IN MEMORIAM PROFESORUL Gheorghe Zbuchea: "In cautarea adevarului pierdut"

PROF. GHEORGHE ZBUCHEA

profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii Bucureşti,

Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, Bucureşti,

Facultatea de Arhivistică, din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti

                   

La 29 decembrie 2008 a încetat din viaţă, după o lungă suferinţă, profesorul universitar doctor Gheorghe Zbuchea, care s-a alăturat şirului istoricilor de valoare, care, în ultimii ani, ne-au părăsit mult prea devreme.

Puţini au reuşit să citească ce a scris, mai ales în ultima perioadă a vieţii, prof.dr. Gheorghe Zbuchea. Avea în plan proiecte ample, dar timpul nu-i permitea să se ocupe nici măcar de cele mai importante dintre acestea. Proiectele lui pot fi comparate cu „rădăcinile unui pom care se dezvoltă în sol după o configuraţie şi geometrie de multe ori asemănătoare cu cea a coroanei”.

A fost omul care a lucrat mult, mult prea mult şi aştepta de la colaboratorii săi să acelaşi lucru, dar în cele mai multe dintre cazuri, aşteptările lui au fost înşelate.

Pe timpul spitalizării a lucrat la prefaţa unei cărţi. Îşi dorea să citească, să se reîntoarcă la scris, nimic nu-l înspăimânta mai mult decât pierderea acestor două elemente esenţiale al propriilor trăiri.

A fost un exemplu de profesionalism, modestie, colegialitate şi putere de munca, un istoric de înaltă ţinută morală şi profesională.

Familia a considerat ca locul pentru veşnica odihnă a prof.dr. Gheorghe Zbuchea să fie un loc istoric, un loc atractiv, vizitat, un loc plin de viaţă şi activitate, dar totuşi în care liniştea să se aştearnă în sufletul său şi acesta a fost identificat: Mânăstirea Căldăruşani.

         Mânăstirea Căldăruşani se afla la 40 km nord - est de Bucureşti, pe o peninsula înconjurată de lacul cu acelaşi nume, pe locul unde odinioară se aflau codrii Vlăsiei. Mânăstirea Căldăruşani este ctitorie a domnitorului Matei Basarab, ridicată în anii 1638-1639.

Personal consider că aici prof.dr. Gheorghe Zbuchea este înconjurat de tot ce a iubit în viaţă:

Muzeul mânăstirii adăposteşte obiecte deosebit de valoroase:

- icoane şi tablouri pictate de Evghenie Lazar, Nicolae Grigorescu, etc.

- argintărie, vase sfinte, veşminte arhiereşti, broderii de aur şi argint de un ales simţ artistic şi de o mare fineţe.

Toate acestea se regăsesc împreună cu valoroasa bibliotecă ce adăposteşte mii de manuscrise şi cărţi bisericeşti în latină, greacă, franceză, italiană şi română, datând din secolul al XVII-lea şi până astăzi.

Tot aici, prof.dr. Gheorghe Zbuchea se află între zidurile verzi ale Codrilor Vlăsiei şi este înconjurat de calmul unui lac umbrit de pădurea seculară, departe de zgomotul şi forfota Bucureştilor.

Şi tot aici, nu se poate considera în nici un moment singur, mânăstirea cu cei peste 40 de călugări înconjurându-l ca o oază de linişte şi pace.

Trapeza mânăstirii este o adevărată sală a icoanelor şi a fost locul unde familia, colegii, prietenii, studenţii au venit să comemoreze 40 de zile de la despărţirea de cel care a fost soţul, tatăl, colegul, prietenul, dascălul Gheorghe Zbuchea, care mai mult ca sigur s-a înălţat la dreapta tatălui.

S-a născut în oraşul Sebeş, Judeţul Alba, la 3 octombrie 1940, locuind practic în Bucureşti din anul 1957, când a devenit student.

PREGĂTIREA ŞCOLARĂ ŞI DE SPECIALITATE

- între anii 1947-1957 a urmat, în oraşul natal, cursurile şcolii generale nr.1 şi a liceului mixt;

- în anul 1957 a devenit, prin concurs, student al Facultăţii de Istorie, pe care a absolvit-o în anul 1962 ca şef de promoţie. În perioada studenţiei a început pregătirea de specialitate în Istorie Universală Medievală pe lângă profesorii A. Oţetea, M. Berza, E. Condurachi, R. Manolescu şi E. Stănescu, cu care a colaborat cu real folos şi după terminarea facultăţii până când cei mai mulţi dintre ei au trecut în lumea umbrelor;

