Pages

Tuesday, August 5, 2008

Cand Deutsche Welle abdica de la propriile standarde si principii de dragul lui Patapievici


Dupa decesul sectiilor in limba romana ale BBC si RFE se pare ca nici cea de la DW nu se simte prea bine...

Erik Bettermann, Director-General DW: "Deutsche Welle is Germany's media calling card for the world."




Dar ce se intampla cand apar puricii pe fir?

Se pare ca DW isi face politica editoriala dupa blogul meu. Dupa doua relatari "calde" privind scandalurile ICR, evidentiate aici, "s-a simtit" nevoia si de vreo doua-trei reci ca gheata.
Pornind de la aceasta decadere a profesionalismului DW, am deschis ieri un dialog binevenit, cred eu, cu seful sectiei romane a postului public de Radio german, Robert Schwartz. Din pacate, desi asteptam si un raspuns scris la solicitarea mea - respectiv analizarea si judecarea cazului prezentat - acesta n-a venit. Asa ca sunt obligat sa explic eu, in special pentru cei responsabili de etica si deontologia postului public de Radio al Germaniei Federale, unde se incalca principiile si standardele Deutsche Welle si, implict, ale Consiliului de Presa German, in speranta ca va veni o indreptare cuvenita a situatiei. Asadar, sa incep cu inceputul. Acesta este mesajul meu catre DW in urma articolului de informatie/comentariului/opiniei (?) - nu este specificat nicaieri - "Vechii comunişti iau cu asalt ICR-ul" semnat de Horatiu Pepine:

Stimata Redactie DW,

Colaboratorul dvs Horatiu Pepine pare a avea o obsesie pentru persoana mea. Referirile sale la mine sunt, de fiecare data, injurioase, desi nu imi amintesc sa-i fi acordat vreodata atentie. Mai grav este ca aceste rafuieli personale (sau de grup) ale domniei sale au loc sub emblema DW, post public care reprezinta statul german.
Pe de alta parte, corespondenta sa este vadit partinitoare, ca si cea a celuilalt colaborator al dvs Vlad Mixnix (sau ceva de genul asta). Este de subliniat ca ambii sunt apropiati cercului ICR condus de Patapievici si Mihaies asa ca ar trebui sa umble mai usor cu deontologia pe scari.
Se observa de altfel o clara manipulare (ca sa nu zic ordinara): "Discuţia a devenit deja strict politică", decreteaza Pepine pentru a abate atentia de la adevaratul subiect. Acesta este, dupa cum ati relatat si dvs cu profesionalism, promovarea unor turnatori si impostori prin ICR (pe banii nostri), jignirea unor sentimente religioase si etnice (zvastici vs menore, etc).
Este pacat ca asemenea "relatari", cum sunt cele ale dlui Pepine, nu sunt luate in discutie de consiliul etic al Redactiei dvs fie si numai pentru ca, in contrast cu materialele dlui Petre Iancu si ale dnei dr Rodica Binder, dau senzatia unui vag sindrom de schizofrenie in Redactia DW.
Va rog pe aceasta cale sa analizati toate referirile dlui Pepine la persoana mea, conform Codului etic si deontologic al DW, si sa ma informati cat mai curand care este concluzia dvs.
In caz contrar imi rezerv dreptul de a sesiza Ministerul de Externe al RFG si alte autoritati competente, de a va actiona in judecata si a va solicita sa transmiteti scuze publice in direct, ceea ce, in mod normal, ar trebui oricum sa-mi oferiti, cel putin sub forma unui drept la replica.
Astept raspuns scris.
Victor Roncea
Sef Departament Externe
ZIUA
www.ziua.ro
victor.roncea@ziua.ro


E, raspunsul n-a venit. Atunci haideti sa vedem impreuna cum "devine" problema:
Dl Horatiu Pepine, in prezent "corespondent permanent" al DW la Bucuresti, intervine intotdeauna rapid cand este vorba sa-si apere tovarasii. Sau, dupa cum spune presedintele Romaniei, Traian Basescu, "grupul de interese". Nu demult il lua in brate pe Vladimir Tismaneanu cu tot cu al sau pretins "Raport final" (ce aberatie: in istorie nimeni nu poate avea un "ultim cuvant", "final"!). Acum, ii sare in aparare lui Patapievici, deturnand profesionist subiectul scandalurilor declansate de iresponsabilii de la ICR spre victimizarea personajului. Ce uita sa ne spuna H. Pepine este in ce calitate transmite aceasta corespondenta manipulatorie: de angajat al DW sau de subaltern al lui Patapievici? Pentru ca Pepine se regaseste alaturi de Tismaneanu sub pulpana lui Patapievici la revista sa "Idei in dialog" (cat o mai fi a sa...). Ca atare, se afla intr-un tipator conflict de interese si atunci cand relateaza despre V. Tismaneanu cat si, mai ales, despre seful sau, H.R. Patapievici.
Acum, analiza asupra textului transmis fara specificatie: informatie, articol de opinie, barfa, etc. Vezi http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,3539459,00.html :

H. Pepine intra dur in subiect. El contesta insasi esenta democratiei, considerand ca Parlamentul Romaniei, respectiv Senatul, nu ar avea dreptul sa cerceteze abuzurile ICR comise pe bani publici. Mai mult: Comisia de Cultura a Senatului nu ar avea abilitatea sa-l ancheteze pe H.R. Patapievici si M. Mihaies pentru ca este condusa de senatorul Adrian Paunescu si il are ca membru pe Mihai Ungheanu. "Adrian Păunescu este binecunoscut ca adulator al cuplului Ceauşescu, dar şi Mihai Ungheanu a jucat pe vremuri, la revista literară “Luceafărul”, un rol eminent de promotor al naţionalismului de tip securist", spune H. Pepine. Ce nu poate sa accepte "obiectivul" Pepine este ca cei doi parlamentari au fost alesi in Senatul Romaniei spre deosebire de Patapievici si Mihaies, care au fost numiti, pe baza unui trafic de influenta si profitandu-se de o oarecare naivitate a presedintelui Traian Basescu, aflat in necunostinta de cauza privind nocivitatea acestor personaje (In paranteza fie spus, Mihaies il clasa pe Basescu - evident inainte de a fi numit la ICR - drept un tip de cu o "nesimtire de dimensiuni tropicale").
In acelasi timp, senatorii au nu numai dreptul ci si indatorirea sa raspunda la semnalele de alarma grave trase de presa atunci cand nici o alta autoritate nu intervine. Dupa mine, pana la ora aceasta ar fi trebuit sa se sesiseze Parchetul, cel putin in ce priveste cazul ICR-New York, pentru ca potrivit ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr.31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, fapta iresponsabililor de la New York, realizata pe teritoriul institutional romanesc, se pedepseste conform legii (Cred ca si in Germania se pedepseste afisarea Zvasticii, nu DW?). Sigur, ICR-NY poate pretexta ca e vorba de arta. Dar atunci ar trebui reinstalat si bustul Maresalului Antonescu din curtea Bisericii ctitorite chiar de el, considerandu-se ca este un... obiect de arta.
Dar sa revenim: cei doi senatori (si prin ei intreaga Comisie) sunt contestati de Pepine. De ce? Unul l-a cantat pe Ceausescu, altul a lucrat la Luceafarul. Da. Dar diferenta este ca Paunescu nu a ocolit niciodata acest fapt, spre deosebire de cei doi "intelectuali publici" informatori promovati de Patapievici si Mihaies, Antohi si Hoisie, care au ascuns timp de 18 ani mizeria lor si raul facut "prietenilor" pe care i-au turnat. Mai mult: Paunescu nu va putea fi scos niciodata din Literatura romana la fel ca si - dupa cum invoca un alt aparator al informatorilor - Celine, sa spunem si noi, din literatura franceza si a lumii. Are valoarea lui, incontesabila. Adica e Poet. Ungheanu? Este una dintre cele mai stralucite minti romanesti care va dainui in istoria Romaniei ca atare. Cine isi permite sa-l claseze in vreun fel, fara sa-l citeasca sau sa-i audieze cursurile, este ori ignorant ori rauvoitor. In cazul lui Pepine, este doar o reactie comandata, nu de comentator obiectiv al unui post respectabil. Pentru ca Pepine-informatorul se revolta ca Ungheanu a scris la Luceafarul iar Pepine-dezinformatorul prin omisiune nu este deranjat ca Tismaneanu, colegul lui de la "Idei in dialog", a mers pe inaltele culmi ale socialismului stiintific propagat de la tribunele Partidului "Scanteia tineretului", "Viata studenteasca", "Convingeri comuniste" sau "Tanarul leninist".
Apoi, destul de slab mascat, Pepine lasa sa se intrevada miza demersului sau. El decreteaza: "Discuţia a devenit deja strict politică". De cand, Pepine? Ca zici tu? Sau poate vorbesti chiar in numele Deutsche Welle, dar fara stirea conducerii?
Dintr-o data discutia nu mai este ca Patapievici a incalcat legea penala reconsipirand un informator ca Antohi, pe care apoi l-a mai si promovat ca "valoare stiintifica" chiar daca are un doctorat inchipuit, alaturi de alt turnator, care si-a ascuns trecutul, ca Hoisie, nici ca ICR NY face propaganda nazista prin zvastici - simbol interzis - si batjocoreste menore, rabini, pe Fecioara Maria, comunitatea romanesca (facuta "paranoica"), etc, etc.
Dintr-odata, tzac-pac, "saracu' Patapievici" - stiti care! cel care a semnat curajos nevoie mare "Apelul intelectualilor" si care a scris la "Raportul Tismaneanu" si care a urlat de la Loja pentru democratura, chiar el, eroul de la Termo-pile - e victima cripto-comunistilor care vor sa-l rapuna si pe el si pe ... Basescu. Saracul Basescu. A ajuns umbrela pentru toate "proiectilele de sperma si padurile de falusuri" cu gura mare, ca sa citez dintr-o foarte elevata replica a ICR-NY.
Dar nu numai "vechii comunisti" vor moartea ICR-ului (desi asa zice la titlu). Ci si subsemnatul. H. Pepine dixit: "Campania împotriva ICR este susţinută, dintr-o perspectivă diferită, de ziarul ZIUA, şi de harnicul detractor Victor Roncea. Acesta atacă problema din unghi tradiţionalist creştin, dar se întîlneşte în antipatiile sale cu securiştii “patrioţi” pe care se vede obligat să-i combată cu egală energie. Este ironic să-i vezi de astă dată pe ortodocsiştii radicali şi pe securiştii naţionalişti în aceeaşi tabără."
Dar pe unii dintre fostii detinuti politici care au ajuns in aceeasi barca gaurita cu fii de agenti NKVD si adulatori si propagandisti ai PCR (si mai ales a unei anumite parti organice din CPEx al CC) gen Ana Blandiana (Cunoasteti poeziile "Partid" si "Lenin", domnule Pepine? Dar cum a facut Blandiana turul lumii, ca "ambasadoare a bunavointei Partidului") cat de ironic este?
Dar aici ajungem si la aspectul legal al problemei. DETRACT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival (despre persoane) inseamna asa: Care detractează; ponegritor; denigrator; defăimător; calomniator; clevetitor; bârfitor. /
Astept cu incredere ca Deutsche Welle sa "probeze" aceasta insulta. Daca nu, sa plateasca.
Amintesc ca chiar HR Patapievici ne-a inscenat un proces pe aceasta tema - prilej de lungi interviuri sforaitoare - , dupa ce am preluat doar (!) o interpelare publica a unui senator al Romaniei privind posibilele fraude din ICR. A pierdut procesul sau cu iz totalitarist impotriva libertatii de expresie si a presei chiar daca a fost aparat de Stoica. "Celebrul" Stoica. Iar acum Curtea de Conturi a adeverit suspiciunile noastre intemeiate: e plin de fraude la ICR!

Si acum, sa continui cu Pepine. Zice el: "Expoziţia de la NY nu pare să fie o reuşită, dar nu acest lucru se discută acum în România". Cum asa? Ba tocmai asta ne propunem. Doar daca, poate, ne interzice dl Pepine si atunci ne conformam. "Deutschland uber alles!", nu? Insa, pana atunci, imi permit sa le fac vreo doua-trei sugestii dlui Pepine si redactiei DW:
1. Sa studieze, sa preia si sa dezvolte de exemplu ancheta colegilor (sai) de la Cotidianul privind faptul ca pana si Institutul invocat de Patapievici si Antohi este o INVENTIE (unde s-au dus banii?);
2. Sa afle ce este cu doctoratul INVENTAT de insusi distinsul presedinte al ICR, "micul Fuhrer de Galitia" (chiar arata asa!). Vezi, draga redactie DW (cel putin partea profesionista a ei), aici: http://www.wiko-berlin.de/index.php?id=196&no_cache=1&1&tx_wikofellows_pi1[action]=details&tx_wikofellows_pi1[uid]=453&tx_wikofellows_pi1[backpid]=155;
3. Sa preia Raportul Curtii de Conturi despre fraudele de la ICR si sa incerce sa fie un post profesionist, mai ales ca redactorii sunt platiti din banii cetatenilor germani, nu din buzunarul lui Patapievici (desi, cel putin intr-unul dintre cazuri chiar asa e).

Ca sa termin cu acest Pepine. Subalternul lui Patapievici, conchide apoteotic: "Profitînd de ocazie, vechii comunişti deghizaţi în democraţi, vechi ceauşişti aliaţi cu ortodocsiştii naţionali se aşează în poziţie de luptă sperînd să revină la putere." Intrebare: aveti ceva cu credinta mea, ortodoxa, Deutsche Welle? Trebuie sa fiu si eu impuscat cum ar vrea dl Pepine, alaturi de "vechii comunisti"? Dar dvs ce faceti, Deutsche Welle, cu toti fostii cetateni ai RDG?
Plus ca aici nu prea inteleg pana unde merge confuzia din capul dlui Pepine: daca Romania e ortodoxa in proportie de 90% cand au pierdut ortodocsii puterea? Cand a venit Patapievici? Hopa... Banuiam eu ca e ceva legat de "by way of deception"... Poate de asta e si sanctionat azi, sub atenta indrumare a BND?

Inca un sfat. La DW mai apare un oarecare medicinist-savant-in-toate Vlad Mixnicht, cu vreo trei iesiri la bara, paralele si inele, toate pro-Patapievici. Obiectivitate, ceva?, ca va faceti de ras! De exemplu: tratand cazul ICR-NY, omul intervieveaza un regizor (altfel o persoana foarte respectabila) care marturiseste insa din prima ca „Nu am văzut expoziţia" insa mai si trage o concluzie "Dar oricum e un scandal minor”. Am inteles ideea unui "forum multicolor" dar aveti grija ca riscati sa devina cam monocrom, cu o tenta - imi permit sa o spun, ca e blogul meu, ne-platit din banii vreunui Guvern strain - cam de rahat!
Mixnicht-ul asta isi mai permite o magarie fonfanitoare: "Zgomotul creat de o parte a mediei româneşti acoperă, pentru a câta oară, esenţialul unei dezbateri vitale pentru societatea românească: ce atitudine adoptăm în privinţa foştilor informatori ai securităţii, a căror alură profesională şi intelectuală îi face nedispensabili mediului academic?". Adica, ati inteles, cei doi turnatori ICR/GDS/Soros sunt INDISPENSABILI. Mai ales "doctorul" inchipuit! Citez (tot) din DW, de data asta Rodica Binder: "La intrebarea "care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?", raspunsul lui Ernest Wichner a fost cel aşteptat, : ”Nu sunt niciodată separabile”". Ziceam eu ceva de un vag sindrom...

Si acum, incalcarile Codului Etic al Consiliului Presei Germane de catre colaboratorii DW/ICR si, implicit, de catre Sectia Romana a Deutsche Welle (in eng):

German Press Code

Drawnup by the German Press Council in collaboration with the press associations and presented to Federal President Gustav W. Heinemann on December 12, 1973 in Bonn. (Updated version of September 13, 2006)

Preamble

The freedom of the press enshrined in the consitution includes the independence and freedom of information, the right of expression and criticism. Publishers, editors and journalists must in their work remain aware of their responsibility towards the public and their duty to uphold the prestige of the press. They perform their journalistic task fairly, according to the best of their knowledge and belief, uninfluenced by personal interests and motives that have nothing to do with the matter in hand.
The journalistic principles define the professional ethics of the press. These include the duty within the framework of the Constitution and constitutional laws to maintain the standing of the press and speak up for the freedom of the press.
The regulations pertaining to editorial data protection apply to the press in gathering, processing or using information about persons for journalistic-editorial purposes. From research to editing, publishing, documenting and storing these data, the press must respect people's privacy and right to self-determination on information about them.
These professional ethics give everyone the right to complain about the press. Complaints are justified if professional ethics are infringed.
This preamble is part of the ethical standards.


Section 1 - Truthfulness and Preserving Human Dignity
Respect for the truth, preservation of human dignity and accurate informing of the public are the overriding principles of the press.
In this way, every person active in the press preserves the standing and credibility of the media.


Section 2 - Care
Research is an indispensable instrument of journalistic due diligence. The publication of specific information in words, pictures and graphics must be carefully checked in respect of accuracy in the light of existing circumstances. Its sense must not be distorted or falsified by editing, headlines or picture captions. Unconfirmed reports, rumours or assumptions must be quoted as such.


Section 3 - Corrections
Published news or assertions
, in particular those of a personal nature, which subsequently turn out to be incorrect must be promptly rectified in an appropriate manner by the publication concerned.


Section 6 - Separation of Activities
Journalists and publishers shall not perform any activities that could cast doubt on the credibility of the press.


Section 7 - Separation of Advertising and Editorial Content
The responsibility of the press towards the general public requires that editorial publications are not influenced by the private or business interests of third parties or the personal economic interests of journalists. Publishers and editors must reject any attempts of this nature and make a clear distinction between editorial and commercial content. If a publication concerns the publisher's own interests, this must be clearly identifiable.


Section 10 - Religion, Philosophy, Custom
The press will refrain from invective against religious, philosophical or moral convictions.


Section 12 - Discrimination
There must be no discrimination against a person because of his/her sex, a disability or his membership of an ethnic, religious, social or national group.


Cam multe, nu?...

Amintesc aici o reactie prompta a RFE, intr-un caz similar, spre deosebire de cea a DW de azi:

REL:Drept la replica al ziarului ''Ziua'' in urma interviului acordat de Smaranda Enache, presedinta Ligii Pro Europa

EUROPA LIBERA (14 decembrie 2006, ora 18:00)
Realizator: Oana Serafim - În emisiunea noastra de ieri am difuzat un interviu cu doamna Smaranda Enache, presedinta Ligii Pro Europa, o institutie importanta a societatii civile din Romania. În acest interviu s-au facut referiri si la ziarul "Ziua". Astazi, redactia ziarului "Ziua" a solicitat postului nostru de radio un drept la replica, pe care il difuzam in continuare, potrivit uzantelor ziaristice ale EUROPEI LIBERE. El este prezentat de ziaristul Victor Roncea.
Victor Roncea: Consider ca este extrem de regretabil ca un post prestigios al SUA ca RADIO EUROPA LIBERA a ales sa practice o cale a diversiunii in locul celei a informarii corecte. În practicile mele in strainatate si in tara am invatat ca un material nu poate fi complet atunci cand nu sunt audiate toate partile. Ori, in ceea ce priveste atacul la "Ziua", unii redactori ai postului RADIO EUROPA LIBERA nu sunt la prima abatere de la normele deontologice. În transmisiunea dumneavoastra de ieri ati omis in mod rusinos esenta textului la care face referire redactorul dumneavoastra si Smaranda Enache, anume, colaborarea acesteia cu Partidul Comunist si Securitatea, organe cu care am crezut mult timp ca RADIO EUROPA LIBERA se afla in totala contradictie. Nu si in cazul de ieri. În realitate, acuzele nefondate si murdare aruncate la adresa noastra sunt raspunsul nefericit la realitatea pe care noi o dezvaluim publicului, necosmetizata, tocmai pentru a elimina impostura din noua Romanie.
Respectiv, afirmam in "Ziua" ca in cazul Smarandei Enache, sefa gruparii Liga Pro Europa si fondatoarea Organizatiei ateiste a Libertatii de Constiinta, cea care doreste eliminarea simbolurilor religioase din viata copiilor, este de fapt membra a PCR de la 21 de ani. A fost, rand pe rand, indrumator al UTC, sefa Asociatiei Studentilor Comunisti si dupa ce si-a ridicat nivelul politico-ideologic, citat din fisa sa de cadre, la Academia Partidului, Stefan Gheorghiu, a devenit secretara Biroului Organizatiei de Baza, BOB, a PCR, ulterior fiind folosita de Securitate, ca si Mona Musca, pentru a da asa-zise recomandari frumoase despre colegii ei de la Teatrul de Papusi din Targu Mures. La Teatrul de Papusi din Targu Mures a fost angajata prin hotararea Comitetului judetean de partid, semnata de primul secretar PCR Nicolae Veres, desi nu avea calificarea necesara. Dupa 1989, a schimbat cultul comunist cu religia drepturilor omului, de care s-a folosit cu varf si indesat, spunem noi. Si nu este singura.
Personal, nu cred ca cetatenii americani care platesc salariile redactorilor EUROPEI LIBERE stiu ca acestia se ocupa si cu reconspirarea colaboratorilor PCR si ai Securitatii. Precizez ca acest drept la replica este realizat la cererea ''Ziua'' si nu la oferta RADIO EUROPA LIBERA, dar va multumesc pentru prezentarea lui.
Data: 2006-12-14

