Friday, July 31, 2009

"CURVA" PACEPA - TISMANEANU - Afacerea Tradarii (XIII). Sluga Elenei Ceausescu. FOTO EXCLUSIV: Pacepa cu barba.

„Curva“ Pacepa - afacerea trădării (XIII)

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foştilor colegi ai adjunctului şefului Departamentului de Informaţii Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceauşescu. Pe parcursul acestei luni, când s-au împlinit 30 de ani de la momentul „rebrănduirii“ lui Pacepa, publicaţia noastră trece în revistă elemente şi date inedite ale „dosarului Pacepa“. Menţionez că titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva Pacepa“ este inspirat de o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinând unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush. După analiza din episoadele trecute a istoricului şi cercetătorului Arhivelor CNSAS, dr. Liviu Ţăranu, urmează alte selecţii din „Dosarul Pacepa“, realizat de redactorii revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe. Astăzi, mărturia personală a unui fost cadru.
George Roncea

„Pacepa, acţiunea „Flamura“ şi Cultul Personalităţii

Pacepa a fost cel care a determinat DIE să depună eforturi mari pentru o cauză complet străină de misiunea sa de bază, dar foarte utilă şi folositoare domniei sale, care trebuia să se afirme şi să crească în ochii stăpânilor de la acea vreme.
Iată cum am aflat eu de acţiunea „Flamura“, de a cărei existenţă se ştia atunci prea puţin în rândul ofiţerilor DIE. În anul 1973 aveam gradul de căpitan şi lucram la Sectorul învăţământ din cadrul Brigăzii AP, unitate independentă coordonată de adjunctul şefului DIE, general-maior Ion Mihai Pacepa. Proveneam de la Direcţia învăţământ a Consiliului Securităţii Statului (Serviciul „pregătire de specialitate“) şi aveam în spate o vechime de câţiva ani şi în munca operativă (organele teritoriale de contraspionaj, inclusiv o scurtă perioadă sub comanda generalului Cosma Neagu.
Precizez că, în calitatea mea de „instructor coordonator“, făcusem vreo 2-3 inspecţii, în fapt vizite de lucru, la CPPC (şcoala DIE) însoţindu-l pe generalul Pacepa, fiind deci oarecum cunoscut profesional de către acesta. Nefiind cadru de conducere, nu am participat la nicio şedinţă din care să rezulte indicaţii şi ordine concrete date de Pacepa pe o linie sau alta de muncă, cu toate acestea am avut ocazia să-mi dau seama de „profesionalismul“ lui Pacepa. Limbaj sec de activist de partid, menit să ne înveţe „importanţa semnificaţiei“ pe care o prezenta „temelia bazei fundamentului“. De altfel, el nu prea avea tangenţă cu munca de informaţii propriu-zisă, ocupându-se mai mult de cu totul alte probleme (era consilierul de specialitate al Tovarăşei, pe linie tehnico-ştiinţifică şi coordona activitatea Brigăzii SD de obţinere de documentaţii şi materiale TS aflate sub embargoul COCOM.