- în calitate de preparator la specialitatea Istorie Universală Medievală a fost trimis, în primăvara anului 1964, timp de trei semestre la specializare în cadrul facultăţii de profil a Universităţii din Belgrad, unde a urmat o dublă specializare: în istoria Bizanţului şi în cea a popoarelor din sud-estul Europei, cu accent special asupra istoriei iugoslavilor din vremurile medievale până în secolul nostru. A avut ocazia să se afle în apropierea unor remarcabili profesori şi savanţi precum G. Ostrogorsky, V. Ciubrilovici, S. Circovici şi alţii, de la care a învăţat multe. Tot de atunci datează şi primele sale preocupări de istorie a romanităţii balcanice respectiv a istoriei ramurii sudice a românismului;

- între anii 1965-1977 precum şi după 1995, până la data trecerii în nefiinţă, a avut ocazia unor stagii de documentare, în general destul de scurte, prilejuite şi de participarea la unele reuniuni ştiinţifice în Germania, Franţa, Bulgaria, Albania, Grecia, Iugoslavia, Italia, SUA, Macedonia, Croaţia, Ungaria, Moldova şi Ucraina;

- în anul 1995, cu întârziere, pe baza valorificării a peste 20 de fonduri arhivistice, a susţinut o teză de doctorat pe un subiect în egală măsură de istorie a sud-estului european şi a românismului: „România şi lumea sud-est europeană în ajunul primului război mondial” pe baza căreia a obţinut titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe istorice.

ACTIVITATE PROFESIONALĂ ŞI DIDACTICĂ

- practic, în viaţa sa, în cele aproape cinci decenii (1962-2008) scurse de la terminarea facultăţii, activitatea profesională se confundă cu cea de dascăl;

- pe baza repartiţiei guvernamentale de la terminarea facultăţii, între anii 1962-1965 a avut calitatea de preparator (practic de asistent) la catedra de Istorie Universală Medie, Modernă şi Contemporană a Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti;

- în anul 1965 a devenit asistent titular pentru ca 8 ani mai târziu, în anul 1973, să devină lector cu delegaţie, titular al Cursului general de Istorie a Bizanţului, predând cursuri şi seminarii speciale de Istorie sud-est europeană. La 1 septembrie 1977, în contextul reducerilor masive a cadrelor didactice din învăţământul superior, în împrejurări complexe ce nu-şi au rostul de a fi evocate aici, a fost transferat din învăţământul superior, funcţionând până în anul 1990 în învăţământul liceal;

- în paralel, începând din 1980 a funcţionat în calitate de cadru didactic asociat, de regulă cu normă completă, având cursuri, respectiv seminarii, pe posturi de conferenţiar sau lector, în două cazuri chiar profesor, la Politehnica din Bucureşti, la facultăţile cu profil de electronică, metalurgie, mecanică şi transporturi, la specialitatea “Probleme fundamentale ale istoriei României”;

- la începutul anului 1990, noua conducere a facultăţii de istorie a apelat la dumnealui pentru cursuri şi seminarii de Istorie sud-est europeană, reluându-şi astfel activitatea într-un loc pe care îl considera din toate punctele de vedere ca fiind „la mine acasă”. La început a fost cadru didactic asociat, la plata cu ora apoi a devenit suplinitor prin detaşare în 1993 şi în sfârşit  titular prin concurs. În următorii ani, tot prin concurs a parcurs succesiv treptele de lector, conferenţiar şi profesor;

-  o dată cu anul universitar 1991-1992, a început activitatea didactică şi în învăţământul universitar particular la Universitatea Ecologică şi la Universitatea “Dimitrie Cantemir”, cu care pe parcurs a încheiat colaborarea. Tot în acel an a început colaborarea cu Facultatea de Istorie-Geografie (actualmente Facultatea de Istorie) a Universităţii Spiru Haret, unde până la deces a fost titularul a trei cursuri generale şi a două cursuri speciale. Între anii 1998-2000 a fost secretarul ştiinţific al Consiliului profesoral al Facultăţii de Istorie a Universităţii Spiru Haret, îndeplinind totodată practic şi funcţia de prodecan (neprevăzută expres în statutul de funcţionare);

- începând cu anul universitar 1997-1998 a funcţionat şi în calitate de cadru didactic asociat la catedra UNESCO de Studii sud-est europene, afiliată  la Universitatea de Arte, Bucureşti, condusă de acad. R. Theodorescu, unde preda cursuri privind în special secolul XX. A avut ore de curs pe probleme de Istorie europeană şi românească la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi la Fundaţia E. Hurmuzaki pentru românii de pretutindeni  a Ministerului Educaţiei şi Cercetării;

- la Facultatea de Arhivistică din Cadrul Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” a predat un curs general.

În ultimii ani, în învăţământul de stat a lucrat studii aprofundate, mai ales cu grupele de masterat.

A îndrumat şi a condus teze de licenţă şi de masterat ale studenţilor, fiind şi membru în comisiile respective pentru susţinerea lor. A făcut parte din comisii pentru examenele de doctorat, ca şi din comisiile oficiale de referenţi în vederea susţinerii tezelor de doctorat precum şi din diverse comisii de concursuri pentru ocuparea unor posturi didactice.

A parcurs, prin concurs, toate treptele carierei universitare, de la preparator la profesor universitar.

TITLURI.  ACTIVITATE POLITICĂ

A fost doctor în istorie, membru fondator al Societăţii Române de Studii Bizantine, membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, membru fondator al Asociaţiei de balcanistică şi slavistică, preşedinte şi mai apoi vicepreşedinte al Societăţii de Cultură Macedo-Română şi al cenaclului „George Murnu” adiacent acesteia, a făcut parte din conducerea Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni şi a Comisiei executive pentru congresele spiritualităţii româneşti. A fost membru al Comisiei Internaţionale a Uniunii ligilor comunităţilor aromâneşti.

A fost membru în colegiile de redacţie ale publicaţiilor:

- Analele Universităţii Spiru Haret. Seria Istorie;

- Dimândarea;

- Deşteptarea. Revista aromânilor;

- Bana armânească.

A primit diverse diplome de merit şi alte distincţii pentru activitate cultural-ştiinţifică şi profesională. În anul 1999, a primit premiul „George Murnu” „pentru întreaga activitate depusă pentru o mai bună cunoaştere a istoriei românilor”. Totodată, în anul 1999 a primit din partea Academiei Române premiul „Nicolae Iorga”.

Între anii 1964-1989 a fost membru P.C.R.; nu a avut funcţii în organizaţiile partidului.

După 1990, nu a participat la activitatea vreunei organizaţii politice.

ACTIVITATEA  ŞTIINŢIFICĂ

Activitatea ştiinţifică s-a desfăşurat după terminarea facultăţii, în îmbinare cu obligaţiile care au decurs din calitatea de cadru didactic. O premisă, ca de altfel şi o condiţie pe care a considerat-o absolut obligatorie, a fost studierea şi însuşirea atât a limbilor clasice cât şi a celor moderne de circulaţie precum şi a unor limbi vorbite actualmente în spaţiul sud-est European, pentru a avea acces direct la izvoare şi literatura de specialitate (în proporţii diferite cunoştea 10 limbi străine).

Investigarea trecutului istoric a început-o cu domeniul Bizanţului din care a ales şi primul subiect al doctoratului. Cunoscutele dificultăţi de informare într-un domeniu cu totul special al Istoriei Universale ca şi alte cauze au făcut ca ulterior să se axeze mai ales pe probleme de Istoria românismului nord-danubian, balcanic sau din diasporă şi de istorie sud-est europeană mai apropiată zilelor noastre, respectiv vremurile moderne şi contemporane.

          A abordat nu numai valorificarea unor surse inedite sau puţin cunoscute, dar şi necesara încadrare organică a istoriei naţionale în Istoria Europeană şi Universală. Astfel de preocupări s-au materializat, între altele, în tematica cursurilor şi seminariilor de tot felul ţinute în activitatea ştiinţifică desfăşurată.

            Aşa cum se poate lesne constata şi din materialul „Profesorul Gheorghe ZBUCHEA (3 octombrie 1940 - 29 decembrie 2008). Biobibliografie” prezentat  de dl. conf.univ.dr. Lascu Stoica, în acest volum, întreaga activitate a prof.dr. Gh. Zbuchea  nu este deloc de neglijat. A alcătuit studii, unele în curs de apariţie pe probleme de istorie naţională şi europeană, inclusiv publicaţii şi chiar ediţii de documente.

Parţial, munca de cercetare ştiinţifică a fost valorificată în cadrul cursurilor generale de istorie naţională şi universală pe care le preda precum şi în cadrul unor cursuri şi seminarii speciale sau cursuri opţionale predate de-a lungul anilor precum:

- Bizanţul şi lumea slavă în sec.XIII-XIV;

- Veneţia în evul mediu;

- Istoriografia bizantină în sec.IV-XV;

- Lumea sud-est europeană în sec.XIV;

- Românii de la sud de Dunăre în evul mediu, în epoca modernă

   şi contemporană;

- Aromânii în sec.XX;

- Problema orientală în anii 1683-1923;

- Expansiunea Rusiei în sud-estul European în epocă modernă

   (cu privire specială asupra cazului românesc);

- Idei naţionale şi naţionalisme în lumea sud-est europeană în

   sec.XIX-XX;

- Relaţiile internaţionale în anii 1900-1920;

- Formarea statelor naţionale în sud-estul Europei;

- Monarhiile din sud-estul Europei în sec.XIX-XX;

- Formarea şi destrămarea Iugoslaviei;

- Românii balcanici în sec.XX;

- Extremismele în Sud-estul Europei în sec.XX;

- Ideologii naţionale şi întregiri statale în Sud-estul

   Europei (secolele XIX-XX);

- Istoria diasporei româneşti, etc.

Intenţiona ca în perioada următoare să valorifice şi alte teme pentru care a strâns materiale, în ultima vreme alcătuind singur sau în colaborare o serie de cărţi cuprinzând atât analiză istorică cât şi documente pe teme precum:

- Cadrilaterul (Dobrogea de Sud);

- România şi statul independent Croaţia (1941-1944);

- România şi Slovacia  între anii 1939-1944 (ultimele două în

   colaborare cu dl.prof. D. Preda, directorul „Direcţiei pentru

   originarii din România”), etc.

Profesorul Gheorghe Zbuchea a fost unul dintre puţinii care au luat o poziţie publică faţă de încercările de impunere a unei false teorii care susţine o identitate separată a aromânilor faţă de români.

         A militat statornic, prin lucrări ştiinţifice, publicistică şi intervenţii în întruniri internaţionale, pentru afirmarea identităţii româneşti a aromânilor, dar şi pentru menţinerea particularităţilor lor specifice.

În cursul activităţii sale a întocmit şi o serie de comunicări şi referate ştiinţifice. A participat la peste 200 de reuniuni ştiinţifice în ţară şi în străinătate: Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Albania, Italia, Germania şi S.U.A.. Amintesc în acest context doar participarea sa la Congresele Aromânilor din Bridgeport (S.U.A.) şi Freiburg (Germania), unde a făcut parte şi din Comitetul de organizare, fiind şi moderator. Pentru o imagine mai clară a personalităţii prof.dr. Gh. Zbuchea, menţionez faptul că în anul 1999 a participat la 8 congrese şi simpozioane cu caracter internaţional, desfăşurate în ţară, precum şi în străinătate (Germania, Iugoslavia şi Italia). În anul 2000 a participat la alte 6 congrese şi simpozioane, inclusiv în S.U.A. şi Ungaria, iar în anul 2001 la alte 8 inclusiv în Moldova, Ucraina şi Macedonia.

Din 1998, a fost expert pe probleme de istorie la Radio România Internaţional unde ţinea săptămânal prelegeri pe probleme de istorie a românilor acasă şi în lume, participa la mese rotunde şi alte forme de activitate.

Probabil că valorificarea în plan ştiinţific a cunoştinţelor sale dobândite în biblioteci şi arhive nu a fost întotdeauna susţinută, urmărită cu perseverenţă, situându-se astfel câteodată, pe un plan adiacent activităţii sale profesional-didactice. Cu experienţa şi gândirea pe care o avea, spera ca anii viitori să-i aducă roade mult mai mari şi în acest domeniu deopotrivă legat de mintea şi sufletul său.

Pentru toţi cei care i-au fost discipoli sau colegi şi prieteni, dispariţia profesorului Gheorghe Zbuchea rămâne în continuare o mare pierdere. Am pierdut un dascăl, un mare specialist, dar şi un om de o tărie morală, care a trecut peste toate greutăţile vieţii, chiar şi peste boală, cu un umor fin şi cu o ironie greu de egalat. Pentru toate aceste motive, Gheorghe Zbuchea va rămâne veşnic viu în amintirea tuturor celor care   l-au cunoscut.

Dorim să mulţumim în mod special celor care au participat la apariţia acestui volum, precum şi celor care nu au binevoit să participe la apariţia lui, numai cu promisiuni şi „vorbe în vânt”, cărora ne simţim adânc îndatoraţi pentru simplu fapt că ne-au îndemnat şi încurajat să ducem mai departe munca celui care a fost prof.univ.dr. Gheorghe Zbuchea, mai exact studiul şi cercetarea spre domeniul „Istoriei Românismului Balcanic”.

„Să-l pomenim, aşa cum reuşim fiecare: cu o rugăciune, o lumină aprinsă, depănând amintirile despre el, citindu-i sau recitindu-i cărţile, corespondenţa, sfaturile înţelepte şi urmându-i cuvintele ziditoare de Fapte Bune”.

Dumnezeu să-l odihnească!

A MAI DISPĂRUT UN MARE ROMÂN!