LA OTV: Fatetele adevarului despre evenimentele din 1989: din strada - noi -, la Armata si Securitate. VIDEO: Gen Iulian Vlad. STENOGRAMA: Gen Victor Stanculescu in dialog cu Alex Stoenescu. "In sfarsit, adevarul..."

"In sfarsit, adevarul..." - Extrase

AMS: În primăvară sau în vară 1989, să-mi spuneţi dvs., aţi făcut o vacanţă la lacul Balaton, în Ungaria.
VAS: Au fost două vacanţe. Prima a fost în cadrul schimburilor între armatele ţărilor participante la Tratat(de la Varşovia, n.a.). Se făceau astfel de schimburi de grupuri de militari pentru petrecerea vacanţei. Dar eu am fost şi în Grecia, Siria, Italia, aproape în toate ţările Tratatului de la Varşovia, prin alte părţi, şi am ajuns şi la Balaton. Prima în 1989, dar am mai fost la Balaton şi în 1990, când eram ministrul apărării.
AMS: Nu mă interesează deocamdată cea din ’90. Mă interesează vizita din ’89. Pentru că în dosarele UM 0110, contraspionaj ţări socialiste, aşa-numită anti-KGB, şi ale Direcţiei a III-a contraspionaj eraţi urmărit. În ce priveşte Direcţia a III-a, aceasta a beneficiat de informaţii de cea mai bună calitate, selecte, venite din partea a doi ofiţeri AVO, serviciul de informaţii externe al Ungariei, care, după câte am văzut eu, au furnizat informaţii destul de precise. Este clar că au fost la faţa locului, că au fost în imediata dvs. apropiere.
VAS: Oamenii ăştia au vizat două întâlniri anume. Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare. El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar, ... în timpul evenimentelor din decembrie, ca ministru al apărării, mă suna noaptea să-mi spună că are sânge să ne dea... „N-avem nevoie de sânge, staţi cuminţi acolo.“
AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est.
VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care săracu’ a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă, în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese.
AMS: Aducea vorba despre Ceauşescu?
VAS: El spunea... Eu le povesteam mereu de unde am învăţat limba maghiară. Nu înţeleg de ce trebuie să ne ciondănim. Atunci când s-a cedat Ardealul, eram la Braşov, eram copil, în dreapta era o casă germană, şi în stânga una de maghiari. Noi la mijloc. Familiile noastre nu am rupt relaţiile între noi, deşi frontiera Ungariei ajunsese la câţiva kilometri de Braşov. Am învăţat cu copiii ăia limba maghiară şi germana, pe care le vorbeam chiar binişor.
AMS: A fost o tragedie pentru România, dar să nu intrăm acum în povestea celui de-al doilea Război Mondial. În dosarele Securităţii, aceste contacte pe care le-aţi avut cu Karpati, cu colonelul KGB de pe zona Est-Europeană, rezultă că aţi purtat discuţii privind soarta lui Ceauşescu şi a României.
VAS: Nu s-a discutat asta. S-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia, iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov. El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema. El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat.
AMS: Asta înseamnă că trebuia schimbat.
VAS: El tot repeta: „În ’54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi“.
AMS: Să ne înţelegem: prim-adjunctul ministrului apărării din România, şeful MSt-M al armatei ungare şi şeful KGB-ului pe zona de Est a Europei se întâlnesc şi discută schimbarea regimurilor comuniste. Cum vi se pare chestia asta?
VAS: Nu ştiu dacă asta gândeau, dar probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.(...)
AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa lui UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi. Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea?
VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali.
AMS: Concluzia mea este că v-aţi scos ginerele din unitatea operativă a Securităţii pentru că ştiaţi precis că va urma un conflict armat între Armată şi Securitate.
VAS: Da, ştiam şi nu voiam ca el să fie implicat. N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine.
AMS: Vă pun aceeaşi întrebare pe care i-am pus-o şi dlui Măgureanu: în momentul în care sovieticii planificau înlocuirea unui lider comunist, nu o făceau întâmplător, întotdeauna aveau un candidat pregătit, un înlocuitor. Cam cine credeţi că era?
VAS: Cum au decurs lucrurile ulterior, cred că cel care a fost, deşi, chiar aşa... să se fi potrivit să ne suprapunem?
AMS: Vă referiţi la dnul Ion Iliescu?
VAS: La Iliescu. Să vă spun de ce cu Iliescu. Pentru că era singurul dintre cei de la vârf care a făcut şcoala acolo.
AMS: Nu era la vârf, era director al Editurii Tehnice.
VAS: Nu, nu, era dintre cei care au făcut şcoala acolo, la Moscova. Şi eu ştiam altceva, luând-o invers, că oricare dintre studenţii ăştia arabi şi de toate neamurile, care au rămas prin ţară pe la noi, fuseseră prelucraţi şi preluaţi de Securitatea noastră. Ăsta e sistemul, indiferent din ce ţară. Toate ţările mari fac la fel.(...)

Teroristii GRU-KGB-DIA

VAS: Mi se prezintă, cred că pe 25 decembrie, că Militaru era acolo, mi s-a dat listă, asta sigur vă spun, cu 1 015 nume de terorişti prinşi de Armată în diverse locuri din Capitală şi provincie. Mi s-a raportat că au fost predaţi la Poliţie şi de la Poliţie li s-a dat drumul. Iar trebuie să fi fost ce am discutat noi înainte. În al treilea rând, adaug ce a spus scriitorul rus Abdulaev, care este tânăr, are 50 de ani, dar a avut acces la documente importante din arhivele sovietice, KGB şi GRU, că şi ei au tras de pe nişte înălţimi, şi la Bucureşti, şi la Timişoara, peste trupe, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest.
AMS: Cam aceasta este definiţia fenomenului.(...)
AMS: Când aţi aflat de dosarele Corbii, fiindcă ştiu că acest caz s-a prelucrat în Armată? Militaru a fost depistat ca agent GRU.
VAS: Ne-a convocat la Academie, s-a prelucrat tot cazul si s-a anunţat că a fost numit adjunctul ministrului construcţiilor. Fiind omul sovieticilor, Ceauşescu nu putea să-l împuşte. Apoi, după. Deja am ştiut imediat după numirea mea ca ministru al economiei. Mi s-a spus atunci. (...)
VAS: Mă gândesc la următoarea treabă: grupul care a lucrat în spatele meu la minister ca să provoace condiţiile necesare pentru ca toată lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat.
AMS: Ăsta era un grup sovietic, dle general. Consideraţi că decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degrabă pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, că ăştia au acţionat?
VAS: GRU şi KGB combinaţi.
AMS: În aceste condiţii, scopul implicării sovietice în evenimentele din România pare a fi fost penetrarea structurilor de forţă ale ţării şi, implicit, reîntoarcerea României în sfera de influenţă sovietică. Aşa apare logic. Ce părere aveţi de gen. Eftimescu?
VAS: Şeful Direcţiei Operaţii, filorus. Coordona grupul de la Marele Stat-Major care avea relaţii cu Tratatul de la Varşovia. M-am înfuriat împotriva lui cu două lucruri: că a adunat în jurul ministerului atâtea trupe şi am ajuns un focar de autodistrugere şi că a lucrat cu Militaru, executând ordinele nebuneşti ale acestuia. Le-am spus: „Domne, ce aţi adunat voi aici este ca să lupţi contra unei armate care atacă Bucureştii. Ce dracu’ aţi făcut? Frontul ăsta creat la Orizont, într-un dreptunghi cu 180 de grade. În afară împuşca şi la Academia Militară, şi la Autobază, şi la Clubul Steaua. Eroii care au fost împuşcaţi de teroriştii care nu existau. În realitate au fost împuşcaţi de acest dispozitiv nenorocit. A fost un dispozitiv care, prin configuraţia lui haotică, n-a putut fi nici controlat. Pentru că, dacă se speria un soldat pe linia asta către Cimitirul Ghencea, tot frontul ăsta începea să tragă. Era panică, erau şi oameni neinstruiţi.
AMS: Dar diversiunea electronică aeriană, ştiţi bine, se foloseşte pentru protecţia şi sprijinul unor forţe aflate în luptă la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de apărare de la sol.
AMS: Aţi descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi făcută de forţe româneşti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexă ca să fie făcută de ai noştri.
AMS: Deci, din afară. Este posibil ca diversiunea electronică să fi fost declanşată în sprijinul trupelor Speţnaţ
intrate în ţară la începutul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita mişcările şi pentru amplificarea panicii generale şi acţiunii împotriva regimului.
AMS: Pare că prin mărturia dvs. s-au mai luminat câteva dintre misterele evenimentelor. Dar eu vin acuma şi spun: sunt câţiva ofiţeri, între care şi Mircea Chelaru, care au prins terorişti. Dar terorişti autentici, nu de-ăştia luaţi pe stradă. Cu uniforme de schimb, cu ordinul în alb, cu tot felul de documente de deplasare, înarmaţi. Cel puţin în cazul Mircea Chelaru, ăsta i-a şi anchetat, iar anchetarea a fost mai... milităroasă, mai dură, ca s-o numim aşa. Până la urmă a depistat de unde provin, primeau misiuni prin comisariatele militare. Vi s-a raportat prinderea teroriştilor?
VAS: La mine a ajuns forma finală. Eu am avut în mână lista cu 1 015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la Poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a\ funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare. Când au ajuns la locul final şi logic de reţinere, sistemul a intrat în funcţiune şi i-a eliberat. Au scos documentul de acoperire, uite, domne, eu sunt cetăţeanul cutare, şi cine trebuia l-a declarat
arestat din greşeală. Du-te, domnule, acasă... Asta este. Din păcate, gradul de intoxicare alarmantă a populaţiei prin televiziune a fost dezastruos pentru evenimente.
AMS: Mi-aţi rămas dator un portret al dlui Iliescu.
VAS: L-am făcut în cartea cu Dinu Săraru. Vorba aia: „Mai este încă un om care trebuie să moară“. Pe scurt: cel puţin faţă de mine, Ion Iliescu a fost duplicitar.
AMS: Domnule general, după toată campania care s-a făcut în sprijinul lui, anunţat de presa occidentală ca succesor, după importanţa care i s-a dat de către Ceauşescu prin supraveghere, lui Ion Iliescu i se părea că puterea i se cuvine. Pentru el, vă repet, puterea era la CC, nu la Armată. Habar nu avea că aţi dat o lovitură. Pe el îl interesa sediul puterii. Mintea lui de activist nu putea judeca altfel.
VAS: Aveţi dreptate. Iliescu foloseşte oamenii, apoi îi dă deoparte.
AMS: Urmează o întrebare mai delicată. În 1990 şi în 1991, cine a chemat minerii?
VAS: Sunt mai mulţi, aştept să moară ca să vă dau numele lor.
(...)
AMS: Dle general, vă mulţumesc pentru mărturiile pe care le lăsaţi românilor.
VAS: În septembrie, parcă, m-am întâlnit cu Ion Iliescu şi i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a întâmplat cu mine vine de la el. El a avut o singură reacţie: un zâmbet pe 16 milimetri şi... nimic.

SECURITATEA i-a prevăzut sfårşitul lui Ceauşescu. NOTE STRICT SECRETE despre Malta, Bush, Gorbaciov si atacul KGB-GRU impotriva Romaniei. Timişoara în sånge - mărturia unui jurnalist

Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989

Documente strict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi, personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplar olograf unic, doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară lumina tiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitate pentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări - disponibile în format electronic pe site-ul ziarului - din care reiese cåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut de altfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, din ce în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sută analizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune, după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nu a tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB. Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de un jurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat de la Bucureşti.
Pornind de la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta, generalul Vlad - ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prin intermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“ - îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o va avea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflată într-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiar pe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţiona pentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţii săi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-a adeverit ulterior cu prisosinţă.

18 decembrie 1989

Buletin de informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, de Serviciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şi Documentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus la dispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.

STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România

1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (...) - Vizita în Iran (n.r.)
2. Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni în limba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţele de ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediul Bisericii Reformate unde se adăpostise.
- Ziarul „Die Welt“ scrie că celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii din Timişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa 5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa 10.000 de persoane.
- Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
- Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prin punctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se află oraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele de securitate.
- Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România din Budapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a lui Tokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri ai Forumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastre şi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fără incidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele 21.30, ora locală.
- Gyozo Modvay, secretar al „Mişcării internaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la 19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ în favoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros, preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrul Justiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etnice şi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
- Zoltan Sido, preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilor cehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „Magyar Hirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale a României“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasul în favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3. Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc o demonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „Steagul Roşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană, căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
- În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiuni psihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu mai aibă rolul conducător.
- U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediul radioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltă împotriva guvernului de la Bucureşti.
- U.R.S.S. va acţiona pentru a obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români care au studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic din această ţară.
- U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
- S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
- U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor state sudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţină legături economice cu România „până ce această ţară nu se democratizează“.
- Directoratele ziarelor argentiniene au primit indicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despre România şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).


Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989

1 decembrie 1989

Raport olograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel Iulian Vlad - şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu, privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de la Malta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.

Nr. 0075/989
STRICT SECRET

Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1. În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaţionale.
- Este de aşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor de confruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
- Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
- Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurarea transpunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarea relaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comune europene“.
- În acest context, se va aborda şi problema existenţei celor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă o anumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europa de Est.
- În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilor guvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni să fie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrate în „procesul de integrare europeană“.
- Ambele părţi se vor pronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere a armamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să aloce mai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUA să diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca, în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduce efectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurile similare adoptate unilateral de URSS.
- Pe planul relaţiilor bilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentru sprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelor sovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură a mecanismelor economiei de piaţă.
- Pe lângă solicitarea expresă de ajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de către URSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şi pentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
- Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şi România.
- Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cu Administraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germania şi Italia au insistat pentru:
- evitarea adoptării de către SUA şi URSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibrului militar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământul ţărilor vest-europene;
- realizarea treptată a reducerii armamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problema unor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor exista garanţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
- respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţa şi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii unei confederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasarea centrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi o polarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSS de genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media - Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici - in Arhiva Curentul


Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele

Unul din momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie 1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eram fericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist, deoarece cåntam jazz, la contrabas. (...) Ignoram cu toţii regimul comunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noi nişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despre problemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio Europa Liberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa din Piaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii mei ce se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-am coboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pe geam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţa din faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrele pastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ. Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţi să stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (...)
Seara, am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fost şocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi din trupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuarele erau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle de whisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-a povestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilor lui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii, tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din Piaţa Maria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul Ion Monoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd de funia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåt un pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetul judeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţi din trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşi au pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dos totul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor de afară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsite prin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (...) În complexul studenţesc am găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoată pe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni care simţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teama celorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Jos comunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, că muriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi a încercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni se alăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au prea îndrăznit să iasă din cămine.

Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare

Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni bloca circulaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul Tudor Vladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajuns långă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă ne luam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage, în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat de Biserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 de oameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea unei bătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de pe Bulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spre Biserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar în forţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şi bastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înainteze spre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras un pic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi. Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şi au început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şi cåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid, căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea să fie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele două tabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la un semn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte, le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigat Semaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau ca potårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii au spart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei de tramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase din vitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu o cască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-un magazin. (...)

La Catedrală eram 4-500 de oameni

Cineva a spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi am ajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieni înconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace. Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de pe treptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să se bată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în care mulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pe miliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimul comunist. (...) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture. În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, a avut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie, care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintre ei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd „Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început să plångă.

Decembrie, ziua a 17-a

Duminică, evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-a povestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi din conducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată un pluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă în frunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Maria către Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoată un cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcere în spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbit pasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu. Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt să plece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică, mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră la jurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase în alte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau „fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele de miliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri. A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacat cordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şi i-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia, mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udă leoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. După ora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţi veneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcături în Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin, de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pe dos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri de neclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „Jos Ceauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toate colţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu mai ştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.

Indivizi solizi spărgeau vitrinele

După ora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub control total. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era sub controlul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furie dementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivi de performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot ce le cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis de Cofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj al blocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc. Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să se amestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, din demisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minute înainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou. (...)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceau bătăliile cu forţele de represiune. (...) Între scandări, lumea vorbea de arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era o atmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţa Universităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primele rånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spre Catedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă, chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-a venit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam că trag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cum auzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiile violente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau către Cinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Din reflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare. Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei pe asfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.

Eram invincibili, printre gloanţe

Cei aflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau, loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă! Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåteva maşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşi îşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat că militarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi au tras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însă cåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură ce realizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fel s-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacă Podul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cu gloanţe. (...)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplat în noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor, curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine, exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinim un destin al cărui final urma să fie unul singur... Eram invincibili, gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea fura libertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur, zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipurile tuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratele meu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai, cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erau acoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la 3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. O ploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asupra fraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletele noastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan
Integral pe www.sorinbogdan.ro

ADEVARUL DESPRE 1989. Generalul Iulian Vlad, personajul central al cartii „1989 - Romania in resorturile secrete ale istoriei”

„1989 dintr-o iarna in alta... Romania in resorturile secrete ale istoriei”, o lucrare de referinta privind adevarul asupra evenimentelor din 1989, publicata de Editura Proema, a fost lansata ieri la Baia Mare, in prezenta autorului, general Aurel I Rogojan si a fostului sau sef direct, generalul Iulian Vlad, alaturi de care a trait perioada loviturii de stat in urma cu 20 de ani. La reuniune au participat numerosi ofiteri de informatii din zona Maramuresului precum si generalul (r) Adrian Barbulescu, vicepresedintele asociatiei rezervistilor SRI, editorii volumului, Cornelia si Alexandru Peterliceanu, amfitrionul evenimentului, prof dr Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii judetene “Petre Dulfu” cat si „inspiratorul” lucrarii, jurnalistul si scormonitorul istoriei recente Razvan Belciuganu. Cartea trateaza anul 1989 si trecerea spre iarna lunga de 20 de ani care a urmat din perspectiva sefului de cabinet al conducatorului DSS, cel care a reusit prin prestatia sa sa stopeze o varsare de sange care se putea duce, conform planului rusesc, pana la 60.000 de victime, cat si sa blocheze impartirea tarii intre vecinii antrenati in operatiunea anti-Romania coordonata de serviciile speciale sovietice. Din aceste motive a si patimit, prin patru ani de inchisoare, in urma unei pedepse impuse de capii loviturii, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Nicolae Militaru si, nu in cele din urma, ambasadorul URSS la Bucuresti, care a supravegheat din umbra, personal, inclusiv arestarea generalului Iulian Vlad, respectiv E.M. Tiajelnikov.

„Puterea secreta”

Generalul Rogojan a explicat in discursul sau sensul iernilor Romaniei: „Asa cum bine s-a observat, in aceasta carte sunt mai multe carti. In zece dintre capitole ne referim asupra unora dintre evenimentele care, dintr-o iarna in alta, ne-au schimbat istoria. Din iarna lui `89 pana in in iarna lui `90. Dar nu aceasta este cheia pentru “1989. Dintr-o iarna in alta…” Cheia este in punctele de suspensie din titlu… Celeilalte ierni ii sunt rezervate capitolele cu intrebari esentiale, cum ar fi: “Cine conduce Romania, o clasa politica responsabila, sau rentierii politicii? “Doua sau mai multe Romanii – provocare geopolitica, dilema existentiala sau insecuritate nationala? “ si de ce nu, chiar si “Noile serviciide informatii si securitate ale Romaniei”. Dominanta titlului: “Romania in resorturile secrete ale istoriei”, exprima o realitate valabila nu numai in cazul dat. Destinele omenirii sunt, astazi mai mult ca niciodata, chircite in resorturile secrete ale unor forte transnationale, pe care guvernele natiunilor nu le mai pot controla. O vasta retea transnationala domina planeta: holdinguri fara nationaliate, mafia fara frontiere, media monopolizata, organizatii nonguvernamentale substitute ele statelor-natiuni si liantul tuturor: noile tehnologiii ale informatiei si comunicarii. Lubrifinatul universal: banul fara miros si coruptia institutionalizata. Sub povara unei asemenea cangrene universale, statele protectoare ale cetatenilor, devin caricaturi. Serviciile secrete, doar cele care au anticipat schimbarea naturii si resurselor puterii sunt in aceasta retea. Aceasta inseamna ca anumite guverne au capacitatea sa influenteze procesele transnationale ale globalizarii, iar altele nu.
“Puterea secreta” nu este doar un simplu titlu de capitol in carte, ci un mesaj –avertisment. In viata oricarei natiuni apar momente de mare cumpana si de rascruce a drumurilor istoriei. Nu toate aceste momente sunt faste. Si nu sunt, ori de cate ori intre vointa natiunii si administratorul puterii apar contradictii ireductibile pe calea solutiilor democratice. In astfel de imprejurari, oamenii din fruntea serviciilor secrete trebuie sa stie sa aleaga, intre a continua a servi o putere potrivnica natiunii de la care a emanat, sau a servi natiunea sa-si apere ori sa-si schimbe constitutia, potrivit vointei populare suverane. O decizie de acest tip a trebuit sa ia generalul Iulian Vlad in contextual evenimentelor din 1989. Si a luat-o; asumandu-si personal consecintele. Fapt pentru care este personajul central al cartii.”

Tinta: Romania

La randul sau, generalul de corp de armata Iulian Vlad a dorit sa marturiseasca auditoriului: „Generalul Rogojan mi-a fost alaturi, in functiile de conducere ce le-am avut intr-o perioada cand Romania s-a facut cunoscuta pe mai toate meridianele planetei, ca si in cele mai dificile momente din istoria postbelica a tarii noastre. Acestea au inceput cu anii in care termenul de gratie a creditului acordat de Occident sefului statului roman a expirat si din rasfatat al marilor lideri ai lumii, conducatorul de atunci al Romaniei a devenit de netolerat si trebuia inlaturat.
Am trait atunci povara unei misiuni imposibile, pe care asistentul meu, am inteles acum din ceea ce a scris, a trait-o si el nu mai putin intens. (...) Prin acest volum de marturii, publicistica, interviuri si conferinte, autorul isi implineste o indatorire patriotica de onoare, si anume aceea de a nu lasa loc interpretarilor false asupra istoriei pe care am trait-o. Totodata, el aduce si un omagiu fostilor nostru camarazi – eroi ai unor evenimente prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil, ale carui urmari sa satisfaca neostoitele pofte ale neorevizionistilor, aflati in permanenta asteptare a dezmembrarii Romaniei. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Il stim acum. Pretul a fost Romania!
Daca vom face o paralela si cu „intamplari” din cartea anterioara despre Iugoslavia si nelinistile balcanice, este lesne de inteles ca vecinii – actorii externi ai evenimentelor din decembrie 1989 – urmareau mize teritoriale, de pe urma carora din Romania ar mai fi ramas putin... Despre carte ar mai fi de spus foarte multe lucruri. Ea refera si asupra umbrelor aruncate peste istoria noastra recenta de catre vanzatorii de neam si tara, unii inca in pozitii publice, din care, loviti de amnezii periculoase binelui comun, se straduiesc sa-si amane judecarea faptelor odioase pana la scadenta istoriei, cand nici unii si nici altii nu vom mai fi”.
Un alt participant la lansare a tinut sa remarce ca, daca Militaru si Brucan au disparut, al treilea actor, inca nepedespit, Iliescu-KGB, se pregateste sa sarbatoreasca pe scena Ateneului, chiar pe 21 decembrie, 20 de ani de la masacrele din decembrie, impreuna cu unul dintre coordonatorii principali ai loviturii, Mihail Gorbaciov, adus la locul crimei pe banii puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu.

G-lul Iulian Vlad, personajul central al cărţii „1989 - România în resorturile secrete ale istoriei“
Curentul - joi, 10 decembrie 2009

© Curentul

PRECIZARE. Generalii Iulian Vlad şi Mihai Caraman nu s-au întâlnit cu niciun mogul

Prezent la lansarea lucrării generalului Aurel Rogojan, „1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei“, generalul Iulian Vlad a răspuns unei solicitări a reporterului „Curentul“ pe marginea unui zvon vehiculat în contextul luptei electorale actuale. Recent, într-o emisiune tv, Ioan Talpeş, fost şef al SIE, a afirmat că cei trei moguli, Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, s-au întâlnit zilele trecute cu generalii Iulian Vlad, ultimul şef al DSS, şi Mihai Caraman, primul şef al SIE. Generalul Iulian Vlad a infirmat categoric această pseudo-ştire, afirmând că i-a solicitat lui Ioan Talpeş să o dezmintă în acelaşi loc în care a lansat-o, fără o minimă verificare. La fel, şi generalul Mihai Caraman ne-a declarat că este vorba de o dezinformare crasă care aruncă o umbră de îndoială asupra profesionalismului celor care o propagă. „Nu m-am întâlnit cu niciun mogul. Pe Voiculescu l-am văzut personal doar o singură dată, în anii ‘90, iar cu Patriciu era să mă intersectez ultima oară în urmă cu doi ani, când Harnagea a împlinit 50 de ani şi a dat o petrecere la Snagov, unde s-au aflat numeroase personalităţi, ca Tăriceanu, Năstase sau Hurezeanu, şi de la care eu am plecat înainte ca el să apară“, a spus, revoltat, faimosul spion român.

Generalii Vlad şi Caraman nu s-au întâlnit cu niciun mogul
Curentul - luni, 30 noiembrie 2009

© Curentul

AVANPREMIERA EDITORIALA cu Gen DSS Iulian Vlad: Gen SRI Aurel Rogojan: "1989. Dintr-o iarna in alta... Romania in resorturile secrete ale istoriei".

Sambata, 03 octombrie 2009 a avut loc, la Caciulata, lansarea in avanpremiera a volumului "1989. Dintr-o iarna in alta... Romania in resorturile secrete ale istoriei" semnat de generalul brg. (rez) Aurel I. Rogojan si aparut la Casa de Editura "Proema" din Baia Mare, o lucrare care va provoca multe insomnii protagonistilor din decembrie 1989.

Evenimentul editorial a fost dedicat celei de a XXXV-a aniversari a "Promotiei 1974" a Scolii Militare de Ofiteri Activi nr. 1 a Ministerului de Interne - arma informatii pentru securitate nationala. Volumul a fost prezentat participantilor la eveniment de catre fostul comandant al scolii, la absolvirea promotiei, generalul Iulian Vlad. O aparitie public foarte rara si cu atat mai importanta, generalul Vlad a tinut sa sublinieze ca: "Despre evenimentele anului 1989 si altele pregatitoare s-a scris mult dar din varii motive nu a existat, in cele mai multe cazuri, un interes real si buna credinta de a pune punerii faptele in lumina adevarului. Lucrarea de fata este de o cu totul alta factura. Inainte de toate, ea face o pledoarie pentru adevar. Iar adevarul adus la lumina este rezultatul interpretarii si redarii evenimentelor traite cu forta pe care o confera analiza obiectiva a informatiilor.

Dar marele merit al acestei carti este acele de a rememora - prin imagini document comentate - unele moment tragice ale evenimentelor din decembrie 1989, si a aduce, astfel, un omagiu, fostilor nostri camarazi din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista, Inspectoratul judetean Sibiu si ostasilor Centrului de Instructie Transmisiuni Campina, asasinati miseleste, in ambuscadele diversioniste din Bucuresti, Otopeni si Sibiu, create de scenaristii razboiului civil planificat, in urma caruia Romania trebuia sa anticipeze dezmembrarea Iugoslaviei. Nu sunt omise nici atrocitatile savarsite de extremistii unguri, soldate cu 6 asasinate si 34 de sedii distruse ori incendiate. Intr-o axexa a cartii se gaseste marturia cutremuratoare a ofiterului Mircea Buie, pe care extremisti unguri din Covasna l-au spanzurat, dar a avut sansa de a i se rupe spanzuratoarea si a fi salvat, de unguri buni cetateni romani si oameni de omenie.
In incheiere doresc sa felicit cu caldura atat pe autorul lucrarii, domnul general rez. Aurel I. Rogojan, cat si Editura PROEMA, pentru aceasta noua si remarcabila realizare. Ambilor le doresc sa continue colaborarea si sa dea numerosilor cititori, noi si mari satisfactii spitituale.“

Generalul Iulian Vlad a iterat fostilor sai elevi si camarazi indemnul de a sustine promovarea valorilor reprezentate si aparate de activitatea loiala a ofiterilor de informatii in serviciul tarii si al oamenilor ei.

La randul sau, autorul, fost profesor al promotiei, a spus ca: "In cei 35 de ani care au trecut la momentul aniversat, am fost martorii unor evenimente epocale, care au marcat pofund istoria omenirii si care si-au pus amprenta si asupra noastra ... Am traiat experienta unica a ceea ce poate sa insemne victoria si infrangerea intr-un "razboi rece". Pentru oamenii din lumea informatiilor secrete, insa, orice esec este temporar si se constitue in resursa viitoarelor succese. Am "prins" schimbarea prefixului mileniului, care a insemnat apusul unei lumi si inceputul alteia, cu anvantajele, dar si cu numeroasele ei incertitudini. La linia orizontului omenirii nu se intrevede, inca, nimic care sa-i confirme sperantele... In nici doua decenii am ajuns sa utilizam cunostinte si tehnologii care sfideaza spatiul si timpul, ceea ce insemna si sfidarea a doua dintre dimensiunile noastre existentiale, de cand exista lumea. Este oare omenirea suficient de pregatita pentru viitorul ei ? De ce simt nevoia sa spun toate aceste lucruri ? Fiindca facem parte din generatiile care au sansa sa poata intelege mai bine prezentul, prin prisma experientei trecutului, iar asta inseamna ca viitorul mai depinde, inca, si de noi. Altfel, vom lasa urmasilor o lume si mai nesigura... Este momentul sa ajutam istoria sa se elibereze de cenzura invingatorilor momentani, care nu sunt niciodata cei definitivi "si-a incheiat generalul Aurel I.Rogojan alocutiunea.
Volumul beneficiaza de o prefatare de exceptie, semnata de prof. univ. dr. Teodor Ardelean, fost senator de Maramures, director al Bibliotecii judetene "Petre Dulfu" din Baia Mare, care intr-un comentariu dens, de profunda intelegere a tainelor lumii informatiilor secrete si cu veritabile accente de reflexie axiologica puncteaza: “Unii comentatori ai evenimentelor au cazut prada iluziei istorice ca daca suntem contemporani unui fenomen, eveniment sau lant de evenimente avem mai multe sanse de a deslusi dedesupturile si, în consecinta, de a putea gasi adevarurile despre acestea. Constient si de astfel de „iluzii” Aurel I.Rogojan dezvolta o succesiune de argumente, într-un mozaic încarcat, când de elocinta, când de elocventa, pentru a demonstra tuturor celor interesati ca atunci când „România s-a aflat sub ocupatie informativa straina”, adevaratii ofiteri de informatii erau la post, erau, altfel spus, în serviciul natiunii. Se vor supara unii, se vor sifona altii, cartea aceasta va genera multe polemici, multi o vor citi si reciti, si mai multi o vor comenta, pentru ca este o CARTE VIE, cu personaje înca traitoare .... Întelegeti de ce ziceam „iluzie”! Si asa zice si domnul general, caci, „istoria nu se scrie atâta timp cât protagonistii evenimentelor nu trec si ei în istorie”. Oare chiar „în istorie” domnule general, sau poate ca v-ati gândit la perioada când ei nu vor mai putea influenta istoria ca la o ... epoca istorica ?! Stilul coerent, precis si riguros, fara distorsiuni sau imixtiuni obositoare da NOTA cea mai buna a exactitatii, trimite gândul spre veridicitate si încânta chiar si atunci când este marcat de laconism, firesc si dezirabil. La sfârsitul lecturii te întrebi automat ce vor zice despre carte unii actori principali ai acestor ani. Dar îti gasesti imediat raspunsul, caci te afli nu în fata unui om politic asezat la conducerea unui serviciu secret, nu în dialog cu un bun jurist despre legiferarea în acest domeniu delicat si dificil, ci chiar ÎN MEDIO RES, în dialog cu un EXPONENT VERITABIL al celui mai învolburat segment - ACTIVITATEA DE INFORMATII PENTRU SECURITATEA NATIONALA. Se spune ca pentru un organism social acest sistem reprezinta exact ceea ce este pentru un organism fizic SISTEMUL IMUNITAR. Când se pierde imunitatea biologica organismul nu mai are puterea de a se lupta cu factorii de atac interni sau externi (virusi, microbi ...). Când se pierde imunitatea sociala organismul social nu mai are puterea de a stapâni dezlantuirile browniene din razboiul pentru putere. Dar salvarea poate veni (si a si venit) chiar din faptul ca, atunci când sistemul imunitar social era aproape lichidat, au intervenit în ecuatia lucrurilor exponenti devotati. Exponenti care, convinsi ca sistemul „nu mai putea fi securizat” au actionat mai mult prin prisma propriei constiinte, devotate natiunii (vezi multele evocari ale faptelor generalului Iulian Vlad, care a salvat situatii de o dificultate absolut istorica.) Considerati, asadar, stimati cititori, gândurile din rândurile de fata ca o invitatie spre o lectura pe care o veti simti de la primele pagini ca fiind incitanta si fascinanta. Si de folos pentru aflarea adevarului.”

Sursa: Presa de Maramures

1989 - GENERALUL (r) SRI Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, dezvaluie secretele conspiratiei KGB/CIA contra Romaniei

Jurnalul National, Suplimentul Istoric "Scinteia":
CUM S-A VAZUT ANUL 1989 DE LA VARFUL SECURITATII
Securitatea Ungariei (AVO) antrena forte de gherila urbana pentru Romania

21/08/2009
1376 vizite
ingrijorarea pe care o aratau la nivel international autoritatile de la Budapesta fata de soarta minoritatii maghiare din Romania masca actiuni concrete de destabilizare a situatiei din tara noastra. Generalul de brigada (rez.) Aurel Rogojan, cel care in 1989 era seful Cancelariei DSS, "omul din umbra" al lui Iulian Vlad, ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, descrie contextul international si eforturile revizioniste ale Ungariei. Potrivit generalului in rezerva, DSS a avut agenti in taberele de pregatire ale celor care urmau sa duca in Romania operatiuni de gherila urbana. Totodata, Securitatea a interceptat mai multi emisari care au realizat puncte de sprijin in localitati importante din Romania.

Organizatia "Romania Libera", creata in septembrie 1987 de Brigada "Romania" a Securitatii Republicii Populare Ungaria, in numele unui comitet condus de economistul Marin Rosca, plecat din Timisoara, a fost de factura mediocra sub toate aspectele, fiind manipulata de "Forumul Democrat Maghiar". Constienti ca "Ardealul nu poate fi obtinut fara romani", revizionistii unguri au cautat dintoddeauna sa-si atraga sprijinul cel putin al unei parti a populatiei majoritare, iar organizatia "Romania Libera" de la Budapesta trebuia sa devina expresia acelui sprijin.

Fara a sesiza capcana neorevizionistilor unguri, lideri ai "Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi" - indeosebi Doru Novacovici si Sandu Pobereznic, poate determinati si de cei sub ale caror auspicii a aparut UMRL - au acceptat sa patroneze organizatia "Romania Libera" impreuna cu oficiali de la Budapesta, intre care Imre Pozsgai, unul dintre autorii "revolutiei de palat" care la inceputul anului 1988 l-a dislocat de Janos Kadar si pentru scurta vreme s-a aflat in echipa conducatoare, inlocuita la randul ei de Karoly Grosz.

La 8 iulie are loc la Bucuresti intalnirea la nivel inalt a statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, prilej cu care, intr-o intrevedere bilaterala, facilitata de Gorbaciov, conducerea ungara - Nyeres Reszo, Nemeth Miklos si Gyula Horn - sustine ca Transilvania nu apartine Romaniei si ameninta ca va internationaliza problema maghiarilor din Romania.

Anterior, in decembrie 1988, conducerea duala iugoslava - Loncear si Dizdarevici - l-a iritat pe Ceausescu punand in discutie problema Banatului. In august 1989, agenti de informatii ai Departamentului Securitatii Statului, infiltrati in cantonamentele speciale paramilitare din Ungaria, raporteaza primele date in legatura cu pregatirea unor formatiuni de lupta (gherila urbana) ale caror misiuni erau sa actioneze in Romania pentru crearea pretextelor unor evenimente in consens cu evolutiile din Polonia si Ungaria, iar ulterior si din Cehoslovacia, RD Germana si Bulgaria, convenite, pe de o parte, de Mihail Sergheevici Gorbaciov si George Herbert Bush si, pe de alta parte, de François Mitterrand si Helmuth Kohl, avand si binecuvantarea Sanctitatii Sale, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Vaticanului.
Organizatia Romania Libera si UMRL au fost paravanul sub care AVO (acronimul Securitatii RP Ungara) au organizat formatiuni paramilitare pe care le-au instruit in tabara (cazarma militara) de la Bicske pentru "actiuni viitoare de gherila urbana in Romania". Instructorii erau unguri originari din Romania, dar acestia actionau doar ca intermediari ai unor servicii speciale. Noul conducator al Romaniei Libere si al grupului instruit, de cca. 400 de membri, era tehnicianul petrochimist Manea Gheorghe, iar din partea UMRL asista Sandu Pobereznic.

Subzistenta grupului era asigurata de organizatii revizioniste maghiare, de UMRL si de inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati, care avea deja un birou in Ungaria.

in subsolul cazarmii de la Bicske se tiparea o parte din materialele de propaganda pentru a fi trimise in Romania cu scopul de a se determina aparitia unor nuclee interne ale organizatiei Romania Libera. O alta parte a materialelor de diversiune propagandistica era pregatita in tipografiile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar si ale AVO (Securitatea de Stat a Ungariei) si difuzata de aceasta din urma.

Pe cale de consecinta a celor relevate, agenti curieri ai miscarilor "solidarnosc" din Polonia, "forumurilor civice" din Ungaria, Cehoslovacia si RD Germana sunt interceptati si anchetati, in plenitudinea indeplinirii misiunilor de racolare si fixare a sarcinilor ce reveneau "revolutionarilor alesi pentru provocarea surprizelor strategice (politice) planificate". Ei aveau sa recunoasca cine sunt, de unde au venit si cu ce scop, precum si gradul de indeplinire a misiunilor. Mai putine detalii insa privind elementele operationale - consemne, parole, sisteme secrete de comunicare prin care urma sa se realizeze mobilizarea persoanelor care urmau sa-si asume riscurile provocarii si conducerii (dirijarii ) evenimentelor amorsate.
in toamna anului 1989, emisarii realizasera contacte si constituisera puncte de sprijin in Alba Iulia, Arad, Brasov, Bucuresti, Caransebes, Cisnadie, Cluj, Constanta, Craiova, Cugir, Iasi, Lugoj, Oradea, Satu-Mare, Sibiu, Targu Mures, Timisoara... (ordinea este cea alfabetica, dar lista nu este completa).

Se impune o mentiune. Contactele au fost mult mai numeroase decat punctele de sprijin efectiv create, ele avand ca scop si punerea Securitatii pe piste false. Ipotetic, fiecare contact trebuia sa treaca printr-un filtru, pana a se stabili ca este o deruta. Amestecul premeditat al contactelor intamplatoare cu cele de creare a punctelor de sprijin a fost o tactica prin care s-a ingreunat identificarea si controlul acestora din urma.

Fiecare emisar actiona "multiplu de zece", iar fiecare nou membru cauta alti zece. in Bucuresti s-au vizat recrutari, inclusiv din randurile elevilor de liceu, cu care se realizau intalniri de instruire in parcuri. "Instructorii" erau persoane recent revenite in tara. Unii parinti ingrijorati s-au adresat Biroului de Informatii, Sesizari si Reclamatii al Ministerului de Interne.
in zilele de foc din decembrie 1989 am avut confirmarea deplina a misiunilor acelor emisari. Cele mai multe orase-tinta ale curieratului lor au fost cuprinse in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie de furia unor revolte, aparent ilogice, in care, initial, interlopi periculosi, terorizand unitatile de Securitate si Militie (din inalt ordin subordonate comandamentelor judetene militare de aparare, urmare a starii exceptionale instituite), s-au transformat ad hoc in "revolutionari profesionisti".

in seara zilei de 21 decembrie, generalul Vlad, fiind chemat in sediul Comitetului Central, a asigurat preluarea rapoartelor operative telefonice ale sefilor unitatilor judetene (municipale si orasenesti, unde existau structuri locale) ale DSS, transmise la cabinetul sefului departamentului. Invariabil, la apelurile "Suntem atacati, ne dau foc, ce facem?", raspunsul era standard: "Solicitati sprijin comandamentului judetean de aparare!". seful Securitatii judetului Sibiu, locotenent-colonelul inginer Theodor Petrisor, primind aceasta solutie, mi-a spus sa astept un moment si sa ascult. A deschis probabil fereastra si a orientat receptorul telefonului spre exterior. Am auzit un tir infernal, suieraturi si rapait de gloante cum numai in filmele de razboi auzisem. "Cine trage?", l-am intrebat. "Cei la care ne trimiteti sa ne apere!", a fost raspunsul.

in sinteza, cand generalul Vlad a cerut sa fie informat despre situatia din tara, i-am raportat ca pe linia Timisoara - Resita - Caransebes - Alba Iulia (Cugir) - Sibiu - Brasov, Banatul si Transilvania sunt incercuite de focarele unor violente extreme ale caror tinte erau sedii ale Securitatii si Militiei, unele fiind atacate, incendiate, cu evidenta intentie ca ocupantii lor sa fie arsi de vii. Am mai mentionat ca, asa cum se prezinta situatia, Banatul si Transilvania par a fi izolate de restul tarii si i-am prezentat succint ce s-a comunicat din fiecare judet. S-a interesat daca sunt probleme la Targu-Mures, in Harghita si Covasna. Acolo insa era o liniste suspecta si se astepta ca, in urmatoarele doua zile, la Odorheiul Secuiesc si in alte localitati sa se dezlantuie evenimente de un tragism cutremurator...
Aurel Rogojan

Militaru si alti generali "complotisti" au tatonat conducerea Securitatii
22/08/2009
4177 vizite

Generalul in rezerva Aurel Rogojan, ofiterul care in 1989 a fost alaturi de generalul Iulian Vlad, comandantul Departamentului Securitatii Statului, ca subordonat direct si colaborator apropiat al acestuia intre anii 1974-1989, analizeaza pentru Jurnalul National momentele pregatitoare lunii decembrie a acelui an si care ar fi putut sa produca in Romania un razboi civil. Generalul in rezerva dezvaluie faptul ca deja generali, precum Nicolae Militaru, agenti ai serviciilor secrete sovietice, nici nu se mai fereau sa mascheze complotul si incercau sa amestece si Securitatea in acesta.

Desigur, in ceea ce priveste participantii la evenimente, au existat si exceptii, dar cu titlu de exceptie. Constiintele revolutionare aveau sa apara in cel de-al doilea si al treilea val al evenimentelor, pentru ca ulterior sa se retraga...

in fapt insa, s-au confirmat invatamintele evenimentelor istorice similare in care ceea ce un important protagonist al evenimentelor avea sa numeasca "pegra sociala obsedata de catararea in fotoliile puterii" constituie suportul oricarei insurgente, numai ca "pegra avida de o noua dictatura, a strazii, nu trebuie sa se catere in acele fotolii". Fara comentarii. Acest crez l-a calauzit pe respectivul protagonist atat ante, cat si post factum comploturilor in itele carora a fost ori s-a implicat. Nu sunt putini cei care stiu si partea de adevar pe care cel in cauza nu si-o mai aminteste.

Dar, in definitiv, daca vom compara conditiile existente in Franta la 1789 cu cele din Anglia, vom constata ca ele erau asemanatoare, exceptia constituind-o atitudinea serviciilor secrete si a politiei, care in Anglia s-au situat ferm pe pozitia apararii Coroanei. si conditiile existente, dupa 200 de ani, in tarile Europei Centrale si de Est se vedeau, de undeva, de mai departe, ca fiind asemanatoare, daca nu chiar identice. Serviciile speciale care au evaluat atat contextul european din 1789, cat si cel din 1989, au concluzionat insa eronat ca Securitatea si fortele de ordine publica ale Ministerului de Interne din Romania vor proceda precum serviciile si politia Angliei, nepermitand dislocarea dictaturii de tip sultanic a lui Nicolae Ceausescu. Pe aceasta eroare, daca a fost o eroare, ea este descalificanta pentru nivelul de cunoastere de catre acele servicii a optiunilor Securitatii, aveau sa se fundamenteze insa planuri grave si extrem de periculoase, care puteau impinge Romania intr-un razboi civil distrugator al statalitatii nationale si integritatii sale teritoriale. Generalii loiali lui Ceausescu au fost de cealalta parte...
Iata ce declara in 1991 Silviu Brucan, unul dintre membrii cei mai activi ai primei puteri provizorii instituite in decembrie 1989, citez "(...) din cauza situatiei politice... in tara asta, armata era singurul factor de stabilitate, cu toate ca armata a tras la Timisoara si la Bucuresti, si prin alte parti. (...) Nu puteam sa spunem ca unii generali i-au fost loiali lui Ceausescu, altii disidenti, ca armata a tras la Timisoara, a tras la Sibiu, a tras la Cluj, a tras si la Bucuresti in 21 decembrie - asta-i adevarul istoric. Ar fi fost iresponsabil sa deschizi o asemenea discutie intr-o perioada cand asta (n.n. - armata ) era singurul lucru pe care ne sprijineam". Aceasta ultima afirmatie clarifica, fara echivoc, cat anume din evenimentele din decembrie a fost revolutie si cat lovitura de stat. Dar si de ce trebuia sa se produca lovitura de stat. Pentru a se acoperi crimele cu alte crime si a nu se raspunde pentru savarsirea lor!

Am cunoscut si avut sansa sa supravietuiesc, la propriu, confruntarilor cu toate categoriile elementelor operationale "hummint" ale conspiratiei externe finalizate cu lovitura de stat militara "partial reusita" (citat din Virgil Magureanu) din decembrie 1989.

Cu cateva luni inaintea evenimentelor, emisari ai "complotului intern", chiar generalul Militaru personal, au facut tentative de tatonare a conducerii Ministerului de Interne/Departamentului Securitatii Statului, dar, cunoscandu-li-se apartenenta la servicii speciale straine, au fost evitati.

Unui general, fost in conducerea Ministerului de Interne, care a solicitat, in acelasi scop, o audienta "de nivel" la conducerea DSS... i-a fost trimis ca interlocutor translatorul de limba rusa, cu care efectuase in anii '60 misiuni la Moscova!
Sfarsitul verii anului 1989 avea sa mai aduca noi probleme, generate de returnarile masive ale emigrantilor romani ilegali din Iugoslavia. Coloane ce pareau a nu se mai sfarsi erau conduse, in ordine, de autoritatile iugoslave si predate granicerilor romani. Ceausescu dispune primirea "returnatilor" in cazarmi militare, unde sa fie interogati de organele de cercetare graniceresti (in terminologia consacrata de manualele OTAN: supusi procedurii de debriefing), dupa care li s-a permis sa mearga la domiciliile declarate. Numarul lor mare facea imposibila trimiterea in justitie pentru trecerea frauduloasa a frontierei. Este greu sa se poata spune cati dintre ei s-au angrenat in actiunile din decembrie 1989 pe baza instruirii ce li se facuse. Timpul si timpurile au fost potrivnice... Aceeasi concluzie si pentru cohortele venite din Ungaria, alcatuite exclusiv din barbati valizi, care, fara indoiala, au avut un rol major in evenimentele de la sfarsitul anului 1989. Acest rol l-a confirmat, in deplina cunostinta de cauza, Silviu Brucan, pe care, din nou, il citez: "Problema este ca eu cred ca la Timisoara a fost si este mana ungureasca. si nu numai ungureasca. Cred ca si anumite cercuri din Germania (...) si asa mai departe au actionat acolo (...)".

Concomitent, pe directia Ungariei au avut loc cateva "evadari" de-a dreptul spectaculoase (Nadia Comaneci, un cioban cu o turma de cateva sute de oi, un oradean cu un autoturism care si-a adaptat rotile la sinele de cale ferata, altii se gandeau sa incerce cu parapante ori cu alte aparate de zbor artizanale), toti acestia fiind asteptati dincolo de frontiera romana de numerosi reporteri ai ziarelor, posturilor de radio si televiziune.

Un grup de 11 persoane din Cluj aflate ca turisti in Bulgaria solicita azil politic Ambasadei Ungariei la Sofia, de unde sunt extrase pe calea aerului, cu destinatia Budapesta. Cazul a fost nu numai intens mediatizat, dar si supus atentiei organismelor internationale, chipurile ca un exemplu al persecutiei minoritatilor etnice in Romania. Nu in ultimul rand, ca importanta, trebuie mentionat si faptul ca mai multi ofiteri si subofiteri de graniceri au fost arestati de Procuratura Militara pentru complicitate la trecerea frauduloasa a frontierei. Pe multi i-a demascat opulenta stilului de viata, urmare a castigurilor realizate din favorizarea persoanelor trecute clandestin granita. Fata de aceasta situatie si a "fortarilor" spectaculoase de frontiera mentionate, Ceausescu a dispus trecerea Trupelor de Graniceri in subordinea Ministerului de Interne. Ministrul Apararii Nationale primeste greu decizia Comandantului Suprem, deoarece ea era expresia perceptiei "Tovarasului" asupra degradarii corpului graniceresc si a necesitatii de a fi reinstaurata disciplina sub autoritatea ministrului de Interne, nimeni altul decat temutul Tudor Postelnicu.
Aurel Rogojan

"Elena Ceausescu nu avea acces la informarile operative ale Securitatii"
Generalul de brigada (r) Aurel Rogojan, colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad, cel care conducea in 1989 Departamentul Securitatii Statului, descrie pentru Jurnalul National cum se faceau informarile pentru presedintele Romaniei Socialiste, Nicolae Ceausescu. Totodata, ofiterul a acceptat sa rememoreze raporturile pe care DSS le avea cu Partidul Comunist Roman si cu Elena Ceausescu si dezamorseaza mitul ca sotia dictatorului ii "confiscase" acestuia fluxul informativ.

24/08/2009
2518 vizite
Presedintele Romaniei era unicul destinatar al Buletinului Informativ al Departamentului Securitatii Statului, un document integrat care cuprindea sintetic cele mai importante informatii necesare cunoasterii situatiei politice internationale, respectiv intentiile altor state si actiunile preconizate in politica lor fata de Romania, impactul unor evenimente asupra securitatii Romaniei, oportunitati de dezvoltare si intarire a relatiilor bilaterale, acte, gesturi, atitudini cu semnificatii de ostilitati ori care exprimau un pericol potential.

Nu exista un sistem al raporturilor personale zilnice ale sefului DSS cu Nicolae Ceausescu. Pentru urgente sau pentru probleme importante stringente se solicita telefonic pe linia "S" primirea la raport. Ceausescu personal fixa ora, iar de fata nu era nimeni altcineva.

Sediul institutiei Buletinului Informativ - probleme de securitate se afla la Centrul de Informatii Externe, fiecare exemplar unic fiind caligrafiat si semnat olograf de seful DSS. Plicul il deschidea personal Nicolae Ceusescu si tot el il inchidea (il capsa) si il adnota cu "R" (retur) de regula in coltul de sus stanga sau dreapta al plicului si semna cu initialele "N C". Aceste buletine nu au circulat sub nici o forma in structurile securitatii interne. Aspectele interne de securitate care se includeau in aceste buletine, daca nu se integrau, se raportau ca anexe ale Buletinului, iar baza lor se arhiva in dosarul problemei sau spatiului detinut de structura informativ-operativa.

Aceasta "descentralizare", in fapt o stricta compartimentare si secretizare, era de natura sa limiteze circulatia informatiilor sensibile destinate sefului statului si sa nu fie cunoscute de persoane carora nu le reveneau atributii decizionale implicate de continutul informarilor.

Mai mult, o serie de astfel de informari, "note-speciale" daca aveau ca destinatie personalitati din inalta nomenclatura, nu aveau antetul emitentului. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu sunt la indemana materiale accesibile in cateva duzini de cazuri si operatiuni active in 1989 si inca vii in memoria unora dintre combatantii tuturor partilor implicate, azi veterani ai lumii informatiilor secrete.
Serviciul Central de Analiza Sinteza din structura DSS prelucra si datele pentru Buletinul Informativ al Ministerului de Interne, cu o arie de difuzare generala in interiorul sistemului si la principalii lideri de partid si de stat.

O precizare importanta si necesara: sub ministeriatul generalului Iulian Vlad la Departamentul Securitatii Statului, Elena Ceausescu nu avea acces la informarea operativa de securitate rezervata Presedintelui Republicii si Comandant Suprem al Fortelor Armate. in calitatea sa de presedinte al Consiliului National pentru stiinta si Tehnologie, Elena Ceausescu primea episodic un Buletin de Informatii Tehnico-stiintifice, rezultat in parte si al cercetarii de profil a spionajului. Aceasta numai ca urmare a mandatarii exprese din partea presedintelui.

Elena Ceausescu, ca presedinte al Biroului Comisiei de Cadre de pe langa Comitetul Politic Executiv, putea conditiona, respectiv refuza numirea cadrelor de conducere cu rang de adjuncti ai ministrului, sefilor de comandamente, directiilor centrale si judetene, loctiitorilor politici ai sefilor de unitati. Emil Bobu, Tudor Postelnicu si Constantin Radu, secretar al CC si sef al Sectiei Cadre, faceau parte din comisia respectiva, care, intre altele, a provocat mari prejudicii reprezentarii externe a Romaniei.
Generalul Vlad nu a preluat asupra sa nici activul si nici pasivul relatiilor speciale ale lui Postelnicu, in calitate de sef al DSS, cu Elena Ceausescu.

Generalul Vlad a avut posibilitatea sa devina primul sef al unei proiectate Case Prezidentiale, dar a declinat propunerea atunci cand Ceausescu a adus vorba. I-ar fi fost cu neputinta sa fie subordonat Elenei Ceausescu. si, intr-adevar, ca ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, generalul Vlad nu a lucrat nici cu sotia si nici cu copiii presedintelui. La "Cabinetul 2" se prezenta numai atunci cand primea ordin din partea sefului statului. Proiectul Casei Prezidentiale i-a fost foarte drag lui Pacepa, sperand ca va fi numit "maresalul" acesteia, dar proiectul a cazut. De la Pacepa si pana la Vlad au mai fost cativa candidati, dar nici unul dintre acestia din urma nu a corespuns exigentelor impuse, indeosebi in ceea ce presupunea pregatirea vizitelor externe. Ceausescu avea pretentia ca acest demnitar sa obtina garantii din partea oficialilor tarilor gazda, in sensul ca obiectivele vizitelor se vor realiza integral. Uneori, pentru aceasta se ajungea chiar la seful statului respectiv. Or, o asemenea performanta nu era usor de realizat. Singurul care a performat, indeplinind si rezistand in asemenea misiuni timp de 11 ani, a fost generalul Vlad.
Cand DSS a fost condus de activisti de partid fanatici, cum puteau ei sa promoveze informatiile care nu exprimau unanimitate, adeziune, omagii si recunostinta? Un singur exemplu: un buletin prezenta starea de spirit a populatiei stresate de lipsuri alimentare si de asteptatul la cozi interminabile. Ministrul de Interne, George Homostean, semneaza buletinul si dispune difuzarea lui incepand cu Nicolae Ceausescu. Ministrul secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, Tudor Postelnicu, blocheaza difuzarea buletinului, pe care adnoteaza: "Asta e provocare! Tovarasul si Tovarasa au facut ieri vizite de lucru in pietele din Bucuresti si au vazut ca sunt pline...". Postelnicu era sigur ca aceeasi reactie ar fi fost si mai sus. Ceausescu, asemenea tuturor dictatorilor, fara exceptii notabile cunoscute, credea numai ceea ce-i convenea. Sistemul de informare al partidului ii prezenta o realitate cosmetizata pana la contrariul ei. Cine se incumeta sa spuna altceva isi asuma riscuri serioase. si, cum mereu "plesnea" cate ceva, se ivea prilejul ca "informarea de securitate" sa prevaleze pana la remedierea cauzelor. Apoi, iarasi prevala informarea de partid. Asta in planul problemelor interne.