Americanii l-au „promovat“ pe Ceauşescu până la înţelegerea cu ruşii

Am convingerea că unele dintre „reuşitele“ noastre de acest gen au fost posibile şi cu ajutorul americanilor, ei având tot interesul în a-şi face agentul indispensabil conducerii superioare de partid şi de stat, în speţă cuplului Ceauşescu, pe care în acest mod îl puteau şi controla. De ce spun acest lucru? Pe când mă aflam în misiune externă, am avut o discuţie cu însărcinatul cu afaceri a.i. american, omologul meu la acea vreme, care mi-a spus textual: „acum avem mare nevoie de Ceauşescu; ne-a ajutat enorm în relaţiile cu China şi Vietnam şi în problemele Orientului Mijlociu. Însă, în vreo 10-15 ani vom ajunge la înţelegere cu ruşii, iar atunci Ceauşescu va fi azvârlit la coşul de gunoi ca o măsea stricată“.
Se înţelege că nu am avut curajul să raportez acasă aşa ceva; ar fi însemnat sinucidere curată.
Prin şeful de sector, colonelul „Marinescu“ (provenit de la Academia Militară), am primit ordin să mă prezint la cabinetul 2 din DIE - Ion Mihai Pacepa.
După ce am fost pus în temă cu ceea ce am de făcut, mi s-a ordonat să merg la Secretariat (aşa era cunoscut Sectorul RS, condus la acea vreme de colonelul Daisa, acum pensionar care trăieşte în Israel), să solicit mapa cu ordine şi să refac integral Ordinul şefului DIE cu privire la susţinerea examenelor de maior şi colonel şi, în general, la avansările în grad, eu fiind, la acea vreme, secretarul Comisiei de examinare a candidaţilor.
Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar subofiţerul care gestiona problema mi-a pus în braţe un dosar voluminos, în locul mapei cu Ordine şi Instrucţiuni. Aşa am aflat de acţiunea „Flamura“, al cărei obiectiv era în esenţă (nu-mi amintesc formularea exactă) promovarea pe plan internaţional a personalităţii de excepţie a „coordonatorului şef“ (aşa era codificat atunci Tovarăşul în cadrul DIE), prin publicarea de cărţi şi articole în presa de peste hotare, sens în care va fi mobilizat întregul potenţial operativ al aparatului de informaţii externe.
În dreapta, sus, la APROB, semna adjunctul şefului DIE, general-maior Mihai Pacepa, în faţa căruia toată lumea trebuia să dea raportul. Au fost organizate şi analize speciale pe această problemă, la diferite nivele de comandă.

Legătura specială Pacepa-Elena Ceauşescu

Despre cum s-a ajuns aici am aflat detalii mult mai târziu, pe când mă aflam în misiune externă, iar în acţiunea „Flamura“ a fost inclusă şi Elena Ceauşescu, „academician doctor inginer şi savant de renume mondial“ (promovată în eşalonul superior al PCR după 1972). Dacă urmărim problema cu atenţie, vom observa că ascensiunea lui Pacepa o urmează îndeaproape pe cea a Elenei Ceauşescu - amândoi „mari specialişti în chimie“ explicaţie poate a intrării sale în anturajul Tovarăşei.
Cărţile aparţinând unor autori străini referitoare la viaţa şi activitatea lui Nicolae Ceauşescu au fost editate şi tipărite în România, pe banii DIE şi tot astfel s-a întâmplat şi cu articolul din „International Herald Tribune“, publicat la rubrica „Paid advertisment“ (contra sumei de 10.000 de dolari) înaintea vizitei la nivel înalt în SUA din aprilie 1978, de care Pacepa a făcut ulterior mare caz, deşi chiar el a fost iniţiatorul acestei „acţiuni de popularizare“.
Am primit sarcina să-l traduc şi să-i fac o Notă de prezentare pentru „Conducere“. Întrucât eram presat de timp, căutam ajutoare, dar un coleg mi-a zis pur şi simplu: „Ia, mă, originalul în limba română de la cabinetul 2, fiindcă eu l-am scris, şi rezolvă problema“.
După 1978, s-a evitat a se mai vorbi de acţiunea „Flamura“. Reluând discuţia pe această temă cu unele cadre de comandă, a rezultat evident că însuşi Pacepa a fost promotorul acţiunii respective, deşi a motivat-o prin prisma indicaţiilor venite de „sus“.
Tot Pacepa a fost acela care a pregătit, pe linia organelor noastre, vizitele la nivel înalt din Europa şi America, prilejuri cu care Tovarăşa a primit, datorită aranjamentelor sale, titluri, ordine şi medalii din partea forurilor ştiinţifice din ţările respective. Din acest motiv nimeni nu mai avea curajul să se atingă de „consilierul“ Tovarăşei, inclusiv serviciile de contrainformaţii (sub a căror „lupă“ trebuie să fie toată lumea).
Într-o discuţie avută cu generalul Cosma Neagu acesta mi-a spus că, prin intermediul unui ministru, s-a încercat avertizarea Elenei Ceauşescu, dar că Tovarăşa ar fi replicat astfel: „Aţi terminat cu duşmanii ţării, iar acum îi vânaţi pe cei devotaţi trup şi suflet partidului? Cum vă permiteţi? O luaţi pe urmele lui Drăghici?“
Practic, folosindu-se de relaţia cu Elena Ceauşescu, Pacepa a reuşit să anihileze contraspionajul, iar generalul Cosma Neagu, care l-a bănuit mereu de menţinerea conspirată a vechilor legături cu ruşii şi care adunase deja o sumă de date deconcertante despre viaţa lui Pacepa, a fost pus la index.
(va urma)

No comments: