Pages

Showing posts with label coruptie la varf. Show all posts
Showing posts with label coruptie la varf. Show all posts

Monday, November 9, 2009

EXCLUSIVITATE CURENTUL. Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac - şantaj la şeful ANI, Catalin Macovei . INTERCEPTARE AUDIO MARCA DGIPI

Scris de Dana Iliescu
Agenţia Naţională de Integritate, instituţie europeană a statului romån, se află sub atacul cu miză electorală al Coaliţiei Kaz-GRIVCO-FNI, efectuat prin două instrumente de presiune din ogrăzile lui Alexandru Sassu, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu. Mai mult, însuşi şeful ANI, Cătălin Macovei, a fost supus unui şantaj de presă executat prin intermediul a doi cunoscuţi foşti ziarişti transformaţi în traficanţi de informaţii şi agenţi de influenţă. Este vorba de două „etaloane“ de deontologie, fmari formatori de opinie ai televiziunii publice naţionale, TVR, ai postului Realitatea TV şi ai Antenelor 1, 2 şi 3: Bogdan Chirieac, fost redactor-şef al ziarului „Gåndul“, şi Sorin Roşca Stănescu, fost director general al defunctului ziar „Ziua“.
O înregistrare ambientală parvenită ieri redacţiei ziarului „Curentul“ dovedeşte că şeful SRI, George Maior, a avut dreptate: există scurgeri şi sustrageri din arhiva secretă a Ministerului de Interne, respectiv Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, prescurtată DGIPI, fosta „Doi şi-un sfert“, de la UM 0215, ulterior 0962, cunoscută mai ales în urma scandalagiului Vanghelie. Înregistrarea secretă, datånd din 25 septembrie, din care punem la dispoziţie o mare parte - în interesul opiniei publice şi al autorităţilor responsabile - în format audio original şi în transcriere, demonstrează nivelul de disperare şi josnicie la care se complac executanţii mogulilor de presă cu interese politice.

Vezi: AUDIO/VIDEO. INREGISTRAREA DGIPI a santajului lui Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu la seful ANI, Catalin Macovei, cu tinta Basescu. YOUTUBE - UPDATE

Ţinta încercării de şantaj la adresa şefului ANI o constituie decredibilizarea în prag de alegeri a miniştrilor PD-L Vasile Blaga - în mod special -, Adriean Videanu şi Radu Berceanu, care, potrivit „Naşulu“ Sorin Roşca Stănescu, „trebuie strânşi de coaie“. Însă, cel căruia vrea „să-i facă rău“, potrivit propriilor declaraţii ale lui SRS, este, mai ales, „şeful lor“, cel „care distruge un sistem“. Omul care trebuie anihilat este Traian Băsescu şi sistemul care trebuie apărat este cel mafiot.
Presărată de picanterii despre amante, discuţia celor trei, cu Macovei prins între Chirieac şi Roşca, se desfăşoară pe malul lacului Snagov, în apropierea casei „Naşului“, la restaurantul „El Capitan“, unde şeful ANI este dus de realizatorul TVR. Locul este faimos în istoria recentă a României şi pentru că tot aici s-ar fi decis ca Tăriceanu să nu-şi dea demisia, cât şi ca preşedintele Băsescu să fie dărâmat prin Referendumul pierdut apoi de Coaliţia 322.
Mijloacele celor doi şantajişti: un pretins împrumut nedeclarat de 100.000 de euro de la un cămătar. Documentele secrete din arhiva ANI pe care le solicită intermediarii Coaliţiei anti-Băsescu, sub ameninţare, sunt conturile celor trei miniştri numiţi mai sus, şi mai ales cel al ministrului de Interne, Vasile Blaga. Pe parcursul tentativei nereuşite de şantaj, atât Sorin Roşca Stănescu, cât şi Bogdan Chirieac sugerează că nu pot fi prinşi dacă menţin totul în secret. Chirieac garantează pentru Roşca şi Roşca garantează pentru Chirieac. Cei doi au de altfel o bogată experienţă similară. Pe vremea regimului comunist, Roşca a fost informator al Securităţii sub numele de cod Deleanu şi H15, iar Bogdan Chirieac, deşi a fost cercetat de CNSAS pentru mai multe note olografe întocmite pe când era ghid BTT, a fost făcut scăpat de Colegiul instituţiei compromise, aceeaşi care îi dăduse lui Roşca Stănescu verdict de necolaborare cu poliţia politică, în ciuda evidenţelor. Ulterior, ambii pseudo-ziarişti s-au folosit de presă doar pentru a obţine enorme câştiguri, devenind milionari pe spezele relaţiilor clientelare cu politicieni, membri corupţi ai serviciilor secrete şi mafioţi de duzină ajunşi acum capii Coaliţiei anti-Băsescu. Poate de aceea, unul dintre cei doi ori şi-a oferit serviciile, ori era urmărit de DGIPI şi astfel înregistrarea s-a scurs din arhiva secretă a Ministerului de Interne. Când averile celor doi „simpli ziarişti“ ajung să fie estimate între 10 şi 50 de milioane de euro pe baza unui sistem mafiot este normal să te sperii că vine Băsescu şi îl distruge.

Bogdan Chirieac (BC): Sfatul meu e să fii cât mai oficial.
Cătălin Macovei, şeful ANI (CM): Da, da, da.
BC: Să-ţi exprimi nemulţumirea, că au fost nişte articole nedrepte, dar tu respecţi presa şi de asta nici n-ai dat în judecată.
CM: Exact, şi de aia am şi acceptat să ne vedem.
Se aude Sorin Roşca Stănescu (SRS) pe fundal intrând, vorbind la telefon.
SRS: Deci cum i-am spus şi lui Bogdan eu nu am nicio simpatie pentru tine...
CM: Mă bucur să aud. Mie-mi plac discuţiile astea bărbăteşti.
SRS: N-am nicio antipatie personală.
CM: Sunt convins şi de asta, vă cred.
SRS: Să dea Dumnezeu să aibă Bogdan dreptate şi-ntr-o bună zi să am o simpatie. Pot să-ţi spun de ce nu azi. Pentru că ştiu că ai mers de la unul la altul încercând să-ţi păstrezi, să-ţi consolidezi poziţia.
CM: De la unul la altul, în ce sens?
SRS: Ăştia pe care-i controlezi i-ai mai iertat, i-ai mai nu ştiu ce. Ai făcut un fel de negustorie cu această instituţie publică în detrimentul...
CM: Nu, ăsta ar fi un lucru foarte grav. Haideţi să discutăm. Mie-mi place că discutăm bărbăteşte că de-aia am şi venit. Să ne vedem. Nu, negustorie nu am făcut, că dacă făceam negustorie să ştiţi că nu ajungeam să dau cu subsemnatul cât am dat. Că nu mă apăra nimeni, să ştiţi. Mâine, ăştia cu care ziceţi că am făcut eu comerţ, negustorie mă scuipă ca pe o măsea stricată.
SRS: Ştii cum să te aperi singur. Cum ai încercat să blochezi raportul Curţii de Conturi că ai găsit doi consilieri că sunt incompatibili.
CM: Vreţi să vă spun adevărul? Deci acolo-s mai mulţi incompatibili. Sunt vreo 7. Discutăm deschis, da? Vreau să vă spun că eu puteam să le fac rău. Nici în momentul de faţă nu are nimeni de la Curtea de Conturi dosar şi cu toate astea.
SRS: Şi ce dacă sunt incompatibili? Nu despre asta vorbim.
CM: Păi staţi puţin, lăsaţi-mă să vă spun. Pentru că nu am vrut să se spună că-i o răzbunare. Pentru că ei au constatat nişte rahaturi până la urmă acolo. Că eu n-am furat, spre deosebire de alţii, şi puteam să le fac dosar, că una e să le zici pe gură că eşti incompatibil cu... Doamne iartă-mă! Ei, eu întâi rezolv această problemă pe cale legală, că am văzut că şi dvs. vă place justiţia. Vă rezolv în justiţie şi după aia ne ocupăm. Pentru că mie nu-mi place să fac răzbunări pentru că e foarte simplu. Le faci dosar şi te duci: ia, hai prietene să negociem. Asta ca să vă răspund la subiectul cu Curtea de Conturi.
SRS: Deci pot să public raportul Curţii de Conturi? Chiar dacă ei n-au dat drumul oficial?
CM: Puteţi să-l publicaţi bineînţeles. Dar eu...
SRS: Eu nu ştiu cât de prieten eşti tu cu el. (n.r. cu BC)
CM: Asta să v-o spună Bogdan, că eu nu-mi permit să...
SRS: Nu, dar e vorba de o chestie foarte gravă. Dacă poate, s-o vadă şi el sau nu. E vorba de tine, nu de altcineva.
CM: Să vă răspundă Bogdan.
Roşca ameninţă cu „nişte acte“
SRS: Am nişte acte. Voi vă hotărâţi dacă uită discuţia. Poţi s-o uiţi?
CM: Eu zic că nu, n-o uita. Nu mizaţi pe asta că nu ştiu.
BC: Deci pot să uit dacă am venit cu el la tine.
SRS: Păi ştii că ai luat 100.000 de la un domn?
CM: Nu, arătaţi-mi hârtia!
SRS: Nu ştiu... (scoate documentul)
CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.
SRS: E semnătura ta?
CM: Da!
SRS: Şi ce scrie aici?
CM: „În prezenţa martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezenţa martorului Macovei“. Da, aşa e, şi e valabil şi în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul şi adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.
SRS: Păi da. Acum informaţia care-o am e că aţi împărţit banii: tu, martorul, cu ăsta care a luat.
CM: Domnul Roşca, ar fi fost bine. Mă credeţi, acum asta n-am cum să dovedesc, dar n-am luat nici măcar un cent şi n-am făcut rău.
SRS: Şi dacă n-ai făcut chestia asta, atunci de ce i-ai dat avocatului cu pixul, semnătura?
CM: Că s-a încheiat în prezenţa mea.
SRS: Nu asta, ce n-am adus...
CM: La ce vă referiţi?
SRS: Că te-ai angajat că-i dai banii înapoi tu şi te-ai pârât singur; ai dat o declaraţie olografă în faţa acestui avocat.
CM: Nu, asta aicia nu.
SRS: Nu?
CM: Nu. Arătaţi-mi declaraţia! Ce Dumnezeu! Deci dacă am recunoscut că astea-s? Cum să-i dau? Am înnebunit în somn? Când să-i dau? Eu ştiu că avocatul ar vrea să ia banii de la mine acuma. Dar dacă luam eu banii? Să ştiţi că eu nu am o problemă cu datoriile. Eu când iau un ban îl dau până la ultimul înapoi.
BC: Dar domnul ăla cine-i?
CM: Domnul ăla era un cămătar.

De la acte la amante

BC: Nu e de la amantă?
CM: Nu-i de la amantă, nu, dar totul este absolut real. N-are rost să...
BC: Nu, că-mi dau şi eu seama. Ştii bine că avem şi noi de astea...
CM: Nu!
SRS: Dom’le, cu amantele întotdeauna trebuie să ţii seama.
CM: Nevastă-mea nu divorţează de mine.
BC: Şi dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!
SRS: Dom’le, Patriciu a cumpărat acu câtva timp o colecţie extraordinară la o sumă infimă, de la un nenorocit de baron din Franţa care era în proces de divorţ, ştii? Nu se înţelegeau la preţ cu nevasta şi l-a reclamat la fisc şi au venit ăia să-i ia gâtul, că a trişat... Şi el la fisc, cu câteva sute de mii, acu’ nu ştiu câţi ani, că nu mai avea bani, că era criză...
CM: Asta-n România?
SRS: Nu, în Franţa! Şi le-a luat pe nimic. Era în pragul sinuciderii. S-a dus Dinu şi a luat pe nimic şi ăla îi pupa şi mâinile.
BC: Deci asta e.
CM: Oricum maestrul şi Cancan-ul au făcut un lucru bun din toată... mie-mi place să văd partea plină a paharului. Sunt cel mai fidel, nu mă mai prindeţi cu gagici şi cu...
SRS: Asta nu e bine.
CM: Asta mi-a zis şi el, că e cea mai mare greşeală, înspre bătrâneţe.

Ţintele lui SRS: Blaga, Videanu, Berceanu şi „şeful lor“

SRS: Începusem o discuţie şi a rămas aşa, în coadă de peşte, cu Videanu!
CM: Aşa e.
SRS: N-am amestecat la vremea aceea şi numele de Blaga.
CM: Da.
SRS: La data aceea. Pentru ca „poporul“ să afle adevărul, pentru a se face puţină dreptate, m-ar interesa unde v-aţi dus cu investigaţiile. Până unde au ajuns aceste investigaţii.
CM: Păi la Blaga s-a terminat. Asta ştiţi!
SRS: Nu ştiu! Şi l-aţi găsit curat?
CM: Păi am dat-o public asta. Ce-am terminat. Blaga a justificat tot.
SRS: Nu i-aţi găsit conturile de afară?
CM: Suntem în procedură... Lui Blaga?
SRS: Da.
CM: Sincer, nu le-am căutat.
SRS: Urât.
CM: Urât, dar nu am ştiut.
SRS: Dar ceilalţi doi?
CM: La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată.
SRS: Păi şi dacă le dă după alegeri?
CM: Am înţeles. Poate dă înainte de alegeri. Aici aveţi dreptate că, dacă afli prea târziu, degeaba afli.
SRS: Ar trebui să se ştie.
CM: Am înţeles ideea. Dar ziceţi-mi cu Blaga. Are conturi în străinătate? Dar chiar habar n-am avut. În ce ţară?
SRS: Franţa!
CM: Franţa? Păi cu francezii avem o relaţie bună.
BC: Franţa e ca-n România.
CM: Păi da. Da-s pe numele lui, că dacă-s pe-a lui văru’ n-am competenţa. Pentru că în Franţa nu-i complicat, cum zice şi Bogdan. Ce mi-e Franţa, ce mi-e România. Dar dacă nu-s pe numele lui sau pe-a lui nevastă-sa, pa şi la revedere. Copiii sunt majori din câte ştiu eu.
SRS: Păi şi cât mai durează procedura asta?
CM: Dacă v-aş zice că durează o saptămână... Nu vă pot garanta cât mai durează. Nu ştiu, uite o să mă interesez şi vă transmit mâine prin Bogdan. Că eu acuma sunt ocupat să dau cu subsemnatul pe la diverse autorităţi, că tot ziceţi dvs. Că mă şantajează, că mă are Băsescu la mână cu nu ştiu ce. Şi chiar nu prea m-am mai preocupat în ultima vreme ce s-a mai întâmplat, dar mâine vă transmit prin maestru’.
SRS: Da, Bogdane?
CM: Că eu cred că nu mai e. Teoretic n-ar trebui să mai dureze mult.
SRS: Oricum, şi nişte detalii ar fi utile. Unde sunt, cum sunt, numere. Mmm?
CM: Am înţeles.

Dărnicia lui Roşca

SRS: Dacă, de pildă, tu-mi dai numerele de cont eu le trimit câte 5 Euro.
BC râde cu poftă
CM: De ce?
SRS: Ca să le verific. (n.r. - râde cu poftă. De fapt, el le trimite bani ca să vadă demnitarii că el le ştie conturile. Incomod, nu? Şi apoi „să-i poată strânge de coaie“ după cum mărturiseşte ulterior).
CM: Asta putem să facem şi noi.
SRS: Poate voi n-aveţi. Eu am. I-am strâns.
BC şi SRS râd cu poftă.
CM: Noi n-avem, e-adevărat.
BC: Naşule, pregăteşte şi tu 1000. Nu intră 5 Euro.
SRS: Ba da, intră.
CM: Cum să nu, intră şi 2 euro jumate.
SRS: Nu merită, băi.
BC: La Videanu, sub un milion nici nu se uită. Las-o-n pula mea!
SRS râde.
SRS: Au intrat mulţi acuma de la Urdăreanu (patronul UTI) la Videanu.
CM: Poftiţi?
BC: Au intrat foarte mulţi bani în vara asta de la Urdăreanu. Foarte mulţi.
CM: La Videanu?
SRS: Şi la Berceanu, şi la Videanu.
CM: Foarte interesantă treaba cu nea Punguţă, ăla.
SRS: Da.
CM: Soţia poate să fie subiectul nostru pentru că...
SRS: Dar nu, e foarte interesant. Nu ştiu dacă ai apucat să vezi, c-am postat aseară târziu, dar am avut o problemă cu serverul. Ei chiar sunt acţionari cu Sulfina Barbu.
CM: Am citit.
BC: Ce-a făcut?
CM: KVB. L-am avut şi noi, dar l-am scăpat, ăsta, cum îl chema, ăla de la Garda de Mediu.
SRS: Cum v-a scăpat că a dat declaraţii aiurea să se apere. Silvian, care-a fost ofiţer.
BC: Ştim cu toţii. Păi a fost şeful lui Băsescu!
SRS: Am enorm de multe detalii şi date. E un dosar aşa gros, că l-am postat eu seara.
CM: Cu Sulfina n-am prea priceput la sfârşit, dar îl mai iau o dată. Nu că eu citesc în fiecare zi blogul dvs. ca să văd dacă mai apar şi eu pe-acolo şi de aia...

Chirieac, trist că l-a părăsit amanta

SRS
: Dacă-l cunoaştem împreună pe Bogdan, n-apari nicăieri.
CM: E, n-am ştiut asta...
SRS: Dacă tot am făcut cunoştinţă, eu sunt foarte corect.
CM: La fel şi eu.
SRS: Iar atunci, degeaba spui c-am dat tot ce-am avut. La televizor, cu aia era călare pe mine. Câştigase procesul cu tine.
CM: Păi da, l-a câştigat, dar mai e recursul.
SRS: Eu puteam să mă duc la două televiziuni - Realitatea TV şi Antena 3, n.red -, tu-ţi dai seama ce emisiuni făceam. Ce audienţă!
BC: Ce emisiune?
CM: Nu e Bogdane, n-ai pierdut nimic. Trebuie să fim cinstiţi.
BC: Sunt disperat. Iară m-a abandonat amanta... Sunt pielea pulii.
CM: Uite, pe tine nu te prinde Cancan-ul, numai pe mine mă prinde.
CB: Ce, bă, sunt demnitar?
SRS: Suntem oameni obişnuiţi. Cum zice el: cetăţean.
BC: Standard mediu suntem!
SRS râde cu poftă
BC: Standard mediu suntem, în pula mea!
SRS: Şomer, mă!
BC: Eu sunt şef de ONG, director de ONG.
CM: OK, vedem ce este, şi mâine mă văd cu maestrul (BC).

Roşca vrea să-l strângă pe Berceanu de coaie

SRS: Absolut! Sincer, preocupările mele nu sunt să fac rău unor oameni; nici lui Berceanu. Problema mea e că ăsta distruge un sistem... democratic. Am o problemă.
CM: Berceanu e un tip.
SRS: Nu Berceanu distruge, şeful lor.
CM: Da’ să ştiţi, după părerea mea, Berceanu e un tip care nu ştiu de cât răspunde acolo. El e cam independent.
SRS: El joacă. E unul dintre marii actori ai ţării, îi merge capul, are experienţă. Jos pălăria.
BC: Are coaie.
SRS: Dar cineva trebuie să i le strângă şi lui. Da’ şi decât să i le strângă pe jos când nu mai are rost, i le strâng eu între picioare.
Bogdan Chirieac râde cu poftă.
CM: Maestre, cu părere de rău, trebuie să vă zic că n-am beneficiat de niciun cent.
SRS: Deci omul n-a vrut să-mi dea ce i-ai dat tu în scris.
CM: Păi n-are.
SRS: Şi a spus că nu-mi dă, că nu vrea să te bage în puşcărie. Îţi dau cuvântul meu.
CM: Da, eu vă cred.
SRS: C-a spus că nu vrea să se-ajungă la un dosar penal.
CM: Vă cred, dar ideea este: la ce dosar penal? C-aş fi luat nişte bani?
SRS: I-ai dat nişte declaraţii. Poate că băuseşi...
CM: Nu, stau prost cu băutura.
SRS: Ai dat nişte declaraţii în care ai recunoscut nişte lucruri grave. Ca o garanţie că-i vei da banii.
CM: Nu. Vă rog să verificaţi. Nu vi se pare nefiresc? V-a dat începutul şi de ce nu v-a dat şi... Că aia era...
SRS: Probabil ca să te atenţioneze prin mine. Dar pe mine nu mă interesează cei 50.000.
CM: Dar să ştiţi că eu discut cu băiatul ăla; mai discut şi acum, deci nu...

Pentru Roşca şi Chirieac, 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă

SRS: Deci pe mine nu mă interesează banii în afacerea asta: ai tăi, ai lui, ai cui or fi, pe mine mă interesează...
CM: Pe mine m-ar fi interesat, că e o sumă, care pentru mine, cel puţin, e o sumă mare asta.
Bogdan Chirieac râde.
SRS: Pentru mine nu mai e (râde şi el)
CM: Sunteţi în altă ligă.
SRS: Recunosc deschis.
CM: Sunteţi în altă ligă, dar vă spun: acea hârtie nu există, sincer, că dacă discutăm atât de deschis încât n-avea rost ca să vă ascund. Nu i-am dat ăluia în scris. N-aveam cum să-i dau în scris aşa ceva.
SRS: Bun! Ajută opinia publică, te rog frumos. Niciodată nu se va şti că-i ceva de la tine. Niciodată. Deci eu niciodată nu am divulgat vreo sursă. La mine nu există aşa ceva. În definitiv, şi tu ai nevoie să-ţi faci ceva la un moment dat, să se vadă că voi munciţi acolo, şi atunci lumea ştie că nu mă am bine cu tine, nu? Aşa ştie toată lumea.
CM: Da!
SRS: Şi-atunci, perfect. Dacă eu scot ceva, am pe cineva acolo. Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre, mă refer la partea pozitivă a activităţii voastre, ci scot împotriva unor cetăţeni care n-au fost corecţi. Gândeşte-te că avem cel mai bun prilej şi cele mai bune condiţii de a colabora. Nimeni nu poate să bănuiască.
CM: Să ne suspecteze de prietenii.
SRS: Corect ce spun?
CM: Da!

Urmează discuţia a lui Roşca Stănescu cu Bogdan Chirieac despre o conferinţă.
Îi sună telefonul, vorbeşte.

SRS: Iar am băgat nişte nenorociri pe site...
BC: Ce?
CM: Citeşte şi-o să vezi.
SRS: Citeşte!
Vorbesc despre postările de pe blogul lui din data de 25.09. Audierile în cazul Băbeni, generalul Olaru, că merg la comisia de apărare Nica şi Diaconescu şi apoi despre o damă de consumaţie ieftină şi sigură, de 100 de euro partida.

Cătălin Macovei: A avut loc o discuţie în această formulă

Contactat telefonic, şeful ANI, Cătălin Macovei, după un moment de uimire urmat de altul de ezitare, ne-a declarat sumar că „a avut loc o discuţie în această formulă“, dar că „nu poate face comentarii pe marginea ei“. Întrebat dacă a dat curs solicitărilor făcute de cei doi aşa-zişi ziarişti, Macovei ne-a declarat: „Nu vreau să fac mai multe comentarii, dar dacă aş fi dat curs cererilor lor, datele ar fi apărut până acum în presă sau pe bloguri“.

INREGISTRAREA INTERCEPTARII AUDIO POATE FI GASITA AICI

CURENTUL FORMAT PDF AICI

Tuesday, September 1, 2009

CE SI CU CINE FACEA MIHNEA BERINDEI CEVA in anul 2000, la Paris, cand s-a perfectat caderea lui Emil Constantinescu

LE PARI ROUMAIN

Entretien avec Adrian NASTASE
Premier ministre de Roumanie depuis le 28 décembre 2000.
conduit par
Arielle Thédrel
Journaliste au service de politique étrangère du Figaro


et Mihnea Berindei
Historien


Mihnea Berindei et Arielle Thedrel - La Roumanie est aujourd'hui en queue du peloton des pays candidats à l'Union européenne. En mars 2000, votre pays a ouvert des négociations sur cinq des 31 chapitres concernant l'acquis communautaire. Ces discussions ont abouti en mai. En octobre-novembre de la même année, quatre autres chapitres ont été abordés. Au total, six chapitres ont été clos provisoirement alors que la Bulgarie, par exemple, en a déjà finalisé neuf. Comment expliquez-vous ce retard ?

Adrian Nastase - Cela me rappelle l'esprit de compétition qui animait, à une certaine époque, les pays du groupe de Visegrad (1). Chacun voulait être le premier de la classe. Bien sûr, je suis conscient qu'il va nous falloir résoudre un certain nombre de difficultés économiques, politiques et sociales, mais je ne suis pas inquiet. Nous avons même l'intention d'accélérer le processus de négociation en vue d'une adhésion en 2007. Et nous espérons ouvrir tous les chapitres d'ici à la fin de l'année 2002. Je tiens à souligner que tous les partis politiques roumains soutiennent notre effort (2).
Continuarea la
http://www.politiqueinternationale.com/revue/article.php?id_revue=7&id=361&content=synopsis

Dialog Robert Turcescu - Emil Constantinescu, Realitatea TV
"RT: Sunt doua lucruri pe care vreau neaparat sa le lamuresc cu dvs., in masura in care se poate. Stiati cumva de o intalnire a d-lui Valeriu Stoica, fost presedinte al PNL, in casa lui Mihnea Berindei, la Paris, o intalnire cu Adrian Nastase, in care sa se fi pus la cale o strategie comuna pentru a sparge Conventia Democrata si a va determina sa nu mai candidati?
EC: Da.
RT: A existat o astfel de intalnire?
EC: Am fost informat ca a existat."

IN SFARSIT, MIHNEA BERINDEI, MEMBRU AL COMISIEI PREZIDENTIALE TISMANEANU, A AJUNS FAIMOS. Presa franceza ultragiata de afacerea de coruptie FRANTA-PSD

L'Imprimerie nationale soupçonnée de corruption
lefigaro.fr 01/09/2009


Selon Le Parisien, l'ancien fleuron de l'industrie française aurait versé des pots-de-vin pour décrocher des marchés à l'étranger. Une information judiciaire a été ouverte en juillet.

Nouvel épisode dans la saga de l'Imprimerie nationale. Après avoir été en proie à des difficultés financières et immobilières ces dernières années, l'entreprise publique est désormais dans le collimateur de la justice, révèle mardi Le Parisien-Aujourd'hui en France.
D'après le quotidien, l'imprimeur de documents officiels et de passeports, détenu par l'Etat, est soupçonné d'avoir versé des pots-de-vin de plusieurs centaines de milliers d'euros pour obtenir des contrats dans quatre pays étrangers : la Roumanie, la Géorgie, la Syrie et le Sénégal.
Le 1er juillet, le procureur de la République de Paris a ouvert une information judiciaire pour «corruption d'agent public étranger, abus de biens sociaux et recel d'abus de biens sociaux».
Pour comprendre l'affaire, jugée «suffisamment complexe» par le parquet, il faut remonter à la fin février 2008. A cette époque, l'ancien directeur administratif et financier de l'Imprimerie nationale, Yves Peccaud, refuse de signer les comptes pour 2007 car il s'interroge sur le rôle joué par une société extérieure baptisée Wed. Un audit sur les contrats à l'export, réalisé par KPMG, conclut très vite à «de forts soupçons de corruption», relate Le Parisien. C'est sur la base de ce rapport que l'Agence des participations de l'Etat (APE) autorité de tutelle de l'IP, décide de confier l'affaire à la justice.
Commissions rogatoires internationales
L'enquête préliminaire ouverte en 2008 et confiée à la juge d'instruction Françoise Desset permet alors de mettre en lumière une possible affaire de corruption internationale. Quatre contrats sont notamment suspects. Le premier, signé avec la Roumanie pour 20 millions d'euros en 2004, aurait permis à des intermédiaires de détourner «un peu plus de 300.000 euros», affirme Le Parisien. Quant à ceux passés avec la Géorgie, la Syrie et le Sénégal, ils auraient tous trois été obtenus par l'Imprimerie nationale grâce au versement de pots-de-vin, sans que leur montant soit précisé. Les contrats avec Damas et Dakar seraient d'un montant plus faible.
Au cours de l'enquête, des perquisitions ont été menées dans les bureaux et aux domiciles de plusieurs protagonistes, qui ne sont toutefois à ce jour, ni placé en garde à vue, ni mis en examen. La justice s'intéresse particulièrement à six acteurs du dossier. A commencer par l'ancien patron de l'entreprise publique, Loïc de la Cochetière, écarté de son poste en juin dernier, à cause de cette affaire, affirme le quotidien. Le dirigeant de la société Wed Pascal Pluchard est quant à lui soupçonné d'avoir servi au transfert de commissions occultes avec la Roumanie.
Quatre autres personnages font figure «d'éventuels intermédiaires douteux» : Patrick Wajsman, ancien éditorialiste au Figaro, pour le dossier géorgien, Julien Turczynski, un avocat d'affaires parisien, avec la Roumanie, Bruno Guez, un consultant, «déjà impliqué dans le cadre de l'affaire Elf», pour ce même dossier, et enfin, Mihnea Berindei, un chercheur au CNRS.
Selon Le Parisien, la juge d'instruction s'apprête désormais à lancer plusieurs commissions rogatoires internationales. Reste à savoir quelles conséquences aura cette enquête sur l'ancien fleuron de l'industrie qui lutte depuis trente ans pour préserver ses emplois et ses sites de Paris, Douai, dans le Nord, et Evry dans l'Essonne.
http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2009/09/01/01016-20090901ARTFIG00482-l-imprimerie-nationale-soupconnee-de-corruption-.php


L'Imprimerie nationale au cœur d'une enquête pour corruption
Mardi 01 septembre 2009

L'Imprimerie nationale, chargée de fabriquer des documents officiels (cartes d'identité, passeports, etc.), fait l'objet d'une information judiciaire pour "corruption d'agent public" dans l'attribution de plusieurs marchés à l'étranger.

AFP - Une information judiciaire contre X pour "corruption d'agent public" notamment a été ouverte dans le cadre d'une enquête sur l'Imprimerie nationale, soupçonnée de corruption dans l'attribution de marchés à l'étranger, a-t-on appris mardi de source proche du dossier.

Selon la même source, cette information judiciaire, ouverte début juillet également pour "abus de biens sociaux et recel d'abus de biens sociaux", a été confiée à la juge d'instruction Françoise Desset, confirmant une information du Parisien.

Elle vise les conditions d'obtention de marchés à l'étranger par l'Imprimerie nationale, qui fabrique des documents officiels comme les cartes d'identité et les nouveaux passeports biométriques.

L'Imprimerie est soupçonnée d'avoir obtenu des marchés en Roumanie, en Géorgie, en Syrie et au Sénégal en échange du versement de pots de vin qui s'élèveraient à plusieurs centaines de milliers d'euros, selon la même source.

Le siège parisien de l'Imprimerie nationale a été perquisitionné les 14 et 22 janvier dans le cadre d'une enquête préliminaire sur des soupçons de corruption dans l'attribution d'un marché en Roumanie, ouverte en 2008 par le parquet de Paris.

Les policiers de la Division nationale des investigations financières (Dnif), en charge de cette enquête préliminaire, avaient perquisitionné le siège de l'Imprimerie nationale au début de l'année, les 14 et 22 janvier.

Les enquêteurs s'intéressaient particulièrement à l'époque à un contrat de dématérialisation des procédures fiscales passé avec la Roumanie en 2001 et 2002.

Lors d'un point de presse mardi après-midi à Paris, le secrétaire général de l'Imprimerie nationale Antoine Paoli s'est déclaré "confiant sur le fait qu'aucun salarié de l'Imprimerie Nationale n'a perçu indûment de l'argent dans cette affaire".

"Mais seul l'accès au dossier, que nous n'avons pas pour l'instant, nous permettra de savoir ce qu'il en est", a-t-il ajouté.

En janvier, M. Paoli avait dit à l'AFP que "des défaillances dans (leurs) procédures" avaient été identifiées mais qu'ensuite "le niveau des procédures de contrôle (au sein de l'entreprise) (avait) été relevé".

Il a ajouté mardi que "le point de départ de l'affaire a été un audit commandé par l'Imprimerie Nationale sur son activité export à un cabinet indépendant". L'audit, qui a été transmis au procureur de la République, a relevé des irrégularités et a été "la base de l'enquête", a dit M. Paoli.

Dans une lettre ouverte au personnel diffusée mardi le nouveau PDG de l'Imprimerie nationale, Didier Trutt, qui a été nommé le 24 août, a affirmé "ne pas pouvoir penser un seul instant que l'entreprise ait pu cautionner des actes en relation avec les chefs d'instruction".

"La procédure d'instruction judiciaire va suivre son cours. Je vous affirme mon intention de coopérer pleinement avec la justice et de travailler avec elle en toute transparence", ajoute la lettre.
http://www.france24.com/fr/20090901-france-justice-imprimerie-nationale-enquete-information-judiciaire-corruption-agent-public-marches
http://www.la-croix.com/afp.static/pages/090901172324.8hxrlcta.htm
http://www.lindependant.com/articles/2009/09/01/AFP-France-Soupcons-de-corruption-a-l-39-Imprimerie-nationale-information-judiciaire-ouverte-652839.php5
http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/p-1911-Soupcons_de_corruption_a_l_Imprimerie_nationale_in.htm?&rub=3&xml=newsmlmmd.9175c1724e721a9de19a529750bd9896.8f1.xml
http://www.liberation.fr/societe/0101588170-soupcons-de-corruption-a-l-imprimerie-nationale
http://news.fr.msn.com/france/article.aspx?cp-documentid=149480100
http://www.lexpress.fr/actualites/1/soupcons-de-corruption-a-l-imprimerie-nationale-information-judiciaire-ouverte_783628.html
http://www.lavoixdunord.fr/France_Monde/actualite/Secteur_France_Monde/2009/09/01/article_l-imprimerie-nationale-soupconnee-de-corruption.shtml
http://www.letelegramme.com/ig/generales/france-monde/france/imprimerie-nationale-des-soupcons-de-corruption-01-09-2009-531878.php
http://gendarmes-en-colere.forum2discussion.net/le-gendarme-et-le-citoyen-f26/corruption-de-l-imprimerie-nationale-t16449.htm
http://info.france2.fr/france/Soup%C3%A7ons-de-corruption-%C3%A0-l
http://mobile.lemonde.fr/societe/article/2009/09/01/l-imprimerie-nationale-soupconnee-de-corruption_1234161_3224.html
http://www.lepoint.fr/actualites-societe/2009-09-01/enquete-soupcons-de-corruption-a-l-imprimerie-nationale/920/0/373149
http://www.page-crime.com/index.php/articles-societe/soupcons-de-corruption-le-siege-de-l-imprimerie-nationale-perquisitionne.html
http://www.capital.fr/a-la-une/actualites/l-imprimerie-nationale-soupconnee-de-corruption-431394
http://www.latribune.fr/depeches/reuters/l-imprimerie-nationale-soupconnee-de-corruption.html
http://www.actualite-francaise.com/depeches/imprimerie-nationale-soupconnee-corruption-argent-public,5492.html
http://www.leparisien.fr/economie/soupcons-de-corruption-a-l-imprimerie-nationale-01-09-2009-622502.php
http://www.actualitte.com/actualite/13131-imprimerie-nationale-corruption-agent-public.htm
http://www.lesindiscrets.com/article-4907-une-affaire-de-corruption-a-l-imprimerie-nationale.html
http://www.lemonde.fr/societe/article/2009/09/01/l-imprimerie-nationale-soupconnee-de-corruption_1234161_3224.html
etc, etc, etc...

MIHNEA BERINDEI - Sifonar intre Imprimeria Nationala a Frantei si Guvernul Nastase. Miza: 300.000 de euro spaga din 20.000.000 SCANDAL DE CORUPTIE PSD

Francofonii PSD au luat şpagă de la Imprimeria Naţională a Franţei
Scris de George Roncea


Corupţia guvernării PSD, la baza unui mega-scandal internaţional

Ieri, în întreaga presă franceză au explodat relatările despre scandalul de corupţie ce implică una dintre cele mai vechi instituţii ale Republicii - Imprimeria Naţională, şi guvernarea PSD din perioada 2000-2004. Subiectul umple prima pagină a unora dintre cele mai prestigioase publicaţii în plan european.
De la „Le Figaro“, „Le Monde“, „Nouvelle Observator“, „Liberation“, „Le Point“ până la principalele agenţii de presă, toţi tratează uriaşul scandal lansat de publicaţia „Le Parisien“, care a avut exclusivitatea anchetei despre scandalul de la Imprimeria Naţională a Franţei, instituţie de stat care a fost nevoită să dea şpagă autorităţilor guvernării PSD, în perioada 2000-2004, pentru a obţine un contract în valoare de 20 de milioane de euro.
Numele lui Mihnea Berindei (foto), fondator la GDS-ului, un apropiat al cercurilor socialiste de la Paris şi al francofonilor pesedişti, apare în relatările presei franceze, care menţionează că biroul şi domiciliul acestuia au fost percheziţionate, iar acesta a dat cu subsemnatul în faţa procurorilor.
Personaj de catacombă, suspectat că ar fi fost agent al Securităţii, Mihnea Berindei a intrat în atenţia publicului din România recent, după ce acesta a pierdut un proces istoric cu un ziarist, căruia a încercat să-i bage pumnul în gură, cerându-i o sumă uriaşă, cea mai mare pretenţie de daune morale din România - peste 3 miliarde - pentru că jurnalistul afirmase public ceea ce se ştia de către toată lumea - calitatea de colaborator al Securităţii a „francezului“ Berindei.
După cum se vede, onoarea lui Mihnea Berindei nu făcea nici două parale, decizia de luna trecută a Justiţiei româneşti acordându-i dreptatea ziaristului. Acum, şi justiţia franceză s-a focalizat asupra „onorabilului“ reprezentant al „cercurilor elitiste“ de la Bucureşti, gruparea GDS-ului număra între fondatorii săi, alături de un Mihnea Berindei, şi pe Silviu Brucan, cunoscut agent al serviciilor ruseşti.
Justiţia franceză a deschis o anchetă complexă, percheziţionând sediul Imprimeriei Naţionale, care produce paşapoarte biometrice, reprezentanţii acesteia fiind suspectaţi că au plătit mită pentru a obţine contracte în străinătate, în ţări ca România, Georgia, Siria şi Senegal. Grosul revine, desigur, României, care angajase un contract de 20 de milioane de euro pentru documente fiscale, deşi directorul Imprimeriei declară că era şi este interesat mai ales de paşapoartele biometrice. Subiectul introducerii paşapoartelor biometrice a stârnit numeroase proteste ale societăţii civile de la începutul acestui an, fiind formată chiar şi o Coaliţie împotriva Statului Poliţienesc, deoarece introducerea acestui tip de documente şi a altor măsuri votate de precedenta guvernare introduc premizele controlului total a populaţiei de către instituţii ale statului corupte şi iresponsabile. Pline de foşti securişti. La noi s-a vehiculat numele firmei UTI, o preferată a PSD, formată din numeroase foste cadre ale Securităţii, în legătură cu sistemele de control ale traficului de date, dar şi cu privire la instalarea tehnicii de supraveghere a populaţiei.
Amploarea scandalului din Franţa şi amănuntele şocante dezvăluite presei de către procurori aruncă din nou România în centrul interesului european - în sens negativ, din punctul de vedere la practicilor corupţiei. În timp ce Comisia iniţiată de Vanghelie o anchetează pe Udrea şi o ia la bani mărunţi pentru că a jucat tenis la Paris cu Ilie Năstase, Franţa ia la cunoştinţă, pe toate canalele mediatice posibile, despre corupţia guvernării PSD din perioada 2000- 2004 de renume mondial. Chiar că se poate spune că banii puşi în joc de Ministerul Turismului pentru a îmbunătăţi imaginea României la Paris au fost bani aruncaţi pe fereastră. Chiar dacă Udrea ar mai juca încă enşpe partide de tenis cu Ilie Năstase, goală puşcă, pe Champs Elissée, tot nu ar putea contrabalansa punctajul imaginii negative a României obţinut de guvernarea PSD luată la ochi de dezvăluirile presei franceze.
Potrivit ziarului „Le Parisien“, peste 300.000 de euro „ar fi fost deturnaţi de intermediari“ în cazul contractului încheiat în 2004 în România de Imprimeria Naţională franceză, ce avea o valoare iniţială de 20 de milioane de euro.

Intermediarul şpăgii către PSD - cercetat de justiţia franceză

Mita către PSD s-a transferat prin trei intermediari care au folosit serviciile unei societăţi elveţiene. Intermediarul cheie, Mihnea Berindei, are o biografie mai mult decât pasionantă.
Conform deciziei CNSAS nr. 1707 din 14.12.2006, emisă ca urmare a cererilor Asociaţiei Civic Media şi a Administraţiei Prezidenţiale, membrul de vârf al Comisiei Tismăneanu a fost recrutat la data de 08.06.1968 şi a avut numele conspirative „SANDU“ şi MIRCEA“, inclusiv după plecarea să definitivă în Franţa, în 18.03.1970. SRI a predat CNSAS doar dosarul de reţea al Securităţii deţinut până în 1977, când se presupune că Mihnea Berindei a fost transferat la DIE, actualul SIE. Anul 1977 este de altfel anul când înfiinţează o aşa-numită Ligă a drepturilor omului. Conform informaţiilor de la Paris, Berindei era văzut adeseori în compania lui Marcel Ghibernea, deconspirat ca ofiţer DIE/CIE. Apropiat al cercurilor de stânga, Berindei se căsătoreşte cu o tânără din familia Soros, provenită din nomeklatura comunistă maghiară. Încearcă să se infiltreze la Europa liberă, dar este respins, în ciuda relaţiilor sale privilegiate cu cuplul troţkist Lovinescu-Ierunca. Mihnea Berindei se remarcă în anul 1989, luna iunie, prin redactarea aşa-numitei „Declaraţii de la Budapesta“, în care „intelectuali unguri şi români“ solicitau, printre altele, autonomia Transilvaniei, pregătind României un scenariu tip Iugoslavia. În 23 decembrie vine în România unde, împreună cu Silviu Brucan, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Sorin Antohi, înfiinţează Grupul pentru Dialog Social şi, ulterior, Alianţa Civică şi Partidul Alianţă Civică. GDS-ul capătă apoi statut de asociaţie de utilitate publică, de la guvernarea PSD. Mihnea Berindei este implicat şi în activităţi în cadrul cercurilor politice de la Chişinău, întreprinde vizite dese la Chişinău, remarcåndu-se în ultima perioadă ca un propagandist al regimului Voronin, personal sau prin ziarista Arielle Thedrel de la „Le Figaro“.

„Strateg“ din umbra al PSD

Relaţiile lui Berindei cu oculta PSD sunt de durată. Înainte de anul electoral 2000, a aranjat în casa sa de la Paris o întâlnire a lui Valeriu Stoica, fost preşedinte al PNL, cu Adrian Năstase, pentru a pune la cale o strategie comună de distrugere a Convenţiei Democrate şi determinare a lui Emil Constantinescu să nu mai candideze. Înainte de alegerile din 2004, mai precis chiar în noiembrie 2004, realizează un ditirambic dosar de prezentare a Guvernului PSD şi „viitorului preşedinte al României“ - Adrian Năstase - în „Politique Internaţionale“, dosar completat de o „analiză“a apropiatului său Volodea Tismăneanu. Cu Şerban Mihăilescu are o relaţie specială, un reporter al „Cotidianului“ surprinzându-i pe cei doi, împreună cu Vladimir Tismăneanu, imediat după alegeri. Mihnea Berindei a pierdut recent şi un proces intentat jurnalistului Victor Roncea, în care acestuia din urmă i se solicitau cele mai mari daune din istoria presei - 3 miliarde lei - pentru un editorial în care afirmă că „numele celulei de bază a PCR este astăzi GDS - Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunză, amintind că aceasta a fost înfiinţată de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securităţii, Mihnea Berindei, membru de vază al Comisiei Tismăneanu“. Conform sentinţei civile nr. 8437 din 22.06.2009, eliberată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Mihnea Berindei a rămas „recunoscutul agent al Securităţii“.


MIHNEA BERINDEI - TURNATOR, AGRESOR AL PRESEI LIBERE, INTRIGANT ANTI-ROMANIA, PRO VORONIST, MEMBRU GDS SI COMISIA TISMANEANU - SPAGAR INTERNATIONAL?

Soupçons de corruption à l’Imprimerie nationale
L’entreprise publique, qui fabrique les passeports biométriques, est soupçonnée d’avoir versé des pots-de-vin pour obtenir des marchés à l’étranger. La justice vient d’ouvrir une enquête.


Eric Decouty et Elisabeth Fleury 01.09.2009, 07h00

Marquée depuis des années par les difficultés financières et les conflits sociaux, l’Imprimerie nationale est désormais rattrapée par la justice. Au début de l’été, le procureur de la République de Paris a ouvert une information judiciaire pour « corruption d’agent public étranger, abus de biens sociaux et recel d’abus de biens sociaux » contre cet ancien fleuron de l’industrie, imprimeur de documents officiels et fabricant des passeports, cartes d’identité ou cartes grises. Concrètement, la justice soupçonne l’Imprimerie nationale, détenue par l’Etat, d’avoir obtenu des marchés en Roumanie, en Géorgie, en Syrie et au Sénégal contre le versement de pots-de-vin, pour un montant estimé à plusieurs centaines de milliers d’euros (voir page 3).
Nombreuses turbulences
Si les enquêteurs ont mené des perquisitions au siège de la société, dans les bureaux de plusieurs dirigeants ainsi qu’aux domiciles de quatre intermédiaires supposés, l’affaire a déjà coûté son poste à l’ancien président. Loïc de la Cochetière a en effet été écarté fin juin au profit de Didier Trutt, un ancien de Thomson.
Cette affaire intervient alors que l’Imprimerie nationale connaît depuis plusieurs années de nombreuses turbulences. L’entreprise publique, qui assurait l’impression de toutes « les paperasseries de l’Etat » jusqu’au milieu des années 1990, concentre désormais l’essentiel de son activité sur les documents sécurisés notamment les passeports biométriques. Dans ce contexte, et alors que la Cour des comptes a dénoncé « la gestion désastreuse » de l’Etat, l’Imprimerie nationale a été contrainte de céder plusieurs de ses sites historiques.
Il reste maintenant à savoir les conséquences qu’auront sur l’entreprise les futurs développements de l’enquête. Alors que le juge d’instruction s’apprête à lancer plusieurs commissions rogatoires internationales, aucun des protagonistes sollicités par « le Parisien » et « Aujourd’hui en France » n’a souhaité s’exprimer officiellement.

Quatre questions sur un scandale

Elisabeth Fleury 01.09.2009, 07h00

Voici les principaux éléments du dossier dont est saisi le juge du pôle financier, Françoise Desset.
1 Sur quoi porte l’affaire ?
L’Imprimerie nationale est impliquée dans une affaire de corruption internationale, pour quatre contrats qu’elle aurait conclus ces dernières années avec la Roumanie, la Géorgie, la Syrie et le Sénégal.


En Roumanie, le contrat, signé en 2004, porte sur la production de documents fiscaux d’un montant initial de 20 millions d’euros. Selon une source proche du dossier « un peu plus de 300 000 euros » auraient été détournés par des intermédiaires.
Pour la Géorgie, le contrat porte sur des passeports papier pour 1,4 million d’euros. Les contrats passés avec la Syrie et le Sénégal seraient plus modestes, mais concerneraient également la fabrication de passeports papier. A chaque fois, le marché aurait été obtenu par l’Imprimerie nationale à la suite du versement de pots-de-vin.
Le1er juillet, le procureur de la République de Paris a ouvert une information judiciaire confiée à la juge financière Françoise Desset. Cette enquête est qualifiée de « suffisamment complexe » par le parquet pour justifier la saisine de la juridiction interrégionale spécialisée de Paris.

2 Qui sont les acteurs du dossier ?
Outre l’ancien PDG de l’Imprimerie nationale, Loïc de la Cochetière, la justice s’interroge sur le rôle joué par Pascal Pluchard, dirigeant de la société suisse Wed, soupçonné d’avoir servi au transfert de commissions occultes à l’occasion du contrat avec la Roumanie.
Par ailleurs, l’enquête vise quatre personnes, présentées par l’accusation comme « d’éventuels intermédiaires douteux ». Patrick Wajsman, ancien éditorialiste au « Figaro » et fondateur de la revue « Politique internationale », serait intervenu dans le dossier géorgien. Julien Turczynski, un avocat d’affaires parisien, dont le cabinet s’est occupé du contrat conclu avec la Roumanie est lui aussi visé dans la procédure. Bruno Guez, un consultant déjà impliqué dans le cadre de l’affaire Elf, apparaît également dans le dossier du juge d’instruction pour son rôle dans le contrat roumain. Enfin Mihnea Berindei, un chercheur au CNRS travaillant à l’Institut des sciences sociales, intéresse également le magistrat.
Ces quatre hommes ont tous été entendus par les enquêteurs, et leurs domiciles et bureaux ont été perquisitionnés.
Aucun d’entre eux n’a pour autant été, à ce jour, placé en garde à vue ou mis en examen. Sollicités par « le Parisien » « Aujourd’hui en France », ces intermédiaires supposés n’ont pas donné suite. Seul, l’avocat d’affaires nous a répondu, contestant toute activité occulte.

3 Comment l’affaire a-t-elle éclaté ?
C’est un ancien directeur administratif et financier de l’Imprimerie nationale, Yves Peccaud, qui est à l’origine du scandale. Fin février 2008, à la suite d’une réunion du comité d’audit, ce haut cadre de l’entreprise refuse de signer les comptes pour 2007. Il s’interroge notamment sur le rôle joué par la société de droit suisse Wed, une filiale de Weber Graphic. L’Agence des participations de l’Etat (APE, structure dépendant du ministère des Finances), autorité de tutelle de l’Imprimerie nationale, confie alors à la société KPMG le soin de réaliser un audit sur les contrats à l’export. Le rapport de KPMG, très sévère, conclut notamment à « de forts soupçons de corruption ».
Sur la base de ce rapport, l’APE et Bercy décident alors de confier le dossier à la justice. C’est ainsi qu’après avoir mené une enquête préliminaire, le parquet de Paris a choisi, cet été, d’ouvrir une information judiciaire pour corruption.

4 Quel rôle l’ex-directeur financier a-t-il joué ?
En refusant de signer les comptes 2007, Yves Peccaud est à l’origine de la saisine du parquet. Mais il fait à son tour l’objet d’une enquête. Limogé fin janvier pour « faute grave », on lui reprocherait, notamment, des détournements de fonds « pour des montants avoisinant 50 000 euros », indique une source interne à l’Imprimerie nationale. Après une tentative de conciliation aux prud’hommes qui s’est soldée par un échec, l’Imprimerie nationale a déposé plainte contre lui.

Sunday, August 30, 2009

DR LIVIU TURCU vs DORIN TUDORAN. Fostul ofiter de informatii demanteleaza Reteaua Tismaneanu si interesele ei in statul roman si cel american

Stimate Domnule Victor Roncea,

Intrucit ati avut bunavointa de a-mi semnala postarea de catre domnul Dorin Tudoran pe blogul sau la data de 21 august 2009 a unui comentariu/pamflet despre Vladimir Tismaneanu dar in finalul caruia face o trimitere la propria-mi persoana va rog sa aveti amabilitatea de a posta intru lamurirea celor ce au lecturat materialul mentionat precizarile anexate acestui mesaj. Imi exprim speranta ca precizarile, ce includ si un periplu mai larg in evolutia evenimentelor de ordin istoric din Romania vor reusi sa-l ajute pe dl. Dorin Tudoran sa-si corecteze perceptia eronata cu privire desfasurarea aspectelor mentionate pe blogul sau dar in acelasi timp sa trezeasca si interesul cititorilor mai tineri si de ce nu chiar a generatiilor ce vor urma.

Cu multumiri,
Liviu Turcu, PhD
28 August 2009

PARTEA I

Domnule Dorin Tudoran,

Incep cu esentialul. Cele ce urmeaza nu au drept scop declansarea unei polemici in sensul semantic denaturat dar comun azi din pacate in societatea romaneasca, adica a unei ‘incaierari’ care sa faca deliciul amatorilor unor asemenea ‘spectacole’. Pentru mine ‘polemica’ pastreaza prin educatie sensul dialogului antic. Decizia de a interveni public de asta data are la baza trei motive pe care le consider demne de acest efort. Primul are drept scop clarificarea sub aspectul acuratetei de ordin faptic la modul definitiv a afirmatiilor incorecte in raport cu realitatea pe care le-ati facut initial in articolul ‘Bobinacarul si energumenii’ publicat in Jurnalul National in urma cu trei ani dar pe care iata ca le repostati acum in 21 August 2009 ca pe un adevar indubitabil. "Atunci, din motive pe care le voi explica mai tirziu am preferat sa nu va dau o replica corectiva cu speranta ca eroarea comisa a fost un simplu derapaj impus de circumstantele scrierii unui “material de serviciu” si dictat de obligatiile apartenentei la grupul de interese ce-l sprijineau neconditionat pe Vladimir Tismaneanu..

Tehnica dezinformarii de tip ‘gri’

Pentru cei mai tineri precizez ca un ‘material de serviciu’ reprezinta in gazetarie elaborarea constienta a unui comentariu in care sub aparentele maxime ale unei asa zise obiectivitati se plaseaza prin manipularea abila a unui amestec de informatii corecte cu informatii false idei si teze menite sa trimita opinia publica intr-o directie aflata in grav conflict cu realitatea. Cu alte cuvinte este un instrument ‘clasic’ utlizat in tehnica dezinformarii de tip ‘gri’.

Ce a declansat atunci atacul dvs. la adresa mea a fost furia lui V.Tismaneanu si a grupului sau de acoliti pentru pozitia publica avuta cu privire la incompatibilitatea ocuparii pozitiei de sef al comisiei prezidentiale pentru incriminarea comunismului din Romania, atentie, in raport cu eficienta si credibilitatea morala si politica a Raportului final in fata societatii romanesti! Mi-am zis atunci, ‘treaca de la mine, D.T. a facut-o de nevoie, ca un compromis impus de vicisitudinile existentei cotidiene’.

Dupa aceasta mica paranteza, ca om ce sint inca sclavul rigurozitatii factuale ii invit pe cititori sa puna fata’n fata ce spuneati acum trei ani si apoi repetati cu convingere pe blogul dvs. la 21 august 2009 versus precizarile facute in dialogul ulterior cu domnul Victor Roncea pe 26 august 2009.

'Draga Volo', ICR si dolarii livrati de Patapievici

Textul din “Bobinacarul si energumenii’ publicat in Jurnalul National si apoi reluat la 21 august 2009 in “Tismaneanu vs. Basescu”:

“ Un sfat: Volo, inapoi la carti.
O rugaminte: data viitoare cind mai defecteaza dl. Turcu, nu ma ruga sa-l intilnesc. Recunosc, e ‘un tip eminent’, care poate deschide toate usile, chiar si buncarul in care zac sutele de mii de dolari pe care ti le-ar fi pasat dl. Patapievici, dar nu sunt ‘precis’ ce fel de om este prietenul tau. Mai inchide din usi. Nu de alta, dar e curent si, dupa cum simti, te trage.”


Mai intii retin tonul peiorativ absolut minimalizator in termeni valorici morali referitor la decizia mea de a ramine in occident si care a fost urmata de condamnarea mea la moarte in contumacie. Asta, cu atit mai mult cu cit ati primit la redactia postului de radio ‘Vocea Americii’ si mi-ati si inminat una din multele scrisori de amenintare si discreditare menite sa-mi distruga credibilitatea in Statele Unite. O pastrez si acum in arhiva mea. Daca as fi procedat in acelasi mod stilistic acum trei ani ar fi trebuit sa spun si eu ‘d-le Tudoran cind o sa mai fiti arestat si luat la interogatoriu de securitate iar familia va va fi amenintata brutal …” Si in cazul dvs., din fericire, nu era vorba ca in cazul meu de tribunalul militar si nici de echipe trimise spre pedepsire prin occident. Va spun ca n-as fi facut-o in veci caci tine de bunul simt si de cei sapte ani de acasa. Cit despre afirmatia mistocar-dimboviteana cu privire la buncarul cu sute de mii de dolari ce prin exagerare la absurd as fi afirmat (ceea ce evident nu am facut-o in articolul incriminat de dvs &comp.) ca ar urma sa fie puse la dispozitia lui V. Tismaneanu am o singura observatie: eu cind scriu ceva ma raportez in primul rind la verificarea in timpi istorici, adica afirmatiile facute sa reziste verificarilor si de acum si peste 200 de ani. Susaneaua mentionata de mine in comentariul meu de atunci a fost planuita in mod real si chiar si dupa ce a fost demantelata public a continuat in alte forme diluate. O simpla revizie financiara corecta la Institutul Cultural Roman ma va confirma. Asta daca nu vor folosi metoda trierii de tip tuns si frezat dupa modelul arhivelor securitatii. Cit despre neajunsurile confruntarii publice a textelor ‘stiintifice’ contradictorii elaborate tinind doar seama de avantajele poticio-ideologice ale momentului va recomand sa-l consultati pe ‘Draga Volo” intrucit se bucura la acest capitol de o cvasi-permanenta atentie atit a mass mediei cit si a opiniei publice romanesti.

Textul continua dupa cum urmeaza:

“In sfirsit, Volo, da-te jos de pe ‘caii aia mari; si ai in mina darlogii umilintei. Dupa numai un kilometru, vei intelege ca tot ce lasi in urma e doar o biata martoaga cu ifose de unicorn. Desi vinataile de azi sunt mai dureroase ca altele, capul sus! Nu mor caii, cind vor ciinii. Caii adevarati, se intelege.”

Emotionant. Cred ca am inteles cu totii cine sint caii si cine sint ciinii cei netrebnici.
Acum iata textul additional in partea referitoare la mine, de altfel deja postat de domnul Victor Roncea pe blog, pe care l-ati transmis in dialogul purtat dupa 21 august 2009:

“ Domnule Roncea,
…citatul este dintr-un text de acum trei ani (asa cum mentionam in postarea mea), publicat in Jurnalul National, cred ca dl. Liviu Turcu l-a vazut la timpul respectiv. Evident, asta nu inseamna ca ma amestec in invitatia pe care i-o faceti (in momentul respectiv eu, Liviu Turcu habar nu aveam nici de postare si nici de invitatia domnului V. Roncea) –era vorba de o precizare. Cum dl. Turcu se bucura de respectful dvs. (nici pe mine nu ma ocoleste acel respect fata de multe din meritele dlui Turcu)s-ar putea sa-l convinga, mai bine decit o pot face eu, pe colegul dvs. de blog de enormitatile de care m-a acuzat in nota postfata pe blogul dvs. Am postat un mesaj similar pe blogul dvs.
Cele bune,
Dorin Tudoran”


Zice domnul Roncea in continuarea aceluiasi dialog: “Cum mi-am exprimat mirarea ca dl Turcu nu a avut nici o replica dl.Tudoran mi-a mai precizat:
“Il pretuiesc pe Liviu (sic LT)cred ca este cu adevarat, o minte stralucita. Atunci insa, m-a pus intr-o situatie f.f.neplacuta: Volodea m-a rugat sa ma intilnesc cu el si tot Volodea m-a rugat sa-l ajut pe Liviu cit pot. Ca ziarist, l-am ajutat facind cu Liviu un interviu epopee si in conditii foarte…dificile; pentru amindoi. Cind am auzit-din multiple surse – ca-l injura pe Volodea si cind am avut si confirmarea, chiar mi-a displacut. Cred ca Liviu s-ar fi asteptat ca Volodea sa-l ajute mai mult din punct de vedere professional –ca intre sociologi. Asta era mai greu de realizat, nu neaparat pentru ca Volodea este f. competitiv (sic) (este, dar a facut mult bine-multora) ci pentru ca lumea era interesata de ce are de spus fostul inalt ofiter de securitate LT, nu sociologul. O drama, o nedreptate, dar lumea este cum este, si Liviu trebuia sa stie la ce se poate si la ce nu se poate astepta. Inteleg ca e bine, acumsi s-a pus pe picioare, ceea ce ma bucura. Daca-l vedeti salutati-l din parte-mi!"


Multumesc domnule V. Roncea. Certific primirea salutarilor.

D. Tudoran, V. Tismaneanu si restul grupului aveau retea informativa pe teritoriul Statelor Unite?

O scurta paranteza cu privire la potentiala ranchiuna fata de V. Tismaneanu care, ziceti dvs. domnule Tudoran, nu a dat curs apelurilor mele disperate de ajutor academic: la data respectiva eu deja aveam invitatia pentru anul 1990 de a veni pentru un an la Boston University ca John M. Olin Fellow. Cu norma de cercetare dar si part-time de guest lecturer. Cu ce m-ar fi putut ajuta V. Tismaneanu in acel moment cind el insusi incerca in disperare conform propriei confesiuni sa vina la Washington si sa intre in rindul cadrelor didactice de la Maryland University?
Ziceti in continuare:

“Sigur ca Liviu a vazut articolul inca de la aparitie (are chiar prieteni la J.N.) dar, probabil si-a zis ca nu are rost sa intinda peltea; si bine a facut. La postarea articolului pe blogul meu, aveam optiunea sa elimin acel paragraf; dar as fi fost acuzat – pe buna dreptate – ca am ‘crosetat’ un adevar.”(subl. LT)

Inainte de a repune realitatea istorica in drepturile ei adinc abuzate in aceasta secventa marturisesc in premiera publica ca am un handicap educational major: nu am obiceiul sa injur, ca regula, iar daca am facut-o vreodata in public astept in premiera mondiala dovada. Cit despre natura injuraturilor proferate la adresa ‘mimozei mimensis’, recte V. Tismaneanu atunci, in anul de gratie 1989, chiar ca am ramas perplex. Caci la acel an este referinta. Ca atare chiar va rog fie si pe cale particulara sa ma scoateti din ceata asta rational impenetrabila. Daca veti invoca utilizarea semantica a termenului la modul figurativ chiar si asa fondul problemei ramine.
Ca profesionist al muncii de informatii am ramas de asemenea impresionat de afirmatia verificarii de catre dvs personal ‘prin multiple surse’ a actului josnic de a-l fi injurat pe V. Tismaneanu. Deja dvs., V. Tismaneanu si restul grupului aveati retea informativa pe teritoriul Statelor Unite?

'Materialele de serviciu' ale lui Dorin Tudoran

Mai ramine, de asemenea, de clarificat in fata cui as fi facut acest lucru si in ce scop. Logic ar fi fost sa o fac in fata unor factori politici sau de influenta politica de sorginte americana altfel nu ar fi avut nici un sens. Eu sint omul actiunilor eficiente. In plus, date fiind contactele mele extrem de limitate cu societatea americana in acea perioada, impuse de grila de securitate personala, mai ramine ipoteza ca vorbeam de unul singur sau foloseam contacte telepatice. Sa fim seriosi. La data respective aveam cu totul alte griji, preocupari iar birfa mi-a repugnat intotdeauna. Intrebati-i pe fostii mei subordonati, colaboratori sau cunoscuti de buna credinta. In rest, trebuie sa recunosc ca plasarea explicatiei in materialul de serviciu publicat de dvs. in Jurnalul National si repostat acum ‘suna bine si convingator’; se vrea a se spune, “domnule, e informatie verificata prin multiple surse, ce mai vreti…” Vorba lui nenea Iancu prin parafraza:‘curat meserie’…
Nu pot sa nu remarc, de asemenea, cita rabdare ati manifestat, mai exact diferenta dintre noiembrie 1989 si 2006 adica 17 ani pentru a ma pedepsi public pentru culpa, citez, ca l-as fi ‘injurat’ pe amicul drag ‘Volo’, cum il numiti scrisoarea cu pricina. Ma intreb daca cel ce a folosit expresia ‘Draga Stolo” nu va plagiat… Memorie de cafru, demna de invidiat, plus setea justitiara manifestata demna de un personaj precum Edmond Dantes alias contele de Monte Cristo. In plus, ce nu inteleg in pofida unor serioase eforturi intelectuale este semnificatia urmatoarei afirmatii facute in continuare:
“Atunci insa, m-a pus intr-o situatie f. f.neplacuta: Volodea m-a rugat sa ma intilnesc cu el si tot Volodea m-a rugat sa-l ajut pe Liviu cit pot. Ca ziarist, l-am ajutat facind cu Liviu un interviu epopee si in conditii foarte…dificile; pentru amindoi…”
Fidelitatea fata de regulile logicii aristotelice ma obliga sa constat conform textului ca atunci cind ati scris “Bobinacarul si energumenii” in 2006 ca ‘material de serviciu’ ati fost pus intr-o ‘situatie f.f. neplacuta’ din cauza celor intimplate in noiembrie 1989 (?!) Sau poate, mai exact, asocierea a avut drept scop de a induce in mintea cititorilor in mod clar ideea, pentru care ar trebui sa rositi si azi dupa aproape doua decenii, ca opozitia mea, strict opinie personala, altfel bine argumentata, fata de ocuparea pozitiei de sef al Comisiei prezidentiale de catre V.Tismaneanu ar fi de fapt justificata de ranchiuna personala nascuta din refuzul acestuia in calitate de Sfintu Petru de a-mi deschide larg portile ‘paradisului american’?

Cozonacul lui Tudoran de la masa lui Voiculescu

Atacul la persoana, domnule Tudoran, este descalificant in plan intelectual intr-o polemica rationala. Asta se invata in anul intii de facultate la cursul de logica elementara. Nu convingi publicul ca X sau Y nu trebuie luat in seama, introducind pe usa din spate o falsa premiza, precum cea invocata de dvs. adica prin trimiterea la o situatie incorecta si imaginara petrecuta in urma cu 17 ani. Marturisesc ca atunci cind am citit diatriba in 2006, mai intii, ca reactie la nivelul bunului simt am fost suparat, de, imperfectiuni umane, intre altele si pentru faptul ca la Jurnalul National aveam deja o serioasa audienta publica. Mai apoi, intelepciunea cea din urma mi-a impus teza mentionata mai sus adica cea cu ‘Treaca de la mine…ce nu face omul pentru o piine alba sau poate chiar o felie de cozonac…”.

Deontologia crosetatului

Repostarea textului la 21 august 2009 schimba insa datele problemei la modul serios chiar daca in cadrul dialogului purtat cu dl. Victor Roncea v-ati contrazis singur referitor la persoana mea in citeva zile sarind de la o extrema la alta. Ceea ce m-a scos, vorba dlui Roncea, din preocuparile mele actuale a fost insa afirmatia facuta dupa cum urmeaza, si citez: “La postarea articolului pe blogul meu, aveam optiunea sa elimin acel paragraph; dar as fi fost acuzat – pe buna dreptate – ca am ‘crosetat’ un adevar.”

Deci, cu alte cuvinte m-am inselat cind am gindit ce am gindit acum trei ani. Mea culpa.
Continuati sa afirmati sus si tare cum se spune ca ceea ce ati afirmat in doua rinduri este un ‘adevar’ ce nu poate fi ‘crosetat’.
O adevarata ofranda depusa pe altarul deontologic jurnalistic.
Dupa precizarile ce urmeaza sper ca atit personal cit si eventualii cititori de buna credinta vor avea in sfirsit o perceptie corecta a situatiei reale.

"Eu v-am ales pe dvs si nu vice-versa"

Iata deci, informatiile factuale indubitabile referitoare la situatia descrisa incorrect de dvs:

- nu v-am intilnit personal niciodata pina in momentul acordarii interviului postului de radio ‘Vocea Americii’ unde va desfasurati activitatea ca redactor;

- decizia de a lua o pozitie publica cu impact maxim la opinia publica romaneasca dar si a oficialilor fostului regim a fost convenita de mine in accord cu autoritatile americane sub a carei protectie de securitate ma aflam 24 de ore din 24 de ore;

- alegerea postului de radio 'Vocea Americii' si nu a postului 'Europa Libera’ are o explicatie eminamente politica. Desi stiam ca postul de radio ‘Europa Libera’ are prin numarul de ore de difuzare o pondere net superioara ‘Vocii Americii’ acesta din urma avea un atu politic superior: era explicit un post de radio oficial al guvernului american si aducea cu el plusul de credibilitate de care era nevoie;

- fiind convenit cu autoritatile americane, acestea au asigurat si cadrul in care s-a desfasurat interviul; fara a intra in detalii va asigur ca in afara garzii de corp care m-a insotit la locul interviului au fost efectuate in mod firesc pentru astfel de situatii si alte verificari inclusiv de personal;

- exact ca in bancurile cu radio Erevan (nu exemplific ca sunt de notorietate) deci, nu V.Tismaneanu si nici dvs. nu mi-ati deschis ‘usa’ la “Vocea Americii” (unde de altfel am continuat ulterior sa particip la diferite emisiuni pe care le-am considerat importante pentru obiectivele mele politice in compania altor redactori) ci ati fost lasati sa credeti asta pentru asigurarea ‘normalitatii situatiei’; mai mult, va asigur punindu-mi in joc intreaga credibilitate, cum se spune, ca eu v-am ales ca interlocutor al interviului si nu vice-versa si asta din doua motive: primul a fost acela ca stiindu-va biografia, dar si ce vi s-a intimplat in tara in confruntarea cu autoritatile fostului regim, ati reprezentat pentru mine in pofida faptului de a nu ne fi cunoscut personal ‘un aliat politic natural’; al doilea motiv a fost unul de ordin tactic: fiind scriitor si cunoscut deja in urma confruntarii cu autoritatile romane drept dizident aveati deja audienta la segmentul opiniei publice care ma interesa foarte mult: cel al intelectualitatii literare considerat de altfel de occidentali ca potential detonator al unor schimbari socio-politice de substanta in Romania;

- in acest context ideea, asa cum afirmati in textul cu pricina, ca m-as fi rugat de V.Tismaneanu sa te roage pe dumneata sa ai bunavointa de a-mi lua un interviu ca favoare personala este nu numai ridicola dar si de un umor nebun ; si cind afirm asta o fac cu blindetea celui care intelege incapacitatea naturala a unui outsider al muncii de informatii de a cunoaste si intelege modul de operare profesionala pentru astfel de operatiuni;

- cum bine stiti interviul epopee difuzat zilnic in fragmente in timpul desfasurarii ultimului Congres al PCR in noiembrie 1989 a facut istorie nu numai pentru postul de radio dar si la nivelul audientei romanesti oficiale si neoficiale; daca Jurnalul National il va republica in noiembrie a.c. in suplimentul ‘Scinteia’ va fi o excelenta ocazie pentru toata lumea sa compare analiza si previziunele mele de atunci cu desfasurarile istorice reale. Cea mai importanta sub aspect tactic dar cu impact strategic a fost predictia ca in momentul atingerii masei critice in sistemul politic prima institutie care-l va abandona pe Nicolae Ceausescu si camarila sa va fi Securitatea, adica DSS. A doua previziune facuta de mine inca din luna iunie 1989 in conversatiile cu analistii specializati pe tema Romaniei a fost ca Nicolae Ceausescu pentru a supravietui va incerca in extremis modelul izolarii albaneze, si deci ca orice asteptare in directia unei inlocuiri a acestuia de un nucleu din virful conducerii PCR (idée altfel puternic propagata pe la Departamentul de Stat inclusiv de V. Tismaneanu cu care sefului biroului Romania se mai consulta din cind in cind, pariindu-se ba pe Stefan Andrei, ba Gogu Radulescu ba pe altii) este inutila, singura alternativa viabila fiind miscarea de strada indifferent de natura detonatorului. Afirmatia avea sa apara si in scris la inceputul lunii noiembrie in unul din cotidienele capitalei americane.

Tismaneanu, de la propagandist comunist la propagandist capitalist

- acum sa lamurim si povestea relatiilor noastre personale; precum spuneam, facind trimitere la comparatia cu bancurile cu radio Erevan, este absolut adevarat (cred ca era spre sfirsitul verii nu-mi amintesc perfect) ca din nou, cu sprijinul autoritatilor, am identificat locatia si organizat o intilnire cu V.Tismaneanu la Philadelphia (folosesc scrierea engleza). Era la vremea respectiva cercetator la Foreign Policy Research Institute si colabora via unor conectii la una din publicatiile de analiza si propaganda ale Departamentului de Stat pe tematica comunismului romanesc. Unele au fost reluate, in nota deja cunoscuta ulterior, la microfonul postului de radio ‘Europa Libera'.

Il stiam pe V. Tismaneanu din perioada cind datorita diferentei de virsta el era inca student iar eu tinar cercetator si asistent universitar. Ii stiam bine preocuparile pentru ca ne mai intersectasem indirect in lumea publicatiilor dar si a unor cunostinte comune. Scopul intilnirii de atunci a fost din punctul meu de vedere unul pur evaluativ in ideea de a explora si crea cit de cit o posibila platforma comuna de actiune a tuturor celor implicati direct sau indirect in criticarea fostului regim comunist. Intilnirea a fost cordiala si atunci V.Tismaneanu (din nou paradigma bancurilor cu radio Erevan) mi-a vorbit mai pe larg despre ‘prietenul sau apropiat Dorin Tudoran’ care este printre putinii ce are conectii operative cu unii dizidenti din tara dar si in Europa occidentala. I-am confirmat aprecierile mele pozitive despre dvs. si intentia de a folosi unul din posturile de radio ce difuzau in spatiul romanesc. Nu ne vazusem de peste16 ani dar se parea ca am putea face cite ceva impreuna alaturi de altii in folosul Romaniei. Ii cunoasteam destul de bine inca de atunci felul de a fi dar mi-am zis ca la ‘razboi’ aliantele imping la periferie aspecte precum tarele de caracter. Nu avea sa fie, pentru ca la scurt timp, s-a produs precum stiti RUPTURA definitiva in care dvs. aveati sa jucati rolul principal de procuror, executor si curier explicativ.

Factorul Gaetan vs Tismaneanu

Viata este plina de coincidente stranii si chiar daca acestea au fost sau sint realmente aleatorii oamenii au tendinta de a le asocia altora pentru ca le servesc ca baza explicativa convenabila pentru anumite concluzii. La un moment dat am fost invitat la o masa rotunda organizata la redactia cotidianului “Washington Times” pe tema situatiei din tarile comuniste est-europene. Au participat numerosi experti si jurnalisti inclusiv din cadrul aparatului tehnico-politic al unor institutii guvernamentale. Pe unii ii cunosteam dupa nume, altii imi erau complet necunoscuti. La un moment dat am tresarit cind i s-a dat cuvintul unui participant al carui nume romanesc il stiam, la fel ca si biografia si unele din activitatile desfasurate. Pe parcursul interventiei Victor Gaetan, caci de el este vorba, a adus in discutie incompatibilitatea accesului la unele canale de informare si influenta guvernamentale, precum Departamentul de Stat a unor oameni care prin biografie si activitatile politico-ideologice duse pe durata sederii in tara de origine, recte Romania nu ar trebui sa prezinte incredere. Si l-a mentionat pe V. Tismaneanu. Nimeni nu l-a oprit, nimeni dintre participanti nu l-a criticat deschis si totul a continuat ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Reactie nu tocmai surprinzatoare luind in considerare ca cel in cauza, altfel bine educat, cu un doctorat la Sorbona, era ginerele uneia dintre cele mai influente membre a Camerei Reprezentantilor si a establishmentului american reprezentind Partidul Democrat.

Tudoran, procurorul lui Turcu si aparatorul public al lui Tismaneanu

Ulterior, aveam sa primesc un telefon de la dumneata, Dorin Tudoran, in care m-ai luat la refec ca desi am fost prezent nu m-am ridicat pe loc si nu l-am ‘contracarat’ ferm pe domnul V. Gaetan. Prin aceasta atitudine am fost acuzat ca la curtea martiala comunista ca l-am tradat de V. Tismaneanu si cu asta relatiile noastre (adica cu V.T. si D.T) s-au rupt definitiv. Dupa socul initial impus de surpriza tonului dar si a fondului acuzatiei imi amintesc perfect ce v-am replicat: mai intii, v-am intrebat de ce nu m-a sunat V. Tismaneanu insusi daca de el era vorba; doi, v-am spus clar ca tonul imi repugna si ca va inselati amindoi ca am parasit Romania venind in SUA cerind azil politic ca sa intru in incaierarile voastre personale ce nu au nimic in comun cu dorinta mea de a contribui la schimbarea spre mai bine a vietii romanilor; trei, cum se face ca, relativ nu cu mult timp inainte amindoi (V.T. si D.T) ati facut alianta cu V. Gaetan si parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa pentru a obtine sprijinul guvernamental si al Congresului pentru activitatile noului Institutului Crestin (nu-mi amintesc acum titlul exact)… adica chestie de fonduri financiare iar dupa ce nu v-ati mai inteles ati intrat intr-un razboi de gherila totala spre dispretul autoritatilor autohtone. Cunosteam povestea inca din perioada in care eram in tara iar serviciul de informatii se ocupa direct de caz.

Valetul de serviciu la "casa Tismaneanu"

Cu asta s-au incheiat definitive relatiile noastre care incepusera sub auspicii promitatoare si in care, scuzati-mi formularea, ati actionat ca un simplu valet de serviciu ‘la casa V. Tismaneanu’. O ultima completare clarificatoare: ulterior incidentului aveam sa aflu prin alte mijloace ce anume fusese de fapt detonatorul real al intregii ‘tragedii’: in aceeasi perioada un foarte cunoscut journalist investigator de la “Washington Times” cu care eram in relatii apropiate comisese involuntar o eroare la care declar cu mina pe inima ca nu am fost partas. Omul afirmase in articolul sau in plin ‘elan revolutionar jurnalistic’ ca odata venit in SUA intentia mea era sa mobilizez toate fortele posibile pentru a crea un front unit impotriva regimului de la Bucuresti. I-am reprosat prieteneste eroarea comisa si i-am spus ca romanii nu-s ca americanii si ca prin traditie ‘unde sint trei romani sint cinci organizatii” fapt altfel abil speculat de regimul comunist in manipularea emigratiei romanesti. I-am spus: ‘acu sa te tii, ‘ce mai dragoste’ adica ‘antipatie’ imi vor arata compatriotii mei ‘competitori’ intr-ale schimbarii Romaniei, de a-mi aroga impertinent o atare pozitie tocmai eu care vin din interiorul serviciului de informatii externe’.

Evident ca nu am gresit in predictia mea, mai ales in rindul intelectualilor dizidenti sau pseudo-dizidenti fapt remarcat si in textul dvs., citez: ‘Volodea e un tip foarte competitiv’. Aveti dreptate, asa a fost si asa a ramas pina astazi. Dar nu numai el. Cit despre ‘competitivitatea’ dlui V.Tismaneanu si a grupului sau de interese de dupa decembrie 1989 un pic mai la vale….

VA URMA


Nota VR: Titlul si intertitlurile imi apartin

Sunday, July 12, 2009

POLITICIANUL ROMAN: Romania,"o ţară coruptă fără de corupţi"

Studiu al Comisiei Europene: Cum nimeni la varf nu este pedepsit, şpaga şi mita au devenit "un sport naţional" in Romania

Cultura corupţiei este omniprezentă in Romania, acţiunile anticorupţie sunt considerate ineficiente, iar discursul mediatic nu face decat să consolideze toleranţa la corupţie, se arată intr-un studiu comparativ realizat sub egida Comisiei Europene in şapte ţări membre şi candidate UE.
"In ţări precum Romania şi Bulgaria, corupţia este percepută ca fiind larg răspandită in toate palierele societăţii şi acceptată ca atare. Un model similar de percepţie există şi in Grecia şi Turcia, dar există diferenţe. In timp ce in primele două corupţia este percepută ca rezultatul tranziţiei de la comunism şi al privatizărilor frauduloase, in celelalte ţări, percepţiile privind corupţia sunt legate de modernizarea societăţii", a spus Angelos Giannakopoulos, coordonatorul studiului "Crimă şi cultură - relevanţa percepţiilor corupţiei pentru prevenirea criminalităţii", realizat in Bulgaria, Romania, Turcia, Croaţia, Grecia, Germania şi Marea Britanie, informeaza NewsIn.
Şi in Croaţia, corupţia e percepută ca fiind larg răspandită, din cauza "transformării mecanismelor corupte din timpul războiului".
In Germania şi Marea Britanie studiul constată "creşterea graduală a percepţiei privind corupţia structurală in domenii precum politica şi economia".
"Ansamblu mafiot" deasupra legii
Continuarea la ZIUA Online

Saturday, May 9, 2009

TRECUTUL lui Mircea Geoana a fost scanat bine de consilierii americani. Ei i-au propus sa-si arunce peste bord propriul cumnat, pe Ionut Costea

Americanii invrajbesc pesedistii

Prezenta consultantilor electorali din SUA ai lui Mircea Geoana a tensionat atmosfera din partid. Cei care nu agreeaza aceasta solutie stau cu ochii pe ei si le vaneaza greselile. A starnit ilaritate propunerea consultantilor ca Mircea Geoana sa se lepede public de cumnatul sau. Mai precis, candidatul PSD la presedintie ar fi trebuit sa afirme faptul ca nu exista nicio legatura intre el si Mircea Ionut Costea, fratele Mihaelei Geoana. La alegerile din 1996, alti consultanti americani sfatuiau PDSR (fosta denumire a PSD) sa lipeasca pe autoturisme colante cu CDR, pentru a intarata bucurestenii, proprietari ai masinilor, impotriva Conventiei Democrate, principalul adversar de atunci al lui Ion Iliescu si PDSR. (G.P.)
Parerea mea: Idei foarte bune...
Nota mea: Aceasta inseamna ca dezvalurile de aici chiar il pot trage in jos...

Thursday, May 7, 2009

CU TUNURILE pe IPS Teodosie. Avocatii Inaltului intra in actiune

Presa a pus tunurile pe IPS Teodosie. Pe langa presa centrala, pe care probabil ati rasfoit-o azi, redau din presa locala, care il stie mai bine:

IPS Teodosie, aparat de trei avocati

Arhiepiscopia Tomisului a organizat în această seară o conferinţă de presă unde cei trei avocaţi ai Înaltpreasfinţiei Sale Teodosie au vorbit mai mult despre pilde bisericeşti decât să aducă argumente care să demonteze informaţiile publicate în cotidianul România Liberă.
Paula Iacob, Daniel Ionaşcu şi Dan Frangeti (foto) sunt cei trei avocaţi care se vor ocupa de cazul Arhiepiscopului Tomisului faţă de care Parchetul Tribunalului Constanţa face cercetări privind infracţiunile de luare de mită şi complicitate la fals intelectual. Fără să fi fost efectuată o expertiză a filmului incriminator care este prezentat în materialul din ediţia din 5 mai a cotidianului mai sus citat, ei au declarat că pelicula este mixată, are părţi care au fost scoase din context şi prezintă o informaţie trunchiată. Mai mult, jurnalistul care a efectuat investigaţia a fost acuzat de ipocrizie şi a fost numit „frustrat" fără ca acesta să fie prezent pentru a da o replică. Cei trei apărători ai Înaltpreasfinţiei Sale Teodosie au declarat că articolul „Cât costă Duhul Sfânt în România" este unul scris la comandă, şi se vrea a fi lovită Biserica Ortodoxă. „Este adevărat că vorbim despre un atac aproape fără precedent în presă împotriva Bisericii. În toate statisticile ea este cea mai credibilă instituţie din această ţară. Vor să lovească Biserica prin itnemrediul acestor făcături", a declarat Dan Frangeti. În ceea ce priveşte faptul Parchetul Tribunalului Constanţa s-a autosesizat după apariţia materialului din cotidianul România Liberă avocaţii au declarat că nu era copmpetenţa acestei instituţii să înceapă cercetările şi este surprinzător că totuşi s-a autosesizat la numai câteva ore de la apariţia articolului incriminator. „Socotim strict juridic că s-a făcut o mare şi de neînţeles greşeală tocmai de către o persoană care ocupă o funcţie de răspundere în lumea juridică, procurorul şef al acestui oraş", a spus Paula Iacob.
Ziua de Constanta
Vezi si