Este posibil ca de la o anumita data si pana la inceputul lunii octombrie 1987 (cand generalul Vlad a fost numit sef al DSS) sa se fi practicat informarea oportunista. in fond, o dezinformare prin omisiune. Uneori, omisiunea este echivalenta tradarii. Asa stand lucrurile, o fi fost rau, o fi fost bine... Vedeti, depinde de care parte esti situat cand judeci astfel de lucruri. Oricum, evenimentele nu puteau fi oprite, dar nici Ceausescu determinat sa inteleaga ca trebuie sa se retraga. Desi, in planul informarii, s-au facut eforturi foarte serioase, unele chiar riscante.

Generalul Iulian Vlad s-a calauzit, intre altele, si dupa principiul ca seful securitatii statului este cel care aduce vestile proaste. Cand trebuie sa combati tradarea tarii, sa-i controlezi si sa-i dezactivezi pe spioni, sa demantelezi comploturi, sa anihilezi teroristi, sa-i demasti pe coruptii regimului nu ai cum sa fii aducatorul vestilor care sa bucure.
Aurel Rogojan

Telegramele operative DSS din care Ceausescu a aflat ca i se apropie sfarsitul
25/08/2009
6750 vizite

Retelele Departamentului Securitatii Statului au transmis pana in ultima clipa a regimului Ceausescu informatii despre schimbarile care aveau loc in Europa de Est. Generalul de brigada (rez.) Aurel Rogojan, fost sef al Secretariatului DSS, arata ca generalul Iulian Vlad nu a ordonat niciodata sa nu se transmita Centralei informatii care l-ar fi deranjat pe Ceausescu. Mai mult, reda partial 11 informari din perioada 7 noiembrie-12 decembrie 1989 despre schimbarile care se preconizau a avea loc in Romania.

Indiciile din anii '80 ca in Europa de Est se dorea schimbarea regiurilor au fost receptate de DSS cat se putea de realist, in conditiile in care, dupa tradarea lui Pacepa, s-a politizat conducerea activitatii si raportarea rezultatelor... Profesio-nistii informatiilor secrete din sistemul Departamentului Securitatii Statului si-au facut insa bine munca. Omologii occidentali aflati la post in ambasadele din Bucuresti faceau ca, de voie ori de nevoie, ochii si urechile contraspionajului sa afle anumite lucruri.

Ceausescu a avut totodata, incepand cel mai tarziu din luna septembrie 1989, informari speciale, chiar in mai multe editii zilnice, asupra actiunilor sistematice coordonate din exterior impotriva sa.

Numai pentru perioada 7 noiembrie-12 decembrie 1989 retin atentia cel putin 11 informari din categoria celor extrem de incomode, dupa cum urmeaza:

1. DSS nr. 00275/07.11.1989 privind intalnirea de la Malta: "Cele doua parti vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenta (...) problema exercitarii de noi presiuni coordonate asupra acelor tari socialiste care nu au trecut la aplicarea de reforme reale... Statele vest-europene sa aiba un rol sporit in influentarea situatiei din Europa de Est (...) in ceea ce priveste Romania, va fi foarte greu, date fiind particularitatile proprii (...) care exclud posibilitatea producerii unei revolutii de catifea (...)"

2. DSS nr. 00252/793/07.11.1989 privind intalnirea Kohl - Mitterrand: "S-a stabilit sprijinirea unui front comun al fortelor de opozitie din tarile socialiste (...)".

3. MApN - Directia Informatii a Armatei - Telegrama 015771/09.11.1989: "Ungaria actioneaza in scopul destabilizarii situatiei politice interne din Romania, cu prioritate in Transilvania... Simultan cu provocarea unor demonstratii, (...) Ungaria are intentia sa provoace incidente la granita... care sa degenereze intr-un conflict militar... Acest scenariu se va realiza cu stirea URSS si cu sprijinul Austriei...".

4. DSS nr. 00286/11.11.1989 - "Dupa reuniunea la nivel inalt a NATO, care a avut loc la Bruxelles, Guvernul Olandei are in vedere ca in relatiile cu Romania sa promoveze toate formele active de stimulare a propagandei negative si sustinere a actiunilor protestare (...)".

5. DSS nr. 00444/814/14.11.1989 - "«Trust Organization», recent infiintata de CIA, are intre obiective: incurajarea si sprijinirea miscarilor disidente din tarile socialiste; masuri active de organizare si dirijare a actiunilor emigratiei; organizarea de actiuni de opozitie fatise si folosirea ca ofiteri de legatura si instructori a fostilor membri ai serviciilor de informatii care au tradat (...). «Trust Organization» isi va concentra activitatea cu preponderenta in directiile Romaniei si Cehoslovaciei...".

6. DSS nr. 00260/16.11.1989 - Initiativa presedintelui Frantei de a convoca reuniunea de urgenta la Paris a sefilor de stat si de guvern ai tarilor membre ale Pietei Comune, cu scopul "sporirii rolului acestora in destabilizarea si schimbarea regimurilor politice din tarile socialiste, incurajarii directe a constituirii nemultumitilor si protestatarilor in mase de manevra (...)".

7. DSS nr. 00262/22.11.1989 - Reuniunea de la Paris convocata din initiativa presedintelui Frantei: "in contextul pozitiilor comune si a actiunilor concertate ale SUA si URSS, cu privire la Romania se preconizeaza (...) crearea unei tensiuni interne destabilizatoare prin folosirea unei stari de nemultumire si incitari in mediul minoritatii maghiare (...)". (n.a. - Era oare scenariul care l-a avut ca protagonist pe preotul reformat Laszlo Tökes?! Anterior, desi au fost dovedite actiunile ilegale impotriva securitatii statului savarsite de Laszlo Tökes, atestate si de interceptarea, la controlul trecerii frontierei, a unei chitante olografe pentru primirea sumei de 20.000 lei, ascunsa in plafoniera autoturismului cu care calatoreau legaturile sale din Ungaria, Nicolae Ceausescu nu a aprobat sesizarea instantei de judecata).

8. DSS nr. 0086/27.11.1989 - Declaratia consilierului prezidential sovietic Oleg Bomogolov privind "caracterul ireversibil si de generalitate al procesului care se desfasoara in unele tari est-europene si optimismul cu care este privita evolutia viitoare a Romaniei".

9. DSS nr. 00277/02.12.1989 - Declaratie a presedintelui George H. Bush: "As dori sa vad unele actiuni si in aceasta tara. (...) Am trimis in Romania un nou ambasador... L-am trimis in Romania tocmai pentru ca este un om ferm si intransigent...".

10. DSS nr. 00288/12.12.1989 - Declaratia presedintelui Frantei la incheierea reuniunii la nivel inalt de la Strasbourg: "Problema unor provincii... nu trebuie sa se omita existenta divergentelor intre Ungaria si Romania in chestiunea Transilvaniei... sau problema Basarabiei... Franta si URSS trebuie sa-si reia rolul de a asigura echilibrul in Europa...".

11. DSS/0610/12.12.1989 - in mediile emigratiei maghiare din Occident, dar si in cercurile guvernamentale de la Budapesta se vehiculeaza ideea reanalizarii in forurile internationale a statutului actual al Transilvaniei, dupa ce etnicii unguri din Romania vor actiona pentru autonomie si intemeierea unui nou stat independent, suveran si neutru - Ardealul - sau pentru inglobarea Transilvaniei intr-o federatie...".
Dau un exemplu care este edificator in ceea ce priveste urmarirea evolutiilor internationale in directia accelerarii prabusirii sistemului mondial socialist. Pe evolutiile din Polonia s-a realizat un studiu de caz timp de noua-zece ani. Ca venea schimbarea nu era o noutate. Se stia de la momentul Helsinki (cosul trei, al drepturilor omului, numai ca fiecare parte opusa intelegea sau dorea sa inteleaga cu totul altceva), de la reorientarea tacticii SUA in timpul mandatului presedintelui Jimmy Carter, de la desecretizarea unor documente ale Consiliului Securitatii Nationale al SUA, in 1974, de la pontificarea cardinalului polonez Karol Voityla... Strategia anticomunista globala era cunoscuta si nu existau dubii ca, dupa ce se va instala la Moscova conducatorul "asteptat", odata pornita caderea libera a sistemului, aceasta nu va mai putea fi oprita.

Daca se intampla ca informatiile din exterior sa dubleze in mare masura ceea ce in Centrala se colecta direct din presa externa, din fluxurile agentiilor de stiri, din documente oficiale, din monitorizarea mediilor diplomatice si din alte surse, de regula sigure si de inalta fidelitate, este posibil ca ofiterilor din aparatul extern sa li se fi cerut sa nu furnizeze informatii redundante, ci sa caute raspunsuri la intrebarile si problemele necunoscute: "Cand? Cum? Unde? Cine? in beneficiul cui?".

Daca totusi in structuri paralele ani la rand s-a lucrat altfel, omitandu-se din informari adevarurile incomode, faptul este imputabil si unor factori din DSS, deoarece, potrivit obligatiilor de protectie contrainformativa pe care le aveau, nu l-au cunoscut si nu au putut fi luate masurile de indreptare cuvenite.

in nici un caz insa, pe linia Departamentului Securitatii Statului, din partea sefului acestuia nici inainte de 1986 si cu atat mai putin dupa nu stiu sa li se fi cerut ofiterilor de informatii sa nu culeaga ori sa nu transmita informatii privind tendintele politice internationale de reasezare a ordinii mondiale. Ar fi fost absurd, fiindca tocmai acesta era unul dintre obiectivele majore si constante ale informatiilor externe (spionajului). Pesemne ca acei care au spus contrariul ori nu au fost niciodata ofiteri de informatii, ori nu au stiut, ceea ce este grav pentru ei, ca pe spatiul respectiv nu erau de capul lor, ci erau si altii care ii supervizau sau ii monitorizau. Nu mai spun ca nu cred ca ar fi putut indrazni cineva, la vremea aceea, sa dea o asemenea orientare extrem de grava si de periculoasa.
Aurel Rogojan

KGB voia inlaturarea de la putere a lui Ceausescu pe orice cale
26/08/2009
2237 vizite

Bunele relatii dintre Ceausescu si Dubcek au avut consecinte multiple dupa invadarea Pragai in 1968. Serviciile de informatii din Organizatia Tratatului de la Varsovia au perceput Romania ca stat potential inamic

I-am solicitat generalului de brigada Aurel Rogojan, fostul colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad, comandantul Securitatii, sa ne descrie care erau relatiile Departamentului Securitatii Statului cu KGB, cu serviciile tarilor din Tratatul de la Varsovia, dar si cu serviciile de informatii ale tarilor NATO.

Se spune in teoria serviciilor de informatii ca in momentul in care doua tari sunt in razboi, serviciile pregatesc pacea. Generalul Aurel Rogojan lasa sa se intrevada ca existau contacte ale DSS in acest sens, in contextul prabusirii comunismului si schimbarilor din Europa de Est.

Daca se desfasurau aceste contacte cu sau fara stiinta lui Nicolae Ceausescu, Aurel Rogojan lasa lamurirea aspectelor respective pe seama istoricilor de peste 100 de ani.

In acelasi timp, ofiterul tine sa puncteze cateva reusite ale DSS pe linie de contraspionaj atat impotriva KGB, dar si CIA, actiuni pe care cele doua mari servicii de informatii nu le-au uitat. Aurel Rogojan a recunoscut dupa 1989, printre vocalii reprezentanti ai "societatii civile", si indivizi descoperiti anterior de contraspionaj a fi agenti ai serviciilor secrete straine.

In 1985, cand am primit unele atributii in "gestiunea administrativa" relatiilor externe ale Departamentului Securitatii Statului, nu am gasit nici un dosar de relatii active cu serviciile speciale ale URSS, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei, Mongoliei, Cubei, Albaniei...

Cu serviciile Bulgariei exista un fel de "gentlemen agreement" privind niste rute de tranzit ale retelelor internationale ale terorismului, traficului de arme, droguri si persoane - grefate pe retelele trasportatorilor internationale. Bulgaria avea probleme serioase cu turcii, iar ei erau atunci carausii Europei. Ne-au creat si noua destule probleme, dar ne-au oferit si satisfactia interceptarii si controlarii unor sisteme de legatura impersonala. Serviciile Cehoslovaciei semnalau sporadic intalniri suspecte, cu persoane din Occident, ale unor turisti cu pasapoarte romanesti.

Cel mai adesea, datele transmise nu intruneau minimum de cerinte necesare procesarii. Unii posesori de "pasapoarte romanesti" nu erau, insa, romani, dar in spionaj si contraspionaj asemenea situatii, de folosire a "steagurilor straine" erau uneori regula.

Formal, erau, inca, functionale relatiile de cooperare cu Serviciul Securitatii de Stat al Republicii Federative Iugoslavia. in practica, insa, realitatile incepusera sa capete o alta turnura.

Existau relatii excelente cu Ministerul Securitatii Statului al RP Chineze. Aceste relatii erau consecinta fireasca a raporturilor bilaterale puternice si constante pe care Romania le-a avut cu China, atat in plan politic, cat si economic, acestea constituindu-se, la un anumit moment, intr-un garant al independentei si suveranitatii Romaniei in fata presiunilor si amenintarilor hegemonismului sovietic.

Cu Ministerul Securitatii de Stat al Republicii Populare Democrate Coreene existau, de asemenea relatii protocolare bune, concretizate, mai ales, in schimburi anuale de delegatii pentru efectuarea concediilor de odihna.

in zona tarilor din asa-zisa lume a treia, in special din randul statelor nealiniate din Africa si Orientul Arab, s-au concretizat cooperari in ceea ce priveste pregatirea generala de informatii si contrainformatii, precum si asistenta tehnica. De asemenea, cu Securitatea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, al carui sef a fost primit in Romania la cel mai inalt nivel politic si de stat.

Au existat relatii de cooperare si in spatiul serviciilor din familia Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, iar cu structuri speciale vest-germane, italiene, israeliene, din Turcia... ca sa numesc doar cateva, au existat conlucrari in constructia sistemului national antiterorist al Romaniei si de securitate in domeniul aviatiei civile, care si-au dovedit eficienta si competitivitatea in efortul antiterorist international.

Premergator, dar mai cu seama dupa invadarea Cehoslovaciei, Romania a fost in situatia de a constata ca serviciile de informatii din Organizatia Tratatului de la Varsovia au tratat-o ca stat potential inamic, impotriva caruia fusesera pregatite operatiuni speciale de razboi politic si planificata o agresiune militara. Cu astfel de aliati era foarte greu sa pastrezi chiar si aparentele. Evenimente ulterioare aveau sa se concretizeze in grave cazuri de spionaj, subversiune si subminare politica a Romaniei din partea serviciilor speciale ale unor "tari vecine si prietene". Era si de asteptat. in intreaga noastra istorie, numai vecinii ne-au mutat haturile, ori furat caii buni si fetele frumoase. Ocupantii au venit si au plecat. Vecinii raman...

Dupa ce, in anii anteriori DSS-ul a demantelat alte cateva operatiuni ale KGB-ului, dar nu numai, avandu-i ca protagonisti si pe unii dintre vocalii reprezentanti ai actualei "societati civile", cade reteaua lui Vladimir Volodin, care era preocupat de preluarea puterii de preferatul lui Gorbaciov, dupa inlaturarea de la putere, pe orice cale, a lui Nicolae Ceausescu.

Am subliniat "pe orice cale", deoarece anterior a existat si varianta atentatului politic terorist, la care a subscris si o tara vecina, in schimbul unei criminale monstruozitati geopolitice cu denominatia "Republica Socialista Transilvaneana".

O operatiune ultrasecreta, codificata "Barajul" avea ca scop blocarea proiectului sovieto-ungar amintit. Operatiunea ii viza, preventiv, si pe unii dintre cei mai activi complotisti ai momentului, considerati ca alternativa dupa atentatul impotriva lui Ceausescu. Documentele operatiunii au fost redactate exclusiv olograf, centrul de greutate al dispozitivului de control si dezamorsare revenind Unitatii Speciale 0110, pentru coloana a V-a a KGB-ului, Directiei de Contrainformatii Militare, pentru generalii si marii comandanti care trebuiau sa sustina militar complotistii si Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista, pentru solutia de ultima instanta a neutralizarii si lichidarii atentatorilor, daca ar fi trecut la actiune. Aceasta a facut necesar ca un echipaj de lupta antiterorista sa fie inclus in dispozitivul de protectie fizica apropiata a Presedintelui Romaniei, realizat de catre Directia de Securitate si Garda.

Reteaua lui Volodin avea un nucleu in redactia organului de presa al Frontului Unitatii si Democratiei Socialiste, Romania libera. Acest nucleu a racolat cateva zeci de persoane si a editat, prin mijloace nu tocmai improvizate, primul numar al unui ziar de front clandestin, in cea mai fidela replica a glasnostului si perestroikai. A fost una dintre conditiile de credibilitate ale miscarii pro glasnost-perestroika din Romania, puse de Volodin, pentru ca: "tovarasul Gorbaciov, cand va avea pe birou ziarul, o sa va acorde neconditionat protectia sa."

Cum pe Volodin nu l-a interesat cazierul unuia dintre importanti ai retelei (PETRE MIHAI BACANU - Nota mea), acesta avea sa clacheze intr-un lamentabil proces de specula cu autoturisme, iar ceilalti componenti au facut obiectul unor masuri, mai mult sau mai putin dure, de influentare obsteasca, ori administrativa, cu scop de a-i determina sa renunte sa militeze pentru importul reformelor lui Gorbaciov in Romania.

Referitor la partea a doua a intrebarii dvs., mi-as permite sa remarc ca Romania ca stat, formal membru al Tratatului de la Varsovia, nu s-a aflat in "razboi" cu vreun stat membru al NATO. Mai mult, dupa jocul operativ initiat de generalul de Gaulle cu Hrusciov si Brejnev, pentru a scoate comandamentul NATO din Franta, avand ca actori, pe de o parte DST-ul si "reteaua Caraman", iar de cealalta parte serviciile de spionaj ale Romaniei si Rusiei Sovietice, Romania nu a fost implicata in alte afaceri de spionaj politico-militar impotriva statelor din NATO. Ca sa fiu explicit, spionajul roman dupa 1968 nu a mai fost aliatul cuiva impotriva statelor membre ale NATO.

In ceea ce priveste spionajul economic, este unanim acceptat ca nu este etic sa ascunzi cuceririle geniului uman, pentru a nu beneficia de ele intreaga umanitate...

in contraspionaj exista dintotdeauna un principiu, pe care toti il aplica si respecta. Fiecare stat are un patrimoniu de secrete, pentru a (legi, proceduri, cifruri de stat, chei de caror aparare instituie "bariere" criptare electronica, interdictii de acces etc. etc). Cine forteaza inamic, aliat sau prieten - are parte, si in prezent, de acelasi - "barierele" tratament.

La celelalte tinte ale intrebarii, care vizeaza chestiuni de maximum interes, dar excluse transparentei, nu pot sa va ajut sa capatati confirmari, dar nici negari.

Trebuie asteptat ca unele subiecte sa se raceasca suficient pentru a putea fi atinse. Sa le lasam in sarcina istoriei ce se va scrie peste o suta de ani . Cand spun "o suta de ani", am in vedere limita maxima a protectiei pe care legile arhivelor o stabilesc, in multe tari, pentru anumite categorii de documente.
Aurel Rogojan

"Agenti ai unor servicii straine lucrau chiar in sediul CC al PCR"
Generalul de brigada (r) Aurel Rogojan, fostul sef al Cancelariei departamentului Securitatii Statului, isi aminteste care erau "tintele" spionajului strain asupra Romaniei in 1989 si care erau serviciile secrete cele mai active pe spatiul romanesc. Ofiterul invoca ordinele lui Gorbaciov catre KGB de control total in ceea ce privea soarta Romaniei. Cu voie de la Moscova, dar si de la Washington, dupa cum afirma Aurel Rogojan, varf de lance al miscarilor antiromanesti a fost Ungaria.

27/08/2009
Obiectivele urmarite de serviciile de informatii straine, in perspectiva evenimentelor planificate, vizau: penetrarea si controlul din interior a structurilor politico-administrative centrale, a celor militare de aparare, securitate si informatii; subminarea economica si politica; razboiul politico-diplomatic; operatiunile psihologice si de propaganda activa pentru determinarea revoltei populatiei; distrugerea coeziunii structurilor supreme ale puterii; influentarea moralului populatiei; crearea unei opozitii reprezentative si controlul acesteia; studiul si evaluarea grupurilor informale existente la nivelurile conducerii politice si de stat (centrale si locale); radicalizarea prozelitismului religios opus ortodoxismului si celorlalte culte traditionale, a nationalismului minoritatilor; readucerea in actualitate a revizionismului; atentatele la valorile de identitate nationala; punerea in pozitie activa a agentilor aflati "in conservare"; studiul si "incadrarea" in masuri de control si determinare a personalitatilor avute in vedere ca solutii la alternanta puterii.

Din controlul deplasarilor si comunicarilor diplomatilor straini, acreditati la Bucuresti sau in capitale ale unor state vecine, dar aflati in zonele evenimentelor planificate, a rezultat indubitabil ca serviciile speciale ale principalelor puteri occidentale, inclusiv structuri din categoria asa-numitelor prelungiri executive clandestine ale spionajului aveau in desfasurare si operatiuni de alta natura decat culegerea secreta de informatii.

Erau active toate statele care aveau interese politico-economice si de alta natura in legatura cu Romania si ale caror servicii de spionaj erau traditional bine reprezentate aici. Din motivele istorice stiute, Ungaria si-a asumat partea mai ascutita a varfului de lance... Dar Ungaria a fost sustinuta de marile puteri. Aflandu-ne la frontiera de nord a zonei Balcanilor, fief traditional al catorva servicii, acestea s-au implicat si ele consistent. Gorbaciov, neintelegand schimbarea ca pe o abandonare a doctrinei socialiste si a sferei de influenta a Moscovei, a dat KGB-ului directive in sensul determinarii si preluarii evolutiilor din Romania sub control total. Toate "cartitele" KGB-ului dezactivate anterior ori aflate in conservare s-au afirmat in miezul evenimentelor, cooperand foarte bine cu agenti ai inamicilor URSS din NATO. Decembrie 1989 a demonstrat cu prisosinta acest lucru...

Metodele utilizate erau cele dintotdeauna. Indeletnicirea fiind veche de cand lumea, registrul actiunilor era cel clasic. Noutatea a constat in utilizarea avantajelor oferite de mijloacele de transmitere instantanee a informatiilor despre evenimentele speciale, care nu mai aveau frontiere.

A retinut atentia faptul ca din telegramele primite de la reprezentantele noastre diplomatice rezulta ca au fost depuse foarte multe cereri de acreditare pentru ziaristi, despre care se stia ca erau cu totul altceva. Toti acestia au dorit sa vina sa se documenteze numai in orase din Transilvania si Banat: Sibiu, Brasov, Cluj, Arad, Timisoara. Nici unul nu s-a dus in Moldova ori in sudul tarii. Congresul al XIV-lea al PCR a fost pretextul sub care s-au solicitat cele mai multe acreditari. Era greu sa nu se acorde acreditarile solicitate in acest scop, chiar daca se stia ca solicitantii vor urmari, in principal, alte scopuri. Dupa Congres, unii nu au mai plecat...

A retinut, de asemenea, atentia accentuarea caracterului fatis, lipsit de orice rezerva ori subtilitate a provocarilor la care s-au dedat si membri ai unor ambasade straine. Ministrul de Externe l-a convocat pe ambasadorul SUA pentru a-i invedera ignorarea unor preveri esentiale ale Codului Diplomatic (Conventia cu privire la relatiile diplomatice incheiata la Viena, 18 aprilie 1981). Ambasadorul, iritat, a incercat sa protesteze. Calm, ministrul de Externe roman l-a intrebat: "Domnule ambasador, daca ambasadorul roman la Washington ar ridica tonul la secretarul de stat, ce s-ar intampla?". Raspuns: "Risca sa primeasca un impuls in posterior si sa se rostogoleasca pe scarile Departamentului de Stat" (n.n. - in traducerea aproximativa a limbajului diplomatic).

Trebuie observate practicile, amintite anterior, de a se trimite agenti/ curieri recrutori pentru amorsarea dezordinilor stradale, ca fundal necesar provocarilor si diversiunilor majore. S-au documentat actiuni de creare a suportului logistic, folosit ulterior pentru simularea actelor teroriste. Rezidenta unui serviciu strain, nu cel la care ne-ar duce gandul, inchiriase prin agenti de sprijin autohtoni circa 30 de apartamente ori garsoniere in zone-cheie, de regula in cladiri cu mai multe intrari si cu acces intre scari pe terasele ultimului etaj... Initial, scopul dadea doar de banuit. A posteriori, a rezultat ca din acele incinte s-au tinut sub observatie sedii ale unor institutii, s-au simulat atacuri teroriste ori s-a deschis foc real si letal.

Un alt serviciu de spionaj a cerut si primit din partea agentilor de sprijin autohtoni schitele a vreo 300 de ascunzatori naturale pretabile pentru realizarea legaturilor clandestine (casute postale impersonale). Aproape imposibil de supravegheat si controlat concomitent.
Agenti ai unor servicii straine isi aveau locurile de munca chiar in sediul Comitetului Central al PCR ori in cladirile anexa. Ceausescu ii stia si manifesta o toleranta justificata prin aparentele "bunelor relatii" oficiale si prin faptul ca erau, mai mult sau mai putin, supravegheati.
Aurel Rogojan

Intreaga tara, ocupata de "turisti speciali"
28/08/2009
167 vizite
Congresul al XIV-lea al PCR a marcat si o intensificare a actiunilor ostile Romaniei. De la varful Departamentului Securitatii Statului (DSS), generalui de brigada (r) Aurel Rogojan, atunci locotenent-colonel si omul din umbra generalului Iulian Vlad, a putut observa cum nemultumirile populare atinsesera un prag exploziv.

Aurel Rogojan dezvaluie ca seful DSS, generalul Iulian Vlad, a avut in noiembrie 1989 o intalnire de 40 de minute cu dictatorul Nicolae Ceausescu in care i-a prezentat radiografia reala a Romaniei si faptul ca reasezarile de la nivel international nu au cum sa ocoleasca Romania.

seful Securitatii a mai avut o raportare speciala pentru Nicolae Ceausescu in ajunul intalnirii de la Malta dintre Bush si Gorbaciov. Aurel Rogojan descrie si care a fost rolul multitudinii de "turisti" care pur si simplu au invadat Romania in acel sfarsit de an, cu predilectie dinspre URSS, Ungaria si Iugoslavia.
Razvan Belciuganu

Departamentul Securitatii Statului nu a fost implicat in nici un fel in organizarea Congresului al XIV-lea al PCR, fiindca pregatirea Congresului era atributul organelor de partid competente: Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv, Secretariatul CC cu sectiile pe domenii si, in mod special, al colectivului organizatoric condus personal de secretarul general al partidului.
Totusi, la modul figurat, a facut ceva si DSS. in conferintele unor organizatii locale ale Partidului Comunist Roman din unsprezece judete si municipiul Bucuresti au fost exprimate peste 30 de impotriviri la realegerea lui Nicolae Ceausescu ca secretar general, la Congresului al XIV-lea al PCR din 23-25 noiembrie 1989.

Responsabilii politici judeteni respectivi, in acord cu membri ai conducerii centrale a partidului, convin sa nu-l informeze pe Nicolae Ceausescu.
Generalul Iulian Vlad, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne si sef al Departamentului Securitatii Statului isi asuma decizia spargerii blocadei informationale, determinandu-l pe Emil Bobu si, prin el, pe Elena Ceausescu sa-i prezinte secretarului general si Presedinte al Republicii situatia reala.

In preajma Congresului, presa oficiala a partidelor comuniste si muncitoresti din statele membre ale Tratatului de la Varsovia, dar si cea de la Belgrad, in mod aparte, critica fara menajamente politica dusa de Nicolae Ceausescu.

Televiziunea din Ungaria dedica emisiuni speciale pentru congenerii din Romania, care sunt receptionate si induc orientari net potrivnice liniei politice oficiale a Bucurestiului. La Oradea si in celelalte resedinte ale judetelor invecinate cu Ungaria si Iugoslavia se organizeaza, ad-hoc, grupe operative de monitorizare a propagandei pe care Budapesta si Belgradul o realizau vizand obiective politice in Romania.
Aproape ca nu mai exista tara din Europa a carei presa sa nu atace sistematic regimul politic de la Bucuresti.

Toate aceste lucruri au fost raportate sistematic, in frusta lor realitate. Nici nu se putea altfel, fiindca Departamentul Securitatii Statului, in pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofesionalizarea, dispunea de un corp al ofiterilor de informatii cu un inalt grad de instruire (absolventi de facultati in cele mai diverse specialitati, absolventi ai unor cursuri de limbi, culturi si civilizatii straine, un procent insemnat de specializari postuniversitare).
De altfel, nivelul pregatirii a fost una dintre premisele importante ale profunzimii si nuantelor abordarii misiunilor.

Intr-un asemenea context, informarea presedintelui Romaniei asupra tendintelor politice internationale si a influentelor acestora in plan intern devenise o intreprindere tot mai laborioasa si stresanta, nu din cauza vreunei rezerve de a i se prezenta stirile negative, extrem de incomode, ci din cauza avalansei acestora, care impunea doua si chiar mai multe editii pe zi ale informarii operative. in unele zile, seful DSS rezerva pana la patru ore (in doua reprize, la inceputul si incheierea zilei) pregatirii informatiilor si verificarii lor suplimentare.
in noiembrie 1989, nemultumirile populare atinsesera un prag exploziv. Generalul Iulian Vlad i-a cerut lui Ceausescu, in cateva randuri, sa-l primeasca, pentru a-i prezenta personal radiografia componentelor sociale ale securitatii interne: cronicizarea penuriei alimentare, a lipsei medicamentelor, combustibililor pentru incalzire, mai ales a spitalelor si scolilor, paraginirea satelor, esecul sistematizarilor rurale, criza energetica perpetua, receptionarea in masa a posturilor de televiziune din tarile vecine, vehementa presiunilor externe, misiunile itinerante de racolare ale organizatiilor civice de front din tarile vecine, convergenta revendicarilor revizioniste din partea tuturor vecinilor, semnalele tot mai proaste privind gesturile si atitudinile Moscovei fata de Romania, convingerea mediilor politico-diplomatice ca ordinea internationala este in pragul unei reasezari fundamentale, care nu va ocoli Romania.

Pregatit, de fiecare data, pentru o expunere de 7-8 minute, raportul generalului Vlad a fost totdeauna prelungit de Ceausescu, spre agitatia si curiozitatea Elenei Ceausescu, la circa 4o de minute.
Pe timpul audientei, primul ministru a fost, in mai multe randuri, interpelat de Nicolae Ceausescu, primind dispozitii dupa dispozitii si invederandu-i ca: "Voi veghea personal asupra rezolvarii intocmai a problemelor...".

Mai mentionez ca a existat un raport special pe care generalul Vlad l-a inaintat lui Ceausescu inaintea intalnirii propriu zise de la Malta, cand la nivelul consilierilor si ministrilor celor doi sefi ai supraputerilor mondiale lucrurile esentiale fusesera convenite, in cel putin 2-3 etape...

Este interesanta o remarca a generalului Vlad, pe care a facut-o in calitate de martor in "Procesul celor 24-1-2" (al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR), citez: "Asta a fost soarta noastra, pana la Malta am lucrat sa deslusim Yalta..." Asta ne-a ajutat, in schimb, foarte mult sa anticipam si sa nu fim chiar surprinsi de Malta.
Intensificarea fluxului turistic inspre Romania a fost sesizata ceva mai devreme de unitatile teritoriale ale DSS din judetele Botosani si Suceava.

Controlul strainilor era, insa, in gestiunea structurilor specializate ale Ministerului de Interne, aflate in subordinea lui Tudor Postelnicu.
Statistic, rezulta un "du-te-vino" permanent pe teritoriul Romaniei a unui minim de 30.000 si a unui maxim de 67.530 de persoane (in luna decembrie 1989 si numai din URSS).
in decembrie 1988 intrasera in Romania 30.879 de persoane din URSS)

A avut loc o stranie intensificare a turismului fara... obiective turistice! Unitatile teritoriale ale DSS din judetele: Arad, Braila, Brasov, Caras-Severin, Covasna, Cluj, Timis s.a. au raportat afluxuri masive si suspecte de "coloane turistice auto", preponderent cu persoane din URSS, Ungaria si Iugoslavia.

La jumatatea lunii decembrie, "turistii sovietici" afluiau masiv in Romania din toate celelalte tari limitrofe. Nota comuna si, in acelasi timp, ostentativa a coloanelor de turisti era ca toti se deplasau cu autoturime "Lada" nou-noute, parca atunci scoase din fabrica pentru rodaj...

Serviciul de contraspionaj de la Timisoara a sesizat ca in zilele premergatoare datei de 16 decembrie 1989 dinspre Iugoslavia au intrat numeroase coloane de cate 20-30 de autoturisme... cu rusi si unguri, ajungandu-se la cifre de ordinul sutelor, apoi al miilor. Cei in cauza nu au solicitat cazare hoteliera, preferand sa se raspandeasca in orase si sa stea in masini.
Acesti numerosi "turisti speciali" realizau un fel de "ocupatie" pe trasee si in orase dintre cele amintite anterior. si unde s-au constatat provocari diversioniste.

Practic, nu se mai putea face nimic. Ori se inchideau granitele, ori erau retinuti si se isca un conflict politico-statal. Cu vreo 70.000 de slujnice si guvernante - amante, viticultori, gradinari, morari si comercianti ocupase si Stieber, spionul Kaiserului, Franta, pana la ocupatia militara efectiva din 1871.

In noaptea de 16-17 decembrie, o asemenea coloana s-a deplasat cu scopul de a intra in Timisoara. A fost interceptata si determinata sa ocoleasca orasul, dar o parte din masini a scapat, reusind sa intre...
Aurel Rogojan

(Va urma)