Scris de George Roncea / CURENTUL Nici n-a început bine 2010 şi s-a şi împlinit o parte din profeţia bătrânului bolşevic Silviu Brucan, cel care a fixat un termen de 20 de ani trezirii poporului fesenist - masa de „stupid people“ care l-au votat şi susţinut pe Ion Iliescu.
La îndobitocirea la care au fost supuşi românii atâta timp, nu trebuia să fii profet ca să-ţi dai seama că trebuie să treacă vreo câteva generaţii până ce va începe a pâlpâi o luminiţă firavă în creierele abrutizate ale milioanelor de bieţi cretini hipnotizaţi de „cârpa kaghebistă“ - Tataia Ilici. Zilele trecute, brusc, se făcu lumină şi între pesedişti, via aripa ardeleană a PSD, care, prin portavocea lui Vasile Dâncu, se porni a hăuli viguros „Jos Iliescu!“. Nu ştiu dacă Dâncu a dorit doar să o contrazică prin fapte bărbăteşti pe Simona Sensual, cea care ca şi Brucan a decretat că „românii sunt tembeli“, sau dacă un impuls porno/masochist îl determină să se aplece după săpun - pentru frânghia lui Iliescu - uitând că se află într-o companie de pesedişti perverşi cu nimic deosebiţi de pidosnicii de drept comun.
Dâncu l-a făcut pe Ion Iliescu „relicvă bolşevică“ care „se învârtoşează să ţină partidul la nivelul ideologic şi de limbaj, la nivelul programului FSN“, ba chiar doct, profesoral, l-a definit pe Tataie drept „un obiect arheologic din istoria României“ - obiect foarte aproape de conceptul de „cârpă bolşevică“ ca în definiţia celebră a lui Vadim despre Iliescu. Este de aplaudat curajul ardeleanului, similar în opinia mea cu al unuia ce se declară straight între gay sau al unei curve de tractir ce iese la public declarând clientelei că nu mai vrea sus.
Ardelenii, se ştie, se trezesc mai greu, iar când se dumiresc pot fi de o candoare inextricabilă: sună fun să-l auzi pe Dâncu, un fost ministru al regimului Năstase-Iliescu referindu-se astăzi abia la învârtoşările lui Ion Iliescu, ca şi când nu ar fi simţit nimic pe la spate la vremea când guvernul Năstase nu era nimic altceva decât o bubiţă pe erecţia învârtoşată a lu’ Tataie.
Probabil că bubulii continuă atacurile energetice asupra PSD, care tinde să devină în această perioadă mov/ maro cel mai interesant partid al momentului, fie şi dacă ne uităm ce caractere ies la iveală, din catacombele ideologice. Un astfel de caracter - om idee, om văpaie - pare a fi şi pitorescul Vasile Dâncu caracterizat de Ion Iliescu, alături de Ioan Rus, drept „cârcotaş mărginaş“.
„Bolovanul Iliescu la gunoi“
Mai bine mai târziu decât niciodată este o vorbă care se potriveşte bine bazinului din care provine sociologul ardelean. Bazin pesedist în care se pare că palpită dorinţa de înnoire, de promovare a raţiunii în locul vrăjitoriilor, a telekineziei şi a esteţilor flăcării mov de genul guzganului rozaliu, şi care, mai ales, se pare că-şi doreşte cu orice preţ să scape de bătrânul Sarsailă călare pe Bula de Cristal, cel care încă dă tonul la cântec în partid, după opt decenii de blestămăţii. Nu-i uşor însă să te lupţi cu Scaraoţchi dacă nu eşti dus la biserică, iar doar cu câteva mătănii, câteva vorbuliţe de necaz aruncate la cârcoteală nu cred că un Dâncu va izbândi mare brânză.
Vocalizele sale sună însă plăcut pentru cei ca mine, care, fără a fi fost ministru al Regimului Iliescu-Năstase îl consider pe Iliescu, ca şi fostul ministru Vasile Dâncu, „o marcă indubitabilă a comunismului“. Faptul că el a sfătuit echipa ce va conduce partidul să se debaraseze de Ion Iliescu, să-l arunce la ghenă, nu poate fi decât un semnal pozitiv, de asumare a prostiei de a lăsa partidul pe mâna unui vetust pensionar al sistemului comunist.
În plus, Dâncu confirmă, încă o dată, dacă mai era nevoie, cu autoritatea unui insider, că adevăratul stăpân în PSD este Ion Iliescu, aşa cum foarte bine a intuit Traian Băsescu, cel care îl numea pe Ilici edecarul ce târăşte maşinăria pesedistă de partid în mlaştina urii şi dezastrului.
Este de reţinut confesiunea din al doisprecelea ceas a lui Dâncu: „Ion Iliescu nu a fost preşedinte de onoare, ci un fel de preşedinte executiv care a împins pe decizii, dar care nu şi-a asumat niciodată deciziile... de la hotărârea de suspendare a lui Traian Basescu şi până la majoritatea deciziilor care s-au luat de către partid - Ion Iliescu a fost inspiratorul şi cel care a împins înainte toată strategia. Ion Iliescu a fost ca un fel de bolovan care se află în curtea partidului“, iar fătălăii gen Geoană, Bombonel, micul Titulescu, şi mai micul Corlăţeanu, şi toţi ceilalţi şi mai şi mai mici bărbaţi de seamă din fruntea PSD „mereu s-au împiedicat de el“. Deşi ardelenii sunt mai ponderaţi şi totodată mai greoi în exprimare, acest Dâncu, crescut în mediul universitar al Bucureştiului, dovedeşte un langaj exotic şi precis totodată. Dacă până şi ardelenii se scutură, chiar cu lentoarea specifică, de povara atributului de „stupid people“, înseamnă că avem o şansă totuşi să-l vedem pe Iliescu împăiat, la Muzeul Bolovanilor Bolşevici (MBB).
Spuneam la începutul materialului că se împlineşte acum doar o parte din profeţia - blestem al fondatorului GDS, Silviu Brucan. Cred că se va împlini pe deplin destrămarea blestemului abia după ce moştenirea nefastă a lui Brucan, Ion Iliescu, va ajunge la groapa de gunoi a istoriei, că un zid la Târgovişte ar fi o onoare prea mare pentru unul ca el...
Posts
No comments:
Post a Comment