OBAMA la Moscova. Ce va fi

Fără aşteptări exagerate
de Viaceslav Samoşkin

Primul lucru care sare în ochi când ai de a face cu tot felul de analize şi comentarii legate de apropiata întâlnire de la Moscova dintre preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev este nepotrivirea dintre modul cum vede relaţiile ruso-americane Moscova şi a cel cum le vede Washingtonul. Pentru cea dintâi, acestea sunt o primă prioritate, pentru cel de-al doilea, nu. Dezacordul în percepţia reciproca şi ignorarea acestei realităţi stă uneori la baza unor clişee de abordare a acestor relaţii de către politicieni şi analişti ruşi. Ei ba se prefac că nu ştiu, ba chiar nu recunosc că pentru America Rusia nu înseamnă acelaşi lucru ca America, pentru Rusia. Adică avem de a face cu un fenomen de autosupraevaluare în dauna adevărului ceea ce este fals. De aici provin şi aşteptările exagerate ale unora legate de summitul Rusia-SUA care are loc în capitala Rusiei între 6 şi 8 iulie.
Dar de unde vine această diferenţă de percepţie a problematicii relaţiilor ruso-americane care există la Moscova şi cea de peste ocean?
Aici îşi spune cuvântul, în primul rând, asimetria economică (America din punct de vedere economic este de 10 ori mai puternică, decât Rusia). În al doilea rând, priorităţile Rusiei sunt una şi cele ale Americii alta. Iată cum arată priorităţile americane prezentate de Svetlana Babaeva, analist politic de la Agenţia RIA „Novosti” care abia s-a întors din Statele Unite:
- „resetarea” relaţiilor cu lumea musulmană (plecarea trupelor americane din Irak, normalizarea situaţiei din Afganistan şi, respectiv, neutralizarea pericolelor teroriste care vin dinspre Pakistan);
- susţinerea relaţiilor dirijate strategic cu China, o nouă putere globală în ascensiune;
- refacerea „alianţelor istorice” (cu Europa de Vest) fără de care SUA nu-şi pot promova interesele în lume.
Poate că ţinând cont de toate acestea, Thomas Graham, directorul principal al companiei de consultanţă „Kissinger Associates” şi fost asistent special al preşedintele Bush jr. pentru relaţiile cu Rusia a spus într-un interviu acordat ziarului „Vremea Novostei”: „Nu trebuie exagerate aşteptările legate de întâlnirea Medvedev-Obama. Relaţiile pot fi îmbunătăţite doar pas cu pas, consumându-se pentru aceasta trei-cinci ani dacă există disponibilitatea de a discuta din ambele părţi şi canalele de comunicare necesare”.
În opinia specialistului american, după încheierea „războiului rece” şi izbucnirea crizei mondiale „este clar că victoria democraţiei liberale nu este inevitabilă, iar bazele însăşi ale economiei de piaţă sunt puse sub semnul întrebării”. În asemenea condiţii, spune Graham, când se afirmă o nouă putere globală (China), şi noi puteri regionale (India, Brazilia, Iran), când în Orientul Apropiat se confruntă două lumi, una tradiţională şi una modernă, când creşte pericolul de proliferare a armelor de distrugere în masă, o nouă balanţă de forţe din lume încă nu s-a aşezat şi „nu avem ce să ratificăm”.
Analistul american crede că toate aceastea îngreunează în mod obiectiv şi dialogul bilateral Rusia-SUA. În acelaşi timp, el subliniază: „Noi avem interese comune, dar priorităţi diferite. Trebuie să căutăm un echilibru intre interese şi priorităţi”.
Unul dintre aceste interese comune este, fără îndoială, încheierea noului Tratat privind armamentele strategice ofensive (START). Şi se pare că părerea observatorilor atât americani, cât şi ruşi este cvasiunanimă: anul acesta noul document va fi semnat ceea ce ar ridica şi gradul de încredere reciprocă. Bineînţeles, dacă Moscova nu va lega această înţelegere de rezolvarea problemei cu sistemul antiracheta american din Polonia şi Cehia. Întrucât există semne că problema ar putea fi rediscutată separat, în spiritul „resetării” relaţiilor ruso-americane anunţate.
Cum poate fi găsit acel canal navigabil fie el şi îngust, dar prin care nava relaţiilor bilaterale ar putea totuşi să înainteze. Soluţia: disponibilitatea reciprocă de a face compromisuri, trădându-se însă nişte principii de bază. Se ştie, de pildă, că unul dintre principalii vectori de valori pentru americani este rolul misionar al Americii în lume de a promova democraţia văzută ca o chezăşie de securitate naţională.
În acest sens, pragmatismul pe care l-ar promova Barack Obama n-ar trebui să însemne renunţarea la valorile fundamentale americane, a spus pentru un post de radio moscovit Dmitri K.Simes, preşedintele Fundaţiei „Richard Nixon”, însă Obama ştie să obţină un rezultat, adaptându-se la circumstanţele date.
„Nu se poate ajunge la înţelegere ca Georgia să nu fie niciodată în NATO, subliniază Simes. Însă se poate conveni ca aceasta să nu primească armele grele de la SUA sau de la alte ţări cu ajutorul sau pe banii Statelor Unite. Nu se poate ajunge la înţelegere ca Ucraina să nu fie niciodată în NATO, dar se poate conveni ca să nu existe imixtiunea activă a SUA în politica internă a Ucrainei. Nu se poate obţine acordul SUA de a recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Dar se poate conveni ca SUA să-i spună lui Saakaşvili: orice încercare militară de a schimba situaţia cu cele două republici se va rasfrânge asupra lui cu cele mai triste consecinţe.”
Pe de altă parte, fostul spaţiu sovietic este absolut vital pentru securitatea Rusiei, de aceea este greu de presupus până unde s-ar extinde acceptul Rusiei de a face compromisuri. Cealaltă valoare de fond a ruşilor este aşa-zisa „democraţia suverană”. „Nu trebuie să vii şi să înveţi Rusia cum ar fi trebui să fie politica ei internă şi externă, afirmă în ziarul „Izvestia” politologul rus Vitali Tretiakov. Trebuie, pur şi simplu, căutate punctele de convergenţă ale intereselor americane şi ruse şi pe această bază trebuie încercat să se construiască relaţiile mai eficiente dintre Moscova şi Washington”. „Mai bine un parteneriat limitat, decât o confruntare nelimitată”, spune şi Svetlana Babaeva de la RIA „Novosti”.
Analiştii americani recunosc totuşi că în ultimii ani percepţia Rusiei în America a suferit nişte transformări. Acelaşi Simes remarcă: dacă Rusia nu este o „prioritate supremă” pentru Statele Unite, în urma discursului preşedintelui Vladimir Putin de la Munchen în februarie 2007 şi a evenimentelor din Georgia în august 2008 ea totuşi a devenit un factor care nu poate ramane neluat în calcul.
Indiferent de rezultatele concrete ale summit-ului de la Moscova, toate semnele spun că se va face totuşi un pas în direcţia bună şi necesară. (02.07.2009)
Sursa: http://www.inforusia.ro/