Thursday, November 12, 2009

SANTAJUL CHIRIEAC-ROSCA, EPISODUL 2, la emisiunea NASUL de la postul B1 TV. Invitati: Roncea si Ungureanu. TRANSCRIPT

NASUL ARUNCA BOMBA DE LA SNAGOV

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct şi pot să vă spun că am primit deja confirmarea şi pentru alte două întâlniri cu ceilalţi doi principali candidaţi pentru a intra în turul doi, e vorba de Crin Antonescu, şi aşteptăm şi confirmarea de la Mircea Geoană, doar a datei exacte. Sorin Oprescu, îmi spun colegii, a confirmat şi el. Deci avem săptămâna viitoare o săptămână de foc, cu toţi candidaţii, să zicem, importanţi, cu şanse pentru a intra în turul doi. Mâine, aţi văzut, e Traian Băsescu, sper să nu mai apară încă vreun episod din acest serial al stenogramelor, pentru că nu aş comenta cu preşedintele ţării acest serial. Eu zic să rămânem tot în zona pe care am deschis-o aseară, dar iată că apare un episod doi, care însă s-a petrecut înainte de ce aţi auzit aseară. Corect, domnule Victor Roncea?

Victor Roncea: Înainte şi după momentul şantajului.

Radu Moraru: Foarte interesant. Domnul Traian Radu Ungureanu este la „Naşul”, europarlamentar, fost ziarist cu state vechi, şi BBC, şi „Gazeta Sporturilor”, dar şi alte publicaţii din România, un om care mai avea un pic ieri şi era să fie linşat pentru că omul a exprimat nişte păreri, aţi adus vorba. Ce s-a întâmplat ieri, că nu am văzut.

Traian Radu Ungureanu: Da, bun găsit, mă bucur să ne găsim aici, la „Naşul”. Situaţia de ieri a fost simplă, la Realitatea TV, la „Ora de foc”, emisiunea moderată de Adrian Ursu şi Oana Stancu, care pornise la vale cu tot felul de subiecte, cu orice altceva în afară de acest subiect. Mai mult, toată ziua şi emisiunea avea loc la sfârşitul zilei, marea uzină de ştiri şi informaţii Realitatea TV nu găsise acest subiect, el nu a existat. Prezenţa acestui subiect la Realitatea TV, zero. Prezenţa acestui subiect la Antena 1, 2, 3 şi aşa mai departe, zero. De altfel, şi la TVR, zero. Fiind acolo, am întrebat: de ce nu aţi difuzat ştirea asta, o ştire extrem de gravă, care trebuie cântărită, sigur, cercetată. De ce nu aţi făcut măcar gestul elementar de a da telefon lui Bogdan Chirieac şi lui Sorin Roşca Stănescu, să aflaţi ce cred despre povestea asta? Măcar atât. De ce aţi ascuns această ştire? Am încercat să aflu lucrul ăsta vreme de aproape o jumătate de oră, iar cei doi moderatori au refuzat categoric să intre în discuţie, aşa cum şi eu am refuzat să abandonez subiectul. Pentru că mie mi se pare că situaţia în care ne aflăm este extrem de gravă, şi ea împinge presa pe marginea prăpastiei, pur şi simplu. Avem de-a face cu trusturi de presă care instituie cenzura. Cenzura publică. Românii nu au dreptul să afle anumite lucruri, dacă ele nu convin unui trust de presă. Ori asta schimbă complet situaţia, şi înseamnă că trusturile de presă de care vorbim nu sunt trusturi de presă, sunt cu totul altceva. Aşa cum ziariştii de care vorbim, cei doi, Chirieac şi Stănescu, dacă lucrurile se confirmă, nu sunt ziarişti, ci sunt şantajişti. Să încerci să ţii publicul în afara acestei realităţi dramatice, aş zice că e o crimă morală. E foarte greu să trăieşti într-o ţară în care presa e împotriva propriului public. Asta s-a întâmplat ieri la Realitatea TV.

Radu Moraru: Bun. Într-adevăr, mă gândeam acum cum la un moment dat armata a fost pusă împotriva poporului, şi daţi-mi voie să vă spun, ca lucrător în zona asta, că televiziunile, mai mult decât presa scrisă, din păcate, sau din fericire uneori, sunt nişte tancuri mult mai periculoase decât orice tanc ar avea o armată. Iar atunci când acest tanc este îndreptat împotriva poporului, împotriva publicului, vorbim de un lucru mai periculos decât orice dictatură militară. Victor Roncea.

Victor Roncea: Este vorba de fapt de un megatrust, care încearcă să preia rolul Ministerului Adevărului din cartea „1984”, la aceasta am ajuns. Dictatura de care vorbesc tot timpul personajele de pe aceste canale, este de fapt, dictatura stăpânilor lor. Este o dictatură media, care iată, este străpunsă totuşi de ziarul „Curentul”, de acest post, de această emisiune şi mai ales, de media online. Sunt foarte mulţi ziarişti...

Radu Moraru: Şi de către opinia publică.

Victor Roncea: De către opinia publică, care reacţionează la media online şi la această nedreptate. Numai siliţi de acest tăvălug creat de cele două posturi practic, postul dumneavoastră şi ce am postat noi pe internet, pe Youtube, şi reacţia românilor...

Radu Moraru: Cei care s-au raliat au fost...

Victor Roncea: I-a silit ca astăzi să iasă totuşi cu această ştire. Evident, în stilul lor, denaturând adevărul, regizând în continuare.

Radu Moraru: Am descoperit de ce Realitatea TV nu a difuzat până astă seară nimic, şi de ce Antena 3. Am reuşit să descoperim, dar asta la finalul emisiunii, vă vom arăta cu probe adevăratele motive filmate, de ce nu s-a putut difuza.

Traian Radu Ungureanu: Voiam să adaug ceva. Între timp, în numai 24 de ore, presa de care vorbim a reuşit să se descalifice a doua oară. Prima oară încercând să ascundă ştirea asta -da? A doua oară e ce s-a întâmplat astăzi în cursul după-amiezii şi al serii, la Realitatea TV şi la Antena 3, unde a apărut toată ştirea, toată situaţia a început să fie întoarsă.

Radu Moraru: Răstălmăcită.

Traian Radu Ungureanu: Şi uite aşa am ajuns că publicului, căruia i s-a ascuns la început ştirea, acum i se livrează următoarea imagine. O situaţie în care da, există documente, există înregistrarea, dar ea ne arată ce? Ea ne arată doi ziarişti curajoşi, care nu fac altceva decât să îşi practice profesia cu vigoare, şi care încearcă să dovedească patru miniştri corupţi. Prin urmare, avem de-a face cu...

Radu Moraru: Pe care să îi strângă de testicule, ăsta este visul lor.

Traian Radu Ungureanu: Prin urmare, cei doi şantajişti devin eroi şi ziarişti exemplari, iar cei care sunt pe punctul de a fi şantajaţi, devin vinovaţi. Asta e ce au făcut televiziunile în această după-amiază şi în această seară.

Victor Roncea: Aceasta ne-a determinat pe noi, la „Curentul”, să schimbăm ziarul de astăzi, pentru că aveam pregătite nişte dezvăluiri fulminante despre campania lui Geoană şi acuzaţiile că Geoană ar fura bani din această campanie. Am amânat subiectul pentru mâine, tocmai pentru a demonstra minciuna răspândită pe aceste două posturi astăzi. Documentul pe care îl prezentăm astăzi este şi pe site-uri şi invit toţi bloggeri să îl preia şi să îl difuzeze mai departe, şi pe care ştiu că îl veţi da şi dumneavoastră.

Radu Moraru: Îl dăm acum, şi l-am şi subtitrat. Ne-a luat vreo câteva ore, dar am reuşit.

Victor Roncea: Demonstrează fără tăgadă că Bogdan Chirieac, superdeontologul de la TVR, este părtaş la acest şantaj, şi a ştiut de la bun început.

Radu Moraru: Deci tu spui că sunt probe aici, că aseară rezulta doar, cum spunea Bogdan Chirieac, dom'ne, m-am nimerit din întâmplare acolo, doar am intermediat...

Victor Roncea: O altă minciună pe care a vehiculat-o... a fost că el habar nu a avut despre conţinutul conversaţiei dintre cei doi. Ei bine, noi demonstrăm că în momentul în care cei doi s-au întâlnit, înainte de întâlnirea cu Sorin Roşca Stănescu, domnul Bogdan Chirieac i-a pus în vedere ce şantaj va urma, şi care este schimbul, care este trocul, dosarele lui Berceanu şi Videanu contra documentelor compromiţătoare, olografe, pe care le deţine Sorin Roşca Stănescu la adresa şefului ANI, obţinute, şi asta e interesant, cum au fost obţinute aceste documente. Prin intermediul unei secretare, introduse, din câte am înţeles, în anturajul intim al domnului Macovei, chiar de către aceste personaje.

Radu Moraru: Ce înseamnă intim? Avem probe că au fost intimi?

Victor Roncea: Este vorba despre povestea din „Cancan” speculată de asemenea...

Radu Moraru: Aia a fost pe bune, sau a fost o poveste?

Victor Roncea: În tot cazul, această secretară care a lucrat la ANI, după care a fost dată afară, este cea care a dus documentele la Sorin Roşca Stănescu.

Radu Moraru: Am înţeles. Bun, e interesant, haideţi să vedem prima parte. Aceste secvenţe trebuie să le înţelegeţi, unele sunt de dinainte de ce aţi văzut aseară sau pe bloguri, iar un alt fragment va fi de după ce s-a întâmplat la un capuccino, la pădure. Mi-a plăcut ce spunea Bogdan Chirieac, dom'ne, nu mai poţi să bei un capuccino cu băieţii în ţara asta. Imaginile sunt... am înţeles că nu aţi avut timp să le prelucraţi la bip-uri, nu? Asta e. Ne asumăm, zic eu bip, îmi spuneţi când trebuie să zic „bip” –da?

Victor Roncea: Dar este limbajul deontologilor de serviciu din presa română.

Radu Moraru: Urmează un limbaj gazetăresc, pentru că... ce ne dăm după cireş, în timpul liber nu vorbim întotdeauna academic.

Victor Roncea: Absolut.

Radu Moraru: Copiii e bine să fie îndepărtaţi puţin de ecrane, şi gata, daţi drumul la prima parte.

Cătălin Macovei: Cum eşti, Bogdane?

Bogdan Chirieac: Am avut şi perioade mai bune...

CM: Aşa e, na... Cu balamucul de rigoare... Tu ce faci?

BC: Bani.

CM: E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune...

BC: Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?

CM: Dac-o spui tu, înseamnă că e chiar nasol.

BC: Am vorbit aseară cu el despre ce ar fi vorba şi a zis că sunt două înscrisuri.

CM: Aşa.

BC: Că pizda aceea s-a dus la el, da, deci două chestii olografe în pula mea.

CM: Da...

BC: Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu.

CM: Aha. Dar despre ce înscrisuri e vorba?

BC: Acum o să aflăm că dac-aş şti... Că el aseară...

CM: Înţeleg că-s chestii oficiale, nu-s amoroase.

BC: Habar nu am!

CM: Dacă-s amoroase n-are decât să le dea.

BC: Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi.

CM: Aa, v-aţi văzut „face to face“.

BC: Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el.

CM: De, frate, eu vreau să spună că nu mă mai uit la emisiuni, nu mai...

BC: Foarte bine faci.

CM: Îmi bag pula, m-am săturat.

BC: Foarte bine faci.

CM: Videanu şi Berceanu... Are lumea boală pe Videanu şi pe Berceanu.

BC: Aşa e...

BC: Dar ştii de ce are boală: că nu-mpart!

CM: Mănâncă singuri?

BC: Da.

CM: Nici asta nu e corect.

BC: Deci nu că fură, că de furat fură de rup.

CM: Băi, dar nu e corect.

BC: Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puţin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei. Şi au perfectă dreptate ăştia: „Băi, du-te în pula mea“. Povestea ăsta, Victoraş Ponta, în Guvern, nici la DIP-ul nu era aşa câte chestii din alea nediscutate bagă Videanu. Ştii că e şedinţă de Guvern marţea asta...

Radu Moraru: Bun. Deci asta este o secvenţă. Îmi cer scuze, dar acum să nu fim ipocriţi, cam aşa se vorbeşte în lumea asta. Asta se întâmpla în maşină, din ce se aude în fundal. Se îndreptau...

Victor Roncea: În drum spre Snagov.

Victor Roncea: În drum spre restaurantul ăla din Snagov. Vă miră ceva din povestea asta?

Traian Radu Ungureanu: Mă miră curajul, impertinenţa, aş zice, lui Bogdan Chirieac, care ieri seară spunea că s-au dus să bea un capuccino în pădure. Acum vedem că era în temă. El explică cum urmează să aibă loc trocul. Şi anume, în schimbul dosarelor, datelor lui Berceanu, Videanu şi cine mai e acolo, şeful ANI scapă de problema cu documentele care îl puneau sub acuzare. Asta este esenţa...

Radu Moraru: Dar acum întrebarea este, Victor, blufează Bogdan Chirieac când spune: Uite, Victoraş Ponta povestea că DIP-ul nu era aşa.

Victor Roncea: Astea sunt deja intimităţile lui. Mie mi se pare foarte amuzant că îl numeşte pe Victor Ponta Victoraş, e Victoraşul lui, înţeleg.

Radu Moraru: Mai departe, Videanu înţeleg că mănâncă singur, nu împart.

Victor Roncea: Deci pe el problema care îl deranja nu era că fură, dacă ar fura, să demonstreze, Videanu, ci că nu împarte. Care cu ăilalţi? Cu ăilalţi din lumea lor, înţeleg. Mi se pare fascinant cum intrăm în temă. Îl întreabă domnul Macovei: „Tu ce faci? Bani. E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune. Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?”.

Traian Radu Ungureanu: Păi presa lui Bogdan Chirieac nu face lucruri bune.

Radu Moraru: Dacă e aşa, eu mi-am pus întrebarea: dom'ne, dacă omul are dreptate, pentru că, ştii ce mi-am dat eu seama, Victor? Că în toţi ăştia 20 de ani, presa a fost şi frână, şi acceleraţie. Adică îţi dădea impresia, şi societăţii impresia că acum accelerăm, mamă, şi aveam ziarişti puternici, ziarişti adevăraţi, nu ştiu ce, după care te trezeai cu o frână, dădeai cu capul în parbriz. Adică asta e impresia mea, deşi sunt ziarist.

Traian Radu Ungureanu: Dar nu ştiu cum se face că mereu aceeaşi presă a fost frâna şi mereu aceeaşi presă... în mare, aşa au fost lucrurile.

Radu Moraru: Bună observaţie.

Victor Roncea: Presa totuşi este o oglindă şi a puterii, dacă este să ne gândim.

Traian Radu Ungureanu: Mai e ceva. Noi discutăm aici, acum ne-am trezit discutând de Videanu, de Berceanu, de cine mai e pe acolo. Bun, sigur că se poate discuta şi asta, dar problema discuţiei noastre sunt Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac. De ce? Pentru că aceşti oameni susţin că sunt ziarişti. Seara, la televiziune. Când despart binele de rău, adevărul de fals, şi dau lecţii de morală şi explică cât de ticăloşi sunt, în genere Băsescu şi ai lui. Problema discuţiei noastre sunt aceşti doi oameni.

Victor Roncea: Astăzi Convenţia Organizaţiilor de Media i-a rugat să nu se mai recomande ziarişti.

Traian Radu Ungureanu: Exact. Şi cred că e o recomandare foarte normală.

Radu Moraru: Dar nu ar fi bine să îşi facă ei echipa lor? Că am văzut astăzi o solidarizare atât de mare a multora de pe Realităţi şi de pe Antene, în jurul lor, încât poate că ar fi bine, într-un fel e bine. Dom'ne, asta să fie echipa aia, să ştie lumea cum joacă, ce set de reguli au.

Traian Radu Ungureanu: Da, pe faţă.

Radu Moraru: Şi e ok. Pentru că am văzut titluri inclusiv la o emisiune pe care o preferam, şi mă uitam la ea, chiar pe Realitatea, am văzut titluri „Tunurile pe presă”. Adică am rămas şocat. Eu, practic, am şi fost criticat pe „Antenuţe” şi pe astea, că eu, ca şi cum eu aş fi pus tunurile pe presă. Deci deveneam vinovat, eram criticat acolo, cu subiect şi predicat. De ce? Că am difuzat. Adică, băi, tu cine eşti...

Victor Roncea: Pe biata presă.

Traian Radu Ungureanu: Eu cred că farsa a mers mult prea departe şi că...

Radu Moraru: Să mai vedem, mai avem.

Traian Radu Ungureanu: În ce priveşte ceea ce numim noi presă, şi mă refer aici la trusturile Voiculescu, Vântu, care joacă comedia asta cu neruşinare, e o sfidare a românilor. Am văzut, întâmplător, o monitorizare, un document al CNA, care ne spune ce s-a întâmplat la Antena 3 între 5 şi 8 noiembrie, şi ăsta e bilanţul. Vi-l prezint acum, e uşor de înţeles. Reprezentanţi PD-L în emisiunile lor politice, zero. Reprezentanţi PNL, 24, reprezentanţi PSD, 28. Asta este presa.

Radu Moraru: Vă spun ceva. Nu e foarte relevant. Ce face CNA este şi un mijloc foarte interesant de, cum să spun, manipulare subtilă. Pentru că, ce se întâmplă? Şi pe mine mă bagă după aia, zice: dom'ne, nu vin. Pentru că vă spun ceva, de la liberali, sunt foarte puţini liberali curajoşi, care vin.

...: Cum e Crin Antonescu.

Traian Radu Ungureanu: Mai vine Ghişe.

Radu Moraru: Crin Antonescu vine, e curajos. Dar dacă chem eu vreo şapte liberali, vă dau o listă, nu vin. Şi nu o fac, nu au făcut-o patru ani, ce să mai spun? La fel şi cu unii de la PSD. Adică nu e relevantă. Şi atunci, nu poţi să nu faci o emisiune, să nu chemi invitaţi. Dar haideţi să vedem partea a doua. Uite, să îi spun lui Traian Radu Ungureanu, europarlamentar. CNA, vă mai spun, că îmi place, este senzaţională, ne-a băgat pe noi, „Naşul”, în Cartea Recordurilor. De ce? Ne-a dat o amendă fiindcă domnul Berceanu, întâmplător, uite eroul, a făcut o declaraţie pe Realitatea TV. Dar amenda ne-a dat-o nouă. E şedinţă, au analizat, au spus. Repet, ăia nu au luat amendă, noi am luat amendă. De ce...

Traian Radu Ungureanu: În mod normal, eu cred că dacă mergem înainte, CNA ar trebui să suspende B1TV din cauza comportamentului Realităţii TV.

Radu Moraru: Cred că se va ajunge acolo.

Traian Radu Ungureanu: Până la urmă, acolo o să ajungem.

Radu Moraru: Se va ajunge acolo, dar avem şi acolo o măsură. Deci dacă vedeţi că dispărem brusc, într-o seară, căutaţi-ne, că ne găsiţi. Haideţi să vedem o altă parte. Care urmează?

Victor Roncea: Este imediat după capuccino.

Radu Moraru: După ce ies de la întâlnirea de la pădure.

BC: Şi ăştia-s prietenii tăi?

CM: Da.

BC: Mă rog.

CM: Da mă, dar asta e subţire. Mă gândesc.

BC: Trebuie mai multă grijă.

CM: Nu, ăla, creditorul e problema. Păi zicea că ce: să-i scriu eu! Doar n-am înnebunit? Asta e bluf! Îi dădea ăla... Păi îţi dai seama că dacă îi dădea astea şi-aş fi scris eu ceva, eraaaa...

(...)

CM: Să mă gândesc până luni să văd care-i problema... Deci eu credeam că-i altceva, cine ştie ce. Băi, dar mă crezi că acolo eu am fost pur şi simplu martor; eu n-am avut, şi ţi-am zis după, ce circ, că ăla a făcut urât. Bă, că să-mi dea ăla banii. Da mă, să-ţi dea banii, dar nu veni la mine, că eu am fost martor la încheiere şi mă duc oriunde şi spun că i-ai dat bani că el zicea că „ce, dom'ne, nu mai recunoşti?“. Ba da, dom’le, recunosc că i-ai dat banii, dar eu n-am nicio treabă.

BC: Şi ăsta de ce nu i-a dat banii?

CM: Că dracu să-l ia. Că n-a avut de unde.

BC: Dar pentru ce, ca să cumpere un pământ, ceva?

CM: Bogdane, sincer să fiu, nu ştiu ce e. Ăştia aveau nişte combinaţii cu terenuri între ei. Nu ştiu şi mai bine că nu ştiu.

Radu Moraru: Am revenit. Eu descopăr, din ce am văzut până acum, ce am auzit, că mare prietenie între Bogdan Chirieac şi Cătălin Macovei, şeful ANI, nu e.

Victor Roncea: E un fel de prietenie folositoare pentru un traficant de influenţă, cum l-aş recomanda pe domnul Bogdan Chirieac.

Radu Moraru: Da. Iar Macovei părea uşor speriat, deja, de toată povestea asta. Facem critică literară acum, comentariu literar, pe text. Cum vi se pare?

Traian Radu Ungureanu: Ce să zic, dacă e să facem notă de subsol, aş zice: coloană de justificări smerite, uşor înfricoşate, ale lui Macovei, care încearcă să explice: dom'ne, eu eram numai martor acolo.

Radu Moraru: Aici pot să îl citez pe Frunda. L-am văzut azi pe Gyorgy Frunda, care omul, fiind avocat, a spus o chestie interesantă. Domnul Roşca, nu aveţi dreptate, că aici Macovei era doar martor. Şi nu e un act public, e un act privat. Deci într-un fel, confirmă ce spune Macovei. Dom'ne, eu am semnat ca martor, şi practic, acest document nu putea fi făcut public decât de către ambele părţi, cum ar veni, cu acordul părţilor. Acum, Roşca Stănescu nu e vinovat că documentul a ajuns la el, evident, asta e bravo lui, ca ziarist, pe partea asta, până aici.

Traian Radu Ungureanu: Problema e cum l-a folosit. Nu că a ajuns la el.

Victor Roncea: Domnul Sorin Roşca Stănescu ştia oricum mult mai multe decât a lăsat să se înţeleagă chiar şi în această conversaţie, sau cea pe care am dat-o ieri. De ce spun acest lucru? Astăzi a apărut la Antena 3 şi în acelaşi timp, întâmplător, în care el era la Antena 3, a sunat şi persoana în studio, a sunat, vă imaginaţi că a ajuns până la studio, persoana care susţinea că l-a împrumutat pe prietenul lui Macovei. Această persoană dădea de înţeles ceea ce sugera şi Sorin Roşca Stănescu. Că banii s-au împărţit între Macovei şi prietenul său. Mai mult, am aflat că totuşi există şi o cămătărie la mijloc, pentru că suma de care vorbesc aici e 100.000, iar în emisiunea de astăzi vorbeau deja de 130.000.

Radu Moraru: Interesant.

Victor Roncea: Iar această persoană se făcea că nu îl cunoaşte pe Sorin Roşca Stănescu şi l-a numit în repetate rânduri Ovidiu Roşca Stănescu, aşa că o să îi zic şi eu de acum încolo, dacă l-a botezat, Ovidiu Roşca Stănescu.

Radu Moraru: Tot ca o precizare este că atunci şeful ANI de astăzi nu era şef la ANI. Da? El spune, trebuie să vedem, nu mai ştiu, dom'ne, eram într-o firmă, calitate privată şi aşa mai departe. Oricum, eu l-am întrebat şi aseară. Dom'ne, cauţi în zona asta, ai o oarecare complicitate de aici. Eu acum, citind şi partea asta a doua, vă spun ceva. Aproape că aş băga mâna în foc că omul ştia că e, cum să spun, monitorizat. De ce? Pentru că întotdeauna fraza lui se termină înainte de, să zicem, ceva. Pe când Bogdan Chirieac curge din el, dă tot, cum ar veni. Aseară nu eram sigur, nu îmi dădeam seama, pentru că Bogdan Chirieac era mai puţin prezent, el mai vorbea la telefon. Dar aici, Bogdan Chirieac se ducea pământ, se înfigea, aşa, în fiecare centimetru de bandă care înregistra, pe când Macovei văd că nu. Totdeauna se termină la final.

Victor Roncea: De ce? Pentru că aici intervine, de fapt, rolul lui Bogdan Chirieac. Într-o primă fază domnul Sorin Roşca Stănescu l-a pus pe cărbuni pe Macovei, iar acum urmează prelucrarea psihologică, întoarcerea spre Bucureşti.