PS: Mi-am amintit ce-i cu Pepine asta. M-am intalnit, e adevarat, o data in viata mea cu acest personaj. Nu-l puteam "decupa" in 3D de pe un pres, unde se proptise. Era suparat. Ca l-am dat la control, pe cand eram la Civic Media. Ia sa mai sun eu pe la CNSAS... sa vad cum e si cu valul de emigranti tineri trimisi de DSS la BBC, RFE si DW, parca prin 1987... :)
PS': Vezi si "abstractiile" dlui Petre Iancu: http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,3540097,00.html : "(...) dacă se face abstracţie de prezenţa unor turnători ai securităţii la o şcoală de vară organizată la Berlin, ICR şi-a îndeplinit cu brio misiunea de a ameliora imaginea culturală a României". In aceeasi logica a dlui Petre Iancu, daca facem abstractie de crimele lui Stalin sau ale altcuiva, in rest cei doi si-au indeplinit cu brio misiunile, nu?
Dezbatere, pluralism, diversitatea opiniilor? Hm! Ceva e putred, dar nu in Danemarca!

Parerea unui sinecurist ICR si UTC despre romanii de la New York: Traian Ungureanu face ce stie mai bine

Plimbatul in toata lumea "buna" pe banii nostri, livrati la portofel de ICR, costa, totusi. Asa cum l-a costat pe dl Traian Ungureanu si plimbatul pe banii UTC-ului. Plata se face in limbi. Limbi atunci, limbi acum. Limbi sa fie. Vezi JALNICUL inTRUs . Faceti un exercitiu de imaginatie si schimbati epitetele colorate ale distinsului insultator (care se mai visa si ambasador, prin aceleasi comunitati romanesti pe care le injura mai jos) cu cele pe care le-ar fi pus pentru exilul romanesc anticomunist daca ar mai fi scris tot la Viata Studenteasca sau Scanteia Tineretului, pentru Partid. Ce ar merita oare sa primeasca tovaraselul isteric de mai jos? Va las pe voi sa ofertati, la comentarii...

"COTIDIANUL: Monumentul Mitocanului Român la New York
5 August, 2008 (13:29) Prologuri de Traian Ungureanu
Comunismul rezidual, e cea mai vastă problemă de rezistenţa materialelor cunsocută de umanitate. Purtătorul acestui beton interior e omul declasat al socialismului cultural românesc, amestec vorbitor de folclor falsificat, viclenie şi kitsch patriotic. Această formulă de viaţă şi selecţie a valorilor e pulverizată gri, în fizionomia grasă a manelistului, în guşa clasică a parlamentarului sau în uitătura uscată a patrioţilor de tramvai. Asta acasă. În afra ţării, frăţia nămoloasă a betonului tricolor e completată şi slujită de românul expatriat formal, locuitor de bantustan mitocănesc, în mijlocul marilor culturi occidentale.
Asta înseamnă românul cantonat la Paris, la Koln sau la New York, într-un soi de nesimţie imună la influenţe, deschidere, gust şi schimbare. Românul care refuză acru modernitatea în mijlocul modernităţii se simte obligat să apere virtuţi numai lui cunoscute, suferă, închipuindu-se împresurat de duşmani şi retrăieşte, fără time-out-uri, drame moţeşti.
La New York, de pildă, tabăra românească a folclorului socialist-voevodal e plasată complet în afara spurcatei vieţi americane, are năbădăi lăutăreşti şi se exprimă prin golănii tricolore, într-un supliment mascat al Revistei România Mare, intitulat cu mare inexactitate New York Magazin. Ţinta unică a cruciadei ţărăneşti care umple timpul grupului de străromâno-americani e Institutul Cultral Român din New York. Mecansimele sînt cunoscute din presa-pubelă de la Bucureşti şi din faimoasa şedinţă de conadamnare a Comunismului care a dezonorat pe veci Parlamentul Românieiei: zgomot,insultă şi calomnii cu cît mai absurde cu atît mai vînjos repetate. Mica Românie de consumatori de romanţe Best of Cîntareea României tînjeşte după vremurile bune, cînd ICR excela în traficul cu sarmale şi şezători, patronînd chermeze tovărăşeşti, pe post de actualitate culturală românească. În viziunea grupului străromân de la New York, Institutul Cultural trebuia să rămînă hotel de şpriţuri şi bancuri băieţeşti.
Aşadar: Corina Şuteu, directoarea ICR, omul care a stricat socotelile, chermezele şi buna părere de sine a grupului kitscho-dependent de la New York, trebuie izgonită. Şi, mai întîi, defăimată. Recent, trupa a adus poliţia la sediul ICR, relcamînd organizarea unei expoziţii fasciste şi pornografice. Revista New York Magazin a publicat o cacofonie surmenată de neştiinţa unui John Gabriel Marinescu, prim candidat la funcţia de curator al muzeului Naţional al Mititelului Pirogravat Român. Un alt membru al grupului, Robert Horvath, a adus poliţia iar poliţia a venit a văzut expoziţia, a ridicat din umeri şi a plecat. Horvath e delatfel agitator en titre la New York, unde a stricat mai multe dezbateri, a emis zgomote proprii neplăcute pe trotuarul din faţa sediului ICR şi a descoperit un complot pro-comunist organizat de autorii Raportului care au declarat comunsmul o orînduire criminală. Horvath obişnuieşte, deasemenea, să dea telefoane de ameninţare , în timpul lăsat liber de o lipsă de preocupări fără limite şi de o nevroză fără leac.
Crima sesizată de astă dată a fost o expoziţie de „streetart” care a jignit intens simţul şezătorist al disaporei străromâneşti. Streetart e sau nu artă serioasă. Personal, cred că nu e nimic mai mult decît un moment prelungit de relaxare şi joc al puştimii de ghetto urban. O experienţă ce va teece, probabil, fără să zgîlţie marea artă dar şi ceva teribilist la modul pueril- inofensiv. Era nevoie de o asmenea expoziţie, la ICR New York? Era şi e nevoie de orice expoziţie care rupe imaginea României de mitocănia de azbest a culturii socialiste. În rest, nu contează cine şi cum expune.
Grupul de sprijin al mitocăniei care asudă spre a provoca mazilireaCorinei Şuteu are alt obiectiv cultural- estetic: menţinerea unui strat minim dar persitent de kitsch românesc la New York. Izolarea. Un Institut specializat în autism naţional cîrciumăresc ar ieşi imediat din orbită, ar pierde respectul cucerit în mediile culturale new-yorkeze sub conducerea Corinei Şuteu şi ar deveni bastion personal de petreceri şi distracţii oftate, la dispoziţia grupului româno-mitocano-american. Un fel de ştrand-terasă-cămin cultural, în mijlocul New York-ului, finanţat de statul român şi dat în folosinţa unui grup de inadaptaţi. Ar fi, totuşi, o cheltuială prea mare. Nicolaie Văcăroiu, Preşedintele Senatului, şi reputatul cenaclist Adrian Păunescu, Preşedinte al Comisiei de Cultură, s-au sesizat şi se vor ocupa prin mijloace specifice de problemă. Bineînţeles, asta nu înseamnă decît că valoarea irită. Corina Şuteu care a relansat şi a plasat ICR pe harta culturală a New York-ului ar trebui mai curînd decorată, nu anchetată. După regula devastataoare a imposturii resentimentare, Corina Şuteu e vînată tocmai pentru că e exact ce trebuie să fie un director ICR: un manager cultural de mare calibru.
H.R.Patapievici, Directorul General ICR, a găsit, cu un fler remarcabil, în Corina Şuteu, genul de manager care, odată multiplicat, ar face din Institutele Culturale un motor de imagine şi informaţie extrem de util României. Mascarada de la New York merge mai departe. O cedare ar readuce în ICR New York ştergarele, şpriţurile, mitocănia şi anonimatul deplin. Tipic pentru schizoidia culturală română: acasă imităm occidentul, la New York construim Monumentul Mitocanului Român. "


Vezi si

PS: Inteleg acum ca s-a schimbat putin placa: daca il critici putin pe vreunul din secta fenomenologilor rosii nu mai sar cu textul ca "sunt vanati pentru ca au semnat Apelul intelctualilor pentru Basescu" ci ca te iei de didamai "Raportul final" de "condamnare a comunismului", esti "vadimist, vacaroist, paunescist, newyorkmagazinist". Cum era aia: dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine, dai in clasa muncitoare... Ehe, he, tavarisi, tavarsi, n-ati invatat nimic din istorie!

O alta asemanare cu Antohi: Patapievici e "doctor" inchipuit

Cand nici echerul nu te mai ajuta...

