CURENTUL: Academia Română cere Referendum pentru Roşia Montană!

Soarta aurului românesc priveşte întreaga naţiune
Scris de George Roncea
După ce brusca pasiune pentru minerit a soţiei lui Crin Antonescu a încins spiritele, opinia publică reacţionând prompt faţă de lansarea la Bruxelles de către Adina Vălean a noii campanii otrăvite de promovare a exploatării aurului de la Roşia Montană, apar acum noi reacţii - la nivel academic - faţă de tema aurului Apusenilor. Prima doamnă a PNL a fost dezavuată public până şi de soţul dumneaei, care a trimis un comunicat cu antetul PNL de disociere a partidului faţă de consoartă. Se sparie gândul de ce s-o fi întâmplat în alcovul soţilor Antonescu, mai ales dacă ne mai gândim şi la cum va răspunde cianoticul Crin interpelărilor publice la adresa finanţării campaniei sale de către Gold Corporation.
Până la aflarea traseului şpăgilor pompate în mediul politic de către mogulii cianurii, chestiune de care ne vom ocupa îndeaproape, „Curentul“ publică analiza necruţătoare a Academiei Române, cel mai înalt for de autoritate ştiinţifică al ţării. Această ultimă luare de poziţie este un serios avertisment adresat în primul rând factorilor politici, dar şi un apel vibrant la responsabilitate, ce invocă temeinica regândire a mizei aurului românesc în beneficiul următoarelor generaţii ale României.

„Aurul Apusenilor - resursă de importanţă strategică naţională“

Reproducem în întregime comunicatul academicienilor în legătură cu proiectul de exploatare a aurului din Munţii Apuseni, emis în data de 2 februarie de către biroul prezidiului Academiei Române:
„În contextul actualei controverse legate de proiectul Roşia Montană, Academia Română declară următoarele:
Dincolo de obiecţiunile formulate de Academia Română în declaraţia publicată anterior, revenim subliniind unele aspecte economice. Considerăm că depozitele de aur din subsolul României reprezintă o resursă neregenerabilă de importanţă strategică naţională, proprietatea Statului Român, a cărei soartă nu poate fi decisă numai de autorităţile locale. În consecinţă, decizia cu privire la oportunitatea exploatării resurselor aurifere ar trebui luată prin consultarea întregii populaţii a ţării, eventual printr-un referendum naţional.
Precizăm că în practica internaţională se foloseşte (mai ales la exploatarea petrolului, dar şi a mineralelor, inclusiv aur) aşa-numitul «contract de împărţire a producţiei» (Production Sharing Agreement), mult mai favorabil statului decât concesionarea preconizată (care aduce doar 2% venituri directe din redevenţe, restul veniturilor fiind indirecte, rezultate din impozite şi taxe). Potrivit acestui tip de contract, după acoperirea cheltuielilor de investiţie şi operare, producţia este împărţită între stat şi investitor (revenind statului până la 80% şi  20% firmei). În aceste condiţii, ar însemna ca o bună parte (negociată) din aurul rezultat să revină direct Statului Român!
Considerăm că exploatarea aurului din Munţii Apuseni ar putea fi luată în considerare în următoarele condiţii:
1. Dacă exploatarea s-ar face în galerii şi nu în carieră deschisă. Astfel s-ar evita mutilarea mediului, strămutarea populaţiei, distrugerea unei localităţi şi a vestigiilor arheologice etc.
2. Dacă relaţia dintre stat şi investitor s-ar baza pe procedura contractului de împărţire a producţiei şi nu pe concesionare.
3. Dacă în locul tehnologiei bazate pe cianură s-ar folosi o tehnologie fără acest reactiv. Există în prezent şi asemenea tehnologii, încă puţin folosite, dar imperative în cazul unor zone dens populate“.

Acţionari „licenţiaţi“ în genocid, masacre, războaie civile

„Curentul“ s-a implicat în repetate rânduri în disputa exploatării aurului Apusenilor, dezvăluind faţete ale controversatei afaceri ascunse publicului românesc. Un mare număr de organizaţii ale societăţii civile desfăşoară de peste un deceniu o campanie susţinută de informare şi conştientizare, luptându-se în instanţă cu reprezentanţii companiei Gold Corporation şi trăgând semnale de alarmă ignorate în mare măsură, cu puţine excepţii, de clasa politică.
Pe de altă parte, compania auriferă a investit sume uriaşe de bani pentru a lansa campanii propagandistice otrăvite şi mincinoase, achiziţionând mercenari ai publicităţii, dar şi alte categorii de mercenari, cum ar fi un Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei şi ambasador la UNESCO, chiar forul internaţional însărcinat cu protejarea patrimoniului ameninţat de exploatarea sălbatică.
Este uşor de înţeles până la ce nivel a pătruns în plan politic, şi nu numai, mafia aurului, când însuşi duplicitarul reprezentant al României la forul mondial este plătit de firma care şi-a propus distrugerea patrimoniului românesc, punând revista pe care o patronează, „România literară“, cu tot cu angajaţii ei, intelectuali brigadieri gold, în slujba caracatiţei intereselor legate de aurul Apusenilor „- «ţara» lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a romånilor din Transilvania“ - pentru a cita dintr-un alt comunicat al Academiei Române.

Tentaculele afacerii
Unul dintre acţionarii Roşia Montană Gold Corporation este, alături de „americanul“ de origine maghiară George Soroş, magnatul israelian Beny Steinmetz, un miliardar din topul mondial. Firma sa, Beny Steinmetz Group, deţine de anul trecut aproape zece la sută din compania auriferă. Corporaţia sa a fost acuzată public de implicare în aşa-numitele „războaie ale diamantelor“ care au însângerat ţările africane, ce au avut ghinionul să deţină preţioasele resurse ce ajung pe celebra piaţă a Amsterdamului, placa turnantă a comerţului cu diamante, la rândul său controlată autoritar de „famiglii“ de aceeaşi sorginte. Corporaţia nu se ocupă doar de diamante, ci şi de alte afaceri miniere, extracţia unor resurse la fel de preţioase ca diamantele - cobalt, cupru - aflate în subsolul nefericiţilor băştinaşi africani, care au ajuns să alimenteze abatoarele umane ale unor războaie ce au durat peste un deceniu şi care au „produs“ peste 2,5 milioane de victime - pentru a ne referi doar la Sierra Leone. Micul stat vest-african a fost epicentrul unui război civil cumplit plecat de la miza controlului industriei diamantelor care a generat o adevărată hecatombă.
Nu doar implicarea în genocid este principala activitate a acţionarului Gold Corporation din România, ci şi investiţia pe piaţa imobiliară, după ce a penetrat piaţa via Adrian Năstase.
Continuarea, despre Securiştii, aurul şi ardelenii, in Curentul