Dar al lui Dumnezeu, om al bucuriei, bătrân frumos, duhovnic odihnitor de oameni, echilibrat, realist, cu zâmbetul mereu pe chip, părintele Teofil Părăian a fost un om împlinit, un om fericit. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil şi-a întemeiat viaţă pe credinţă şi cultură.
Părintele Teofil a fost şi rămâne un reper luminos şi sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria şi certitudinea credinţei, un propovăduitor al credinţei lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete şi a renăscut pe mulţi la viaţa duhovnicească în Hristos şi în Biserică prin predicile, conferinţele sau îndrumările sfinţiei sale.
A plecat din această viaţă cu nădejdea că Domnul Hristos îl va primii în Împărăţia Sa alături de Maica Domnului şi de toţi sfinţii, pentru că toată viaţa şi-a închinat-o slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Prin mutarea la cele veşnice, Părintele Teofil ne lasă aici o moştenire impresionantă întrupată în viaţa sa, în cuvintele sfinţiei sale, în cărţile, în înregistrările cu predicile, conferinţele sau interviurile realizate în ultimii 20 de ani în toată ţara.
Veşnica lui pomenire!
Câteva repere biografice ale Părintelui Teofil Părăian
Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minţii: „Doamne Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, rugăciune pe care continuă să o exerseze încă înainte de intra în monahism. Preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.
Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaţilor din ţară şi participe în aproape toate oraşele importante din România la conferinţe duhovniceşti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.
Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei, un om care şi-a propus să înmulţească bucuria şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Patericul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.
Pr. Sabin Vodă
Radio Reîntregirea / Alba-Iulia
Programul de viaţă duhovnicească propus de Părintele Teofil este o sinteză a experienţei duhovniceşti a părintelui, pe care doreşte s-o împărtăşească tuturor credincioşilor pentru înaintarea în viaţa duhovnicească. Programul nu este decât începutul pentru angajarea într-o viaţă autentică în Hristos şi în Biserică, călăuzită de Duhul Sfânt:
Cele cinci puncte de program duhovnicesc sunt următoarele:
1. Să mergi la biserică în zilele de duminică şi sărbătoare.
2. Să începi şi să termini ziua cu Dumnezeu: rugăciunea de dimineaţă şi de seară şi rugăciunea de la vremea mesei.
3. Să citeşti în fiecare zi două capitole din Noul Testament.
4. Să spui cât mai des rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.
5. Să posteşti, în zilele de post de peste săptămână şi atunci când este rânduit de Biserică – în cele patru mari posturi de peste an.
„Viaţa duhovnicească nu se aşteaptă, ci se realizează. Fiecare om care doreşte să se încadreze într-o viaţă superioară, care se desfăşoară înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, trebuie să facă aceste puncte de program. Ceea ce cer eu de la oamenii care vor să fie îndrumaţi de mine este ceva foarte important şi nu este greu de realizat. Cine împlineşte programul acesta poate să împlinească şi alte lucruri, pentru că viaţa duhovnicească nu se cuprinde în aceste cinci puncte de program”, spune Părintele Teofil Părăian.
La acest program Părintele Teofil adaugă alte cinci recomandări ale Părintelui Arsenie Boca: „Oxigen – să trăieşti în aer cât mai curat. Glicogen – să ai o hrană raţională şi echilibrată, nici prea multă, nici prea puţină. Somn – cel puţin 6 ore de somn continuu zilnic. Să-ţi păstrezi hormonii – să nu faci risipă de energie sexuală; poţi să ajungi dărâmat din pricina abuzurilor şi a risipei de energie sexuală. Să ai concepţie de viaţă creştină – adică să nu umbli după alte concepţii de viaţă: yoga, zen ş.a.”
Relativ uşor la prima vedere, programul îşi arată „greutatea” atunci când este împlinit în fiecare zi.
Chiar daca in ultima perioada Parintele avea unele consideratii mai controversate, cuvintele sale, cum este acesta catre tineri, de mai jos, raman de mare invatatura
Vezi si
* Câteva concluzii duhovniceşti ale Părintelui Teofil Părăian | |
| |
* Lista cărţilor Părintelui Teofil Părăian apărute din 1997 până în prezent | |
|
1 comment:
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Post a Comment