BLESTEMUL AURULUI de la Roşia Montană ia minţile politicienilor. Adina Valean - Antonescu face propaganda "Gold" in Parlamentul European

Aurul le-a luat minţile politicienilor. Un adevărat război se prefigurează pe tema Roşiei Montane, subiect re-încins după venirea la putere a PD-L, partid unde se află susţinători de top ai proiectului Roşia Montană. Nici alţi actori politici, de la alte partide, cum ar fi PNL-ul, nu sunt departe de ispitele aurului (ori şpăgii?). Chiar astăzi, europarlamentarul Adina Vălean, adica doamna Antonescu, împreună cu Roşia Montană Gold Corporation, organizează în Parlamentul European un seminar cu titlul „A face din Europa un lider în exploatarea minieră sustenabilă şi responsabilă“. Asta după ce în 2007 politicianul liberal sponsoriza audierea cu numele „Pericolele tehnologice pe bază de cianuri în exploatarea minieră“. Pare de Divertis, dar nu e o glumă. Dimpotrivă, este o amară constatare a nivelului de interes (a se citi corupţie) generat de această controversată „afacere“.
Împotriva proiectului se pronunţă de ani de zile istorici, experţi de mediu şi o sumă întreagă de organizaţii neguvernamentale, iar ca instituţie de vårf a inteligenţei romåneşti şi for suprem de autoritate ştiinţifică Academia Romånă a emis, încă din 2004 şi, respectiv, din 2006, avize ştiinţifice negative. În 2009, academicieni s-au adresat direct candidaţilor la preşedinţie, într-o scrisoare deschisă publicată şi de „Curentul“, somåndu-i să-şi definească priorităţile ca viitori oameni de stat şi în raport cu problema de nivel naţional a Roşiei Montane.
„Academia Română cere din nou autorităţilor Statului Român să analizeze cu multă atenţie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând specialişti dezinteresaţi şi oneşti din ţară şi străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale liberă acestui proiect atât de controversat şi - după părerea noastră - extrem de periculos. Academia Română încearcă astfel să prevină un dezastru ecologic şi cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile“ - se afirmă în comunicatul Academiei.

Otrava de la Roşia Montană

Săptămâna trecută, un număr de 70 de organizaţii au semnat o nouă scrisoare de protest, cerând autorităţilor să acţioneze responsabil în cazul proiectului otrăvit iniţiat de o corporaţie condusă de un fost infractor, Frank Timiş. Organizaţiile societăţii civile au reacţionat faţă de declaraţia emfatică a Ministrului Economiei: „Vreau pornirea proiectului Roşia Montană cât mai curând posibil!“ - care a fost acuzat că, prin declaraţia de susţinere a proiectului, s-a antepronunţat. „Declaraţia este foarte gravă şi e o antepronunţare care afectează tot procesul legal de autorizare de mediu a investiţiei. Treaba unei autorităţi este să ia în calcul toate opiniile, costurile de orice fel, şi atunci să se pronunţe într-un fel de admitere sau de respingere a acestei autorizaţii“, au afirmat reprezentanţii organizaţiilor ce contestă proiectul Roşia Montană.
Roşia Montană a fost şi a rămas o temă de top inclusiv la nivelul campaniei electorale prezidenţiale - asumarea politică fiind cerută de presiunea opiniei publice care este defavorabilă „proiectului Roşia Montană“ în pofida agresivelor campanii mincinoase ale Gold Corporation.
Încă de la începutul anului trecut, a fost demarată o campanie publicitară-mamut, realizată de mercenari lipsiţi de orice scrupule, specialişti ai PR-ului negru, sondaje, întâlniri cu presa (a se citi încercări de „captare a presei“), strângeri de semnături, şi undeva în fundal s-a înteţit efortul de „pozitivare a actorilor politici“.
Nu mai puţin de trei miniştri ai cabinetului Boc, Adriean Videanu, Laszlo Borbely si Kelemen Hunor, şi-au exprimat public poziţia faţă de proiectul minier de la Roşia Montană, în cadrul audierilor parlamentare care au avut loc luna tecută. În acest moment, procedurile de avizare ale proiectului minier de la Roşia Montană sunt îngheţate la Ministerul Mediului, după ce mai multe acte au fost contestate în instanţă de ONG-urile care se opun deschiderii minei de aur.
Iniţial, proiectul Roşia Montană a fost blocat de UDMR prin ministrul Attila Korodi, acum însă UDMR, în urma negocierilor cu PD-L, a primit din nou  Ministerul Mediului împreună cu Ministerul Culturii. UDMR ar urma să aibă un rol în contrasemnarea unor avize favorabile şi la Ministerul Culturii şi la Mediu. Dacă Proiectul Roşia Montană va trece, PDL-ul iese cu basmaua curată şi în cârca UDMR va cădea dezastrul afacerii Roşia Montană.
Gabriel Resources, acţionarul majoritar al Roşia Montană Gold Corporation, a făcut demersuri pentru obţinerea unui nou plan urbanistic zonal, fostul PUZ fiind anulat în instanţă, ceea ce a dus la stoparea procedurii de evaluare a proiectului de către guverul român, în 2007.

„Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă“


Roşia Montană este considerată de UNESCO cel mai mare zăcământ de metale preţioase din Europa şi este estimată la peste 100 miliarde de euro. În spatele proiectului stau vulturi de pradă de talia unui George Soros, partener permanent al tentativelor de colosală prăduire a României care au loc sistmatic de 20 de ani încoace. După ce pentru prima oară în cariera sa George Soros şi-a rupt dinţii încercând să  împingă România în faliment, în perioada recentă a marilor speculaţii financiare blocate de BNR, acum tentaculele sale se întind printre politicienii mult mai uşor de „convins“.
Miliardarul american de origine multiplă maghiaro-evreiască, George Soros, este acţionar indirect al Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), el deţinând părţi sociale la compania Newmont, care este, la rândul ei, „partener junior“ al firmei care vrea să exploateze aurul din localitatea din Apuseni, compania romåno-canadiană Gabriel Resources, partenerul statului romån în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).
Atacul la Roşia Montană ar urma să fie probabil, valoric, cel mai tare jaf realizat după 1990, iar reţeaua care patronează „combinaţia“ testează acum reacţiile oamenilor sperând să împingă „afacerea“ înainte.
Problema Roşiei Montane nu (mai) este una „locală“, deoarece pe lângă RMGC (compania care vrea să exploateze la Roşia Montană) mai există alte două companii siameze, Carpathian Gold şi European Goldfields, de asemenea canadiene, cu aceiaşi acţionari, dar cu cote de participaţii diferite, care au concesionat perimetrul minier al întregilor Munţi Apuseni şi până în Nord, în Maramureş, la Rovina şi Baia Sprie, astfel că situaţia de la Roşia Montană se poate multiplica în toată zona Apusenilor.

Statul român - perdant al afacerii aurului

Problema banilor care ar reveni statului romån din această afacere a mai fost analizată în „Curentul“. Teoretic, dacă luăm în seamă afirmaţiile propagandistice ale suporterilor „afacerii“, am câştiga cică 4 miliarde de dolari dintre care 1.8 miliarde din dividende, redevenţe, taxe şi impozite, restul de 2.2 miliarde reprezentând cheltuielile pe care RMGC le va face în România. Însă acele 2.2 miliarde de dolari reprezintă cheltuieli de exploatare (salarii muncitori, energie electrica, transport, construcţii, reactivi etc) - pe care dacă le scădem din cele $10 miliarde cât ar putea fi încasate din vånzarea aurului şi a argintului, ar rămåne un profit net de vreo 6 miliarde de dolari (fără impozitul pe profit şi investiţiile realizate înainte de începerea proiectului).
Din acest profit net, practic doar 1.2 miliarde vor reveni statului romån (19.3%), iar RMGC va lua grosul, adică în jur de cel puţin $4.5-5 miliarde.
Comparativ, de la aderarea la UE, România a pierdut deja fonduri nerambursabile pentru dezvoltare în valoare de două ori mai mari - aprox. 6 miliarde de euro - decât ar „câştiga“ în 14 ani de la Roşia Montană. Cele 200 de milioane/ an în medie de la Roşia Montană sunt praf în ochi ca şi promisiunile pe care Roşia Montană Gold Corporation le tot face prin documentaţiile elaborate.
Exploatarea de fapt contravine conceptului de dezvoltare durabilă, concept implementat de politica de dezvoltare europeană. Companiile de exploatare a aurului se bazează pe prostia, corupţia, lăcomia şi incompetenţa guvernanţilor. Din acest motiv, marile exploatări auro-argentifere le întâlnim în Peru, Bolivia, Chile sau în ţări africane. Pentru aceste companii nu contează istoria pământului răscolit, vestigiile culturale, mediul, viaţa şi sănătatea oamenilor. Totul este doar spre profitul lor. „Profitul“ României va fi, ca şi până acum, din „cerşitul din poartă în poartă“...
Scris de George Roncea 

Blestemul aurului de la Roşia Montană ia minţile politicienilor
Curentul - marţi, 26 ianuarie 2010

© Curentul