Comentariile unor cititori avizati, postate la articolul "Decesul intelectualilor" (titlul lasa de dorit: poate "Decesul intelectualilor rosii"):

Doctorate imaginare

Walter K., Berlin,

Sambata, 2 August 2008, 13:02

Sa-ti inventezi doctorate se pare ca a devenit o boala romaneasca!
Pe site-ul Wissenschaftskolleg din Berlin, unde Patapievici declara ca are titlul de doctor, el este prezentat ca "Andrew W. Mellon Fellow." Citind mai la vale, aflam ca titlul de doctor e o conditie necesara pentru a putea candida pentru acest tip de bursa: "Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate."
Detalii: http://www.wiko-berlin.de/index.php?id=72&=1
Deci, Patapievici a mintit cu buna stiinta atunci cand si-a depus candidatura. Altfel nu numai ca nu lua bursa, dar nici nu avea dreptul sa candize!
Banuiesc ca Patapievici datoreaza institutiei din Berlin nu doar scuze, ci si cateva mii de Euro.
E uluitor cate le mai poate trece prin cap moralistilor romani!


Cazul Patapievici

Petre Sirbu,

Vineri, 1 August 2008, 22:43

1.Timp de aproape doua decenii dl Patapievici si-a construit imaginea publica bazandu-se sistematic (obsesiv, s-ar putea spune) pe doua principii: un moralism radical si un anticomunism la fel de radical. Cu asta a impresionat, prin asta a atras atentia cititorilor, cu asta ne-a asurzit. Nu prin articolele dumnealui de fizica (daca a scris vreodata asa ceva), nu prin cine stie ce cugetari filosofice care-ti taie rafluflarea, ci prin intransigenta pozitiilor morale pe care le-a luat. Or, atunci cand esti un moralist radical ca dl Patapievici, trebuie sa ai decenta sa mergi pana la capat: daca un prieten face ceea ce, de ani de zile, spui ca nu trebuie sa faci, acel prieten nu-ti mai poate fi prieten. (Sau cel putin, nu in public.) Daca era sa-l credem pe dl Patapievici, lucrul cel mai urat pe care-l putea face cineva e sa-si toarne semenii. Or, iata-l acum pe dl Patapievici incercand sa justifice tocmai ceea ce ani de-a zile ne-a spus ca e absolut nejustificabil.


2. Se tot spune ca Sorin Antohi, chiar daca a fost turnator, e un mare specialist, un profesor admirabil. Totusi, oricat de multa carte ar sti, acest om a fraudat ani de zile sistemul academic, a mintit cu seninatate ca are un doctorat pe care nu l-a obtinut niciodata. Facand asta, SA a aratat ca nu da doi bani pe toata chestia asta universitara. Facand ceea ce a facut si-a aratat dispretul profund fata de lumea universitara si toate regulile ei. In orice tara normala, asa ceva l-ar fi descalificat definitiv pe SA ca figura academica. Definitiv! Mai putin in Romania, unde ICR-ul il scoate acum in fata ca pe un mare universitar roman. Nu e oare indecent sa faci asa ceva?!

3. Probabil insa ca n-ar trebuie sa ne mire faptul ca pentru dl. Patapievici astfel de lucruri nu conteza. El insusi isi aroga un doctorat in istoria stiintei pe care insa, din cate se pare, nu l-a obtinut niciodata.

Iata modul cum se auto-prezinta dl Patapievici pe un site academic german:
http://www.wiko-berlin.de/index.php?id=196&no_cache=1&1&tx_wikofellows_pi1[action]=details&tx_wikofellows_pi1[uid]=453&tx_wikofellows_pi1[backpid]=155

Ma intreb ce-o sa mai inventeze acum domnul Horatiu Pepine ot DW, din pozitia sa de presuletz in Aleea Alexandru? Si cei doi comentatori ai Observatorului cultural or fi "securisti", "comunisti", "extremisti". A, am gasit: stiti de ce e criticat "saracu' Pata" (sau Roni, cum preferati)? Acum m-am prins: pentru ca a semnat "Apelul intelectualilor" pentru Basescu, tovarasi!.. Ha, ha, ha!

Renegarea renegării

Pe 28 iulie 1991, într-o scrisoare adresată lui Alexandru Paleologu, Horia-Roman Patapievici scria: “Mă doare că tatăl meu s-a amestecat cu răul din jur pentru a mă creşte pe mine în belşug. Mă doare faptul că toate cărţile prin care eu am devenit altceva decît cei pe care îi dispreţuiesc au fost cumpărate cu bani cîştigaţi prin apostazia familiei mele. Ei s-au ticăloşit nu pentru a mă salva (asta a fost graţia lui Dumnezeu şi voinţa mea), ci pentru ca eu să fiu un ticălos şi mai mare, şi anume unul cu un somn liniştit.”
În 1996 Horia-Roman Patapievici considera că această mărturisire îşi păstrase actualitatea, de vreme ce o publica în volumul “Politice” (Ed. Humanitas). Sinceritatea privirii pe care o arunca asupra biografiei tatălui său îi cîştiga, atunci, admiraţia multora. Mai precis, a acelora care încă nu înţeleseseră că Patapievici, în cursa lui frenetică după funcţii, onoruri şi indemnizaţii, era gata să spună orice. Tînărul - pe atunci - autor îşi compunea personajul: amestec de erudiţie şi de moralitate. Din experienţa lui Paleologu, el învăţase utilitatea spovedaniei. Spovedanie parţială, totuşi, căci nu aflăm din ea cum se numea răul cu care se amestecase tatăl său, în ce consta apostazia. Iar dosarul lui nu l-a văzut nimeni.
Cîţiva ani mai tîrziu, Horia-Roman Patapievici nu mai avea, probabil, nimic de dovedit. Devenise un om public, o autoritate morală, un reper. Putea să-şi caute chipul în oglinda neagră a apostaziei pe care o condamnase la propriul lui tată. Sub titlul cu iz dinastic “Atac la familia Patapievici”, Robert Turcescu îl intervieva pe 2 octombrie 2002 (”Evenimentul zilei”). Trecînd peste tot ce scrisese el însuşi, revoltat de murdăria sufletească a celor care nu făcuseră decît să repete aceleaşi lucruri, Horia-Roman Patapievici decreta: “Memoria tatălui meu n-are a fi apărată pentru că nu este murdară.” O curăţase, în doar cinci ani, urcarea fiului pe piedestal.
Radu Portocala
Vezi si

Monday, August 4, 2008

Jaf la ICR si MAE

Curtea de Conturi confirma suspiciunile care planau asupra celor doua institutii publice

Presa si societatea civila au suspectat de multe ori ca in spatele unor activitati in aparenta onorabile derulate la Institutul Cultural Roman sau Ministerul Afacerilor Externe au loc fraude masive bazate pe cumetrii, trafic de influenta, conflict de interese sau alte activitati care cad sub incidenta legii. Iata ca de data aceasta putem dovedi cu acte in regula ca asa stau lucrurile. Institutul Cultural Roman, condus de Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, se afla si sub umbrela MAE, deci a Guvernului, dar si a Presedintiei, Traian Basescu fiind si presedintele de onoare al Institutului Cultural Roman.
Zilele acestea, ICR se afla in centrul atentiei din cauza mai multor scandaluri publice cu valente internationale: modul in care reprezinta Romania la New York "exportul" de informatori ai Securitatii la Berlin, replici nepotrivite adresate comunitatilor romanesti din SUA si Germania. La acestea se mai adauga acum si dovada gestiunii proaste a institutiei. Ministerul Afacerilor Externe are alte probleme, nerezolvate de ultimii trei ministri si care duc la scurtcircuitarea activitatii financiare a diplomatiei romanesti. Curtea de Conturi a Romaniei, de unde am obtinut rezultatele mai multor cercetari efectuate la ICR si MAE, releva disfunctionalitatile celor doua institutii publice, ramase, pana acum, nesanctionate. Le prezentam in continuare.

Elena Ceausescu a ars mortii de la Timisoara

Fostul ministru de Externe al Romaniei socialiste, Stefan Andrei, revine cu noi declaratii bomba privind ultimele zile ale regimului Ceausescu. Interviul, publicat in exclusivitate in ZIUA, face parte dintr-un documentar TV si o carte despre culisele diplomatiei romanesti la 20 de ani de la caderea sistemului comunist.
Excelenta, ce a cautat Ceausescu la Teheran in decembrie 1989, cand deja, aici, fusese declansata operatiunea de debarcare a sa, atat la Iasi, cat si la Timisoara?

Presa pentru Romania

Intr-o Romanie sfartecata de interese economice, politice, militare, ba chiar si religioase, cel mai adesea potrivnice tarii, natiunea pare din ce in ce mai ravasita, purtata de pe un val al inundatiilor pe altul. Doctrinele politice au murit demult odata cu reprezentantii lor legitimi, prin lagarele instaurate de sovietici dupa ocuparea tarii.
Politicienii de azi trec dintr-o barca-n alta cum trec mustele de la un rahat la borcanul cu miere, numai pentru a-si mentine labutele cat mai incarcate. De aceea, rolul Bisericii si al presei, primele printre optiunile de incredere ale natiunii, este cu atat mai important, mai ales in situatii de criza cum este aceasta prelungita in care ne zbatem.
Parintele Justin Parvu, supranumit Duhovnicul Neamului, a petrecut 17 ani din viata in inchisori. A cunoscut din greu experimentul anti-crestin derulat si supravegheat de consilierii sovietici si a razbatut cu mai multa putere sufleteasca si spirituala. Acum, la 90 de ani, prea cuviosul parinte de la Manastirea Petru Voda este atent la sufletul natiunii pe care il vede agresat, prin alte metode, dar cu aceeasi tinta ca si in experimentul din inchisorile comandate de bolsevici.
Continuarea la
Presa pentru Romania de Victor RONCEA

A murit marele scriitor nationalist rus Aleksandr Soljenitin

Comisia de cultura a Senatului va ancheta "cazul ICR", in timp ce presedintelui Romaniei i se cere demiterea lui Patapievici

"Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a hotarat sa solicite Comisiei de Cultura a Senatului ca in cadrul acesteia si in limitele regulamentului acestei camere sa fie demarata o ancheta privind activitatea ICR, urmand ca rezultatele sa fie prezentate plenului in cel mai scurt timp", a declarat, pentru NewsIn, purtatorul de cuvant al sefului Senatului, Andrei Alexandru, citat si de Ziare.com. Aceasta decizie a fost luata "si ca urmare a celor semnalate pe mai multe canale, inclusiv prin presa, referitoare la expozitia organizata zilele acestea de ICR la New York", in care sunt prezentate falusuri scrijelite pe pereti, zvastici, ridiculizari ale menorei evreiesti si profanari ale imaginii Fecioarei Maria. Contactat de ZIUA Online, Andrei Alexandru a afirmat ca dupa ancheta Comisiei si consultarea Biroului Permanent Raportul va fi supus Plenului pentru a se actiona in consecinta. Senatorul Adrian Paunescu, in exclusivitate pentru ZIUA Online, a afirmat ca era cazul ca activitatea ICR sa fie supusa oprobiului public. Presedinte al Comisiei de cultura din Senat, Adrian Paunescu, a declarat ca vor fi luate in considerare toate relatarile din presa despre recentele scandaluri internationale provocate de conducerea ICR si filialele din New York si Berlin. Este vorba de jignirea comunitatii romanesti din New York considerata "paranoica" dupa reactia acesteia la sacrilegiul ICR, despre "exportul" informatorilor din randul "intelectualilor publici" la Berlin si despre un recent Raport al Curtii de Conturi privind fraudele ICR bazate pe conflicte de interese si trafic de influenta. Adrian Paunescu ne-a asigurat ca anchetele presei independente vor fi minutios analizate iar cei responsabili de terfelirea Romaniei si deturnarea misiunii ICR vor fi chemati sa raspunda pentru faptele lor. Scriitorul senator a amintit ca orice contributie a organizatiilor societatii civile este binevenita. Tot astazi, o asociatie civica i-a solicitat presedintelui Romaniei, Traian Basescu, care este si presedinte de onoare al ICR si are institutia sub inaltul sau patronaj, sa demita de urgenta conducerea ICR formata din presedintele Horia Roman Patapievici si vicepresedintii Mircea Mihaies si Tania Radu.
Va prezentam mai jos cererea Asociatiei asa cum a fost ea postata pe
http://www.petitiononline.com/icrgds/petition.html

Petitie catre Traian Basescu pentru demiterea lui Patapievici si a conducerii ICR


Domnule Presedinte Traian Basescu,

Noi, semnatarii de mai jos, profund revoltati de modul in care actuala conducere a Institutului Cultural Roman dezonoreaza statul roman, batjocoreste valorile nationale si stirbeste imaginea Romaniei in lume, subminand menirea ICR, va solicitam sa va exercitati prerogativele si sa dispuneti demiterea urmatorilor:

Horia Roman Patapievici, presedinte
Mircea Mihaies, vicepresedinte
Tania Radu, vicepresedinte

"Misiunea Institutului Cultural Roman este promovarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in afara ei", este primul punct inscris pe frontispiciul ICR.
Inainte de a trece la fondul problemei, scandalul international declansat de decizia conducerii ICR de a sprijini financiar, imoral si arogant, doi informatori ai Securitatii dintre care unul este un impostor total pe linie stiintifica, amintim incalcarea flagranta a Misiunii Institutului intr-un alt scandal cu puternice reverberatii, generat de ICR-New York.
Comunitatea romaneasca din New York a fost la fel de ultragiata ca si noi de modul in care conducerea ICR a inteles sa "promoveze cultura si civilizatia nationala" prin reprezentari de falusuri scrijelite pe peretii Galeriei romanesti din New York, afisari de zvastici, profanari ale menorei evreiesti si imaginii Sfintei Fecioare Maria, grave jigniri aduse in mediul american poporului roman, catalogat in Galeria ICR drept "paranoic".
In singura explicatie pe care a dat-o Horia Roman Patapievici, polemizand insa din postura de editorialist al "Senatului EvZ" si nu din cea de presedinte al ICR oferind un raspuns firesc si obligatoriu ca functionar al statului, retinem ca ICR ar practica o "neutralitate morala" deci o amoralitate din care se exclude sustinerea "artei nationale". Afirmatiile sale vin in contradictie cu insasi Misiunea ICR si nobilele intentii ale Fundatiei Culturale Regale dupa modelul careia a fost infiintat acest Institut sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei. Acest fapt deosebit de grav este insa eclipsat pe planul onoarei statului roman in lume de operatiunea de reciclare a "intelectualilor publici" turnatori, infractori si impostori, declansata sub auspiciile ICR in capitala Germaniei, Berlin, prin sustinerea informatorului Securitatii si falsului "doctor" Sorin Antohi si a altui informator care si-a ascuns trectul 18 ani, dezonorand si dimplomatia romana, Andrei Corbea-Hoisie.
Sponsorizarea de catre ICR a unei asa-zise "Academii de vara" la care co-director este informatorul-impostor Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, fost director al Fundatiei Soros, fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost profesor-"doctor" la Universitatea Soros CEU din Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca falsa "Fundatie publica romano-maghiara Gojdu", este mai mult decat revoltatoare. Iar reactia de aparare a acestora pana in panzele albe de catre o intreaga pleiada de beneficiari ai fondurilor contribuabilului roman ajunse la ICR, incepand cu presedintele si vicepresedinte ICR, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si continuand cu alti "intelectuali publici" ca Mircea Cartarescu si Vladimir Tismaneanu, sfideaza bunul simt comun si normalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, invocate in protestul intelectualilor germani ultragiati de acest gest.
In cazul in care nu ati fost informat, domnule presedinte Traian Basescu, va transmitem noi ca atat presa germana de mare tiraj cat si postul de stat al Germaniei Federale, Radio Deutsche Welle, a prezentat si continua sa o faca, prin contrast strident cu "omerta" vizibile in mass media din Romania, protestul Hertei Muller, singura scriitoare din Romania propusa la premiul Nobel pentru literatura, si al scriitorilor si traducatorilor emeriti Richard Wagner si Ernest Wichner, la adresa conducerii ICR si a imoralitatii acesteia.
La intrebarea "care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?", raspunsul lui Ernest Wichner a fost cel aşteptat, comenteaza Deutsche Welle: ”Nu sunt niciodată separabile”.
"In cazul turnatorilor "actionand in taină", (in beneficiu propriu) si "in serviciul aparatului represiv", activitatea lor "n-a fost una politica. Ci, o fapta criminala", afirma sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner, in presa germana, citata de DW. Scriitorul german ii reproseaza si lui Mircea Cartarescu imixtiunea penibila in dezbaterea privindu-i pe Corbea si Antohi printr-un articol tinzand spre impaciuitorism, care "contine suma tuturor confuziilor marcand spatiul public romanesc".
Herta Muller apreciaza cu ingrijorare in ZIUA ca "Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe."
In prima scrisoare deschisa catre conducerea ICR aparuta in presa germana, Herta Muller intreba: "ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?".
Ca ICR are enorme carente nu ar trebui sa fie o noutate pentru presedintele Romaniei, totodata presedinte de onoare al ICR. Incompetenta manageriala ce domneste in „noul ICR" a fost evidentiata inca din decembrie 2006 de catre cunoscutul scriitor si disident anticomunist Radu Portocala, fost director al filialei din Paris a ICR. Acesta si-a anuntat demisia (tot) printr-o scrisoare deschisa, in care mentiona toate „hibele functionale" ale ICR-ului generate de „inmultirea si agravarea blocajelor" institutionale, etc. Domnia sa era de parere ca problemele intampinate in realizarea proiectelor ICR Paris se datorau in mare parte „carentelor de comunicare si de gestionare de la Bucuresti".
La fel, pentru presedintele Romaniei, ca presedinte de onoare al ICR, nu ar trebui sa fie un secret continutul Rapoartelor Curtii de Conturi a Romaniei privind jaful care domneste in Institutul Cultural Roman, bazat pe trafic de influenta, conflict de interese si hotie pura.
Horia Roman Patapievici este si recidivist in raporturile sale cu turnatorul Sorin Antohi, pe care l-a promovat in societate prin acoperirea colaborarii sale cu Securitate, pe vremea cand era membru al Colegiului CNSAS. Fapta sa este cercetata (de doi ani!) de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr. 13861/P/2006.
Asadar, recenta atitudine a presedintelui ICR submineaza inclusiv procesul de condamnare a regimului comunist si crimelor bolsevice declansat de Dvs.
Presedintele Romaniei ar fi trebuit sa stie atunci cand l-a chemat la Cotroceni la cererea lui Andrei Plesu pe Horia Roman Patapievici, ca sa preia cheile fostei Fundatii Culturale Romane, ca fizicianul sustinut operativ si de fostul director al SRI, Virgil Magureanu, este, printre altele, autorul urmatorelor "maxime" despre Romania:
Din volumul "Politice", publicat si raspublicat de Editura Humanitas, inclusiv anul trecut, deci asumat si azi de HR Patapievici:
Despre Romania, la pagina 63: "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii".
2) Despre populatia Romaniei, la pagina 53: "23 de milioane de omuleti patibulari" (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: "un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare". Sau la pagina 64 scrie: "Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma".
3) Despre limba romana, la pagina 64 scrie: "Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi’.
4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: "Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit".
5) Despre cultura si spiritualitatea romanilor presedintele Institutului Cultural Roman scrie: "Puturosenia abisala a stătutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos", iar la pagina 56 scrie: "cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic".
Daca pentru aceste "opere" nu a avut timp, Presedintele Romaniei ar fi putut totusi, ca indatorire, sa rasfoiasca Dosarul lui Horia Roman Patapievici si sa constientizeze ca fiul unui agent dublu al Gestapo si al NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor deveniti "intelectualii rosii" ai Romaniei, nu poate oferi garantii pentru reprezentarea Romaniei la standardele UE si NATO - inclusiv cele de securitate - pe care ni le dorim si pentru care cetatenii Romaniei, institutiile statului si slujitorii lor loiali au intreprins eforturi considerabile.
Domnule Presedinte, cele de mai sus sunt doar cateva motive care va indreptatesc sa-i cereti demisia actualului presedinte al ICR.
Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman, este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal.
Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de "resturile" si "stafiile" regimului comunist-blosevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs.
Pana nu e va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada.
Pentru conformitate

