Pentru că în România nu existau deja destule bizarerii
ideologic-politice sau destule iniţiative care-de-care mai ciudate,
ne-am pricopsit, printr-o manevră demnă de orice stat criptocomunist
care se respectă, cu o mişcare ecologistă. Bună, rea, rămâne de văzut.
Cert este că ecologismul activ de la noi nu prea mai are legătură cu
ecologia, ştiinţa care se ocupă de studierea habitatului. A devenit, pe
ascuns, prin învăluire şi prin import, o mişcare aproape politică. Şi
ca orice mişcare politică, ecologismul românesc se mişcă doar prin
medii înalte, de presă “glossy” şi de televiziune, neavând niciun
impact real în societatea românească.
Pentru o persoană care nu a crescut între blocuri, a fi ecologist
este o stare de spirit nativă. Personal, nu sunt impresionat de
campaniile de nişă adresate blogerilor sau adolescenţilor care încă
cred că pot schimba lumea printr-un mesaj pe Twitter. Însă sunt oarecum
mirat de modul discreţionar în care sunt selectate campaniile “eco”
demne de a fi promovate. Şi de cum, în mod invariabil, liderii acestor
campanii ecologiste ajung să trăiască apoi doar din “ONG-ism”, pe bani
publici desigur, sau cum ajung oameni politici, cum este cazul lui
Remus Cernea.
Anul trecut, după ce am participat la o campanie de ecologizare în
Cluj-Napoca, am rămas neplăcut surprins de faptul că acţiunea nu a
primit niciun sprijin (în afară de cel al primăriei Cluj-Napoca), iar
prezentarea mediatică a fost zero. La scurt timp după, un flash mob
penibil care vroia să salveze planeta prin cei 10 tineri care şi-au
ţinut respiraţia 2 minute, apărea pe toate posturile TV şi în toate
ziarele. Explicaţia? În România trebuie să aparţii unui anumit grup
“select”, pentru a fi considerat ecologist. Nu e suficient să faci o
campanie de ecologizare pe banii tăi, cu suflet şi cu dăruire. Trebuie
în schimb să te afiliezi grupului Mircea Toma – Răzvan Martin – Liviu
Mihaiu – Dragoş Bucurenci. Adică grupul cu vederi de stânga care a
monopolizat aria de activitate ecologistă din România.
Dragoş Bucurenci, de exemplu, tocmai ne-a ameninţat că ne va da în
judecată, deoarece ne-am permis să alăturăm campania “MaiMultVerde”
coordonată de el şi desfăşurată împreună cu Realitatea TV şi Romsilva,
cu contractul de 1 milion de euro dintre Realitatea Media şi Romsilva
care s-a semnat după terminarea campaniei ecologiste. Dacă rezultatul
acestei campanii a fost, din partea Realitatea TV, un profit de 1
milion de euro, acest lucru nu poate decât să ridice semne de
întrebare. Însă când primim pe mail ameninţări din parte asociaţiei
MaiMultVerde nu putem decât să constatăm că aceste atitudini
antidemocratice sunt rezultatul ideologiei marxiste care îi conduce pe
aceşti bravi ecologişti. Însuşi Bucurenci, autor al unui roman
submediocru despre droguri (care în mod bizar l-a făcut faimos,
probabil printre dealeri şi consumatori), declara că este un adept al
ideologiei comunismului umanist: “Eu cred in valorile „comunismului
umanist”, dar nu cred nici un moment in posibilitatea punerii lor in
practica. Cand vorbesc despre comunism, ma refer la doctrina sa asa cum
a fost ea teoretizata de Marx si de Engels. Scrierile lor sunt in
primul rand o critica si partea aceasta ma intereseaza pe mine“.
Iar dacă este să îl alăturăm şi pe Mircea Toma, care nu s-a sfiit să
îşi arate dispreţul faţă de biserica ortodoxă şi valorile creştine,
însă s-a afişat vesel alături de anarhiştii autohtoni, tabloul este
complet. Am importat, fără să ne dăm seama, modelul de ecologism vest
european, adică un marxism virulent şi demagog, sub masca unui
ecologism necesar care nu lasă loc de discuţii. Un ecologism ce se vrea
o nouă religie, extremist şi cu tendinţe comuniste.
Însă lucrurile nu se opresc aici. Primul semn al unei reale asocieri
politice dintre ONG-iştii ecologişti şi politica de stânga din România,
adică de PSD, a fost dat de Remus Cernea, rockerul- candidat care l-a
susţinut în turul doi pe Mircea Geoană. Daciana Sârbu, de exemplu, a
pus umărul la campania “Salvaţi Delta Dunării” alături de dl.
Bucurenci. Pe blogul său, Dragoş Bucurenci are legături doar către
politicieni din sfera PSD- PNL: Ana Birchall, Daciana Sârbu sau Bogdan
Olteanu. Lucru care ar putea explica şi modul în care Bucurenci a ajuns
să realizeze sau să prezinte patru emisiuni la TVR (“Linia verde”,
“Cultura libre” , “Puncte pe arta lumii” şi “Dependenţe”) având în
vedere că nu are studii superioare şi nicio realizare care să îl
califice pentru a prezenta emisiuni de cultură sau civilizaţie. Să
scrii o pseudo-carte pe blog contează mai mult pentru TVR decât faptul
că ai renunţat de două ori la studiile de filozofie?
Dar dincolo de aceste diversiuni ecologiste, care nu sunt altceva
decât nişte campanii făcute pentru interesul personal al unora sau
altora (când nu sunt făcute chiar pentru interesul de partid), România
se află într-o criză de educaţie ecologistă. Statul, prin sistemul
educaţional, face prea puţin pentru a insufla tinerilor o cultură a
ecologismului. Şi nu o cultură a ecologismului exaltat de tip marxist,
cum vor să ne inducă personajele descrise mai sus, ci o cultură a
bunului simţ. A fi ecologist nu înseamnă a duce singur tomberonul din
faţa blocului la groapa de gunoi, pedalând pe bicicletă şi ascultând
muzică anarcho-punk într-un iPod de fiţe. Nu cred că direcţia
ecologismului în România este de a prelua aproape integral treaba
firmelor de salubritate sau a statului, aşa cum se încearcă acum. Să
plantezi copaci în locul Romsilva sau să cureţi parcuri în locul
primăriei este o inversare nefirească de roluri care nu duce nici la
rezolvarea problemei, nici la economisirea de resurse sau de bani. Iar
să atragi uriaşe fonduri în campanii “eco” şi să cheltui 80% din acei
bani pe mediatizare este o ipocrizie fără margini şi doar o metodă de a
te băga în seamă. Cultura de “eco” de la noi trebuie să fie una a
bunului simţ, a moderaţiei şi implicării dezinteresate. Nu avem nevoie
de idoli ecologişti, de superstaruri “verzi” sau de marxişti comunişti
plin de sine care să ne înveţe cum stă treaba cu natura, în timp ce se
asociază cu firmele lui Vântu sau ne debitează inepţii semidocte la TVR
pe banii noştri.
George Bara / Napoca News
Vineri, 14 iunie, ora 13.00, la Muzeul Unirii din Iași: Părintele Hariton
Negrea, Maica Justina Bujor, scriitoarea Magda Ursache și mărturisitorul
Marin Răducă participă la Conferința MOȘTENIREA PĂRINTELUI JUSTIN și
Lansarea de carte „DUHOVNICUL – 100 de ani cu Părintele Justin. 100 de
portrete de Cristina Nichituș Roncea”
-
“UNITATE, POCĂINŢĂ, ASCULTARE ŞI RUGĂCIUNE” Sub aceste cuvinte de foc
lăsate românilor de bunul Părinte Justin de la Petru Vodă, anul acesta
celebrăm Cente...
5 years ago
1 comment:
Excelent articol. Nu stiu daca ii foloseste la ceva dar toata admiratia pentru autor.
Post a Comment