duminica dimineata, trebuia sa plec pana la arad cu trenul, sa-mi
rezolv niste probleme. inca surescitat de tot ce se intamplase noaptea,
am luat tramvaiul spre gara de nord. vatmanul nu a oprit in statia din
piata maria. lumea din tramvai privea uimita vitrinele sparte de pe
bulevardul 6 martie. oamenii susoteau, cu o unda de speranta in
priviri. nimeni nu circula pe trotuarul dinspre biserica reformata, in
fata careia am vazut cativa militieni. putini se incumetau sa treaca
pana si pe trotuarul de vis-a-vis. la arad, am povestit unor prieteni
ce se intamplase peste noapte la timisoara. desi aflasera zvonuri, tot
ma priveau cu neincredere, ca pe un nebun. timpul a trecut chinuitor de
greu pana dupa pranz, cand m-am intors in oras.
nu m-am inselat: evenimentele au continuat in cursul diminetii, cat am fost plecat. liviu butoi
mi-a povestit ce s-a intamplat. pe la ora 10:00, niste tampiti din
conducerea garnizoanei timisoara au avut neinspiratia sa scoata un
pluton de soldati in strada, care au defilat cu steagul de lupta in
frunte. liviu i-a intalnit cand treceau podul, dinspre piata maria
catre catedrala. timisorenii au coborat de pe trotuare, fara sa scoata
un cuvant, cu privirile indarjite, si au inceput sa paseasca in tacere
in spatele soldatilor. tot mai multi. speriati, militarii au grabit
pasul si s-au retras in garnizoana din piata libertatii. prea tarziu.
se adunasera in zona operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotarat sa
plece in mars catre comitetul judetean pcr. era o manifestatie
pasnica, multi tineri, femei, barbati cu copii pe umeri, cum vazusera
la jurnalele de stiri de la televiziunile sarbesti ca se intamplase in
alte tari.
ajunsi in fata sediului judetenei de partid, desi strigau “fara
violenta !”, demonstrantii au fost intampinati de trupele de militie si
alungati cu jeturi de apa proiectate din masini de pompieri. a fost
scanteia care a declansat ostilitatile. oamenii au atacat cordonul de
militieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o masina si i-au dat
foc. a inceput o batalie
fara mila. o alta prietena, olivia, mi-a descris ciocnirea violenta din
jurul pranzului. ea scapase, uda-leoarca, dupa ce s-a ascuns pe
treptele hotelului “continental”. dupa ora 14:00, totul o luase razna.
tot mai multe grupuri de manifestanti veneau in centrul orasului. pe la
16:00, s-au auzit primele impuscaturi in piata libertatii. zvonurile
vorbeau de focuri de arma trase in plin, de morti si raniti. fascinant
era ca efectul obtinut a fost exact pe dos ! teama parca se evaporase,
facand loc furiei si unei hotarari de neclintit. “livertate !”, “acum ori niciodata
!”, “jos comunismul !”, “jos ceausescu !”, “azi in timisoara, maine-n
toata tara !” rasunau din toate colturile orasului. vestile circulau cu
viteza fulgerului si nu mai stiai care sunt adevarate sau care sunt
zvonuri si dezinformari. dupa ora 17:00, cand a cazut intunericul, situatia a scapat de sub control total. la un moment dat Continue Reading la Sorin Bogdan Blog »
imagini filmate de victor popa, din noaptea de 17 decembrie 1989
OCHII PĂRINTELUI JUSTIN. Privirea Duhovnicului României în fotografiile
Cristinei Nichituș Roncea. 101 ani de la nașterea Mărturisitorului de la
Petru Vodă
-
A privi în ochi Sufletul iradiază din trup, din chip, se face auzit prin
grai, dar mai ales se revarsă din privire. Cugetele noastre, faptele
noastre ne zu...
4 years ago
No comments:
Post a Comment