ORTODOXIA ESTE ADEVARUL. "Razboi" fara rusine si o intrebare la care nu pot cei de la "razboifaracuvant" sa raspunda. POLEMICI TEOLOGICE - UPDATE

Domnule sau domnilor razbointrucuvant (sau doamnelor si domnisoarelor - nota mea), îţi răspund la întrebările pe care mi le-ai pus, în calitatea de administrator temporar al acestui grup.

Nae Ionescu, un profesor de logică şi filosofie de la Universitatea Bucureşti, a cărui viaţă morală era uneori departe de normele canonice ortodoxe, a fost singurul care a propovăduit Ortodoxia în România în nişte vremuri foarte tulburi, în care NU se tipăreau cărţi ale Sfinţilor Părinţi, Pidalionul fusese sfîrtecat într-o ediţie ruşinoasă care prezenta doar Canoanele Bisericii Ortodoxe, prost traduse, fără comentariile patristice, iar seminariile şi facultăţile de teologie erau de multe ori un focar de infecţie intelectuală, literatura folosită pentru studiu fiind aproape exclusiv tradusă după studiile romano-catolice şi protestante şi străină de Predania Sfintei Biserici.

Experienţa Sfîntului Maxim Mărturisitorul şi a altor Sfinţi din vechime de a fi singur cu Hristos împotriva tuturor, a fost verificată pe viu de un profesor universitar care nu şi-a propus niciodată să le urmeze acelor Sfinţi, dar a făcut-o cu multă eficienţă. După mai bine de 80 de ani putem spune răspicat: Nae Ionescu şi şcoala lui, moştenirea lui, au salvat Biserica Ortodoxă Română de azi de la un dezastru precum cel în care zace cea a Finlandei (între finladezi este chiar o glumă: "Avem cei mai ortodocşi protestanţi şi cei mai protestanţi ortodocşi din întreaga lume").

Ce a vrut părintele Nicolae Steinhardt să spună prin "Singura şansă de supravieţuire a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru Cuvînt"? După părerea mea, mintea i s-a îndreptat spre Părintele Gheorghe Calciu pentru că era un model mult mai bun de urmat, chiar desăvîrşit, faţă de cele interbelice. Dar dacă înainte de primul război mondial puţini fuseseră cei care să ofere limpezimea, şi, în cele din urmă, nădejdea trezviei în faţa decăderii clerului ortodox din România (printre ei numărîndu-se Mihai Eminescu şi episcopul mărturisitor Gherasim Saffirin al Romanului), după război un singur om a avut curajul să se ridice împotriva fărădelegilor cu gir sinodal, şi acela a fost Nae Ionescu (http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2007/06/27/pentru-reintrarea-in-ortodoxie/). Slavă Domnului, Nae Ionescu a fost un dascăl care a creat şcoală, un emulator al conştiinţelor şi inteligenţelor, nu un mim trufaş cu multe pretenţii, precum mulţi contemporani celebri ai săi. Iar că a fost un dascăl şi a creat o şcoală se poate vedea din renumele ucenicilor săi, precum ştim că pomul după roade se cunoaşte. Îndrăznesc a spune că fără moştenirea lui Nae Ionescu, nici jertfa Părintelui Gheorghe Calciu n-ar fi existat, nici afirmaţia monahului Nicolae de la Rohia.

Dacă Sfîntul Mărturisitor Mircea Vulcănescu a scris despre schimbarea calendarului, a făcut-o pentru că a înţeles miza luptei, dar şi pentru a-l sprijini pe dascălul său. Aşa cum spunea Părintele Sofian, pe care şi voi îl citaţi, o mare problemă contemporană este trufia minţii. Dacă înainte de 1920 s-au tipărit în limba română cîteva studii excelente despre temeinicia şi adevărul pascaliei patristice, şi chiar ierarhi români şi-au exprimat clar poziţia, alături de cei ai Patriarhiei de Constantinopol, împotriva rătăcirii calendarului papal, după 1920 urmează o tăcere vinovată pentru tîrgul ieftin încheiat cu Patriarhia de Constantinopol: Recunoaştem Mitropolia Bucureştilor ca patriarhie dacă acceptaţi calendarul papal. Trufia de a ne chema Patriarhie şi de a fi recunoscuţi de nişte clerici care nu reprezentau pe nimeni afară de ei înşişi, graba prostească de a dobîndi ceea ce ni s-a părut că ni se cuvine, au dus la apostazia unui sinod întreg. Că nu pot numi altfel decît apostazie faptul că te lepezi de Canoanele Apostolice şi Patristice şi de însăşi Evanghelia Mîntuitorului Iisus Hristos. Hotărîrea adoptării acestui calendar împotriva firii a zguduit din temelii întreaga Biserică, fiind uşor de dovedit caracterul său anti-patristic, anti-apostolic, anti-canonic şi anti-evanghelic. Struţo-cămila pascaliei vechi la un loc cu calendarul ateist al papistaşilor aduce aminte de coşuleţul cu două mere, dintre care unul e stricat, şi de bucuria prostească a celui care nu vede decît mărul care a fost odată sănătos. Concluzia pe care o trageţi, că înţelepciunea lui filosofului român a stat în a nu rupe comuniunea cu ierarhia aflată în rătăcire, e puţin deplasată. Aş prefera oricînd să citesc ceea ce a scris Sfîntul Mircea Vulcănescu decît concluziile voastre. Era contemporană a informaţiei ne-a adus, pe lîngă dezavantaje, şi o mare binefacere: Faptul că avem acces fără limite la resurse care altădată erau greu de aflat, ori cu totul necunoscute. De aceea, cunoscînd atîtea, e cu atît mai limpede că sîntem în eroare ţinînd "noul" calendar. Tăgăduirea Adevărului este păcat împotriva Duhului Sfînt. Chiar dacă sîntem în comuniune cu Bisericile Ortodoxe surori, nu ne este îngăduit să credem că sîntem în Adevăr; adevărul nu e adevăr dacă cea mai mică parte din el este minciună. E vremea să renunţăm la triumfalismul minţii trufaşe, căzute, şi să ne întoarcem la smerenia lui Hristos şi a Sfinţilor Săi. Smerenia noastră, a celor care ştim adevărul despre calendarul patristic, nu va începe să existe decît atunci cînd vom recunoaşte că sîntem în eroare. A ne împotrivi adevărului acesta este semn de trufie drăcească. Nu este decît o singură soluţie: Întoarcerea la calendarul apostolic şi patristic al Bisericii Ortodoxe.

Cît priveşte Post-scriptumul, nu pot decît să văd, încă o dată, că lipsa argumentelor porneşte mintea trufaşă spre injurii, ironii, ridiculizări, obrăznicii.

"PS: pentru moderatorii acestui grup, o intrebare. Mai apartine acesta de BOR?"

Dacă îmi cereţi socoteală pentru aceasta, vă puneţi în postura de reprezentanţi ai BOR. Cred că nu aţi citit scurta descriere a acestui grup: "Materiale personale sau deja publice care să ajute pe membrii grupului să înţeleagă vremurile în care trăim, cu înţelegerea cea nemincinoasă. Mesajele de pe grup se vor a fi după Predania Bisericii Ortodoxe." Se ştie la Patriarhie de această atitudine a voastră? Dacă da, vă rog să ne informaţi şi pe noi, cei mulţi, aveţi obligaţia să o spuneţi deschis.

"afirmatiile care pun la indoiala harul din BOR"

Unde pe acest grup s-a pus la îndoială harul Sfintelor Taine lucrate de clericii BOR? Iar dacă nu s-a întîmplat vreodată vreo astfel de punere la îndoială, ce este ceea ce scrieţi, dacă nu o murdară delaţiune?

"Prin tacere fata de afirmatiile care pun la indoiala harul din BOR ne facem complici la hula"

Prefer să cred că sînteţi rupţi de lumea în care trăiţi, că nu ştiţi că o uriaşă parte din ortodocşii din România pun la îndoială harul din BOR şi vorbesc doar despre unii clerici ca fiind "preoţi cu har", pe ceilalţi socotindu-i simpli funcţionari. Dar dacă cunoaşteţi lucrul acesta, nu pot decît să vă compătimesc că prin tăcerea voastră sînteţi zi de zi complici la această hulă despre care scrieţi, ştiind că trăiţi în mijlocul unei lumi atît de căzute.

"impreuna cu cei care ii considera pe toti din BOR, (deci inclusiv pe parintele Justin Parvu), cazuti din har."

Doar cineva din afara Bisericii, un eretic, ne poate socoti căzuţi din har. Această poziţie eclesiologică categorică, extremistă, fără temei, mincinoasă, în care ne împingeţi, vădeşte o otravă ce vă roade sufletele. Numai faptul că aţi permis acest gînd drăcesc în mintea voastră şi, mai mult, l-aţi şi scris, este ruşinos, regretabil. Dacă pe noi ("inclusiv pe Parintele Iustin Parvu"), care ne aflăm în comuniune cu Biserica, ne scoateţi fie şi cu gîndul în afara Bisericii, singur acest gînd vă depărtează de la Dumnezeu şi vă scoate în afara Bisericii. Alergaţi la Mîntuitorul să vă ierte acest păcat!

Nu mă aşez în postura de a vă da sfaturi, pentru că încă pămîntesc fiind, nu sînt fără de înşelare şi fără nevoia de îndreptare şi călăuzire. Oricînd mi se pot spune cuvintele Mîntuitorului de la Luca 4:23. Dar gîndul că purtaţi o astfel de otravă în suflet îmi dă fiori şi mă trimite la aducerea aminte de Simon Magul, alt suflet otrăvit, căruia, pe cînd cugeta strîmb asupra harului, Sfîntul Apostol Petru i-a zis aşa: "Nu este ţie parte, nici soartă întru cuvântul acesta; pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te drept aceea de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi s-ar ierta ţie cugetul inimii tale. Pentru că întru amărăciune a fierei, şi întru legătură a nedreptăţii te văd că eşti." (Fapte 8:21-23)

Vă scriu ca unora ce vreţi să fiţi părtaşi cu Hristos, şi de aceea vă şi cer ca unor ortodocşi (căci aşa vă vreau pentru Hristos Domnul): Unimea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Monahul Filotheu

Preluat de pe e-grupul Ortodoxie

PS VR: Se pare, totusi, ca si cei cazuti in pacatul mandriei se pot lecui: domnisoarele, doamnele, domnisorii si domnii de la "Razbointrucuvant", in urma criticii aplicate sever sub forma de doua palme de trezire au repus pe prima pagina a site-ului lor un articol al Parintelui Justin Parvu, dupa ce Duhovnicul Neamului fusese eliminat complet.