Traian Radu Ungureanu: Şi mie mi se pare că asta e de reţinut aici, raporturile între care se află aceşti doi oameni. Avem aici un funcţionar al statului, care se justifică. Care vorbeşte ca în faţa cuiva de care depinde cu totul.

Radu Moraru: Sau a unui prieten, să zicem.

Traian Radu Ungureanu: Nu aş zice că e un prieten. Dă raportul şi încearcă să scape curat. Deci e clar că el se teme de omul ăsta, ale cărui puteri le cunoaşte. Şi repet, în acelaşi timp, Bogdan Chirieac apare, a apărut şi probabil va mai apărea, susţinând că este ce? Ziarist.

Radu Moraru: Mergem mai departe. Să vedem un alt fragment. Ce fragment este acum? Cronologic, când e poziţionat?

Victor Roncea: Partea a treia tot după întâlnire, în continuare în drum spre Bucureşti.

Radu Moraru: Deci continuare, după.

CM: Nu ştiu, e foarte delicată. Până la urmă, dacă e să scrie... Mă, omule, tu nu-nţelegi că acuma chiar n-am niciun interes să te mint pe tine: chiar nu am avut nicio treabă.

BC: Nu asta-i problema.

CM: Ştiu că nu asta-i problema, legal vorbind.

BC: Nu ai niciun fel de problemă în planul legalităţii. Problema este strict în planul imaginii în ceea ce te priveşte.

CM: Da

BC: Aia, în pula mea.

CM: Păi da, poa’ să scrie, e escroc. A escrocat, pă... pula mea.

BC: A escrocat, n-a escrocat...

CM: Bogdane, dar asta vreau să spun că e o chestie de când lucram în domeniul privat. Deci nu-i acuma. E din 2007. N-aveam nicio funcţie publică.

BC: Mă gândesc că...

CM: Nici măcar garant, că dacă e s-o luăm pe... sunt martor mă, martor că s-a încheiat contractul.

BC: Deci dac-o spargem, o spargem. S-o spargem mâine.

CM: Păi cum s-o spargem mâine?

BC: S-o dăm noi în presă. Necentrată pe tine.

CM: Mda, băi şi m-am întâlnit acum vreo două luni cu el. Ăla: „ce faci?“. „Bine, ăla nu mi-a dat banii“. „Şi eu ce vrei să-ţi fac?“. S-au auzit, s-au pula mea..

BC: Deci asta-i ticăloşie groasă, mânca-ţi-aş, să-i lase înscrisurile lui NAŞU’.

CM: Eu cred că nu i le-a dat lui. Cred că le-a dat prin cineva, printr-un intermediar.

BC: De unde ştii tu. Cred că NAŞU’ când a dat în tine, s-a dus! Că aşa se întâmplă. Dai într-unul, vine lumea singură. Nu că n-avea de unde să-l ştie pe ăsta.

CM: Păi n-avea. E un avocat de doi lei. Corect! Şi lumea atunci: uite, dom’le, că mai ştiu şi eu. Ştiu cum e, se rostogoleşte treaba.

BC: Fiindcă să-ţi spun o chestie. Dacă treaba cu gagica în planul opiniei publice n-a avut absolut nicio relevanţă, ai şi remarcat. Băi ce ticăloşi. De asta-ţi spun. Eu le gestionez în planul imaginii. Chestiunea cu banu’. Lumea-i mult mai atentă la bani.

CM: Ştiu decât la gagici şi la...

BC: Deci asta cu gagica îţi garantez că nu ţi-a scăzut cu nimic, ba dimpotrivă. Dar asta cu banii, ce caută preşedintele ANI, cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară.

CM: Bine, îţi dai seama că poate ăştia nu-s nici mafioţi, nu-s nimic. Ăla care a dat banii e avocat şi celălalt e om obişnuit. Nu sunt. Dar poate s-o bage, s-o umfle, ştii?

BC: Adică ce, tu îi bănuieşti pe ăştia de bună-credinţă. Dacă era bună-credinţă nu puneau mâna pe documentele astea. Despre ce vorbim?

Radu Moraru: Da. Ce putem să remarcăm? Muzica e foarte frumoasă, şi, colegii, nu uitaţi să plătim drepturi de autor – da? Foarte frumoasă muzica. Observăm, am încercat să dăm mai jos sonorul, iertaţi-ne pentru multe organe în seara asta. Da. Presupunem, şi aici într-adevăr, nu mai sunt aşa de sigur că ştia domnul Macovei, că şi el e destul de liber. Dar pe de altă parte, parcă dă şi toate argumentele, cum să spun, parcă nu aş mai fi sigur că lui i se justifică. Poate se justifică pentru eternitate.

Traian Radu Ungureanu: Pentru posteritate, poate să fie şi asta. Dar rămânem în acelaşi climat, horor i-aş spune.

Victor Roncea: Un climat în care de data asta nu mai este, cum spunea Bogdan Chirieac, despre Sorin Roşca Stănescu, că poate a apăsat prea tare pentru a-l strânge cu uşa pe Macovei, dar o face şi Bogdan Chirieac. De ce? Că îi bagă în cap nişte chestii care nu au nicio treabă cu realitatea. Asta cu banii, „Ce caută preşedintele ANI”, aici gestionând imaginea, că e specialist în gestionarea imaginii, „cu traficanţi de terenuri în mafia imobiliară?”. Ori Macovei tocmai îi explicase că acela este un fost prieten, nu e niciun traficant, nu e niciun mafiot. Adică el este martor.

Radu Moraru: Practic, îl sperie, sub argumentul că... băi, fii atent ce milă mi-e de tine. Mamă, dar te aşteaptă spânzurătoarea, te castrează, te vor strânge de testicule, ţi le vor arunca pe jos, ca pe zaruri.

Victor Roncea: Este influenţare psihologică.

Radu Moraru: Deci asta e întrebarea. Vrea să îl ajute, cu adevărat, sau de fapt, vrea să îl sperie bine?

Victor Roncea: Eu cred că îl pregăteşte pentru punctul final, despărţirea, când, o să vedem, nu divulgăm de acum, care este finalul, când îi pune din nou problema din nou în braţe, despre ce ar trebui să facă, în momentul în care se desparte.

Radu Moraru: Am înţeles... vi se pare acest lucru, că îi spune, pe de o parte, şi ce îl poate aştepta?

Traian Radu Ungureanu: Da. Mie mi se pare că e la episodul jocuri psihologice, şi îl poartă dintr-un colţ în altul, şi îşi ameţeşte...

Victor Roncea: Victima.

Radu Moraru: Bun. Luăm o scurtă pauză, ne întoarcem. Nu uitaţi că în această seară voi arăta proba. Sunt primul ziarist care vă arată proba filmată, de ce Realitatea TV şi Antena 3, de exemplu, nu am reuşit la toţi să aflu, dar la cele două am aflat, probă filmată, de ce nu au dat stenogramele. Publicitate. Am revenit. La un momentul dat a apărut în stenograme un NAŞU. Nu suntem noi. E celebră porecla pe care o are Sorin Roşca Stănescu, de pe vremea faraonului, NAŞU. Ce trebuie să fac, colegii? Avem al patrulea fragment acum. Deci NAŞU e Sorin Roşca Stănescu. Hai să vedem al patrulea fragment.

BC: Aia, că ai pe cineva. Chiar dacă nu te acuză pe tine direct, te acuză că nu poţi stăpâni instituţia. Eu ţi-o analizez exact aşa cum e şi chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din căcatul ăsta. Pe de altă parte, dacă o dă el cum vrea el, e o chestie ultra-nasoală, din cauza asta mă gândesc să o spargem noi. Fiindcă ăştia care e, pula mea, deci PSD, o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.

Radu Moraru: Deci fiindcă ăştia care, PSD o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.

Victor Roncea: După cum ar fi aruncat pe piaţă Sorin Roşca Stănescu. Deci să înţeleg că există o coeziune de gândire cel puţin, între PSD şi cei doi ziarişti.

Radu Moraru: Sau poate că nu. Poate că fezandarea asta se făcea stricto pentru nişte lucruri, şi poate conta mai puţin un partid sau altul.

Traian Radu Ungureanu: Mă rog, aici apare numele partidului.

