Wednesday, June 24, 2009

BARBILE lui Pacepa, în “Memorialul durerii” si "Cantarea Romaniei", de Lucia Hossu Longin, cu Liiceanu si Tismaneanu sub masa de lucru

Cu o insistenţă cel puţin ciudată, o mică parte a presei s-a înghesuit să prefaţeze ediţia 2009 a Bookfest cu o carte chipurile bombă a editurii Humanistas: „Faţă în faţă cu Ion Mihai Pacepa”. Ei bine, faţă în faţă cu bătrânul securist El Fugitivo s-a aflat nimeni alta decât Lucia Hossu Longin, adică autoarea serialului de televiziune „Memorialul durerii”. In consecinţă, mulţi dintre cei care au urmărit dezvăluirile cuprinse în acel serial, cu toate crimele şi ororile din puşcăriile comuniste, erau convinşi că, ajungând faţă în faţă cu Pacepa, Lucia Hossu va reuşi să smulgă şi de la el, ca de la atâţia alţi torţionari, spovedania cuvenită măcar acum, la apusul vieţii, când defectorul a trecut de 80 de ani. Nu de alta dar, intrând în Securitate încă din 1951, adică în anii de început ai acesteia, funcţionând sub comanda directă a criminalilor care au fost Pantiuşa, Nikolski şi Drăghici, ba chiar fiind înrolat la ordinul direct al acestuia din urmă, Pacepa a fost unul dintre primii torţionari. In Direcţia de Contrasabotaj a Securităţii, proaspăt înfiinţată în 1951, care expedia pe bandă rulantă „sabotorii” în puşcăriile comuniste. Cu alte cvinte, Lucia Hossu putea realiza pe la Miami, în Florida, un super-episod din „Memorialul durerii”. Când colo, ce să vezi ?!...

De la faţă în faţă, la... feţe-feţe!

Doamna Hossu, despre care mai vechii presei îşi amintesc că a fost secretara organizaţiei PCR si co-realizatoare la "Cantarea Romaniei", oferă cititorilor carţii sale - editată, reamintim, de Humanitas-ul lui Liiceanu, care moşteneşte sediul şi patrimoniul fostei Edituri Politice (adică tot a PCR) – o surpriză de proporţii. Pe scurt, autoarea nu s-a teleportat tocmai la Miami, dimpreună cu soţul, pentru a demasca un fost călău, ci, dimpotrivă, pentru a adăuga Memorialului durerii dovada cea mai clară cum un torţionar din celebra Direcţie de Contrasabotaj a Securităţii şi, implicit, a NKVD poate fi transformat într-un fals erou. Drept urmare, uitând probabil de ororile de la Sighet, de deportaţii la Canal şi de crimele din toate puşcăriile comuniste, Lucia Hossu ni-l prezintă pe Pacepa nu ca pe şefii de închisori comuniste, cocârjaţi la bătrâneţe şi apăsaţi de crimele care le tulbură somnul, ci surâzător şi bronzat, iar la cei 81 de ani ai săi jucător de tenis şi trăind pe picior mare, ba chiar colindând incognito Europa! Drept care doamna Hossu nu numai că omite să-l întrebe pe amfitrionul ei, măcar în treacăt, câţi „sabotori” a trimis în puşcării, între 1951 şi 1955, nici ce alte asemenea nenorociri/crime mai are pe conştiinţă (dacă are conştiinţă!) în cei 27 de ani de slujire a Securităţii. Dimpotrivă, ea încearcă să-i consacre o statuie, pentru falsa premisă că defectorul l-ar fi trădat doar pe Ceauşescu, nu şi România. Ca o ironie a soartei însă, Lucia Hossu Longin se va trezi până la urmă victima eroului ei de peste Ocean. Care a minţit-o în faţă, punând-o acum în situaţia de a face.. feţe-feţe!

Faţă în faţă cu... documentele secrete!

E greu de spus dacă a fost sau nu o coincidenţă dar, cu numai două zile înainte ca Editura Humanitas să lanseze cartea Luciei Hossu, Editura Enciclopedică a dat publicităţii laboriosul studiu al CNSAS intitulat „Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii, 1978-1980”. Pe scurt, lucrarea aduce sub ochii opiniei publice toate rapoartele secrete din ancheta care a urmat defectării lui Pacepa. Iar cine are curiozitatea să compare aceste documente cu ceea ce a declarat bătrânul transfug doamnei Hossu constată că autoarea a fost pur şi simplu prostită. Bunăoară, la paginile 120-121 ale cărţii doamnei Hossu, Pacepa e rugat să clarifice circumstanţele în care a defectat. Şi începe prin a povesti că a plecat în Germania cu un mesaj de la Ceauşescu, pentru cancelarul Helmut Schmidt. Ce nu spune însă se regăseşte într-un raport al ofiţerului de contrainformaţii de la Ambasada României din Londra(pag.325-326), care raportează că, la 15 iunie 1978, deci cu o lună înaintea defectării, generalul Pacepa a modificat personal o telegramă trimisă de Postelnicu lui Ceauşescu, introducând numele său în solicitarea Germaniei de a fi trimisă o delegaţie pentru negocieri în operaţiunea „Fokker”. Mai mult chiar, Pacepa a ordonat apoi cifrorului de la ambasadă să şi transmită un răspuns lui Postelnicu, ca din partea lui Ceauşescu, prin care era nominalizat pentru delegaţia respectivă! Şi alt lucru pe care nu-l spune astăzi Pacepa este că inclusiv aprobarea plecării sale a fost obţinută „pe picior”, de la prietenul său Gheorghe Oprea, care tocmai decola precipitat spre China. Minciuna cea mai mare priveşte, însă, programul parcurs de Pacepa în Germania, contrazis flagrant de raportul Generalului maior Constantin Ştefan, care l-a însoţit în acest interval. Or, în vreme ce Pacepa relatează Luciei Hossu că, în dimineaţa următoare sosirii sale în Germania, s-a dus la Ambasada SUA din Bonn, iar după prânz s-a prezentat la cancelarul Schmidt, raportul generalului Constantin – redactat pe zile şi chiar ore - spune cu totul altceva.Şi anume că în dimineaţa respectivă, adică marţi, 25 iulie, Pacepa a fost preluat de la hotel de diplomaţii români, la ora 9,30, şi că a rămas însoţit de ei pînă seara, la ora 21,oo! Şi că, reţineţi, nici vorbă de vreo ajungere la Cancelarul Schmidt, nici atunci , nici în zilele următoare! Cât despre predarea propriu-zisă, ea s-a făcut nu americanilor, ci germanilor, şi abia aceştia l-au livrat celorlalţi!...

Faţă în faţă cu... prostia întruchipată!

Din cartea-interviu a Luciei Hossu sunt contrazise multe alte afirmaţii ale lui Pacepa, prin aceleaşi documente strict secrete date acum publicităţii de CNSAS, dar pentru încheierea acestei evidenţieri, considerăm mult mai sugestiv pentru fabulaţiile torţionarului un episod relatat de el însuşi,antologic nu numai prin idioţenia absolută a personajului, dar şi prin gravele jigniri aduse prin acest episod Reginei Marii Britanii:
“ ... Eu am fost în Anglia cu două săptămâni înainte de vizită, am locuit tot în Buckingham Palace, în fiecare dimineaţă ieşeam cu regina şi cu cei doi căţei la plimbare şi discutam programul vizitei.M-am reântors cu Ceauşescu , ea m-a rugat un lucru. Mi-a spus : „Generale, am o rugăminte personală, am o problemă. Soţul meu a avut cândva în viaţă probleme cu băutura. Nu-i daţi de băut. Promiţi?” „Promit”. I-am spus lui Ceauşescu. „Ah, îl îmbătăm, îl îmbătăm!” L-a-mbătat.”...
Probabil că orice comentarii la această penibilă relatare a lui Pacepa sunt de prisos, dar nu cred să existe cineva care să poată crede că Regina Angliei pregătea personal vizita lui Ceauşescu, plimbându-se cu Pacepa prin grădinile de la Buckingham şi confesându-se securistului român că prinţul consort avusese probleme cu băutura! Drept care şi faptul că la dineu prinţul consort ar fi fost îmbătat de Ceauşescu e nu numai o imensă minciună, dar şi sau mai ales o gravă insultă adusă Casei Regale. In consecinţă, unicul lucru posibil din acest episod relatat de Pacepa priveşte eventualitatea ca generalului să-i fi fost acordată încrederea... de a plimba câinii prin grădină. Ceea ce ar fi însemnat o onoare prea mare pentru un asemenea mincinos!
Alexandru Radu Vlad - Independentul

PS: Cât despre faţa nouă, nevăzută şi necunoscută a lui Pacepa, în lucrarea CNSAS se demonstrează că, încă din 1981, nu numai că Securitatea îi cunoştea noul chip, cu barbă şi mustaţă, dar şi domiciliul, maşina şi chiar servitoarea din casă. Cu alte cuvinte, daca vroia sa-l execute, o facea oricand.

PS": Gurile rele din TVR si DSS spun ca doamna Hossu s-ar putea sa aiba si alte amintiri cu tovarasul securist, ceva mai "hard"-e. Dar nu numai ea...

No comments: