UN ZIARIST EVREU DE AZI, Tesu Solomovici, despre un ziarist de front de ieri: Ion Antonescu. Viata si moartea maresalului Antonescu

Viata si moartea maresalului Antonescu

Numarul acesta al "Dosarelor Ultrasecrete" cuprinde fragmente din noua lucrare a lui Tesu Solomovici intitulata "Viata si moartea maresalului Ion Antonescu".

Autorului i s-a parut paradoxal ca desi exista un munte de cercetari referitoare la epoca in care a trait maresalul si la scrierile si actiunile sale, iubitorului de istorie nu-i sta la dispozitie nicio ampla biografie a personajului. Se stie ca din varii motive, inainte de cucerirea puterii, la 4-6 septembrie 1940, nimeni nu a indraznit sa scrie o carte despre militarul aflat, in genere, in dizgratia regelui Carol al II-lea; in anii cand a fost Conducatorul Statului nu a permis sa se scrie si sa se publice o carte despre el, iar in anii comunismului regimul il vroia uitat. Postdecembrismul a reaprins curiozitatea publica pentru maresalul care fusese condamnat pentru crime de razboi si executat la 1 iulie 1946. Alaturi de multe cercetari serioase au aparut altele cu iz apologetic, ulterior, din initiativa prezidentiala, o Comisie Internationala de istorici romani si straini, coordonata de Elie Wiesel, s-a straduit sa puna randuiala in modul cum e perceput Ion Antonescu de democratia romaneasca. Tesu Solomovici s-a straduit sa descrie in volumul amintit o viata - cea a maresalului Ion Antonescu.

Ion Antonescu devine ziarist

In anul 1913, Ion Antonescu avea gradul de capitan. Tanarul ofiter va avea prilejul sa traiasca din plin evenimentele care zguduiau din temelii Peninsula Balcanica. Zona era in plina fierbere inca din 1908-1909, de cand vecina Romaniei, Bulgaria, se proclamase independenta, iar Austria se grabise sa anexeze Bosnia si Hertegovina. In 1911 izbucnise Razboiul italo-turc, iar un an mai tarziu, in toamna lui 1912, Bulgaria, Serbia, Grecia si Muntenegru declansasera razboiul de eliberare de sub jugul Semilunii turcesti. Ion Antonescu, desi nu era plasat in varful puterii, intelege ca Romania nu va putea sta impasibila in timp ce harta acestui colt de lume e in schimbare. Cand regele Carol I apreciaza ca Romania trebuie sa primeasca compensatiuni teritoriale la granita dobrogeana, iar marile puteri, prin Protocolul de la Petersburg, nu ne acorda decat o fasie neinsemnata cuprinzand Silistra, Antonescu e revoltat. In cercurile militare pe care le frecventeaza el vorbeste cu glas tare despre o actiune energica impotriva Bulgariei". Nu trece mult timp, si intr-adevar armata romana, dupa 36 de ani, trece pentru a doua oara Dunarea.
Intrarea in Razboi a Romaniei inclina brusc balanta, si Bulgaria e silita sa capituleze. Interventia romaneasca fusese hotaratoare. La 17 iulie se intruneste la Bucuresti "Conferinta Pacii", iar la 28 iulie se incheie Pacea de la Bucuresti. Romania castiga Cadrilaterul. Dar razboiul jucase rolul de arbitru in Balcani, dovedise puterea si influenta sa in politica europeana, va rezuma istoricul Mihail Polihroniade. La aceasta concluzie ajunsese si Ion Antonescu, care cauta o cale de a-si exprima public opiniile.
Generalul Grigore Crainiceanu, un militar savant, membru al Academiei Romane, scotea in acea vreme "Buletinul Armatei si Marinei". Crainiceanu care avea laude pentru Antonescu i-a propus acestuia sa scrie ceva pentru revista sa.
Astfel, in numarul 1 din ianuarie 1913, al "Buletinului Armatei si Marinei" a aparut primul articol semnat Ion Antonescu; niste observatii curajoase si bine gandite din punct de vedere militar pe marginea razboiului turco-italian. Antonescu justifica gestul razboinic al italienilor care se bateau departe de Roma, tocmai in Tripolitania, pentru stapanirea unui colt arid de desert.

Razboiul din Tripolitania

"Tripolitania, in trecut pe aici trecea singurul drum strategic, care unea Egiptul cu Marocul, Asia cu Africa. Pe aici au inaintat victorioase coloanele fanatice ale Arabilor si Turcilor, si in sfarsit numai pe aceasta cale au reusit sa puna prima oara piciorul in Europa, debarcand in Spania, scrie Ion Antonescu.
La Tripolitania aspirau deopotriva si in ascuns atat Franta, cat mai ales Anglia. Prin cucerirea acestei provincii cele doua popoare antice, in interesul comun, sperau sa-si dea mana, sa stapaneasca astfel intreg Nordul Africii, sa domine cu desavarsire si definitiv marea Mediterana si sa comande fara nici o restrictiune, cand o sa vrea si cum o sa vrea drumul Indiilor.
Ruptura este dureroasa, si pentru totdeauna Italia va prezenta in Tripolitania vointa si dorinta Germaniei, vointa si dorinta >. Prin noua situatie creata, puterea <Intreitei intelegeri> in Mediterana este definitiv taiata drept la mijlocul ei.
Acestea sunt adevarurile si numai imprejurul lor trebuie cautata originea conflictului african".

Conceptia despre razboi

Pentru tanarul ofiter Antonescu, razboiul este un mijloc, si anume cel din urma si in acelasi timp si cel mai puternic, la care o tara recurge in ultima instanta pentru atingerea unui anumit scop. Este cel din urma mijloc, la care am zis ca se recurge, fiindca atat natiunea, cat si guvernul sau isi dau perfect seama, ca el impune jertfe, ale caror grave consecinte se rasfrang asupra activitatii momentane si viitoare a intregului stat.
Asadar din aceasta una si singura observatiune este usor de inteles, ca nimeni nu recurge la razboi decat ca ultim argument si numai pentru atingerea unui scop de o importanta vadit imperioasa.
Si subliniem aceste din urma cuvinte pentru a se sti inca o data mai mult, ca a trecut vremea razboaielor asa zise personale, pornite pentru satisfacerea unei ambitii individuale si cu totul straine de interesul comun. Aceste razboaie apar in istorie chiar din primele ei pagini si dispar odata cu Waterloo, cand Europa s-a coalizat pentru ultima oara nu in virtutea unui principiu, ci pentru distrugerea unui geniu".
Ca un popor sa iasa victorios dintr-un razboi trebuie sa posede vointa de a rezista, de a lupta, de a invinge, intr-un cuvant "vointa de a trai si a progresa". Gasim in aceste randuri crezuri pe care Ion Antonescu le va respecta cu sfintenie toata viata.

Antonescu despre educatia tinerilor

In aprilie 1913, Ion Antonescu participa ca invitat la Congresul International de Educatie Fizica, organizat la Paris, de Facultatea de Medicina. Atasatul militar roman asculta somitatile medicale si publice franceze si intelege importanta "renasterii psihice a unei natiuni". El raporteaza la Bucuresti: "Energia unui popor nu este altceva decat rezultatul calitatilor sufletesti, cu care el e inzestrat. Calitatile sufletesti dau nastere vointei de a rezista, de a lupta, de a invinge, cu un cuvant vointei de a trai si progresa.
Astazi mamele fac educatia fizica a copiilor lor cu chinina, flanele "Jager", sosoni, blanuri scumpe si inele pretioase. Totusi cine pierde speranta este un invins si noi n-avem nevoie decat de invingatori. Suntem convinsi, ca mai curand ori mai tarziu, mamele se vor patrunde de frumoasa si nobila menire ce au si, reapucand pe adevaratul drum, vor contribui cele dintai si in cea mai larga masura la indrumarea si desavarsirea calitatilor noastre intelectuale, morale si fizice. Avem aceasta speranta si ne mandrim cu ea.
Educatiunea fizica este primul factor de viata al rasei. Caminul creaza rasa. Femeia face prin maternitatea sa caminul. Trepiedul social al educatiunii fizice este constituit din camin, care face rasa, din scoala, care o educa, si din cazarma, care o apara...
Facem apel la conducatorii si guvernantii nostri, ca luand exemplu de la Franta oficiala si intelectuala, sa imbratiseze cu un moment mai devreme chestiunea educatiei fizice a poporului nostru, educatie, de care nu ne sfiim sa o spunem are foarte multa nevoie. Parintii, profesorii si ofiterii vom fi cu totii raspunzatori mai tarziu, daca nu vom face din educatia fizica si morala a poporului prima noastra preocupare. De ce folos poate fi societatii si patriei, individul, care, superior ca minte, a reusit, dupa studii briliante sa ia licenta la 20 de ani si sa fie ofticos la 25 de ani?. Tara are nevoie de indivizi cu plamani dezvoltati, cu organe sanatoase si cu inima de fier. Cu un astfel de material putem privi cu incredere viitorul si impune respect si teama tuturor vecinilor nostri". Antonescu avea sa ilustreze aceasta teza cu imaginea Turciei, ale carei armate cucerisera lumea, dar stoarse de vlaga si energie, aveau sa sufere infrangeri dupa infrangeri.

Campania din Bulgaria

In campania din Bulgaria, din 1913, capitanul Ion Antonescu ocupa functia de sef al Biroului de Operatii in Statul Major al Diviziei I de cavalerie. El aduce servicii atat de importante armatei romane incat i se acorda cea mai inalta distinctie militara: Virtutea Militara de aur. Operatiunile militare ii ofera prilejul lui Antonescu sa dea o ochire larga asupra evenimentelor, si sa caute intelesuri istorice. Adrianopol, de pilda, nu este doar o cetate pe harta operatiunilor razboinice, ci "capatul unei glorii, care dispare si se stinge. Antonescu nu-si dispretuieste dusmanul, dimpotriva, are lauda pentru Sukri Pasa, aparatorul cetatii: Vointa si constiinta unui om a facut un timp destul de indelungat ca toata suflarea omeneasca sa priveasca cu neliniste, incordare si curiozitate, inspre acest de mai multe ori incercat colt al pamantului, noteaza Antonescu in carnetele sale de razboi. Prin cunostintele sale, prin tactul si mai ales prin taria sa de caracter Sukri Pasa a facut ca cetatea sa reziste un timp mai indelungat decat i-ar fi ingaduit starea actuala a fortificatiilor sale.
Cronicile de razboi ale capitanului Ion Antonescu dezvaluie convingerea autorului ca Razboiul din Balcani din 1913 nu fusese decat preludiul marelui Razboi pentru intregirea neamului romanesc, care avea sa se porneasca cativa ani mai tarziu.
Tesu Solomovici

Continuarea la Dosare ultrasecrete

Conducatorul statului sta de vorba cu rabinul evreilor De cate ori a stat de vorba maresalul Ion Antonescu cu sef-rabi­nul Alexandru Safran, liderul religios al evreimii-ro­ma­ne? "De cateva ori" - mar­turiseste sef-rabinul. "Nicio­data!" - zice istoricul israelian Jean Ancel, aruncand nedrept asupra marelui rabin umbrele imposturii....

Antonescu si Regele Mihai - ambiguitatea unor relatii si sentimente
Ca toti militarii de cariera, generalul Ion Anto­nescu este un monar­hist convins, confruntarea cu fostul rege Carol al II-lea nu i-a diminuat credinta in regalitatea tarii. Pro­clamandu-se Con­duca­torul Statului, generaluls-a grabit sa-i limiteze lui Mihai I prerogativele regale....




Regele Mihai despre Antonescu
Cel mai exact cronicar al relatiilor dintre Regele Mihai si Ion Antonescu este insusi regele: "Revenind pe tronul Romaniei, populatia era incantata sa vada urcand pe tron un Rege de 19 ani, scrie Mihai I. Dar asta nu inseamna ca situatia mea s-a schimbat in vreun fel. Am ramas, timp...

SMECHERIA germana si "Holocaustul romanesc"

de Tesu SOLOMOVICI
Sub titlul "Complicii europeni ai lui Hitler la exterminarea evreilor", revista germana "Der Spiegel"publica opiniile scandaloase ale unor istorici germani care incearca sa diminueze vina Germaniei in comiterea Holocaustului. Tam-nesam, nemtii s-au saturat sa fie singurii acuzati majori intru crime, isi cauta aliati.
Hitler a fost ajutat de aliaTi, inclusiv de romani, titra deu­nazi revista "Der Spiegel". Extradarea ucraineanului John Demjaniuk din Statele Unite in Germania a reaprins polemica Holocaustului. Demjaniuk, care a recunoscut ca in timpul razboiului activa ca paznic in lagarul de exterminare de la Sobibor, a fost o mica rotita in mecanismul distrugerii evreimii europene, dar refuza sa recunoasca faptul ca este una si aceeasi persoana cu calaul "Ivan cel Groaznic". El a fost mai intai extradat in Israel, unde a fost judecat si condamnat la moarte, dar a fost in cele din urma eliberat din lipse de probe privind identitatea sa.
Istoriografia Holocaustului nu face niciun rabat Germaniei, din Berlinul lui Hitler s-a revarsat asupra Europei ciuma ideologiei naziste a suprematiei rasei ariene si tot acolo a fost gandita si legiferata "Solutia Finala" privind exterminarea evreimii europene. Pentru toata lumea, responsabilitatea germana vizavi de Holocaust nu poate fi pusa la indoiala. Asa s-a crezut pana ce a avut loc extradarea lui Demjaniuk, acum multi germani cauta sa cosmetizeze ingrozitoarele crime, chiar sa se despovareze de intreaga greutate a acuzatiilor, printr-un soi de descentralizare bizara a Holocaustului. "Nu am fost singurii cu pacat, am fost ajutati de aliati, de pilda armata romana, in comiterea Holocaustului", spun acestia. Holocaustul nu ar fi avut o amploare atat de mare daca regimul lui Hitler nu ar fi fost ajutat de populatia si autoritatile din tarile aliate, inclusiv de armata romana.
Ideea ca Germania nu a fost singura autoare a crimelor e corecta, daca modul ei de prezentare nu ar fi parsiv. Existenta si a altor partasi la executarea crimelor nu poate diminua vina germana.
De pilda, istoricul Michael Wildt sustine ca "germanii nu ar fi putut extermina singuri milioane de evrei". In sprijinul lui Wildt a sarit istoricul Dieter Pohl care subliniaza ca nazistii au fost ajutati de 200.000 de straini, un numar egal cu cel al tortionarilor de origine germana si austri­aca. "Toti au colaborat la infaptuirea Holocaustului, scrie Der Spiegel, jandarmii ucrainieni si politistii letoni, militarii romani si angajatii feroviari din Ungaria, taranii polonezi si functionarii locali olandezi, primarii localitatilor din Franta, ministrii norvegieni, militarii italieni. In lagarele de exterminare din Europa de Est, orice militar german era ajutat de 10 localnici". "Angajatii feroviari unguri"au asasinat peste jumatate de milion de evrei in Ungaria? Sa fim seriosi!
Nici acest lucru nu atenueazA vinovatia germana, cel mult poate starni o dezbatere socio-istorica asupra fenomenului raspandirii urii antisemite ucigase statale organizate. El are radacini adanci in multisecularul antisemitism european, dar semnalul exterminarii evreiesti a fost dat de Adolf Hitler in lucrarea "Mein Kampf", inca in pri­mele decenii ale secolului XX. Fapt ce-l indeamna pe sociologul german Aly Gotz sa sustina ca Holocaustul a fost "un proiect european", si aspectul "cel mai urat"nu doar al istoriei Germaniei, ci si al istoriei Europei. Corect, dar iarasi nemtii incearca sa se faca uitat elementul esential, anume acela al transformarii Germaniei intr-o citadela a urii naziste si a cruzimii antisemite. Acasa la ei, si pretutindeni unde a calcat cizma hitlerista, trei forte ale raului nazist au pus in practica politica lui Hitler de exterminare a celor 11 milioane de evrei traitori in Europa: SS (trupele de elita ale Germaniei naziste), SD (serviciile de securitate) si Gestapo (politia secreta).
Otrava nazistA a ajuns si in Romania, ea a radicalizat antisemitismul legionar si a influentat politica antisemita a maresalului Ion Antonescu, dar romanii nu au spus niciodata ca aceasta s-a datorat germanilor.
Marea responsabilitate a Holocaustului incepe cu Germania.

95 de comentarii - Smecheria germana si Holocaustul romanesc de Tesu SOLOMOVICI

Dan Berindei si Tesu Solomovici despre "Aventurile francmasoneriei pe pamanturile romanesti"

Acad. prof. dr. Dan Berindei s-a aplecat in ultima vreme asupra fenomenului mult controversat al francmasoneriei romane * Cartea sa "Romanii si Francmasoneria" va fi lansata la Targul "Gaudeamus"

Profesorul Dan Berindei este autorul a peste 600 de lucrari stiintifice si 60 de carti (intre care cunoscutele "Revolutia Romana din 1821", ,,Diplo­matia romaneasca moderna" si "Romanii si Europa in pe­rioada premoderna si mo­der­na"). Este presedinte de onoa­re al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Aca­demiei Romane, vicepre­se­dinte al Academiei Romane si membru al Consiliului Stiin­tific al Institutului Revolutiei Romane.
Stimate domnule academician, in noua dvs carte "Romanii si Francmasoneria" considerati ca aceasta reprezinta un subiect supus controverselor si discutiilor. Va rog sa explicati cititorilor ZIUA mai pe larg acest fenomen al aparitiei masoneriei pe pamanturile romanesti.
Ca istoric, am fost si sunt interesat de activitatea francma­soneriei, deoarece, fara indoiala, francmasoneria moderna reprezinta, de trei veacuri, o componenta a existentei umanitatii. Nu se poate ca ea sa nu fie avuta in vedere, atunci cand se studiaza fenomenele devenirii la nivelul unei tari si, de asemenea, dat fiind caracterul ei universal, la cel al omenirii. Uneori silintele de a descifra trecutul franc­masoneriei se dovedesc complicate. Istoricul trebuie sa depaseasca tot felul de obstacole: o informatie documentara destul de deficitara si nu rareori materiale de informatie manipulate, intr-un sens sau in altul sau prin "diabolizare" din partea adversarilor ori prin acreditarea unor "legende" chiar de catre francmasoni, care manifesta tendinta de asumare uneori "fortata" a unor evenimente sau a unor personalitati. Oricum, activitatea francmasoneriei in trecut este una dintre "cheile" istoriei universale si, de asemenea, a istoriei nationale.
Se pare ca primele "chei" au functionat un secol inainte de activitatile pasoptistilor, revolutionarilor din 1848.

Continuarea la

ZIUA: Aventurile francmasoneriei pe pamanturile romanesti

Basescu antisemit? Sa fim seriosi!

de Tesu SOLOMOVICI

Ce bucurie rautacioasa si contagioasa respira denuntul unui oarecare Celu Rosenberg cu privire la anisemitismul lui Traian Basescu, presedintele Romaniei. Am vazut in viata mea destule porcarii, asta e cea mai semnificativa pentru teribilismul care domneste in lumea tinerilor gazetari si politicieni. Articolul teribilist al lui Rosenberg, publicat pe on-line de prestigiosul cotidian ebraic "Haaretz" din Tel Aviv, il fixeaza nu numai pe Traian Basescu de stalpul infamiei, ci incearca sa puna in culpa si poporul roman. Ceea ce e inacceptabil, o spune, uite, un evreu.
Autorul articolului din "Haaretz" o citeaza cu satisfactie vadita pe Hanna Arendt, un controversat istoric, care era convins ca Romania este "tara cea mai antisemita din lume". Mi-a displacut articolul lui Rosenberg, e un discurs al urii si dispretului. E o rastalmacire crasa. Gafa presedintelui Basescu, care reintors din vizita facuta la Damasc, a citat Palestina, si nu Israelul printre tarile vecine Siriei, a fost exploatata de agilul Rosenberg in fel si chip. O judecata fioroasa pentru un lapsus oarecare, pe care insusi presedintele roman a declarat ca-l regreta. Ca sa-l invinuiesti pe Traian Basescu de antisemitism si sa pui Romania la zid pentru o gafa minora iti trebuie mai mult decat tupeu. Autorul articolului din "Haaretz" face o pirueta penibila si leaga lapsusul presedintelui de evenimentele tragice ale Holocaustului din Romania si de pogromul anti-evreiesc din Iasi-1941. Tara antisemita, din mosi stramosi, ce alta pretentie sa aiba evreii de la un presedinte roman care uita cu cine se invecineaza Statul Israel?
Rosenberg nu se multumeste cu atat, permitandu-si sa-l ironizeze pe presedintele Romaniei care ar fi un om nu prea destept, ce vreti, un fost marinar. Nu stiu cine este acest Celu Rosenberg, as fi vrut sa aflu, dar n-am reusit. Nici dupa ce am dat telefon de cateva ori la redactia ziarului "Haaretz", unde diferiti responsabili m-au informat ca n-au auzit de el. Cert e ca nu lucreaza in redactia ziarului.
Continuarea la
ZIUA: Basescu antisemit? Sa fim seriosi! de Tesu SOLOMOVICI

Tesu Solomovici: Wass Albert - un criminal de razboi care "se vinde"bine

Wass Albert face valuri. Mass-media romana si maghiara au relatat pe larg despre comemorarile dedicate controversatului scriitor maghiar Wass Albert, declarat criminal de razboi pentru atrocitati comise impotriva umanitatii in anii celui de-al doilea Razboi Mondial.
Wass a fost comemorat timp de o saptamana in mai multe localitati din Transilvania, in cadrul unor manifestari organizate de Asociatia Tinerilor Maghiari Ardeleni. Actiunile s-au desfasurat cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nasterea lui Wass, la Sfantu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Targu Secuiesc, Gheorgheni, Cluj-Napoca, Targu Mures si Oradea.
Autoritatile locale din respectivele orase, care sunt romanesti, au tratat in general cu simpatie, eventual cu indiferenta aprobatoare aceste manifestari, unele chiar sprijinind financiar evenimentul, cum a fost cazul consiliului local din Sfantu Gheorghe, dominat de consilieri ai Partidului Civic Maghiar (PCM), formatiune radicala anti-UDMR. Dupa cum a declarat liderul Asociatiei Tinerilor Maghiari Ardeleni, Nemes Elod pentru cotidianul maghiar "Uj Magyar Szo" din Bucuresti, sprijinul financiar l-au cerut si obtinut nu pentru comemorarea unui personaj istoric, fie el controversat sau nu, condamnat sau nu, ci a unui mare scriitor al literaturii maghiare. Nu stiu cat de mare e acest scriitor mediocru, dar, intr-adevar, evenimentele cu un evident iz politic au fost mascate in "serate literare". Operele literare ale Wass nu sunt interzise in Romania, clameaza extremistii maghiari, de la noi si de dincolo.
Subventia acordata de catre consiliul local din Sfantu Gheorghe radicalilor maghiari a fost denuntata de un cetatean al orasului covasnean - un anume Dan Tanasa -, care a solicitat Ministerului Public sa se pronunte in legatura cu legalitatea acestor manifestari. El a invocat faimoasa Ordonanta de urgenta 31 din 13 martie 2002, aprobata prin Legea nr. 107/ 2006, care interzice promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, sub sanctiunea pedepsei cu inchisoarea de la sase luni la cinci ani. Anul trecut, Tribunalul Cluj a reconfirmat sentinta de vinovatie a lui Wass Albert, data de un tribunal din Cluj in anul 1946, in urma unui proces de revizuire deschis de urmasii lui Wass pentru reabilitarea memoriei acestuia.
Redactorul sef al cotidianului "Uj Magyar Szo", Salamon Marton Laszlo, a analizat argumentele Asociatiei Tinerilor Maghiari Ardeleni in ceea ce priveste separarea personajul istoric Wass Albert de scriitorul Wass Albert. Conform lui Salamon, aceasta argumentatie este falsa, avand in vedere ca nici aceia care glorifica literatura lui Wass, si nici aceia care o considera de o valoare indoielnica, nu pot face - si nici nu incearca sa faca - abstractie de rolul controversat jucat de acesta in anii celui de-al doilea razboi mondial si de acuzatiile care i se aduc. Crimi­nalul de razboi ramane in veci un criminal de razboi, indiferent daca este sau nu un mare scriitor.
Profesorul universitar Cs. Gyimesi Eva considera opera lui Wass Albert de o mediocritate suparatoare.
Un alt carturar maghiar, jurnalistul clujean Tibori Czabo Zoltan, analizand opera si presupusele crime de razboi comise de Wass Albert, a ajuns la concluzia ca principalul raspunzator pentru crimele de care este acuzat Wass este tatal sau, groful Wass Endre. Jurnalistul pune insa sub semnul intrebarii si atitudinea lui Wass Albert. "De ce a fugit in Germania, daca nu a facut nimic? Urmasii altor familii aristocrate sau intelectualii maghiari ardeleni au ramas aici, desi multi dintre ei aveau de ce sa se teama". Tibori reaminteste ca Teleki Bela, presedintele Partidului Ardelean din perioada interbelica - emigrant si el, ca si Wass - il considera pe Wass Albert un extremist inrait, chiar si in Statele Unite.
Groful-scriitor Wass Albert si tatal acestuia au fost declarati criminali de razboi in 1946 de catre Tribunalul Popular din Cluj. Amandoi au fost condamnati la moarte si la confiscarea totala a bunurilor. Wass Albert s-a sinu­cis in Statele Unite, in anii 90. Restul se vinde si se cumpara.

ZIUA: Wass Albert - un criminal de razboi care "se vinde"bine de Tesu SOLOMOVICI

O zi din viata unui ziarist: de la Tribunal la maestrul Mircea Micu, de la ZIUA la ziua generalului Constantin Degeratu

Iar la Tribunal. Procesul cu politrucul de Mihnea Berindei (amanat pentru 8 decembrie). Maine cu impostorul si profitorul Liigheanu :-)




















Ce bine e cand incepi ziua cu o intalnire, deloc intamplatoare.
Parintele Victorin in propavaduire citadina





















Cadou de la parintele Victorin: "Acuzatul ZEK - 18376 - Un Sfant al lagarelor comuniste"











La UZP cu savantul Ilie Gilbert si Tesu Solomovici (foto: gen Stan Petrescu)





















Mircea Micu in actiune: lansare la "Sadoveanu" - "Secretul Doamnei de Zapada"





















Dedicatie din partea maestrului Micu






















Grigore Lese la coada pentru Mircea Micu






















Profesorul eminoscolog Nae Georgescu














Mircea Chelaru si Olimpian Ungherea, un general si un profesor de masonerie






















Pranzul cu un senator...






















La munca, despre alegerile din America















Ziua domnului general Constantin Degeratu















O armata de generali...


Mircea Micu in EXCUSIVITATE (impreuna cu TVR1): Vreau sa scriu o carte, ca domnul Cartarescu: "De ce iubim barbatii"...

Lectie de patriotism. Tesu Solomovici: Cernauti 600 - o sarbatoare furata

Ucraina se lauda in Capitala Romaniei cu o expozitie de fotografii si documente care marcheaza evenimentul implinirii a 600 de ani de existenta oficiala a Cernautiului. Ca sarbatoreste la ea acasa evenimentul, hai sa spunem ca mai treaca-mearga, dar tupeul de a veni cu propaganda ei tesita in Capitala Romaniei si sa clameze marca ucraineana a orasului bucovinean e sub orice bun simt.
Merita Cernautii macar respectul pentru adevarul istoric: capitala Bucovinei istorice nu e o creatie urbanistica ucraineana si zidurile ei nu respira istorie ucraineana. Din toate fibrele ei respira istorie romaneasca. Stema regiunii era un scut rosu, cu un stejar dezradacinat, de argint, insotit de o parte si de alta de cate un brad dezradacinat, de aur, si avand deasupra doua sabii de aur incrucisate. Copacii simbolizeaza istoria dezradacinata a locului, iar sabiile - luptele victorioase ale domnitorului roman Alexandru cel Bun din Codrul Cosminului. Exista si o stema a Orasului: pe un scut rosu o cetate crenelata, de argint, cu doua turnuri laterale, avand poarta deschisa, prin care se vede stema Moldovei cu bourul cu stea in frunte. Dovada celor 600 de ani de existenta certa o constituie Hrisovul Domnesc prin care domnitorul roman Alexandru cel Bun da, la 8 octombrie 1408, privilegii negustorilor poloni din Liov. E stipulata obligatia acestor negustori straini sa plateasca vama la Cernauti. Viata targului era intensa, averile infloreau. Starnind poftele polonezilor, austriecilor si rusilor dupa pamanturile si bogatiile romanilor. Primul care i-a invatat minte pe netrebnicii care pofteau la pamanturile si averile romanilor, a fost Stefan cel Mare. Domnitorul moldovean i-a spulberat pe cavalerii si soldatii regelui polon Ioan Albert, in 1497, in Codrul Cosminului. Cei ramasi in viata au fost decimati, din nou, la Cernauti. Si tot aici, la Lentesti, Vornicul Boldur il bate pe Mazoviti veniti in ajutorul regelui polon. De atunci, vreme de 6 secole, iubirea de Bucovina romaneasca cantata de Mihai Eminescu a fost tot incercata.
Dupa rapirea Bucovinei de catre austrieci, Cernautii au devenit, in 1777, capitala provinciei. Bucovinenii nu si-au pierdut speranta, au opus rezistenta valului de opresiuni straine, si un secol si jumatate mai tarziu, in 1918, Adunarea Nationala a proclamat Unirea acestei parti a Moldovei cu tara strabuna.
Multe sunt monumentele istorice legate de istoria romaneasca: Resedinta Metropolitana, zidita in 1875; Cetatea Tetina, celebra in istoria militara a Moldovei, ale carei ruine se vad in Parcul orasului; Biserica "Inaltarea Domnului" din Lujeni, inaltata in secolul al XV-lea de Teodor Vitold; Biserica din Toporauti, inaltata de Domnul Moldovei Miron Barnovschi; Biserica si Casa familiei Hurmuzachi - edificii unde din totdeauna a palpitat si a fost intretinut spiritul national romanesc. Din aceste locuri cernautene isi trag originea multi domnitori, familii boieresti si carturari de seama, precum Alexandru cel Bun, Petru Rares, Miron Costin si Ioan Neculce.
Candva, capitala Bucovinei, "orasul dintre ceturi", cum ii spuneau poetii, era una dintre citadelele romanismului. In secolul al XIX-lea, Aron Pumnul, fratii Hurmuzachi si atatia altii, au creat la Cernauti un focar de literatura, stiinta si simtire romaneasca. La mosia Cernauca de langa Cernauti, a trait o vreme poetul Vasile Alecsandri, aici se intruneau viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu, ardeleanul Gheorghe Baritiu, agitand constiintele pentru crearea unui stat national, "cuprinzand toate provinciile locuite de romani".
In vara anului 1940, cand santajul sovietic a smuls Bucovina si Basarabia din trupul Romaniei, toata tara a plans, pentru ca, un an mai tarziu, in vara anului 1941, romanii de pretutindeni sa se bucure de prezenta regelui Mihai I si a maresalului Ion Antonescu la parada de la Cernauti, a realipirii celor doua provincii eliberate.
O fi, astazi, Cernauti un oras ucrainean, dar inima lui continua sa bata romaneste. Expozitia "Cernauti 600" inaugurata de ucrainieni la Bucuresti, nu schimba aceasta realitate spirituala.

ZIUA: Cernauti 600 - o sarbatoare furata de Tesu SOLOMOVICI



Grigore Lese- Cantec despre Bucovina
Vezi mai multe video din Muzica »

Fotografii din Cernautiul Romanesc:
http://www.gid-romania.com/Galerie.asp?ID=222
http://www.gid-romania.com/Galerii.asp?ID=8

IRAK-ul, AXA, Marea Neagra si Eroii Romaniei, la salonul de carte militara Polemos de la Cercul Militar National

Lansare azi la Salonul de carte militara "Polemos" - istorie, stiinte politice, securitate si aparare: "IRAK Calvarul pacii", de general Visaron Neagoe. Prezentare facuta de Seful Statului Major al Fortelor Terestre, general Teodor Frunzeti, de fostul ambasador al Romaniei in Irak (in prezent desemnat ambasador in Australia), Mihai Stuparu si de directorul Editurii Militare, Adrian Pantea. Visarion Neagoe, general de brigada, a fost loctiitor al Sefului de Stat Major al Fotei Multinationale din Irak pentru Operatiile Coalitiei, in a doua jumatate a anului 2007. La Salonul militar, unde am si eu cateva carti la care am lucrat (Romania in noua ordine mondiala, AXA - Noua Romanie la Marea Neagra, Eroi pentru Romania - Brasov 1987 si Transnistria 1992, Davai Ceas-Davai Traian) , m-am intalnit si cu doi "maresali" ai lumii publicistice de specialitate, istoricii Tesu Solomovici si Gheorghe Buzatu. Targul de carte este deschis pana pe 25 octombrie la Cercul Militar National.

TOPUL ZIUA: Externele-Georgia, Ucraina, Basa; Istoria-Ceausescu, DSS; Religia-Teoctist, Sfintii Inchisorilor; cazul Patapievici-ICR; Magureanu; Rosca

http://www.ziua.ro/pe%20podium, scriu colegii mei, aratand ca editia online a ziarului ZIUA a ocupat, in luna august, locul trei in topul celor mai citite cotidiane generaliste pe Internet. Site-ul www.ziua.ro a inregistrat 4,96 milioane de afisari (1,05 milioane de vizite si 351.249 de vizitatori unici), potrivit Studiului de Audienta si Trafic Internet (SATI) realizat de Biroul Roman de Audit al Tirajelor (BRAT). Studiind graficele SATI-BRAT (vezi foto stanga) putem face si un profil al cititorului ZIUA si un top al celor mai cautate articole ale lunii.

Astfel, cercetand indicii zilelor maximale la afisari, vizite si clienti unici, rezulta ca subiectele cele mai citite au fost legate de conflictul din Georgia, anuntat in premiera in presa de Departamentul Externe, si relatiile Romaniei cu Ucraina; de Istoria recenta, Ceausescu si Securitatea; de Religie, cu articole despre Teoctist sau mizeria interzicerii Expozitei despre Sfintii Inchisorilor; de cazul Patapievici-ICR, relatia Magureanu-Iliescu-Plesu si evident, la capitolul editorial, condeiul lui Sorin Rosca Stanescu, care au adus ZIUA pe locul 3 in topul lunii.
Sigur, dincolo de faptul ca e vorba si de bani si de prestigiu, m-am gandit ca este interesant de reliefat exact si ce a interesat cititorii ziarului ZIUA in zilele care au adus peste 30.000 de clienti unici, respectiv peste 200.000 de afisari.
Iata Topul ZIUA, in ordine cronologica, conform studiului SATI-BRAT:

4 august - Interviu audio cu Stefan Andrei realizat de subsemnatul si Vladimir Alexe (peste 4500 de Clienti Unici)
5 august - Interviu scris cu Stefan Andrei (peste 5600 CU) plus ancheta "Jaf la ICR si MAE" (peste 4200 CU), realizata de subsemnatul si Doru Dragomir
11 august - Abandonarea Georgiei, Becali Bank, editorialul meu "Batalia de la Marea Neagra" si materiale ale scriitorului Radu Portocala despre "Afacerea ICR-Patapievici"
12 august - Atat in topul editiei clasice cat si in cel al editiei online, predomina subiectele de Externe, legate de zona Marii Negre si a Caucazului dar si "Firmanul Patapievici-Mihaies"
13 august - In topul absolut la accesari pe articole se inscrie interviul meu cu batranul detinut politic Raul Volcinschi despre un atentat necunoscut la Ceausescu (peste 7500 de accesari), urmat de Nae Ionescu si Rosca cu al sau Basescu
18 august - Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului: Rosca, cu a sa Kovesi, e la concurenta cu ZIUA Online care scrie despre Georgia si un posibil razboi nuclear, o analiza de Marius Batca
23-24 august - Mostenirea lui Dragan, Minciunile lui Magureanu, Iliescu si Plesu (subsemnatul), Georgia, Ucraina, Marea Neagra si... OZN-uri filmate la Sibiu, pe ZIUA Online (peste 19.000 de accesari)
25 august - Top of the top al lunii, conform SATI-BRAT, cu aproape 50.000 de CU si peste 200.000 de accesari.
Se inscriu interviul meu cu Voican despre spargerea Ucrainei (aproape 6000 de accesari individuale) si o expunere a ZIUA Online despre serviciile secrete ruse si armamentul adus in Marea Neagra.
26 august - Balcanii, Unirea cu Basarabia, Drama "Doamnei de Fier" si Sfintii Inchisorilor interzisi la Iasi (tot subsemnatul)
27 august - in Top, Rusia, Razboiul Rece, China, Planeta maimutelor ICR-CNSAS, un editorial de-al meu de revolta la adresa porcariei cu interzicerea expozitiei martirilor din inchisori
28 august - Caiac, Putin si un editorial de-al lui Dan Ciachir despre Teoctist si greco-catolici.

Cam asta ar fi transpus in cuvinte si imagini graficul SATI-BRAT. Interesant, nu?!
Multumiri cititorilor ZIUA!

Antonescu a salvat evreii de la gazare. Dar cand "diletantii" se baga in istoria Romaniei iese exact pe dos...

Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
A existat oare o aprobare a maresalului Antonescu privind deportarea evreilor la Auschwitz?
de Tesu Solomovici
Ca istoria nu e matematica si ca timpul se joaca cu intelesurile date unor evenimente ne-o demonstreaza din nou aparitia voluminoasei lucrari "Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane", editata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel". E vorba de o lucrare esentiala pentru cunoasterea in adancime a guvernarii antonesciene si, totodata, a evenimentelor tragice care au indoliat evreimea romana in anii razboiului. Cei doi istorici, Ottmar Trasca, (autorul selectiei, traducerii din limba germana si al notelor), si Dennis Deletant, (semnatarul studiului introductiv), considera ca refuzul maresalului de a permite Berlinului nazist deportarea evreimii-romane in lagarele de exterminare din Polonia si oprirea, in general, la 13 octombrie 1942, a oricaror deportari in Transnistria, ar fi o "pretinsa rezistenta" opusa de Ion Antonescu in fata cererilor repetate ale conducerii celui de-al III-lea Reich de aplicare a "Solutiei finale" pe teritoriul Romaniei.
"Pretinsa rezistenta"
Sintagma " pretinsa rezistenta" starneste controverse. Deletant are multe explicatii pentru acest refuz al conducatorului statului de a permite lui Hitler ghetoizarea si, ulterior, deportarea populatiei evreiesti din Romania in lagarele mortii din Polonia, asa cum s-a intamplat in alte state aliate/satelite ale Germaniei naziste (de ex. Ungaria), dar refuza sa creada ca ar fi vorba de o autentica rezistenta a maresalului. Desi documentele existente si traduse acum in romaneste atesta aceasta "rezistenta" a maresalului, totusi ea nu e recunoscuta ca atare. Probabil pentru ca o asemenea interpretare ar da apa la moara, asa cum scrie Dennis Deletant, "perceptiei distorsionate cu privire la politica antisemita a regimului antonescian". Nimic mai fals! Din nefericire, exista multi istorici care cred asa.
Personal, nu am putut intelege niciodata de ce unele gesturi, hai sa le spunem "pro-evreiesti" ale maresalului, trebuie estompate, de parca adevarul despre natura antisemita a regimului antonescian ar avea de suferit din aceasta cauza. Si daca mi-e drag Platon, mai drag imi este adevarul, asa ca o voi spune apasat: maresalul Ion Antonescu a anulat, la 13 octombrie 1942, planul german de deportare a evreimii romane in lagarele de exterminare din Polonia, salvand astfel cele cateva sute de mii de evrei traitori in Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de Sud.
Continuarea la
Dosare Ultrasecrete: Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
Vezi si
Evreii din Romania in timpul lui Antonescu: Larry Watts prezinta Raportul Filderman-Manuila
Evreii in anii regimului Antonescu: Interviu cu academicianul Dinu C Giurescu
Foto: Dennis Deletant si afacerista anticomunismului, fosta poeta comunista Ana Blandiana
Vezi: Apel catre Liichele: DOVEZI ALE COLABORATIONISMULUI COMUNIST Al ANEI BLANDIANA