Victor Roncea: Da.

Traian Radu Ungureanu: Doi, vedem care e jocul. E faimosul joc „good cop-bad cop”, miliţian bun, miliţian rău, da? Deci ce îi spune? „Chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din rahatul ăsta”. Deci uită-te la mine, vreau să te ajut – da? Şi pe urmă zice: pe de altă parte, deci îl înnebuneşti, deodată îi pari victimei un om rezonabil, şi depune toată încrederea în tine şi se hotărăşte să coopereze până la urmă – nu? De ce să coopereze? Asta e foarte interesant.

Radu Moraru: Aici urmează două părţi interesante. Sunteţi pregătiţi, colegii? Vă tremură mâinile, aveţi emoţii? E normal. Mai vorbim un pic. Îmi spuneţi când sunteţi pregătiţi. Da. Până la urmă, pot să zic şi aşa: dacă de fapt, chiar voia să îl ajute? Să îi spună: dom'ne, hai că o dezumflu eu, o detonez eu, o fâsâi eu, sau cum a zis. Şi după aia, degeaba o mai dă ăla, că nu va mai avea impactul ăla. E posibil şi scenariul ăsta.

Victor Roncea: Eu nu cred că Bogdan Chirieac ar fi avut acest curaj, să lucreze împotriva NAŞULUI, pe această piaţă a lor, în această ligă a lor. Pentru că ei sunt în aceeaşi ligă, am spus-o.

Radu Moraru: Acum îmi dau seama, NAŞUL acesta nu o fi cumva, că el era NAŞUL, Bogdan Chirieac, maestrul. Crezi că e vreo organizaţie de-asta aici, nu ştiu, mă gândesc, aici îl pui pe NAŞUL, că dacă zici că nu avea curaj...

Victor Roncea: Este o chestiune de clan. Ei sunt în aceeaşi ligă – da?

Radu Moraru: Maestrul o fi pe aici, atunci?

Victor Roncea: Şi mai e profesorul Hrebenciuc. Că am înţeles că profesorul este de fapt Hrebenciuc.

Radu Moraru: A, celebrul profesor?

Victor Roncea: Da. Se pare că e chiar Hrebenciuc.

Radu Moraru: Nu pot să îl pun aici. Scuzaţi, tovarăşul Hrebenciuc.

Victor Roncea: Nu ştiu Vanghelie ce rol are aici.

Radu Moraru: Glumim acum, dar aşa cum arată, putem spune, adică oare să existe vreo reţea din asta, organizată?

Victor Roncea: O structură piramidală.

Traian Radu Ungureanu: Astea sunt lucruri pe care pot să le lămurească două puteri în stat. Presa, dar după cum vedem, există o mare parte a presei... care răstălmăceşte lucrurile, în loc să le lămurească, şi anchetele judiciare.

Radu Moraru: Eu cred că ar trebui anchetele, că deja nu sunt sigur că acel care va verifica, sau va spune în presă, mâine vine cu un articol... repet, când am văzut astăzi că unii spuneau că s-au pus tunurile pe presă şi era adus Sorin Roşca Stănescu, m-am gândit: mamă, cum o fi dacă ar fi pus cineva tunurile pe noi? Ce ar fi scris, că suntem cine, noi? Nişte inamici, nişte trădători ai neamului, nişte slugi. Haideţi să vedem fragmentul care nu se dorea intrat pe post, nu voia. Cine ştie ce conţine! Hai să vedem.

CM: Spune-i că vreau să mă gândesc până luni. Vreau să-mi analizez şi eu...

BC: Nu trebuie să-i spun nimic deocamdată.

CM: ... şansele, să pun în balanţă.

BC: Deci, dacă mă sună...

CM: Eu sunt un tip calculat. Îmi place să analizez.

BC: Pulică ăsta! Ticălosul care a dat, nu poţi să-l contactezi?

CM: Ba da, o să vorbesc cu el. Îţi dai seama că o să mă duc peste el!

BC: Dar ai o singură problemă. Tot ce-i spui îi spune lui Roşca.

CM: Cu cine, cu ăla care a dat banii.

BC: Da. Ăla te-a dat în gât.

CM: Păi da, ăla m-a dat în gât.

BC: Deci tot ce-i spui îi spune.

CM: Da. Şi cred că nu o să-i convină lu’ ăsta, după aia, că el ştie.

BC: Deci, opinia mea e că ăla e un ticălos sinistru cu care nu mai ai...

CM: Nici nu ar fi bine să-l contactez.

BC: Mai ales că orice-i spui o să spună „dom’le, a încercat să mă ameninţe“.

CM: Şi dăm în altele.

BC: Dăm în alte chestii, da.

CM: Pe de altă parte, să vorbesc cu ăla care a luat banii.

BC: Nu, tu nu mai ai ce să faci în cazul ăsta. Opinia mea e că în niciun caz să-i contactezi pe cei doi. Deci singura ta chestie este că erai în domeniul privat şi în cazul unui proces vei depune ca martor.

CM: Exact.

BC: Pentru că în acest moment orice vorbire cu aceştia...

CM: Nu poate decât să înrăutăţească situaţia.

BC: Deci dacă ăla care a dat banul... Bătrâne, e o asemenea calitate umană încât a dat aceste hârtii cu tine lui Roşca. Despre ce vorbim?

CM: Îţi dai seama că...

BC: Despre ce pula mea vorbim? Îţi dai seama cu ce te confrunţi acolo? Deci absolut e ceva înspăimântător. Şi asta-i la tine, bătrâne: atacul.

CM: Păi da. Îţi dai seama că îl doare în pulă pe ăla de la care a luat bani. Că ăla e un nimeni. Bun, şi care să fie interesul lui ăla? O fi luat ceva bani?

BC: N-ai văzut ce i-o fi spus lui ăsta. Şi alte chestii, şi nu ştiu ce. S-o fi dus la Roşca că tu ai luat jumate din bani.

CM: Şi i-am dat şi scris.

BC: Aia cu scrisul a încercat el marea cu degetul să te sperie un pic, dar...

CM: Păi unde să le scriu. N-ai auzit: „te-oi fi îmbătat“. Stau prost cu băutura.

BC: A, mai poa’ să fie altceva. Mai poate fi o făcătură.

CM: E, asta ar fi nasol dacă e, dar...

BC: Dragul meu, se descoperă. Se descoperă că e o făcătură şi pe cine mai interesează.

CM: Corect. Că vorba aia, scrie la calculator textul şi semnătura mea, mare şmecherie, se scanează.

BC: Deci despre ce vorbim? Adică poate fi un set-up complet. Iar în partea asta, pula mea. Asta-ţi spun, că faptul că există semnătura ta pe aia de martor şi de nu ştiu ce este suficient de... şi-i autentică. Este suficient pentru a cauţiona şi o eventuală declaraţie a ta, falsă.

CM: Prin care să fie grozăvii.

BC: Da, falsă!

CM: Păi ăsta-i adevărul. Ce vroiai să zic, că nu-i a mea?

BC: Bă, ce ticălos, să-mi bag pula în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă.

Radu Moraru: Asta mi se pare, doamnelor şi domnilor, doar atât vreau să spun şi îi las să comenteze, scenariile, deci un film n-ar fi putut avea dialoguri mai tari, mai veridice. Parcă ascult un film artistic.

Traian Radu Ungureanu: Cu mafioţi.

Victor Roncea: Gen „Ticăloşii”, am mai spus...

Radu Moraru: Gen „Ticăloşii”. Cum comentaţi? Staţi un pic, colegii. Întâi să vedem reacţii.

Victor Roncea: Părerea mea, finalul este partea de comedie. Finalul acestei părţi, că mai urmează o parte.

Radu Moraru: Mie îmi place fraza aia: „Bă, ce ticălos, să-mi bag... în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă”.

Victor Roncea: Când chiar Băsescu este cel care l-a făcut pe el ticălos.

Radu Moraru: Da. Bun, avem aici un fragment de pe TVR1, cu câteva luni în urmă. Colegii, băgaţi tare să avem şi ultimul fragment.

Traian Băsescu: Vă aduceţi aminte când râdeaţi de ideea cu Marea Neagră?

Bogdan Chirieac: Dar mă vedeţi că plâng acum? Putem merge să luptăm. Am luptat în Irak, luptăm în Afganistan alături de militarii americani, dar nu putem să vizităm, eu ştiu, măcar militarii români.

Traian Băsescu: Abordarea asta de tip populist nu serveşte de legi. Obiectivul major al relaţiei cu Statele Unite este legat de securitatea naţională.

Bogdan Chirieac: Atât.

Traian Băsescu: Categoric, da.

Bogdan Chirieac: Şi ne atacă cineva?

Traian Băsescu: Păi când este vorba de securitate naţională, şi dacă este un risc de 1%, trebuie făcut ceva ca acel risc să se diminueze.

Bogdan Chirieac: Mă iertaţi, acesta nu este tot un populism?

Traian Băsescu: Va trebui să vă cereţi scuze şi dacă la răspunsurile şefului statului român veţi continua să fiţi ironic.

Bogdan Chirieac: Aşa scrie presa asta ticăloşită, de care vă luaţi tot timpul.

Traian Băsescu: Nu mă trimiteţi în zona...

Bogdan Chirieac: Eu fiind presa ticăloşită.

Traian Băsescu: Sunteţi, categoric.

Traian Radu Ungureanu: După care, Bogdan Chirieac confirmă. Băsescu are dreptate.

Radu Moraru: Da. Bine, dar era un interval de câteva luni.

Victor Roncea: Un autoportret, şi-a făcut un autoportret, practic.

Radu Moraru: Poate că s-a pocăit între timp, şi a zis: dom'ne, are dreptate preşedintele. Mai e un fragment, îmi spun colegii mei, dar trebuie să mai aşteptăm un pic, că se lucrează. Uzina lucrează.

Victor Roncea: Eu totuşi, mă gândesc la ce s-a referit. Vă întreb în calitate de colegi, la ce s-a referit domnul preşedinte când l-a făcut pe Bogdan Chirieac membru al presei ticăloşite? Pentru că ieri, în intervenţia de la telefon, făcea pe fata mare, pur şi simplu.

Traian Radu Ungureanu: Poate ar fi cazul să îi dăm un telefon domnului Chirieac, să aflăm.

Victor Roncea: Să fie cumva afacerile lui cu... cu serviciile secrete?

Radu Moraru: Dacă vrea să intre, Bogdan Chirieac intră. Mai trebuie spus ceva. Bogdan Chirieac e un tip cu talent, cu umor, inteligenţă.

Victor Roncea: A fost ghid BTT.

Radu Moraru: Nu, cred că a greşit echipa. Cel puţin în această combinaţie. Pentru că el nu era în echipa Sorin Roşca Stănescu.

Traian Radu Ungureanu: Asta cred că e prea puţin interesant, în ce echipă a jucat. Contează în ce ligă a jucat, până la urmă. Şi în al doilea rând, noi auzim prea des seria asta de scuze, justificări. Dom'ne, dar totuşi, are talent. Nu e prost.

Radu Moraru: O secundă, eu vreau doar să îi fac portretul.

Traian Radu Ungureanu: Şi-l face singur.

Radu Moraru: Aici nu sunt scuze, nu are cum să fie scuzabil.

Traian Radu Ungureanu: Eu zic că e şi traducător, pentru că în fragmentul ăsta îi traduce, îi explică bietului Macovei, că altfel nu pot să îi spun, ce îl aşteaptă.

Radu Moraru: Poate n-a înţeles ce îi spunea Roşca Stănescu.

Traian Radu Ungureanu: Hai să îţi explic. Eşti în groapa cu lei, am mai pus şi nişte şerpi şi avem şi chibriturile în mână. Acum ai înţeles unde eşti? Şi îi explică pas cu pas, ce îl aşteaptă. Din acest punct de vedere...

Victor Roncea: E un maestru.

Traian Radu Ungureanu: Se recomandă pe deplin.

Radu Moraru: Da, e şerpuitor discursul lui, pentru că la un moment dat îi spune, cel puţin asta înţeleg eu, băi, te pot ajuta eu, dar pe de altă parte, e nasoală. Adică rezultă că ar încerca, dar îl depăşeşte situaţia.

Traian Radu Ungureanu: Iar pretenţia asta, că ei sunt nişte ziarişti care de fapt, investighează, şi noi de-abia înţelegem asta, asta este o eroare. Există mari investigaţii de presă care s-au făcut cu microfonul ascuns, dar în care ziariştii se poartă cu totul altfel. Nu aşa. Nu aşa te porţi când investighezi. Aş zice că e o insultă...

Victor Roncea: În acelaşi timp însă, justifica toată acţiunea domnului Roşca pentru interesul public, dar era ultragiat că noi am publicat aceste documente, deşi se dovedeşte că acestea sunt de un real interes al publicului.

Radu Moraru: Mai e ceva. Ce vreau să spun, este că într-adevăr, ce m-a revoltat ieri în ce spunea Sorin Roşca Stănescu la „6 vine presa” şi o parte din ce spunea Bogdan Chirieac, cu Watergate şi cu povestea asta, m-a revoltat pentru că în ţara asta, timp de 20 de ani s-a făcut presă pe bune. S-au făcut investigaţii pe bune, iar mulţi ziarişti şi-au riscat viaţa, libertatea şi poziţia. Mulţi ziarişti buni de tot au rămas pe drumuri şi nu au putut să se mai angajeze în presă pentru că au făcut nişte anchete în care au lovit sus. Anchetele acelea s-au băgat în nişte sertare, iar ziariştii n-au mai avut loc în presă.

Victor Roncea: E cazul Dan Badea, de exemplu, care este un superinvestigator, este numai online acum.

Radu Moraru: Aici să vii să spui tu, Sorin Roşca Stănescu, la capuccino, pe malul gârlei, tu, care ai astăzi un standard, eşti vecin cu Palatul lui Ceauşescu de la Snagov, i l-am arătat.

Victor Roncea: Şi cu al lui Irinel Columbeanu.

Radu Moraru: Irinel Columbeanu şi alţii. Adică trăieşti în lumea aia de sus, să spui că faci presă de investigaţie, e o jignire pentru cei care au făcut presă de investigaţie. Eu ştiu multe cazuri. Şi pentru ziariştii, cum să spun, nici eu nu m-aş plasa în zona aia, pentru că ziaristul din presa scrisă, care face presă scrisă şi investigaţie pe bune, şi îşi rupe coatele, este atât de expus, incomparabil de expus, faţă de ăştia ca noi, toată ziua la televizor şi aşa mai departe. Noi avem protecţia asta a milioane de oameni care te văd acolo, eşti seară de seară. Dar Roşca Stănescu să se pună în aceeaşi barcă cu aceşti oameni care duc greul presei până la urmă, e o jignire. Avem fragmentul – da? Ce să precizez? E bună precizarea, da. Aici nu vorbim, Cătălin Macovei nu e un politician de-ăsta, un mic senatoraş de trei luni, sau un mic deputăţel, care e anonim şi n-a avut nicio prezenţă în Parlament. Este şeful ANI, este instituţia care, practic, cercetază în ce măsură oamenii politici îşi însuşesc, sau au averea pe bune sau nu, pot să justifice averea. Ei văd declaraţiile de avere de la intrare până la ieşire. Este vitală. În România este cu atât mai vitală. Ea nu există în alte ţări, dar în România e vitală, pentru că aceste declaraţii de avere i-au încurcat pe foarte mulţi. Şi ne-au ajutat pe noi, ziariştii, să putem să vă arătăm, de exemplu, cum doamna Tăriceanu, de exemplu, proaspăt notar de câteva zile, a câştigat în acel an în care şi-a înfiinţat notăria, o sumă de aproape un milion de dolari. Sigur că era simplu, soţul prim-ministru, privatizăm la Ford şi semnăm contractele la nevasta mea. Alo, Ford, e nevasta mea de trei zile, facem o scrisorică, semnăm acolo? Pac, pac, milionul de dolari.

Victor Roncea: Fără ANI lucrurile acestea ar fi rămas ascunse.

Radu Moraru: ANI şi faptul că aceşti politicieni sunt obligaţi să îşi pună declaraţia de avere pe internet ne-a ajutat pe noi să dăm proba. Pentru asta ne-a amendat CNA, că am dat proba. Călin Popescu Tăriceanu nu a dat drept la replică la „Naşul”, nu a spus la CNA: Moraru a minţit, împreună cu Berceanu. Că de fapt, noi nu am minţit, noi am arătat doar declaraţia de avere. Trebuia să spună Tăriceanu: Berceanu a minţit, nu a spus adevărul. Ori lucrurile astea nu se întâmplă în ţara asta. Ţara asta, şi mă sperie acest lucru, şi m-a speriat până ieri liniştea asta, batista pe ţambal. Dar când am văzut ce reacţie a fost ieri, ce audienţă, ce zeci de mii de mesaje am primit, câte companii din România ne-au sunat şi au spus: „Bravo pentru că v-aţi luat de unul care ne-a făcut de mulţi ani viaţa amară şi zile fripte”. Şi nu era Roşca Stănescu marele dezvăluitor de afaceri oneroase ale României, el proceda altfel. Dar asta mai pentru istorie. Şi am mai văzut ceva. Câţiva, pe bloguri, au încercat să îi apere. Foarte puţini. Nu dau nume. Incredibil!

Victor Roncea: Pentru că s-au inventat şi blogurile oficiale.

Radu Moraru: Incredibil câte înjurături şi-au luat acei oameni pe blogurile lor. N-am văzut o laudă, să spună: bravo, dom'ne, ai făcut bine. Incredibil!

Traian Radu Ungureanu: Şi mai e ceva. Aşa cum există în continuare ziarişti reali, într-o presă care îi face de râs, şi vorbim aici, cum bine spunea domnul Moraru, de ziarişti oneşti, care muncesc, în general anonimi sau semianonimi, la gazete mici, şi fac o treabă excelentă.

Radu Moraru: Şi în frig, şi stau pe la...

Victor Roncea: Şi mor de foame, sunt ziarişti care nu au ce mânca.

Traian Radu Ungureanu: Tot aşa, există un public în România cu un discernământ remarcabil. Adică e un public care e de ani şi ani de zile sub un bombardament continuu, sub intoxicare permanentă, şi cu toate astea, îşi menţine echilibrul. Şi am văzut lucrul ăsta, umblând prin ţară în campania PD-L, în campania prezidenţială. Am fost uimit de numărul foarte mare de oameni care citesc foarte bine situaţia. Şi spun: dom'ne, nu se mai poate, ne-am săturat de regiile astea, emisiuni în care sunteţi unul la şapte, sau unul la cinci, sau unul la patru. Jocurile astea se văd, până la urmă. Ideea după care lumea nu înţelege, lumea e tâmpită de-a dreptul, e până la urmă, nu numai că e o insultă...

Radu Moraru: Eu cred că ne-a fost uşor-uşor inoculată, pentru că vă dau un exemplu. În 1990, în primele zile ale lui ianuarie 1990, deşi era doar TVR1, acest mijloc unic criminal, de manipulare în masă, românii s-au prins. TVR1, care îi spunea şi liberă, românii s-au prins de atunci că ne manipulează. Aţi minţit poporul cu televizorul. Nici astăzi TVR1 nu şi-a cerut scuze şi nu a făcut această...

Traian Radu Ungureanu: Eu am scris lozinca aceasta, în Piaţa Universităţii.

Radu Moraru: Bun. Mergem mai departe. Păi din 1990 până astăzi sunt multe canale media – nu? Sunt multe ziare, oamenii s-au mai destupat, au învăţat să aleagă. Sunt şi multe canalii, dar oamenii au învăţat să aleagă. Şi eu nu cred că suntem tâmpiţi. Probabil că ăia care au pus mâna pe putere au zis: băi, hai să le inoculăm românilor că ei sunt tâmpiţi, că nu ştiu să aleagă, să nu se ducă la vot, să nu îşi exprime opiniile, să stea în casă. Exact cam cum ne împrăştiau cu gloanţe să nu mai stăm pe străzi, să intrăm în casă.

Victor Roncea: Nu ştiu, domnule Ungureanu, de ce nu îi boicotaţi total? De ce nu mai mergeţi deloc, să mintă între ei.

Radu Moraru: Asta nu e democratic.

Traian Radu Ungureanu: Asta e o formulă radicală de protest.

Victor Roncea: Este o formulă de protest democratică.

Traian Radu Ungureanu: De acord. Dar până la urmă, cred că mai important e să te baţi, aşa cum te baţi, în baia de noroi...

Radu Moraru: Nu, şi argumentele trebuie să existe.

Traian Radu Ungureanu: Să ajungi cumva la oamenii cărora le eşti dator. Să nu accepţi ca oamenii să vadă şedinţe de circ regizate la televiziune, seară de seară. Şi acum mi-a venit în cap un lucru, unul din refrenele pe care le propagă cu bună ştiinţă şi Realitatea şi Antena, vorbind de toate partidele şi toţi politicienii este: toţi o apă şi-un pământ. Păi dacă refrenul ăsta se întoarce spre presă? Oare au dreptul ascultătorii, cititorii, telespectatorii să spună asta despre presă, toţi o apă şi un pământ?

Victor Roncea: În acelaşi timp, au acest tupeu, cu „Noi vrem respect”.

Radu Moraru: Nu vreţi să le mai dăm un pic de respect? Vă mai dăm un pic de respect. Domnul Roşca, nişte respect.

BC: Ştii cine îl poate bloca pe Roşca?

CM: Mm?

BC: Dar scapi de dracu, dai de fra-su: Vîntu!

CM: Şi Vîntu o să vrea acelaşi lucru.

BC: Vezi? Pula mea! Ei nici de şantaj nu poţi să-i acuzi. Nu ţi-au cerut nimic. Ţi-au cerut să-ţi faci datoria.

CM: Păi da, dar mi-a cerut să-i dau lui cum ar veni.

BC: Ca ziarist, să-i dai lui ca să publice, că neavând raportul ăsta ţi-a cerut să-i dai informaţii ca să le publice. Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu...

CM: Asta nu mai ştiu.

BC: Dar oficial, ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“.

Victor Roncea: Pentru asta am publicat şi noi la „Curentul”, pentru interesul public, pentru a salva ţara de astfel de ticăloşi.

Radu Moraru: Este genial. „Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze” e totuna.

Victor Roncea: Da.

Traian Radu Ungureanu: Şi omul care râde la final – nu?

Radu Moraru: Pentru că Macovei îşi dă seama că e deja o farsă ceea ce spune. „Dar oficial, ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“.

Traian Radu Ungureanu: Şi ăsta pufneşte în râs.

Radu Moraru: Doi actori nu ar putea să joace atât de bine această realitate.

Traian Radu Ungureanu: Ce se mai poate spune?

Radu Moraru: Da. E no comment. Luăm publicitate şi dacă mai aveţi ceva de spus... oricum, Victor, felicitări!

Victor Roncea: Mie îmi pare rău, reflectă condiţia tragică a presei. Dar trebuia spart odată acest buboi.

Traian Radu Ungureanu: Vorba lui Chirieac, o spargem noi.

Radu Moraru: Dar era o convorbire privată. Vezi, eu nu am avut aceste procese de conştiinţă, pentru că deja era publică.

Victor Roncea: Să ştiţi că l-am menajat pe domnul Chirieac.

Radu Moraru: Dar voi, de exemplu, aveaţi de ales. Dom'ne, ce facem, luăm o convorbire privată, cu toate elementele acestea Hollywood-iene, de filme cu mafioţi, şi o publicăm, sau nu?

Traian Radu Ungureanu: Staţi puţin, că aici e o confuzie. Aici nu e vorba de caracterul privat al convorbirii. Că după regula asta, şi anume regula care îţi interzice să intri în intimitatea cuiva, ar rezulta că orice infracţiune produsă într-un cadru intim trebuie scuzată.

Victor Roncea: Da, chiar şi o crimă – nu?

Traian Radu Ungureanu: O crimă, ştiu eu ce nenorocire, în numele interesului privat. Păi crimele se produc de obicei, sau de multe ori, sub acoperământul vieţii private – nu? Ce, trebuia să aşteptăm ca acest dialog să aibă loc în public? Păi lucrurile astea nu se discută în public. Oamenii se ascund când discută de aşa ceva.

Radu Moraru: Da, dar pe de altă parte, eu mă gândesc aşa. În felul ăsta, mâine, orice discuţie între doi oameni onorabili, poate apărea fragmentat în public şi prezentat în aşa fel încât să rezulte, de exemplu, cum să spun, că ăia sunt doi oneroşi.

Traian Radu Ungureanu: Bun, dar vi se pare că aici în discuţia asta există ceva...

