ONANISM IDEOLOGIC
Opinii in contrasens de Mihai Pelin
Nu e deloc rau ca Ion Iliescu si Adrian Nastase au sarit la bataie impotriva facaturii lui Vladimir Tismaneanu de punere la zis a regimului communist romanesc. Multi ne-am mirat ca aceasta iesire la rampa a intarziat pana azi, afirmandu-se poate prea tarziu. Cuvantul greilor din Partidul Social Democrat putea lamuri numeroase necunoscute sau aproximativ intuite si acum e posibil sa intreprindem o analiza temeinica a celor detalate in forma polemica. Si nici nu putem condamna faptul ca inainte de a parasi Romania, Vladimir Tismaneanu scria altceva decat scrie acum. In functie de conjuncturile pe care le traverseaza si a a reevaluarilor interioare, omul se mai poate schimba, asta numindu-se evolutie. Si uneori chiar involutie. Insa ceea ce ne uimeste la acest individ de o fudulie agresiva si rara este prestatia lui intelectualatotal anemica, lamentabila din toate punctele de vedere, careia nu-I sputem gasi nici o scuza. In meseria lui, daca se poate numi meserie, Vladimir Tismaneanu nu este decat un manipulator ordinar de constiinte dezorientate si face figura trista a unui onanist ideologic.
Ceea ce ar trebui el sa stie, este ca noi nu am trait in alta tara, ca sa nu stim cum se derula existenta sub communism. Or, el nu sta de vorba decat cu prostii din America adoptiva, care habar nu au pe ce lume se afla si nu vor sti niciodata cu ce se confrunta fostele tari socialiste din estul european. Vladimir Tismaneanu e mai mult decat un “scribalau”, cum isi inchipuie Ion Iliescu, e un nimeni, un zero barat si aceasta nulitate a fost luata in brate de societatea noastra civila, de manopera lui a fost ea sedusa pana la lacrimi. Afirmatia ratatului politolog cum ca Ion Iliescu ar fi cuprins de panica e fantezie curata. Care panica? Politilogul o fi sanatos la minte? Apoi, credinta sa ca fostul presedinte al tarii si al presedintelui PSD nu ar fi dispus la dialoc si discutie asupra subiectului in discutie e ceva ce tine de normalitate. In conceptia lui Tismaneanu, a discuta despre communism inseamna a adopta integral punctul lui de vedere, fara nici o abatere. Si atunci despre ce discutie ar mai putea sa fie vorba?
Sa luam in consideratie si un alt aspect al dilemei. Daca Ion Iliescu nu ar fi inzestrat cu toate pacatele care i se arunca in spate, ar fi raportul lui Vladimir Tismaneanu mai pregnant stiinific, mai elevat? Pe de alta parte, iata ca faimosul disident Ionel Cana, elogiat cum nu se mai poate de societatea civila, considera ca raportul in speta “are un singur loc – la cosul de gunoi”. Sa se afle si el in eroare. Un alt disident luat in brate de societatea civila, Victor Frunza nutreste aproximativ aceleasi opinii. Profesorul Andrei Gabor, de la Facultatea de Teologie, crede ca avem de-a face cu “o mare minciuna”. Fara valoare este apreciata facatura lui Tismaneanu si de catre profesorul Dinu Giurescu, impreuna cu un alt istoric de marca, de talia lui Gheorghe Buzatu. Atunci, de partea cui sa fie dreptatea? De partea unor dezabuzati de la Cotidianul, dedati unui partizanat jenant prin meschinaria lui?
Tocmai acest partizanat le anuleaza conditia de oameni liberi. Liberi de prejudecati si de solidaritati paguboase, pe care societatea civila le taraste dupa ea legate strans de picior. De aici decurge si duplicitatea acesteia, una fiind comportamentul ei fata de Ionel Cana si altceva atitudinea aceleiasi fata de cei ce nu-l agreaza pe Vladimir Tismaneanu. Cu toate ca si unul, si altii s-au supus aceluiasi ideal. Mai devreme sau mai tarziu, o asemenea contabilitate dubla se va razbuna si vom asista la disolutia structurilor care guverneaza aceasta duplicitate. Incat nu ne mai ramane decat sa ne intrebam: merita sa-ti falsifici viata pentru nimic? Chiar daca nu merita, constatam ca exista oameni care isi joaca destinul la o ruleta fara ponturi castigatoare si in jurul careia nu gesteaza nici macar un dram de noroc. Cum spunea cineva, nu toti cei care pleaca la Monte Carlo ajung sa se imbogateasca din doua sau trei tururi ale rotii norocului. Pentru asta mai trebuie ceva. Si acel ceva nu se gaseste pe toate drumurile, e ceva cu care nu se vine de acasa. Dar ce am mai avea de vorbit cu niste oameni care nu inteleg mai nimic nici din ceea ce li se intampla lor si din ceea ce se intampla altora? Sa fiti sanatosi, prieteni, dormiti in pace! Pentru ca nu ai din ce sa te trezesti, daca nu tragi un pui de pui de somn sanatos si reconfortant.
OCHII PĂRINTELUI JUSTIN. Privirea Duhovnicului României în fotografiile
Cristinei Nichituș Roncea. 101 ani de la nașterea Mărturisitorului de la
Petru Vodă
-
A privi în ochi Sufletul iradiază din trup, din chip, se face auzit prin
grai, dar mai ales se revarsă din privire. Cugetele noastre, faptele
noastre ne zu...
4 years ago
No comments:
Post a Comment