Scris de George RonceaAlegeri de ieri au confirmat o stare de fapt: vectorul Moscovei rămâne dominant în viaţa politică a Basarabiei. Potrivit CEC, alegerile anticipate din 29 iulie 2009 în Parlamentul Republicii Moldova sunt considerate valabile, prezenţa la vot a alegătorilor fiind de 58.8%. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, votat de 700.000 de moldoveni, a luat 45.07% - respectiv va avea 48 de mandate, Partidul Liberal Democrat din Moldova are 16.40%, respectiv va avea 17 mandate de parlamentari, Alianţa „Moldova Noastră“ are 7.37% şi va avea 8 mandate, iar Partidul Liberal, votat de 14.36% dintre alegători, va avea 15 mandate.
Partidul Democrat din Moldova, cu doar 12.61% din voturi şi 13 mandate, este însă marele cåştigător al zilei, dacă avem în vedere că, la alegerile din data de 5 aprilie, acelaşi PD nu a obţinut procentajul necesar pentru trecerea pragului electoral. Rebrănduit, acest partid de buzunar al unei fosile a vechiului/noului KGB se vede în poziţia de a da ţărişoarei un nou preşedinte.
Configuraţia - după numărarea voturilor arată că de la 7 aprilie până astăzi Opoziţia acelui moment politic nu a reuşit să obţină niciun procent în plus. Uriaşa descărcare de emoţie şi energie nu a fost fructificată în niciun fel de PLDM-ul condus de Vladimir Filat, PL-ul lui Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, şi AMN-ul condus de Serafim Urecheanu.
Mare profitor al acestui scrutin este PD-ul fostului ofiţer KGB Dumitru Diacov, care a cedat scaunul de formă fostului preşedinte comunist al Parlamentului, Marian Lupu, care la rândul său a părăsit formal Partidul Comuniştilor, în urmă cu două luni.
Diacov, adus de Piotr Lucinschi de la Moscova, după ce a lucrat în România înainte de Revoluţie, pentru KGB desigur, s-a lansat în politica moldovenească, a făcut parte şi din BMD-ul condus de Serafim Urecheanu şi a fost un susţinător al candidaturii lui Vladimir Voronin la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Dumitru Diacov a dansat şi cu liberalul Oleg Serebrian şi Vladimir Filat, dansuri de societate nu chiar kazacioc, are legături de afaceri cu toată mogulimea de vârf a Moldovei, iar acum se poate spune că a dat lovitura vieţii cu „Lupul“ lui Voronin.
„Reconciliere“
Comuniştii nu obţin majoritatea doar cu cele 48 de mandate, însă obţin un scor de blocaj, astfel că adevăratul jucător al acestui moment politic devine Marian Lupu, care în alianţă cu celelalte formaţiuni în afară de comunişti ar putea lua controlul, desigur în schimbul funcţiei de şef al statului pentru lup, dat drept posibil succesor al lui Vladimir Voronin la funcţia de şef al statului cu mult înainte de evenimentele sângeroase din 7 aprilie. Previziunea s-a împlinit, ceea ce înseamnă că şi „revoluţia Twiter“ a avut rostul ei în împlinirea „profeţiei“...
Poate acest mic amănunt să ducă la o mai atentă reconsiderare a succesiunii evenimentelor din ultima perioadă de la Chişinău.
Pentru a alege însă un nou preşedinte al Republicii Moldova, este nevoie de 61 de voturi în Parlament, ceea ce înseamnă că nici formula PCRM +PD, nici cea formată din PLDM+PL+ AMN+PD nu pot decide noul şef al statului, astfel că va fi nevoie de o rundă palpitantă de cădere la pace. Opoziţia lărgită cu „Lupul“ comunist până mai ieri ar acumula 53 de mandate de deputat şi ar putea forma singură Guvernul. Semnalul căderii la pace din partea UE a plecat deja chiar de la şeful diplomaţiei europene, Javier Solana, care a salutat modul în care s-au derulat alegerile legislative din Republica Moldova, cerând partidelor politice să treacă urgent la pupat în Piaţa Independenţii, respectiv „să dea dovadă de spirit de reconciliere“, anunţă AFP. „Acum, rămåne ca liderii forţelor politice din Moldova să demareze rapid, într-un spirit de reconciliere şi deschidere, alegerea unui nou preşedinte şi formarea coaliţiei de guvernare, pentru a scoate ţara din criza politică“, a adăugat Solana.
Lupul, părul şi năravurile sale
„Nu vom intra într-o coaliţie cu Partidul Comunist“, a declarat Lupu, revopsit acum democrat cu drepturi depline. El avea deja o alură potrivită, de democrat european, ca şi fostul kaghebist reconvertit la valorile homosexualităţii - Dumitru Diacov, susţinător şi promotor al organizaţiei „Gender-Doc-M“, care promovează homosexualitatea în Moldova.
Declaraţia lui Lupu cu privire la atitudinea sa faţă de comunişti a fost făcută pentru presa străină şi pentru jurnaliştii români, însă pentru jurnaliştii ruşi declaraţia sa a fost mai „nuanţată“, mai exact a afirmat că nu şi-a schimbat ideologia.
Cu o zi înainte de ziua de naştere a lui Voronin, în 24 mai 2001, a fost numit în funcţia de viceministru al economiei, iar în august 2003 este numit, prin Decret al preşedintelui Vladimir Voronin, în funcţia de ministru al Economiei al Republicii Moldova. Încă, din 2006, Marian Lupu era „prevăzut“ cel mai bun (şi unicul) succesor acceptat al lui Voronin, acceptat şi de Opoziţie. După data de de 7 aprilie, Lupu a făcut parte din echipa de „negociatori“ a comuniştilor, alături de Voronin şi cealaltă febleţe a lui Vova, Zinaida Greceanîi.
Băsescu nu mai vrea să audă de Voronin
Declaraţia bombă a zilei de ieri a aparţinut din nou preşedintelui Traian Băsescu, care „a menţionat că, la alegerile trecute, l-a sprijinit pe Voronin pentru a se putea degaja o majoritate în Parlament. Băsescu a menţionat că, în prezent, Voronin nu mai poate conta pe sprijinul preşedintelui romån în acest sens“. Declaraţia sa confirmă ipoteza comentată neoficial că, în aprilie 2005, Iurie Roşca cu PPCD-ul său a fost „stimulat“ să voteze pentru Voronin de Băsescu şi Saakaşvili. Astăzi, PPCD-ul a dispărut practic din câmpul politic al Basarabiei, ca urmare a acelei mişcări măiestre şi a jocului combinat al ilustrului Vladimir Socor, un personaj din aceeaşi familie politică cu Vladimir Tismăneanu şi a altor tkaciuci din aceeaşi specie.
O nouă cale „liberală“ şi „democratică“ se deschide Republicii Moldova, parte a fostei Basarabii aflate încă sub control rusesc/ucrainean/aeisudem farinae...
Posts
No comments:
Post a Comment