Asociatia Civic Media

Petitia va fi in curand disponibila pe www.petitieonline.com

Sunday, August 3, 2008

Deutsche Welle nu-l slabeste pe Patapievici. Basescu este asteptat sa-i ceara demisia politrucului de la ICR

Postul de stat al Germaniei Federale ii spune auf Wiedersehen si-un praz verde "micului Fuhrer" de Galitia

Patapievici a calcat pe un bec fierbinte, incins poate de la soarele din Orient. De data asta nu-l mai are pe Magureanu sa-l sprijine si se pare ca nici Plesu nu-i mai sta pe la spate... Cu o finete de neregasit la "intelectualii publici" de Dambovita, Ernest Wichner si Rodica Binder dau practic o replica extraordinara la toate apologiile turnatorilor facute de corul vanatorilor de sinecure Patapievici, Mihaies, Cartarescu si Tismaneanu.
O singura remarca am la materialul profesionist al DW: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul "de bunavoie si nesilit de nimeni". El a fost nevoit sa se "auto-confeseze" in urma presiunilor Civic Media care anuntase ca va deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Din pacate pentru demersul Cotrocenilor, Antohi nu era singurul turnator din gasca adunata de Tismaneanu. In Comisie au mai ramas cel putin alti doi colaboratori ai Securitatii "cu acte-n regula", care, ce-i drept, stau mai pe burta momentan (n.b.: pentru cei ai altor servicii nu ne ajung degetele de la doua maini si, daca mai punem si "expertii" Comisiei, trebuie sa le luam si pe-alea de la picioare...).

DW: Trecutul securist al unor intelectuali – între „scandal” şi dezbaterea lucidă

Luna iulie a luat sfîrşit cu noi contribuţii la neîncheiata dezbatere în jurul relaţiilor intelectualilor cu dictatura, ca şi a modului de abordare a acestui trecut vinovat
Găzduită deocamdată în mass media din Germania şi din România, dezbaterea a fost provocată de participarea a doi universitari români, foşti colaboratori ai securităţii, la cursurile Academiei de vară la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie.

Dacă am fi optimişti – ceea ce situaţia încă nu ne îngăduie - am putea afirma că în tot răul este şi un bine. Demult scadentă în România, începută foarte timid, confruntarea publică cu trecutul securisto-comunist al unor personaje şi personalităţi din ţară a fost abandonată prematur şi cu bună ştiinţă. Dacă se va perpetua, "omisiunea" va aduce prejudicii relaţiilor culturale ca şi bunului renume al unor personalităţi şi instituţii.

Aşa se face că abia intervenţiile în presa din Germania a unor scriitori germani de renume şi a unor intelectuali originari din România - Richard Wagner, Herta Müller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu - au dezvăluit anomalia şi caracterul compromiţător al participării celor doi la programul manifestării desfăşurată sub deviza „Germania şi România, schimburi academice culturale şi ideologice” – o platformă care, teoretic cel puţin, ar fi favorizat şi tematizarea trecutului inovat.

S-a instituit pe parcursul manifestării şi un schimb de scrisori între semnatarii articolelor publicate în presa germană şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Intervenţia lui Mircea Cărtărescu în dialogul germano-român în jurul trecutului totalitarist, al relaţiei artistului şi intelectualului cu ideologiile şi puterea, nu a trecut nici ea neobservată; în Germania, scriitorul român se bucură de un binemeritat succes.

În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiecţii serioase argumentaţiei lui Cărtărescu, iar Ernest Wichner, scriitor şi traducător originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adresează lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisă publicată în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.

De la afect la raţiune

Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea bună, articulînd foarte clar şi lucid cîteva poziţii de principiu. De pildă faptul că” nu avem nevoie nici în Germania şi nici în România de un cod penal pentru a ne putea apăra de foştii turnători. Este suficient dacă instituţiile societăţii şi statul evită colaborarea cu ei.”
Cum din perspectiva actualei situaţii din România o astfel de deviză pare încă utopică, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a părut că ar putea nuanţa „la rece” dezbaterea, ferind-o de devieri tendenţioase şi accese emoţionale.

Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea că programul Şcolii de vară organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitaţi români să facă o „mea culpa” academică. „La aşa ceva noi toţi avem dreptul să ne aşteptăm, să cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici în Germania un caz în care unii dintre foştii colaboratori ai Stasi sau turnători să fi acceptat să discute deschis, în faţa publicului, a studenţilor, despre ce a făcut, despre cum a ajuns să fie turnător sau ce înseamnă acest pas pentru existenţa lui la ora actuală.”

Ascultîndu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit că Sorin Antohi a făcut totuşi un gest asemănător, că l-au mai făcut şi alţii, dar au fost imediat ţintuiţi la stîlpul infamiei de cei infinit mai vinovaţi decît ei.

Intelectul şi morala

Germania, care se confruntă public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun şi apoi cu cel roşu, ar fi fost spaţiul cel mai nimerit pentru o abordare a relaţiei intelectualului cu dictatura: ”Da , aşa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru aşa ceva, dar după cîte am aflat despre acea Academie de vară, domnul Hoişie a refuzat să spună ceva despre implicarea lui în sistemul securităţii. A fost întrebat şi a refuzat să comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovadă de fermitate intelectuală. În Germania, după cum aţi spus, am avut problemele acestea cu foşti colaboratori, cu aşa numiţii „Mitläufer” ai dictaturii brune, naţional-socialiste, după care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel puţin în instituţii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare instituţie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul să renunţe la aceşti oameni, să-i dea afară, deşi nu există o lege a lustraţiei în Germania. Dar instituţiile s-au „curăţat” şi au discutat această problemă.”

Si care ar fi relaţia dintre moralitate şi profesionalism ştiinţific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Răspunsul a fost cel aşteptat: ”Nu sunt niciodată separabile”.

Cît despre profesorii germani care au patronat programul şi au respins parte din obiecţiile aduse trecutului celor doi invitaţi, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înţeleg pe profesorii aceştia germani care au acceptat să fie parteneri şi să discute cu aceşti doi oameni, pur şi simplu nu-i înţeleg. Aş putea să accept că au fost informaţi foarte tîrziu şi că nu au vrut să renunţe la această şcoală de vară, dar atunci nu înţeleg de ce nu au insistat ei ca Antohi şi Corbea-Hoişie să declare ce au făcut şi cum au trăit”.

Curajul şi riscurile implicării

Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauză schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici şi Ernest Wichner? „Nu ştiu în ce măsură o scrisoare de genul acesta poate să aibă influenţă asupra celor cu un astfel de trecut pătat. Scrisoarea mea este adresată domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual şi care se află la conducerea ICR, căruia am încercat să-i explic că el are prin prestigiul său intelectual şi prin moralitatea lui sarcina să se implice, să-şi spună părerea deschis pentru că direcţia în care vorbeşte el este societatea. Posibilităţile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindcă ocupă un post finanţat de statul român, care-i interzice să se implice - ci el este în postul în care este, pentru ca să se implice şi să creeze o ramă, o schemă, un model în care să acţioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie să aibă criterii etice, morale, estetice.”

Răspunsul reia parţial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.

Din răspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul că trecutul celor doi participanţi români nu era o necunoscută rezultă că: ”cei care au organizat şcoala aceasta aicea la Berlin, au ştiut ce fac. Ei ştiau despre trecutul lui Antohi şi al lui Corbea-Hoişie…Şi dacă declară că ei colaborează cu acel Institut „Arbor Mundi,” căruia nici nu-i cunosc adresa, acceptă să fie minţiţi sau participă şi ei la minciuna aceasta. Cred că nu este vina lui Horia Roman Patapievici că s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudată, care acţionează aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat să participe şi să-i legitimeze pe cei doi.”

Deşi dezbaterea în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică comunistă este departe de a fi încheiată, stadiul ei momentan ar îngădui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner să o enunţe: „Morala pentru noi ar fi să vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele şi, o speranţă mică este ca Instituţiile din România să acţioneze ele în direcţia societăţii, să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni chiar dacă aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearcă să impună alte interese” .

Deocamdată realitatea românească pare a da prea puţine şanse acestei firave speranţe de a se împlini mi-am spus în gînd mlţumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistenţelor mele, şi să-l purtăm totuşi… în limba română.
Rodica Binder
In imagine, Herta Muller si Ernest Wichner
Vezi si
Istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securităţii şi deţinătorul unui fals doctorat, participă la evenimente culturale internaţionale în calitate de director a două institute inexistente.

Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu

Oana Stancu, altfel cam intepata in general, scrie un editorial cu titlu de mai sus in JN de ieri. Pornind de la Plesu, "fatuca", "deontoloaga cu silicoane", cum a poreclit-o cineva, surprinde cateva aspecte reale la care Basescu ar trebui sa(-si) ofere, candva, o explicatie. Respectiv cum de cadrele care au trecut prin curtea lui, cum ar fi Plesu, Weber, Saftoiu, etc, au ajuns sa lucreze bine-mersi cu al sau dusman de moarte, "oligarhul rosu" Patriciu. Raspunsul e simplu, desigur, chiar daca presedintele se face ca nu-l vede. Oamenii lui Plesu, "intelectualii rosii", de care s-a lasat inconjurat, intotdeauna o sa se indrepte sa suga acolo unde e seva mai multa si mai sigura. In curand, cand "Biruinta" lui o sa inceapa sa se zgaltaie, o sa-si vada tot corul de homo-intelectualoizi calare direct pe oleoductul teapan al lui Patriciu. Incepand cu cohorta PDL (posibil viitor PLD) si avocatelul ala care-si inchipuie ca poate inventa "neo-coni" in Romania pe planuri copiate de prin alte case si alte targuri, cu alte glasuri si alte incaperi. De data aceasta, trebuie sa-l avertizez si pe unchiuletz cu o vorba romaneasca: si-a facut planul ca tiganul!
Iaca ce zice La Familia JN:

Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu
Cînd Andrei Pleşu a părăsit Cotroceniul, după doar cinci luni de mandat, a dat vina pe arterele sale, prea slabe în faţa ritmului de lucru impus de Traian Băsescu.
Continuarea la
Jurnalul National Editorial Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu ...

Stefan Andrei: Saddam Hussein vroia sa ne dea in 1989 500.000 de tone de petrol in contul datoriei catre Romania

Stefan Andrei, fostul ministru de Externe al Romaniei pana cand a fost detronat de Elena Ceausescu, dupa ce a revelat amanunte din trecutul comunist al lui Ion Iliescu si reteaua KGB-GRU in Romania, continua seria dezvaluirilor cu noi bombe media. In partea a doua a interviului, ce va fi publicata maine in ZIUA, veti putea citi detalii despre ultima vizita a lui Ceausescu in strainatate, la Teheran, si ce a gasit acesta cand s-a intors in tara, pe 20 decembrie 1989. Stefan Andrei relateaza despre culisele diplomatiei romanesti in cadrul unui documentar tv realizat de Vladimir Alexe si Victor Roncea privind ultimele zile ale regimului Ceausescu. Stefan Andrei povesteste in urmatorul episod despre ultima sedinta a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR si cum a ars Elena Ceausescu mortii de la Timisoara cat a fost Nicolae Ceausescu la Teheran. Totodata, Andrei aminteste si despre ultima intalnire a sa cu stapanul Irakului, vecinul Iranului, Saddam Hussein, pe 15 iunie 1989. Vedeti aici un scurt fragment in exclusivitate pentru ZIUA (si dvs). (D.E./Z.O.)

Lista lui Orwell - Autorul "Fermei Animalelor" si a previziunii "1984" urmarea kominternistii si agentii sovietici

Documentele pastrate de serviciile secrete britanice referitoare la George Orwell au ramas multa vreme in afara circuitului public. Cele mai cautate au fost un raport alcatuit despre scriitor in anul 1936 - cel mai detaliat raport din tot dosarul - si "lista lui Orwell": o lista de persoane publice considerate de autorul lui "1984" ca fiind prea apropiate de regimul de la Moscova sau ca urmeaza directive venite din URSS. "Lista lui Orwell" a fost publicata in vara anului 2003 de cotidianul britanic "The Guardian", insa raportul Departamentului Special al Scotland Yard a ramas secret pana in toamna anului trecut

Dosarul de urmarire al lui George Orwell
Dosarul de urmarire informativa al lui George Orwell declasificat de MI-5 la sfarsitul anului trecut este unul mai degraba atipic. De altfel, ofiterii de informatii britanici nu conteneau sa-si exprime nedumerirea asupra a ceea ce credea cu adevarat George Orwell. Pe numele sau real Eric Arthur Blair, scriitorul si jurnalistul George Orwell a facut obiectul unei urmariri informative asidue incepand cu anul 1929 - la doar doi ani dupa demisia sa din serviciul de politie britanic al Indiei. In anul 1974, la 24 de ani de la moartea lui Orwell, serviciile secrete britanice au facut publice doar o parte din documentele pe care le detineau cu privire la George Orwell, restul dosarului - in continuare "plivit" - poate fi consultat sub numarul KV/2/2699 la Arhivele Nationale ale Marii Britanii.
Dosare ultrasecrete - de George Damian

Mariana Nicolesco despre sacralitatea cantului

"Am instaurat la Braila un spirit unic"
Tinere talente artistice din mai multe tari si continente se afla zilele acestea la Braila pentru Cursurile de Maiestrie Artistica pe care le ofera soprana Mariana Nicolesco. La Concursul International de Canto "Haricleea Darclée" vin de obicei in jur de 170 de concurenti din circa 25 de tari. Am stat de vorba cu marea soprana despre acest concurs.

"Este adevarat ca spiritul instaurat de mine la Braila este recunoscut ca unic in Europa si in lume: este un spirit amical, in care suntem chemati sa facem muzica impreuna, sa invatam cu totii marea lectie de bucurie si de rigoare pe care aceasta ne-o rezerva. Aici, la Braila s-a format si s-a afirmat prima noastra generatie mozartiana, cu Don Giovanni si Idomeneo, apoi au venit succesele cu Boema de Puccini, Barbierul din Sevilla de Rossini, sau cu cele trei capodopere donizettiene prezentate, anul trecut, Anna Bolena, Maria Stuarda si Roberto Devereux. Faptul ca le-am stat mereu aproape tinerilor mei prieteni, aparand chiar alaturi de ei intr-un personaj de prestigiu ca Donna Elvira in Don Giovanni, incurajandu-i si indrumandu-i, le-a dat multora certitudini si aspiratii noi, adeseori confirmate. Zeci de tinere vocatii care au pornit de la Braila canta azi pe scene internationale. Si totusi este un adevar ca ambitia de-a aborda marile roluri, de-a infrunta marele destin de artist liric de superperformanta se stinge repede in cele mai multe cazuri, odata cu pozitiile financiare caldute ocupate in teatrele occidentale". Interesandu-ne ce artisti romani s-au consacrat dupa Braila, Mariana Nicolescu, ne divulga: "Fiecare trebuie sa-si asume efortul de-a onora la superlativ darul ce i-a fost incredintat de Creator, si caut sa-l ajut sa ajunga pe culmi, asa cum e cazul a doi artisti romani de nivel mondial ale caror arme s-au faurit sub aripa mea, si de la care putem astepta foarte mult: tenorul de virtuozitate Bogdan Mihai, care este unul dintre cei doi sau trei tenori din lume capabili sa cante aria Cessa di piu resistere din Barbierul lui Puccini, de obicei taiata din cauza extremei dificultati, arie de altfel interpre­tata de el in premiera absoluta pentru Romania - un triumf. Si apoi Aurelia Florian, soprana lirica ce dispune de accente dramatice deosebite. A terminat studiile cu brio si anul trecut a castigat Marele Premiu Darclée. Aurelia Florian interpreteaza acum, alaturi de alti laureati ai Concursului Darclée, cele trei eroine feminine din Tripticul puccinian, Giorgetta in Il Tabarro, Suor Angelica in opera cu acelasi nume si Lauretta in Gianni Schicchi, lucru care nu este la indemana multor soprane aflate pe culmile carierei. Sunt mandra astfel ca, in Anul International Puccini, aducem marelui compozitor care in 1900 a scris opera Tosca pentru legendara soprana Haricleea Darclée, un omagiu exceptional. Si ca pregatim in acest fel inca de pe acum celebrarea, in 2010, a 150 de ani de la nasterea ilustrei noastre predecesoare".
Ce o intristeaza pe marea soprana? "Mitizarea publicitara a unor artisti pentru motive comerciale. Un loc obscur, cu mici si bere, nu e tot una cu Teatrul alla Scala!", spune artista. "Tocmai de aceea este interesant de notat ca, in sens invers, multi tineri artisti constienti de acest declin cauta uneori cu disperare sa identifice marile traditii, avand pornirea nobila de-a servi arta sacra a cantului, si nu de a se folosi de aceasta. Iar eu sunt fericita sa le transmit aceste traditii pe care le-am preluat de la maestra mea si de la marii artisti alaturi de care am cantat pe scenele lumii. Peste 1600 de tinere talente din cinci continente si 45 de tari au venit pana acum la Braila. Prezenta lor, Festivalul si Concursul, Cursurile de Maiestrie Artistica sunt modul meu de-a onora locul nasterii, in 1860, si al debutului, in 1881, al Haricleei Darclée, soprana care a dominat lumea lirica timp de un sfert de veac".
Victor RONCEA

Saturday, August 2, 2008

3 august 2007. Inmormantarea Patriarhului a ascuns dovada crimei

In Memoriam Parintele Patriarh Teoctist










Prof Dr Nicolae Ursea. Viata sa a devenit un calvar dupa aceste declaratii



Medicul personal al Parintelui Teoctist despre ascunderea operatiei si mortii Patriarhului

Adevaruri eludate de ancheta Parchetului



Emisiunea RRA "Luminile Noptii" despre Moartea Patriarhului


Fisa de la Fundeni a Mortii Patriarhului, cel mai probabil falisificata pentru a se potrivi cu declaratiile date deja de medici. Desi cei doi doctori responsabili de operatie, dr Ioanel Sinescu - cel care l-a taiat de doua ori fara sa recunoasca pana a descoperit presa - si dr Dan Tulbure - cel care l-a anesteziat total de doua ori, la fel, ascunzand acest fapt -, au aparut in fata camerelor tv luni, 30 iulie 2007, la ora 17.05, pentru a sustine ca Patriarhul a decedat la ora 17.00, martori oculari afirma ca Parintele Teoctist ar fi murit de fapt in jurul orelor 13.30. Pe 3 august Patriarhul a fost ingropat fara a se permite probarea suspiciunilor deja ridicate privind adevaratele cauze ale mortii sale subite in timpul unei banale operatii de prostata. "Noua" Patriarhie s-a bucurat ca poate sa-si puna in loc un "manager". La slujba de pomenire de un an, de la Sfantul Spiridon, nu a participat nici un episcop. La parastasul oficial, de "protocol", tinut de noua BOR SRL intr-o sala a Patriarhiei nu s-a aflat prezent nici unul din miile de politicieni care s-au afisat la inmormantare, in urma cu un an. Familia Parintelui Teoctist de abia a putut sa imparta pomana la mormantul Patriarhului, aflat sub schele instalate intentionat in ciuda apropierii datei sfintei comemorari. Ne-am intors in catacombe.
Dumnezeu din Ceruri le vede pe toate!

DREAPTA SOCOTEALA - INTRE RAUTATEA BANUIELII GENERALIZATE SI PROSTIA BLAGOSLOVIRII RAULUI

Din predica Parintelui Nicolae Steinhardt la Duminica vindecarii a doi orbi si un mut din Capernaum:
“Cum reacţionează fariseii în prezenţa activităţii şi minunilor lui Iisus? Ce explicaţie dau ei numeroaselor şi înfricoşătoarelor Sale minuni:
Una foarte simplă: “cu domnul demonilor, cu Beelzebul” (Contracţie a cuvintelor ebraice baal zâvuv, literal: Domnul (sau împăratul) muştelor, unul din numele date (în batjocură) diavolului de iudei) - “scoate pe demoni“. Se manifestă de pe acum intenţia de a-L compromite pe învăţător cu ajutorul armei subtile a batjocurii, triumful căreia va fi folosirea răstignirii ca mod de răpunere a Celui socotit a fi potrivnicul Legii) (Matei 9, 34: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni“; Matei 12, 24: „Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor“; Marcu 3, 22: „Iar cărturarii care veneau din Ierusalim ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii”; Luca 11, 15: „Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni“). Continuare la razbointrucuvant.ro»

Marius Oprea in atac frontal la familia presedintelui: tatal Mariei Basescu a fost "securist-militian" si ar fi impus colectivizarea fortata


Consilierul fara ORNISS al premierului Calin Popescu Tariceanu, Marius Oprea, supranumit "agentul Victoria", membru al GDS si al Comisiei Tismaneanu, continua atacul la adresa lui Traian Basescu, de data aceasta focalizandu-se asupra familiei sale, respectiv chiar asupra sotiei presedintelui. Asa-zisul "vanator de securisti", de fapt un banal infractor marunt folosit si de Securitate pana a fost racolat de niste domni cu portofelele mai grase, Mariusica Oprea ii rascoleste trecutul Mariei Basescu si, pentru ca e la moda, il acuza pe tatal Primei Doamne a tarii ca a fost "securist" si "militian". El vorbeste? Spatiul ii este oferit, si de aceasta data (probabil pana la alegeri cand isi va lansa cartea cu tam-tam-ul de rigoare) de "Observator cultural", revista familiei Musat (v-am mai scris eu de ei: ea, Carmen, o tanara cu fumuri fugita de la cratita si ajunsa prin stepele uniformizarii gandirii via novaia culturnaia - domnisorica care, culmea!, datorita unei intamplari generate de noi a ajuns ce a ajuns - si el, George, un fost ofiter DSS dat afara din Securitate si care ar fi putut sa fie si sa ramana un avocat, bun, pana a fost pus sa reprezinte si troaca GDS-ului).
Ei bine, de data asta se pare ca Mariusica vrea sa-l provocea pe Il Presidente. Sa vedem ce va iesi, ca Oprea e sustinut de aceeasi gasca - Tismaneanu, Ticu, Pata-Plesu & Comp - cu care Basescu a ciocnit la ICR pentru ingroparea "stafiilor Securitatii", uitand insa ca o facea cu fii si nepoti de kominternisti si agenti NKVD "dezgropati". Uite ca-l bantuie altele. Ale Neo-Kominternului...

Ascensiunea lui Traian Băsescu (II)
Fragment din volumul în pregătire la Editura Polirom
Autor: Marius OPREA

Milionarul

"Recompensele de care s-a bucurat Traian Băsescu au venit repede. Mai întîi, i le-a oferit viaţa. În 6 decembrie 1975, cu puţin înainte de plecarea în primul său voiaj pe mare, s-a căsătorit cu Maria Andruşca, fiica unui fost subofiţer din trupele de securitate, devenit ulterior şef de post de Miliţie. Făcînd o paranteză aici, mediul familial în care a trăit Traian Băsescu poate explica marea sa simpatie pentru haina militară. Insuflat mai întîi de tată, ofiţer în armată, apoi sporit de propria opţiune, de a îmbrăca uniforma de ofiţer de marină, spiritul său cazon se putea consolida şi în compania socrului. Intrat în Jandarmeria română înainte de război (la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în 1939, era, la 20 de ani, elev la Şcoala de subofiţeri de jandarmerie de la Drăgăşani), Gheorghe Andruşca a reuşit să se menţină şi după epurarea acesteia de către comunişti, intrînd în rîndul nou-createlor Trupe de Securitate (care au avut un rol activ şi nefast în impunerea forţată a colectivizării, ca şi în alte acţiuni represive). A ajuns apoi şef de post de miliţie la Cajvana, în judeţul Suceava, unde localnicii îşi amintesc despre „dom’ şăf“ că i-a băgat la colectiv, că „era iute la mînie şi avea pică pe chiaburi“. "
Si tot asa si tot asa...
Foto Maria Basescu si Laura Bush: WhiteHouse.gov
Foto Marius Oprea cautat: CivicMedia.ro

Avem si noi "432"-ul nostru: Stefan Andrei despre Tismaneanu, Celac, Blandiana, Dinescu, Gogu Radulescu, Iliescu & Coop, KGB, GRU

Observati numarul ziarului...




Stefan Andrei: A fost o perioada lunga in care eram controlati cu totul de sovietici. Prin consilieri, prin agentii lor. De exemplu: Tismaneanu, Leonte,"Ciungul", cum ii ziceam noi, ca se lauda ca pierduse o mana pe cand era in brigazile teroriste bolsevice contra Spaniei, altii ziceau ca a cazut beat din tren... Era un om rau, meschin si invidios. Un om urat. L-am cunoscut prin 1956. Era agent sovietic, NKVD. Dupa vizita lui Hrusciov noi l-am chemat si l-am avertizat sa termine cu spionajul. Nu ne-am atins de agentii sovietici pana prin anii '60. Brucan, de exemplu, si alti tineri evrei, era agent sovietic din timpul razboiului, in Reteaua lui Calmanovici, cel care a construit si Ambasada URSS la Bucuresti. O stiu direct de la Ceausescu. Si Tismaneanu era printre ei. Ei bine, Ceausescu a primit sarcina sa ridice problema lor in fata conducerii PCUS. Si i-a zis lui Hrusciov, inainte de momentul '68, la vizita acestuia la Bucuresti: "tovarase, noi promitem sa va informam, mai aveti si consilieri sovietici dar va rugam sa terminati cu agentii dintre noi". Si-atunci Hrusciov i-a zis: "Pai considerati ca n-avem nici un agent la voi. Nici in China n-avem..." Si asta ne-a dat noua dezlegare sa-i chemam si sa-i avertizam. Sa aleaga: ori Romania, ori Rusia! Si asa s-a intamplat si cu Tismenitki. Acum, toti ilegalistii au ramas pro-sovietici. Si aschia nu sare departe de trunchi... Al­tul, la fel: tatal lui Celac, primul mi­nistru de Externe pus de Iliescu chiar in '89. Agent sovietic. Numele lui e de fapt Cealik, e pe jumatate gagauz. Are si o sora, Mariana, pe care o intindeau colegii mei de la "Scanteia Tineretului" pe sus, deasupra Cofetariei "Albina", unde aveam sediu atunci... El era ofiter in Armata Romana. Nevasta-sa era cel putin pe jumatate evreica. Erau in agentura. Si-atunci, guvernul lui Armand Ca­linescu l-a trimis din Basarabia la Perisor, langa Craiova. Cand au venit trupele sovietice si apoi comunistii, la 6 martie 1945, l-au pus primul prefect de Dolj, al Craiovei.
Deci au reusit totusi sa ramana in structuri pana in 1989 si dupa...
Ce se intampla... Erau si cazuri mai complicate. De exemplu Gogu Radulescu, membru al CPEx al CC al PCR. Taica-sau, tigan lautar. El s-a casatorit cu o evreica. Ca asa era "moda" atunci. Suntem in perioada ilegalista. PCR era format asa: din minoritari evrei, unguri care vroiau regiunea autonoma maghiara, rusi care militau pentru desprinderea Basarabiei si printre ei cativa romani. Dupa ce au intrat in legalitate, s-a intors roata: romanii au devenit majoritari. Dar atunci sotiile lor erau: evreice, unguroaice, rusoaice... Asa: sotia lui Gogu era vanzatoare la magazinul "Sora". Pe asta a apucat-o iunie '40 - ultimatumul care a dus la cedarea teritoriilor romanesti de la Est - in Basarabia. N-a mai venit in tara. In prima zi de razboi antisovietic, cand Antonescu a dat celebrul ordin, Gogu, care era intr-un regiment pe granita, a trecut la rusi. A dezertat. Aia s-au si mirat: au zis ca e spion. Nu, el vroia in URSS! Dupa care s-a regasit cu nevasta-sa si, dupa razboi, a venit pe cai mari, pe tancuri adica, in tara. El era mai legat de URSS decat de Romania. Pe-asta era greu sa-l clintesti. De-altfel s-a si vazut, a stat pana in ultima clipa langa Ceausescu, sa se asigure ca pica. Cand a venit Iliescu si ne-au arestat, pe noi, membrii CPEx, el si cu Barbu Petrescu, cel care a organizat mitingul din 21 decembrie 1989, n-au mai fost inchisi.
Reteaua lui Gogu Radulescu
Gogu isi crease o adevarata retea de intelectuali acolo la Comana, unde statea el. Valeria Seciu era amanta lui, Blandiana la fel; isi facuse si casa acolo, chiar langa el, ca sa-i fie mai aproape. Pai Otilia Coman, ca asta-i numele ei, facuse inconjurul lumii de pe vremea lui Ceausescu. Cred ca a vazut mai multe tari decat mine, ca ministru de Externe. Asta micu', galagiosu' de la TV, Dinescu, mergea cu soferul si Dacia neagra a lui Gogu. Astia si cu Iliescu l-au scos si cred ca acum ii putrezesc oasele pe undeva, prin Israel. Altii care au fost scapati pe langa Gogu si Petrescu: Ion Ursu si Constantin Dascalescu. Fost absolvent al Scolii Superioare de Partid de la Moscova, Dascalescu, in anii cand era secretar si apoi prim-secretar regional de partid la Galati, se intalnea deseori in zona cu ofiteri KGB ori GRU. Chiar inainte de momentul decembrie '89 se intretinuse cu consulul sovietic de la Ismail. Pe-astia i-a "iertat" de puscarie Iliescu... Noua ne-a facut recurs de era sa facem 15 ani de inchisoare. Pentru ce? Cica "genocid" - ca am omorat 60.000 de oameni...
Continuarea la
ZIUA: Iliescu in pat cu Elena