Înapoi către Orwell31/08/2009
de Radu Portocală
Lucrul în sine pare a nu avea cine ştie ce importanţă. Şi totuşi… Începînd de mîine, 1 septembrie, nu ne vom mai lumina serile şi nopţile ca pînă acum. Înţelepţii Uniunii Europene au semnat certificatul de moarte al becului cu incandescenţă – cel pe care Edison dacă nu l-a inventat, l-a adus în forma în care îl folosim încă.
Într-o lume în care orice dement poate spera să devină un sfînt terorist al noii religii ecologice, becul lui Edison e vinovat de lăcomie. În locul lui, vom fi obligaţi să folosim becurile economice – al căror preţ e mult mai ridicat, a căror bază emite unde cu efecte necunoscute asupra organismului şi care conţin mercur despre care nimeni nu ştie cum va fi reciclat. (Asta în condiţiile în care termometrele cu mercur, considerate periculoase pentru mediu, sînt retrase din comerţ!) Nu mai vorbesc de lumina repede pîlpîitoare a acestor instrumente de pseudo-luminat, care va distruge mulţi ochi.
Azi, deja, într-o serie de mari magazine pariziene, becurile clasice dispăruseră. Lumea, care se adaptează la rău cu o uimitoare uşurinţă, a început să facă stocuri! Cum să nu-mi amintesc de Ceausescu şi de stupida idee pe care a emis-o prin 1975: becurile arse trebuiau predate la magazine pentru recuperarea wolframului carbonizat al filamentelor – un lucru care, tehnic, era imposibil. Apoi, becurile s-au rărit, iar puterea lor a scăzut treptat. La fel gîndeşte acum şi Uniunea Europeană.
Sigur, se vor face economii de electricitate (spre binele nostru, ni se spune, după cum Ceauşescu, tot spre binele nostru, retrăgea alimentele din magazine). Dar la lumina gălbejită a becurilor cu consum scăzut, serile vor fi mai triste. De asta, însă, imbecililor de la Bruxelles nu le pasă.
Într-o lume în care orice dement poate spera să devină un sfînt terorist al noii religii ecologice, becul lui Edison e vinovat de lăcomie. În locul lui, vom fi obligaţi să folosim becurile economice – al căror preţ e mult mai ridicat, a căror bază emite unde cu efecte necunoscute asupra organismului şi care conţin mercur despre care nimeni nu ştie cum va fi reciclat. (Asta în condiţiile în care termometrele cu mercur, considerate periculoase pentru mediu, sînt retrase din comerţ!) Nu mai vorbesc de lumina repede pîlpîitoare a acestor instrumente de pseudo-luminat, care va distruge mulţi ochi.
Azi, deja, într-o serie de mari magazine pariziene, becurile clasice dispăruseră. Lumea, care se adaptează la rău cu o uimitoare uşurinţă, a început să facă stocuri! Cum să nu-mi amintesc de Ceausescu şi de stupida idee pe care a emis-o prin 1975: becurile arse trebuiau predate la magazine pentru recuperarea wolframului carbonizat al filamentelor – un lucru care, tehnic, era imposibil. Apoi, becurile s-au rărit, iar puterea lor a scăzut treptat. La fel gîndeşte acum şi Uniunea Europeană.
Sigur, se vor face economii de electricitate (spre binele nostru, ni se spune, după cum Ceauşescu, tot spre binele nostru, retrăgea alimentele din magazine). Dar la lumina gălbejită a becurilor cu consum scăzut, serile vor fi mai triste. De asta, însă, imbecililor de la Bruxelles nu le pasă.
P.S. Uitam să spun – dar ce mai contează? – că presa a anunţat în mod foarte discret, acum două luni, intrarea în vigoare a noii măsuri.
Ochii sunt ferestrele sufletului, ne spune o zicala batraneasca a carei valabilitate am testat-o cu totii de-a lungul vietii. Si-atunci de ce trebuie sa ni-i vindem, cu tot cu suflet? Iata ca tehnica a avansat atat de mult incat acum, de-a dreptul, ce avem mai pretios ajunge sa fie inregistrat si stocat intr-un cip biometric, fara a ni se cere si noua acordul. Nu suntem indieni si nici nu ne temem de-o fotografie. Iar mirarea nu vine doar de la un simplu bastinas ca mine, ci de la jurnalistii de la The Guardian, care se intreaba de ce trebuie sa oferim ofranda zeitei Iris catre pamanteni inapoi, noilor "olimpieni", din sistemele de securitate de aiurea.
Posts
