GENERALUL Aurel Rogojan intreaba: "Cine conduce Romania, o clasa politica sau rentierii politicii?!" Dumneavoastra ce-i raspundeti?

O consecinta ticaloasa a crizei ca doctrina politica a alesilor poporului roman : "sacrificarea a ceea ce a mai ramas din economia autohtona pentru salvarea bancilor straine"
In zilele din urma, cel mai recent laureat al Premiului Nobel pentru economie, americanul Paul Krugman, a avertizat , printr-un articol publicat in "New York Times", asupra iresponsabilitatii si cinismului politicilor care pedepsesc economiile nationale pentru salvarea bancilor.
In cazul Romaniei, bancile care urmeaza a fi salvate prin austeritatea politicilor economico-sociale nici nu sunt macar romanesti, dupa cum si axa economiei nationale apartine capitalului strain. In pofida acestei realitati, ceea ce a mai ramas din economia autohtona urmeaza a suporta, sub sanctiunea falimentului si colapsului, pretul salvarii bancilor si investitiilor straine.
Ce au adus bancile straine romanilor?
Incurajarea consumului bazat pe importuri, cu efect imediat asupra restrangerii drastice a activitatilor productive si cresterea exponentiala a gradului de indatorare bancara a populatiei. Bancile au obtinut, in timp record, profituri enorme, de-a dreptul imorale, pe seama unor dobanzi exagerate si a comisioanelor ascunse in clauze contractuale impuse unilateral, intotdeauna in defavoarea clientilor.
Comportamentul bancilor se dovedeste permament insultator, lipsit de respect si umilitor, prin obligarea clientilor sa accepte contracte fara nici un fel de negociere si in absenta unui minim de informatii asupra drepturilor si obligatiilor ce decurg din incheierea contractelor. Contracte redactate in termenii echivoci ai limbajului dublu, deci interpretabile si, pe deasupra, cu clauze absolut arbitrare care permit bancilor modificarea unilaterala, fara nici-o notificare prealabila a clauzelor.
Asemenea politici bancare anuleaza nu numai esenta raporturilor contractual civile, bazate pe echilibrul drepturilor si obligatiilor partilor, ci contravin pana si fundamentelor societatii democratice, in care bancile isi impun propria dictatura, conditionand, in acest fel, functionarea regimurilor politice dupa aceleasi reguli nedemocratice.
Inlocuirea dictaturii ideologiilor politice cu dictatura ideologiei financiare emanate dintr-un centru suprastatal, poate semnifica instaurarea totalitarismului la scara planetara. In fata unei astfel de amenintari implacabile, avem responsabilitatea de a ne indoi daca inaltele autoritati ale statului, care isi fac un merit din negocierea acordurilor de imprumuturi externe, au negociat cu realitatea. Avem si mai serioase indoieli ca numitele autoritati au avut in vedere politici economice proromanesti, bazate pe propriile resurse umane si naturale.
Argumentele indoielilor noastre le aducem din istoria economica a Romaniei.
Nu cu mult timp in urma, chiar in momentele negocierilor cu Fondul Monetar International, la Academia de Studii Economice se lansa excelentul volum de scrieri economice "Spre un nou medievalism economic" al filosofului si eticianului Mircea Vulcanescu, fost Secretar de Stat la Finante in perioada interbelica si a Marii Crize Economice Mondiale.
Citind scrierile economice ale lui Mircea Vulcanescu, nu poti sa nu fii socat de extraordinara lor actualitate. Orice lector obiectiv constata ca, in ceea ce priveste Romania, nu s-a produs nici-o schimbare a comportamentelor si reactiilor economice. Dimpotriva, matricea perioadei razboiului rece, stagnarea si regresele din ultimele doua decenii ale democratiei de tranzitie ne-au indepartat si mai mult de comportamentul si reactiile economice occidentale, iar manifestarile clasei politice au ramas, in continuare, egoiste si balcanice.
Pentru Romania, o tara fara o deplina identitate si autosuficienta economica, toate contextele si conjuncturile internationale pot fi amenintatoare, in pofida aderarii la N.A.T.O. si a integrarii in Uniunea Europeana.
Ce ne arata diagnoza resurselor naturale ale Romaniei?
Potentialul agrar al tarii s-a prabusit, iar industria petrolului si a gazelor este aproape de epuizare.
Apele minerale, padurile cu fructele, flora si fauna lor, lacurile, marea si plajele sunt risipite in tot felul de concesiuni care mai de care mai paguboase.
Tara odinioara "eminamente agricola" importa produse alimentare pentru traiul zilnic, tara bogat oranduita si slavita in cantarile lui Alecu Russo isi vinde resursele strategice pe redevente simbolice, iar industria autohtona, atat cat a mai ramas este pedepsita sa suporte costurile guvernarilor populiste si, pe cale de consecinta, profund ineficiente economic.
Alocatii de miliarde din partea Uniunii Europene sunt amenintate cu suspendarea din cauza unei criminale lipse de preocupare, a incompetentei si incapacitatii de investire in proiecte viabile.
Si, totusi, cine si cum face ca Romania sa supravietuiasca ?
Lubrifiantul care misca scrasnind angrenajele societatii este unul foarte toxic : coruptia! Ea nu a fost si nu va fi starpita, fiindca in lipsa ei nimic nu mai poate functiona in Romania.
Credem ca si chiar numai exemplul ce urmeaza este suficient doveditor: Intreprinzatori onesti, care si-au indeplinit obligatiile contractuale cu statul ori cu administratiile locale sunt in blocaj de plata a prestatiilor, de aproape un an, desi au existat finantari deschise. Cauza ? Neaceptarea unor intermediari, chipurile de urgentare a formalitatilor de plata, care sa incaseze comisioane , unele impuse peste cota profitului, ceea ce nu poate fi decat o practica mafiota de impingere in faliment a necotizantilor la asa zisele "pusculitele de partid" ale mafiei politice transpartinice. Eminentele fiscalitatii si finantelor se fac ca nu inteleg ca acesti intreprinzatori au achitat cu anticipatie multe milioane de euro T.V.A., impozit pe profit, contributiile de asigurari sociale si alte dari numai pe baza documentelor fiscale, fara sa li se plateasca un cent! Acesti intreprinzatori au deschis linii de creditare pentru finantarea lucrarilor contractate, garantand cu mjloacele fixe ale companiilor ori cu bunuri personale. Unii isi dimimueaza drastic lichiditatile pentru achitarea ratelor imprumuturilor, deoarece diferentele negative de curs valutar le transforma castigurile neincasate in pierderi certe.
Datoriile interne ale statului si administratiilor locale imping la dezastru intreprinzatorii care au jucat cinstit pe o piata controlata de coruptia politico-administrativa.
Timona navei Romania este pe mainile unor piloti care fara lubrifiantul coruptiei nu pot citi busola. Ori, coruptia pentru busola unei tari, este ca "fierul rau" care da peste cap acul magnetic si bulverseaza punctele cardinale pe harta politicii mondiale.
Ne indreptam, condusi cu o seninatate iresponsabila, catre o mare drama social-economica. Romania va avea de restituit cel mai mare imprumut din istoria sa.
Rambursarea datoriilor externe in anii`80 a fost posibila cu pretul unor sacrificii greu suportabile si numai in conditiile unui dirigism etatist absolut , prin coordonarea si monopolizarea comertului exterior de catre cateva firme de stat si societati mixte militarizate si integrate Departamentului Securitatii Statului. Toate celelalte structuri ale Ministerului de Interne aveau, la randul lor, misiuni neechivoce de "politie a comertului exterior".
Ce industrii autohtone vor putea fi dezvoltate, pe ce piete si cu ce produse si servicii se va putea accede, de unde se vor obtine resursele rambursarii creditelor externe?! Este aceasta o preocupare a guvernului actual? Nici vorba! Va fi povara guvernelor si generatiei urmatoare. Ce fel de gandire si politica economica este aceasta?! Cine conduce Romania, o clasa politica sau rentierii politicii?!
Independenta politica si suveranitatea nationala ale Romaniei chiar nu trebuie sa oblige la un minim de autarhie economica, atat doar cat sa ne permita supravietuirea "prin noi insine" si nu pe seama sperantelor iluzorii in generozitatea mult prea scumpa din partea altora? Asta mai cu seama ca nici altii nu stau pe roze, de vreme ce si in interiorul Uniunii Europene fiecare isi asigura, mai intai, propriul viitor. Rudele mai la urma si in ordinea unor preferinte in care rarisim ne regasim.
Viitorul Romaniei nu se poate asigura fara o proiectie luminata de a cultura economica superioara, legata si de traditiile economice conservate de autarhismul taranesc arhaic, prin care poporul a dainuit in toate vremurile de mare restriste. Un asemenea viitor se cladeste numai pe un prezent obtinut prin transformari economice de esenta.
In articolul "Carteluri, politica liberala si dictatura economica", Mircea Vulcanescu demasca traditia liberala a chivernisirii pe seama afacerilor cu statul, a tepelor trase bugetului public spre satisfacerea nesatioaselor buzunare ale clientelei politice. Aceasta traditie a liberalismului levantino-fanariot a fost reeditata in legislatura precedenta, cand, pe seama a tot felul de afaceri laturalnice, politici fiscale, concesionari si privatizari dubioase, de la o posta mirositoare a tradare prin subminare economica si politica a statului, in coniventa cu inamici ai propasirii si bunastarii Romaniei si a cetatenilor ei, bugetul a fost puternic dezechilibrat si tara pusa pe butuci.
Concluzia si previziunea in legatura cu efectele pe termen mediu si lung ale nesabuintei care tine loc de ratiune in administrarea treburilor tarii, pe care o anticipam, este aceea ca, daca nu eradicam iresponsabilitatea, incompetenta si coruptia politico-administrativa, riscam ca, la judecata istoriei, clasa noastra politica sa fie acuzata de o politica nedemna, a tradarii nationale prin incalcarea juramantului de credinta depus in calitate de alesi ai natiunii.

Gen (r) Aurel Rogojan