Thursday, November 12, 2009

EDITORIALELE CURENTUL. Tia Serbanescu despre Coalitia GRUVCO si Corneliu Vlad despre satanistii ONG-urilor "liber cugetatoare"

Vesti
Scris de
Tia Serbanescu
Încercând să dreagă ce-a stricat omorând două guverne şi să îngraşe porcul după tăiere, dl Geoană şi-a mobilizat rapid cooperativa Grivco la modificarea legii de organizare a guvernului pentru a reabilita post-mortem cabinetul Boc II cu dreptul de a prezenta Bugetul şi legea răspunderii fiscale în Parlament. Dar nu şi legea pensiilor unitare fără de care Bugetul rămâne mai sărac: dacă tot e criză, de ce să sufere şi pensionarii de lux? Nu suferă destui? De ce să înmulţim categoriile suferinde? Modificată ad-hoc de majoritatea omonimă, legea trebuie promulgată de preşedintele Băsescu - pentru ca Parlamentul să intre în Cartea Recordurilor votând Bugetul în două săptămâni. „Un mic pas pentru guvern, un mare pas pentru parlament“ ne-a transmis dl Puiu Haşotti de pe lună. Mai terestru, dl Băsescu nu s-a declarat la fel de grăbit cu promulgarea: „nu vreau să le fac jocul“. Când un preşedinte jucător refuză să joace e semn rău. În fond, acum nu e vorba de jocul lor (care s-au jucat cu focul peste măsură) ci de situaţia ţării. Dacă există şansa de a vota Bugetul şi de a prinde ultimul vagon pentru a ajunge la banii FMI, de ce s-o refuzi? Abia dacă refuză sau amână promulgarea dl Băsescu „le face jocul“ celor din Grivco preluând asupra sa culpabilităţile lor. Iar ţara are nevoie de Buget chiar dacă preşedintele o consideră atotputernică: „nici măcar o criză nu ne poate înfrânge“ deci „nu ne mai poate înfrânge nimic“. Oho, aşa de viteji şi invincibili suntem? Bine c-am aflat! Altfel ne înfrângea şi ne omora sila - văzând cum personaje tot mai dubioase se bucură, cu fiecare mizerie pe care o fac, de şi mai mare trecere şi „respect“ pe micile ecrane ale colectivei Grivco unde dl Iliescu a devenit dascălul marxism-capitalismului şi clasicul în viaţă al violenţelor cu faţă umană. Prin comparaţie, criza economică pare, într-adevăr, un fenomen trecător. Dovadă că şi dl Băsescu ne-a dat sâmbătă „vestea bună“ că „am putea ieşi din recesiune în trimestrul al doilea din 2010“ iar marţi că am putea ieşi chiar „în primul trimestru“. C-aşa trece criza la fraţi: de sâmbătă până marţi. Te pomeneşti că până la alegeri aflăm c-am şi ieşit din recesiune. Adevărul este că de recesiune mai scapi dar din ghearele Grivco, nu prea. Dar cum dl Geoană care s-a întâlnit în secret la Moscova cu un consilier al lui Medvedev a fost introdus la acesta de oligarhul energetic Boris Golovin, fost ofiţer GRU, n-ar trebui ca grupul Grivco să-şi spună direct GRUVCO?
Veşti
Curentul - vineri, 13 noiembrie 2009

Lumea-i cum este
Să ucidem semnul plus!

Scris de Corneliu Vlad

Curtea Europeană a drepturilor omului de la Strasbourg a pedepsit o ţară europeană pentru că îşi permite (de vreo două mii de ani) să ţină în locuri publice, adică mai la vedere, cel mai vechi simbol al identităţii sale: crucea. O cetăţeană italiană, doamna de origine finlandeză, mamă a doi şcolari, nu s-a lăsat, prin procese, pånă cånd statul care a primit-o sub soarele ospitalier al Mediteranei n-a fost umilit cu o amendă de cåteva mii de euro şi certat că în sălile de clasă ale şcolilor publice se află - auzi blasfemie! - crucifixuri. Degeaba a explicat justiţia italiană că prin alungarea crucii nu se reprimă doar simbolul crestinătăţii, ci „un simbol al istoriei şi culturii italiene, iar, în consecinţă, al identităţii italiene“. Îndărătnică, instanţa de la Strasbourg a decis că expunerea crucifixului în şcoli „restrånge dreptul părinţilor de a-şi educa propriii copii potrivit convingerilor lor, precum şi dreptul copiilor şcolarizaţi de a crede sau a nu crede“.
În temeiul unei asemenea argumentaţii, ar trebui scoase din toate muzeele (publice, desigur) toate pånzele celebre cu Răstignirea, de la cele ale vechilor maeştri anonimi pånă la Salvador Dali şi mai încoace, dar şi semnul plus (o cruce, nu?) din matematică, pentru că şi ea se învaţă prin şcoli. Drapelul Elveţiei, cel al Crucii Roşii ar trebui şi ele „curăţate“ de cruce, ar trebui schimbate şi drapelele naţionale ale altor zeci de state pe care este înfăţişată, la fel de inoportun şi de dăunător, crucea. Iar minorităţi naţionale sau religioase, ori ONG-uri liber cugetătoare ar urma să ceară suprimarea semilunii de pe drapele şi din locuri publice, steaua lui David ar trebui smulsă de pe steagul Israelului, soarele de pe drapelul Japoniei etc.
Deloc onorabilii judecători şi penibila lor instituţie de la Strasbourg nu fac parte din organigrama angrenajului tehnocrato-birocratic al UE, ci ţin de Consiliul Europei, care, zice-se ar fi altceva. De fapt, tot de Europa Unită e vorba şi, cum spunea cineva, această decizie va fi judecată „tot ca o aberaţie decisă, de undeva de la distanţă, de Europa.
Normal că italienii resping, într-o majoritate impresionantă, decizia de la Strasbourg, care a construit, în jurul crucii, o viguroasă unitate naţională (inclusiv la nivelul partidelor politice, cu excepţia, desigur, a comuniştilor). Verdictul de la Strasbourg a produs „un mic miracol“, remarcă un editorialist italian, adică, mai pe romåneşte, o minune, în înţelesul dintåi al cuvåntului.
Dar dacă în supermarketurile americane nu mai e cuviincios să faci publicitate pentru Crăciun, ci pentru sărbătorile de iarnă (ca în timpul imperiului lui Stalin), iar Iisus Cristos este, prin cărţi de mare tiraj şi filme de succes, fie homosexual, fie ibovnic păcătos, şi Maria Magdalena o prostituată care nu-şi va ispăşi vreodată păcatele, n-ar fi mai corect politic să ne închinăm la dovlecii şi monştrii de Halloween? Căci Satana n-are religie, n-are, de fapt, niciun Dumnezeu.
Să ucidem semnul plus!
Curentul - vineri, 13 noiembrie 2009

No comments: