PROF. GHEORGHE ZBUCHEA
profesor universitar doctor la Facultatea de
Istorie, din cadrul Universităţii Bucureşti,
Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii
„Spiru Haret”, Bucureşti,
Facultatea de Arhivistică, din cadrul Academiei
de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti
Puţini au reuşit să citească ce a scris, mai
ales în ultima perioadă a vieţii, prof.dr. Gheorghe Zbuchea. Avea în plan
proiecte ample, dar timpul nu-i permitea să se ocupe nici măcar de cele mai
importante dintre acestea. Proiectele lui pot fi comparate cu „rădăcinile unui pom care se dezvoltă în sol
după o configuraţie şi geometrie de multe ori asemănătoare cu cea a coroanei”.
A fost omul care a lucrat mult, mult prea mult
şi aştepta de la colaboratorii săi să acelaşi lucru, dar în cele mai multe
dintre cazuri, aşteptările lui au fost înşelate.
Pe timpul spitalizării a lucrat la prefaţa
unei cărţi. Îşi dorea să citească, să se reîntoarcă la scris, nimic nu-l
înspăimânta mai mult decât pierderea acestor două elemente esenţiale al
propriilor trăiri.
A fost un exemplu de profesionalism, modestie,
colegialitate şi putere de munca, un istoric de înaltă ţinută morală şi
profesională.
Familia a considerat ca locul pentru veşnica
odihnă a prof.dr. Gheorghe Zbuchea să fie un loc istoric, un loc atractiv,
vizitat, un loc plin de viaţă şi activitate, dar totuşi în care liniştea să se
aştearnă în sufletul său şi acesta a fost identificat: Mânăstirea Căldăruşani.
Mânăstirea Căldăruşani se afla la 40 km nord - est de Bucureşti, pe o peninsula
înconjurată de lacul cu acelaşi nume, pe locul unde odinioară se aflau codrii
Vlăsiei. Mânăstirea Căldăruşani este ctitorie a domnitorului Matei Basarab,
ridicată în anii 1638-1639.
Personal consider
că aici prof.dr. Gheorghe Zbuchea este înconjurat de tot ce a iubit în viaţă:
Muzeul mânăstirii
adăposteşte obiecte deosebit de valoroase:
- icoane şi
tablouri pictate de Evghenie Lazar, Nicolae Grigorescu, etc.
- argintărie,
vase sfinte, veşminte arhiereşti, broderii de aur şi argint de un ales simţ
artistic şi de o mare fineţe.
Toate acestea se
regăsesc împreună cu valoroasa bibliotecă ce adăposteşte mii de manuscrise şi
cărţi bisericeşti în latină, greacă, franceză, italiană şi română, datând din
secolul al XVII-lea şi până astăzi.
Tot aici,
prof.dr. Gheorghe Zbuchea se află între zidurile verzi ale Codrilor Vlăsiei şi
este înconjurat de calmul unui lac umbrit de pădurea seculară, departe de
zgomotul şi forfota Bucureştilor.
Şi tot aici, nu
se poate considera în nici un moment singur, mânăstirea cu cei peste 40 de
călugări înconjurându-l ca o oază de linişte şi pace.
Trapeza
mânăstirii este o
adevărată sală a icoanelor şi a fost locul unde familia, colegii, prietenii,
studenţii au venit să comemoreze 40 de zile de la despărţirea de cel care a
fost soţul, tatăl, colegul, prietenul, dascălul Gheorghe Zbuchea, care mai mult
ca sigur s-a înălţat la dreapta tatălui.
S-a născut în oraşul Sebeş, Judeţul Alba, la 3
octombrie 1940, locuind practic în Bucureşti din anul 1957, când a devenit
student.
PREGĂTIREA ŞCOLARĂ ŞI DE SPECIALITATE








Profesorul Gheorghe Zbuchea s-a stins din viata azi, 29 decembrie 2008, in jurul pranzului. Profesor in cadrul catedrei de istorie universala a Facultatii de Istorie, Universitatea Bucuresti, Gheorghe Zbuchea a fost cel mai de seama cercetator roman al istoriei romanilor sud-dunareni. Printre contributiile sale se numara mai multe volume asupra istoriei tarilor balcanice, dar si o seama de editii de documente si sinteze asupra comunitatilor romanesti din Peninsula Balcanica. Profesorul Zbuchea a coordonat in ultimii ani mai multe teze de doctorat ale unor romani din Serbia cu privire la istoria romanilor din dreapta Dunarii. Studentii si apropiatii isi vor putea lua ramas bun de la profesorul Zbuchea pe 30 decembrie la capela cimitirului Sfanta Vineri, iar inmormantarea va avea loc pe 31 decembrie la Manastirea Caldarusani.





