Pages

Friday, June 26, 2009

DAN PURIC, un Eminescu si un Petre Tutea al acestui inceput de veac, la un loc

Stelian Gombos, RGN Press: Domnule Dan Puric, numele Dumneavoastră nu mai are nevoie de nici o prezentare. Sunteţi considerat pe drept cuvânt un Petre Ţuţea al acestui început de veac! E prea mult? Fără a fi prea indiscret, având în vedere faptul ca prezentaţi o conferinţă cu tema "Cine suntem", V-aş întreba: Cine sunteţi domnule Dan Puric? Aş uza de întrebarea trimişilor cărturarilor şi fariseilor adresată Sfântului Ioan Botezătorul, fără a mă identifica însă cu aceştia: "Ce spui tu despre tine însuţi?" (Ioan 1,22). Mă refer ca om! Ca artist!

Dan Puric: Cred că mă pot articula ca o stare de conştiinţă, înainte de a fi artist. Mie mi s-a părut importantă o afirmaţie, care într-un fel m-a clătinat în prejudecăţile mele. Când eram la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, aveam un secretar literar foarte inteligent şi care avea răspunsuri din astea paradoxale. El mi-a spus că "Eminescu a fost şi poet!" Şi am zis: "Cum adică domnule, a fost şi poet?" Şi el mi-a zis: "Da! Pentru că mai înainte de toate Eminescu a fost o conştiinţă!" Nu e de ajuns să fii un artist dacă nu eşti dublat de o conştiinţă. Altfel cazi în publicitate sau cazi numai în ceea ce se numeşte talent. Talentul fără conştiinţă în sine nu are o valoare foarte mare. Iar în lipsa aceasta totală de conştiinţe şi de conşteintizare, cred că este un exerciţiu de toaletă intimă. Asta e tot ceea ce pot să spun despre mine.
(...)
Nu e deajuns să stai în biserică, să participi la Liturghie şi pe urmă să ieşi afară pe potecuţa aia şi să devii un votangiu imbecil. Adică e vorba de prelungirea Bisericii, această existenţă creştină care trebuie să se marcheze în fiecare gest care-l faci: atunci când mănânci, când dormi, când te trezeşti, când vorbeşti şi mai ales în atitudinea creştină. Dacă aţi observat la noi este o schizofrenie din punctul ăsta de vedere. Sunt foarte mulţi credincioşi ritualişti sau de Duminică, iar în atitudinea lor nu au nimic creştin. Au ceva de servanţi, de servitori, au ceva din ei, n-au ceva din demnitatea creştină în toată chestia asta. Şi atunci trăim într-o chestie de dublu rol, de schizofrenie sau de impostură, ca să zicem aşa."

Corect, zic si eu.
Am insa, doar o observatie: lasand faptul ca este, asemenea lui Eminescu, o "stare de constiinta", la intrebarea "Sunteţi considerat pe drept cuvânt un Petre Ţuţea al acestui început de veac! E prea mult?", probabil, din modestie, Dan Puric nu zice nici da nici ba...

No comments: