU TURCU analizeaza AFACEREA SNAGOV. România derbedeilor „cu ştaif“.

Scris de Dr. Liviu Turcu
Scandalul provocat de difuzarea publică a conversaţiei lui Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei, şeful Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), oferă opiniei publice, la aproape 20 de ani de la abandonarea fostului regim, ocazia de a evalua direct şi fără intermediari cam care este „starea de fapt“ a Romåniei de azi. Asta pentru că, în pofida aparenţei, nu este vorba doar de un scandal izolat, cu iz particular, ci de o „fereastră“ deschisă neintenţionat, prin care romånii au şansa de a înţelege mai bine ca niciodată modul în care „funcţionează“ mecanismul noii democraţii romåneşti.
Nu că marea majoritate a populaţiei, din naivitate sau ignoranţă, nu ar simţi instinctiv că este condusă/călărită de o clasă politică ce se chinuie să afişeze public masca ataşamentului pentru valorile sistemului politic democratic. O mască, ascunzând în realitate faţa hådă a fostei nomenclaturi, aflată în direct concubinaj şi complicitate cu segmentul lumpenar ce beneficiază masiv de experienţa condamnaţilor de drept comun.
Pentru comentariul de faţă, contextul politico-electoral în care înregistrarea a fost realizată contează mai puţin. Ea are însă darul de a furniza prin inducţie informaţii preţioase, la prima mână, cum se spune, cu privire la un „modus operandi“ cvasigeneralizat în sistemul politic actual. Un adevărat secret al lui Polichinelle pentru că, prin proporţiile metastazice ale corupţiei, traficul de influenţă, şantajul, scurgerea intenţionată de informaţii sensibile, actele ilegale de compromitere personală sau instituţională, delaţiunea şi sperjurul sunt doar cåteva dintre mijloacele practicate, asistate şi acceptate de voie sau de nevoie de mai toţi factorii decizionali. De aici alterarea la limite extrem de periculoase a însăşi substanţei şi funcţionalităţii structurilor instituţionale din Romånia de azi.

Marea famiglie

Şantajul încercat la adresa uneia din instituţiile-cheie îndrituite să investigheze elementele suspecte de corupţie din rândul clasei politice, respectiv Agenţia Naţională de Integritate, nu este o excepţie spectaculară, ci regula practicată în întregul sistem. Ca într-un domino sociopolitic de proporţii rar întâlnite, în ultimii 20 de ani s-au prăbuşit/alterat în raport cu însuşi statutul normal de funcţionare instituţie după instituţie, indiferent că aparţineau unei ramuri a puterii sau alteia. În acest mod, sistemul instituţional a trecut din poziţia de servant public (public servant) în cea de servant privat (private servant) al unui număr restrâns de grupuri de interese politice, economice şi financiare. Cele mai importante instituţii ale statului român au fost privatizate în folosul unor nuclee oculte de putere. Este situaţia clasică definitorie pentru statul mafiot ca stat captiv aflat sub controlul „marii famiglii“. Efervescenţa şi aşa-zisul dinamism al vieţii politice româneşti sunt cel mai adesea produsul competiţiei conflictuale între aceste grupuri de interese care controlează fiecare separat doar anumite sectoare ale sistemului instituţional. Aşa se explică toate convulsiile disfuncţionale din cadrul unor importante instituţii ale statului român şi unde se confruntă la modul tacit sau conflictual deschis structuri care în mod normal ar trebui să coopereze sau să se afle pe aceeaşi poziţie. Cel mai spectacular exemplu este oferit de scurgerea intenţionată de informaţii sensibile din cadrul unor servicii secrete ale ţării pentru compromiterea sau punerea în defensivă operaţională a altora. Sau când dosarele investigative întocmite de o instituţie sunt stopate sau blocate de altele în mod artificial, sub pretexte de ordin tehnico-birocratic. De aici ping-pongul cunoscut între poliţie, servicii de informaţii, Parchet şi justiţie.
Dar nu este numai atât. În originalul sistem „democratic“ românesc, criteriile de bază ale ocupării funcţiilor de conducere în structurile instituţionale sunt practic două: validarea apartenenţei directe la grupul de interese politic dominant al momentului şi fiabilitatea dependenţei candidatului faţă de grup prin deţinerea unui volum suficient de informaţii compromiţătoare despre acesta.
Primul criteriu, de altfel şi cel mai răspândit în România de azi, ţine de modelul sociologic al relaţiilor tribale de tipul rudeniei directe sau asociative. În această din urmă categorie se înscrie expansiunea fără precedent în perioada postdecembristă a relaţiilor de tipul naşi/fini care permit, din motive lesne de înţeles, expansiunea ca dimensiune şi pondere a „tribului“, adică a grupului de interese respectiv. Este metoda sporirii şansei de succes într-o lume în care competiţia între acestea a devenit în ultimii ani tot mai acerbă. Dacă o organizaţie nonguvernamentală serioasă şi-ar propune să alcătuiască harta acestui tip de relaţii la nivelul clasei politice româneşti, imaginea vă asigur că ar fi extrem de şocantă pentru o ţară altfel membră a Uniunii Europene. Ziarişti investigatori de mare valoare profesională şi morală, şi când spun asta mă gândesc în primul rând la un profesionist precum Dan Badea (http://badeadan.blogspot.com), au defrişat deja la modul sectorial o parte a acestei configuraţii. Dar e doar începutul, iar efortul presupune resurse umane şi financiare mult mai mari pentru a putea fi finalizat în bune condiţiuni. Este clar nevoie de un sprijin financiar extern din partea unei instituţii europene de prestigiu.

Sarcini dificile

Odată configurată harta „marii famiglii“ româneşti, se pune evident problema sanitizării/deratizării sociopolitice a acesteia. O sarcină de mare dificultate având în vedere structura acestor grupuri de interese ce domină azi discreţionar viaţa politică, economică şi financiară a României. Relaţiile de rudenie şi de interes prin asociere ale acestei constelaţii de structuri de tip mafiot nu pot fi eradicate atâta timp cât elementele-cheie ale sistemului politic şi instituţional sunt sub controlul acestora. Reconstrucţia cadrului instituţional democratic se poate face doar prin două mijloace.
Primul presupune o amplă activitate de educaţie civică a marii mase a românilor, menită să-i scoată din condiţia de „captivi“ ai operaţiunilor actuale de manipulare şi dezinformare. În mod paradoxal, deşi după 1989 au fost înfiinţate sute de ONG-uri cu resurse financiare impresionante, mai nici una dintre ele nu şi-a câştigat, din păcate, notorietatea pe linia obiectivului amintit mai sus. Dimpotrivă, cele mai multe s-au transformat în anexe mercenare ale grupurilor de interese aparţinând „marii famiglii“. Revenind la procesul menţionat, odată realizat obiectivul renaşterii adevăratei conştiinţe civice şi morale, se impune crearea sub aspect organizatoric a unei formaţiuni politice al cărei principal obiectiv ar trebui să fie reformarea şi sanitizarea actualului sistem politic. În acel moment votul şi alegerile libere vor deveni poarta legitimă a accesului la pârghiile puterii şi vor permite finalizarea obiectivului propus: repunerea României în drepturile unui sistem democratic modern.
Al doilea mijloc de reconstrucţie şi sanitizare presupune o restructurare a sistemului de „sus în jos“ prin decizia curajoasă a unei facţiuni „luminate“ din cadrul actualei „famiglii“ de interese de a-şi asuma rolul sanitizării în detrimentul restului grupurilor de interese. Sună a canibalism politic, dar istoria cunoaşte destule cazuri reale care au finalizat cu succes obiectivele propuse. Un proces mai scurt sub aspect temporal care ar putea acompania pentru un timp procesul ridicării nivelului culturii politice a marii mase a alegătorilor. Este un tip de tranziţie pe care l-au cunoscut chiar şi regimurile posttotalitare indiferent de natura ideologică a acestora. Un regim democratic autoritar de tipul, să spunem, al celui din Singapore (şi e doar unul dintre exemple) poate contribui serios la accelerarea procesului educaţiei civice şi morale a populaţiei şi care, în cazul României, se află într-o serioasă derivă. Cei ce se vor opune unei asemenea idei confundă, din naivitate sau ipocrizie, conceptul libertăţii personale cu anarhia definită ca „mamă a controlului discreţionar“ de către „marea famiglie“. Pentru mine, ca şi pentru alţi analişti autohtoni sau occidentali, este clar că actuala Constituţie a fost de la bun început gândită pentru a proteja influenţa grupurilor de interese ce aveau să se instaleze la pârghiile decizionale ale statului român. Sistemul actual nu are menirea, aşa cum se pretinde, să asigure un echilibru rezonabil al ramurilor puterii, ci de a asigura mai degrabă blocajul instituţional atunci când una dintre ramuri ia măsuri ce nu convin grupurilor de interese ce controlează măcar una dintre ele.

Faza critică

România este într-o fază critică în care, pentru reformarea profundă în spiritul valorilor democraţiei occidentale a sistemului actual, are nevoie de un sistem politic de tipul republicii prezidenţiale.
Cu aceasta ajungem la un sector ce exultă în prezent ca mijloc de manipulare şi dezinformare a opiniei publice: mass-media. Cu mai bine de 15 ani în urmă am afirmat profetic că invocarea libertăţii absolute în mass-media românească este un act manipulaţionist ce a avut rolul de a servi drept umbrelă psihologică în compensaţie pentru absenţa accesului la informaţii mediatice în fostul regim comunist. În realitate, mass-media postdecembristă a fost parazitată de la bun început de un complex proces diversionist având drept scop controlul percepţiei publice atât despre trecut, cât şi despre evoluţiile curente. Ele au fost totodată paravanul operaţiunilor de preluare a controlului politic, economic şi financiar de către grupurile de interese născute din fosta clasă politică a regimului comunist în deplină conivenţă cu fostul segment colaboraţionist al birocraţiei instituţiilor de stat.
Într-o fază ulterioară marcată de altfel evolutiv şi de caracterul conflictual acut al relaţiilor între nucleele principalelor grupuri de interese ce dominau deja sistemul mass-media au intrat în proces de cartelizare. O cartelizare ce a fost însoţită de epurarea jurnaliştilor care încă mai credeau că pot şi trebuie să fie fideli valorilor deontologice şi înregimentarea directă, fără perdea, cum se spune, a celor rămaşi la operaţiuni dictate direct de controlorii mass-mediei respective. Audio-vizualul a devenit în ultimii 20 de ani factorul preponderent în formarea sau, mai bine zis, deformarea sub control a percepţiei opiniei publice. Orice cercetare cu minime pretenţii ştiinţifice nu poate evita constatarea împingerii percepţiei publice generale cu preponderenţă spre zone triviale, vulgare, în detrimentul inculcării valorilor morale şi civice ce constituie în mod obiectiv fundamentul unei solide culturi politice individuale. Simpla intrare în contact direct cu alegătorii te face să constaţi efectul nefast al întărâtării manipulative la adresa unui candidat sau altul pe motive nu numai superficiale, dar pur şi simplu ilogice. Dan Badea şi alţii numesc marea masă a victimelor manipulate „bizoni“. Cred că alegerea termenului invocă spre neştiinţa multora finalul tragic al busculadei create artificial/manipulativ de către vânătorii de bizoni. Ideal ar fi ca odată „lămuriţi“, bizonii să redirecţioneze busculada pe direcţia manipulatorilor. E greu, dar nu imposibil... Până atunci nu-mi rămâne să constat decât că România se află nu numai pe mâna cui nu trebuie, dar şi la discreţia unor derbedei ce se vor cu „ştaif“. Discuţia dintre Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei este în acest sens de un simbolism excepţional pentru „starea de fapt“ a României actuale, cu un calificativ dur la adresa clasei politice şi a grupurilor de interese dominante.

România derbedeilor „cu ştaif“
Curentul - vineri, 13 noiembrie 2009