Radu Moraru: Nu, aici tot filmul prezentat astăzi e complet.

Traian Radu Ungureanu: E cap-coadă.

Victor Roncea: Trebuie să vă spun că l-am menajat pe domnul Chirieac. Dacă sunt fragmente lipsă, sunt cele în care vorbea despre amantele dânsului, şi nu am vrut să-i intrăm în viaţa sa privată.

Traian Radu Ungureanu: Aia chiar e o chestie de viaţă privată.

Victor Roncea: E problema lui că are probleme cu amantele şi femeile.

Radu Moraru: Da, dar deja aţi făcut o dezvăluire. Adică nu e una.

Victor Roncea: Înţeleg că nu ar fi chiar una. Dar în acelaşi timp, avem de-a face cu un oficial, de aceea am decis să publicăm, care este şeful ANI, şantajat, şi cu un director de ONG, că aşa s-a recomandat domnul Chirieac, deci este o instituţie care deserveşte opinia publică – nu? Or in această ţară, in societatea românească, şi după cum ştiţi, şi conform legii CNSAS, directorii de ONG-uri, liderii de opinie sunt supuşi spre cercetare.

Radu Moraru: Da. Vă mulţumesc pentru prezenţa în emisiune.

Victor Roncea: Aş mai avea un lucru de adăugat, am vrut să îl spun de la bun început. Eu mă situez pe poziţii diferite de multe ori cu domnul Ungureanu. Dar faptul că acum ne aflăm la această masă, deşi suntem uneori pe poziţii diferite, reflectă gravitatea acestui fapt, faptul că noi, fără să ne fi văzut niciodată până acum, dar confruntându-ne în scris, ne-am întâlnit aici şi avem, iată, aceleaşi opinii, dovedeşte gravitatea excepţională a acestui caz.

Radu Moraru: Eu aş vrea să nu mă situez pe baricadă cu dumneavoastră şi aş vrea să spun aşa: să nu exagerăm. Despre aceste lucruri şi eu recunosc, şi Cătălin Tolontan, ştiam că se întâmplă în România.

Traian Radu Ungureanu: Dar toată lumea ştia că se întâmplă.

Radu Moraru: Toată lumea ştia. Devenise o banalitate genul ăsta de a... cum să spun, orice om aproape, dacă stai şi te gândeşti, te uiţi aşa la el, de multe ori te întrebi, şi cinic, noi o facem, noi suntem nişte cinici. Noi vorbim urât, noi, ziariştii. Noi ne băgăm, ne scoatem. Dar trebuie să recunoaştem că tot timpul ne uităm la unul: băi, pe ăsta oare cine îl şantajează, având în vedere ce acţiuni are, ce reacţii are? Dar atenţie, de aici până la a te duce la ăla şi la a-i spune: „Băi, cum îi spune ăsta... fii atent că te şantajez. Ştiu chestia asta, ştiu chestia asta. Ia bagă tu o lege aşa, sau ia dă tu nişte bani, sau ia nu ştiu ce să faci”, aici e de fapt...

Victor Roncea: Şi să nu uităm ţinta celor doi şantajişti, pe care a spus-o Sorin Roşca Stănescu, sau Ovidiu Roşca Stănescu. Şeful lor, preşedintele ţării, Traian Băsescu. Despre asta vorbim.

Traian Radu Ungureanu: Marfa e cerută pentru campanie, marfa e cerută în dosare ale miniştrilor PD-L, noi ştim că lucrurile astea se întâmplă de multă vreme. Acum ştim şi cine o face şi cum o face.

Radu Moraru: Da. Şi mai e ceva. Eu mă întreb acum oare câţi asemenea oameni precum şeful ANI au fost vizaţi, pentru că eu vă spun ceva. Sunt foarte mulţi oameni în politica românească, oamenii şantajabili. Şi nu că avem probe, se vede comportamentul lor, se vede tăcerea lor. Ce căuta astăzi un mare avocat socotit, Gyorgy Frunda, al comunităţii maghiare – da, să apere pe cine, că nu avea pe cine să apere.

Victor Roncea: Sau Niculescu Duvăz, care s-a mutat, de pe Antena 3 unde era, cu Roşca, pe Realitatea, imediat, un membru al onorabilului PSD – nu?

Radu Moraru: Întrebarea este aşa: aceşti oameni sunt şantajabili în România? Nu de cei despre care am vorbit, aici sunt doar întrebări. De aceeaşi reţea, sau de altă reţea, sau de alte reţele? Sau e un sistem compus din ziarişti, sau cum să le spunem, din oameni care furnizează informaţii...

Victor Roncea: Securişti.

Traian Radu Ungureanu: Lăsând... eu cred că asta trebuie să înţelegem noi, odată pentru totdeauna. Că o mare parte a ceea ce noi numim presă astăzi, nu este presă. Este pur şi simplu o secreţie a grupurilor, a marilor grupuri de interese şi de putere economice şi financiare din România.

Radu Moraru: O secreţie, sau un aparat?

Traian Radu Ungureanu: O prelungire, un aparat.

Radu Moraru: Funcţiona bine organizat, sau...

Traian Radu Ungureanu: Da. Sunt aparate de propagandă ale acestor grupuri. Iar nenorocirea este că aceste aparate de propagandă au o structură, sau sunt într-o situaţie aproape de monopol în România –da? Şi la capătul celălalt e societatea, care încasează.

Radu Moraru: Dar aţi văzut că şi între ei se feresc, zice: băi, era Ciuvică cu ochii pe noi. Ciuvică, adevărul e că are ochii, cum să spun aşa, mai...

Victor Roncea: Dar e omul mogulului Voiculescu.

Radu Moraru: Domnul Ciuvică, nu o ştiaţi pe-asta, a? Nu o ştiaţi. V-au făcut. Aveţi grijă, domnul Ciuvică, mai atent. Ochii măriţi, pupila mai mare. Mai vigilent, mai vigilent. Da. Dar am mai observat ceva, şi vă dau o veste bună aşa, de finalul părţii. Eu revin să prezint probele, de ce Antena, poate rămâneţi să vedeţi.

Victor Roncea: Cu plăcere.

Radu Moraru: Vă dau o veste bună. Au îmbătrânit, dom'ne. Sau sunt slabi. Nu aţi văzut ce greu s-au mişcat? Le-a luat o zi în plus ca să facă, să mişte nişte motoare. Nu mai sunt organizaţi, probabil că nu mai primeau SMS-ul ăla băi, ce facem, cum reacţionăm? Reacţia lor este întârziată. Şi eu le spun tuturor: ei sunt, cel puţin Sorin Roşca Stănescu, cum să spun, pe finalul carierei respective. Cum e Hrebenciuc, săracul Hrebenciuc, mă uit la el, săracul, deja este atât de depăşit. S-a terminat, metodele lui, manipulările lui ieftine, care merg doar pe la Mariana, Gabriela, cum o cheamă, alea nu mai merg. Plesnesc doar la Gabriela acolo, atât. Nu mai ies din studio.

Victor Roncea: A, la Gabriela care şi-a început astăzi emisiunea citând dintr-un blog şi întrebându-se câte grade are domnul Roncea. Păi pot să îi spun. Am 37 de grade, temperatura normală. Îi dau răspunsul.

Radu Moraru: Sunteţi un pic fierbinte.

Victor Roncea: Hai 38.

Radu Moraru: Pentru doamna sau domnişoara.

Victor Roncea: În tot cazul, mai mulţi prieteni decât milioane in cont are sotul ei...

Radu Moraru: Am înţeles. E cel mai simplu să spui lucrul ăsta. Dar trebuie să mai spunem ceva. Că noi, ziariştii, uite, nu am spus-o niciodată, dar o spun acum. Dom'ne, noi, ziariştii, avem şi o misiune destul de grea. Şi nu glumesc. Ştiţi de ce? Pentru că noi numai în ape tulburi lucrăm. Deci mediul nostru de lucru nu e nici mina, nu suntem nici piloţi, noi lucrăm în mediu tulbure. Apele sunt toate tulburi. Te mişti într-o zonă în care oricând poţi să fii lovit de un val, mânjit de o pată de petrol, aruncat pe ţărm să eşuezi şi aşa mai departe. Eu cred că e foarte uşor să ne compromitem în orice secundă. Pentru că mediul e toxic.

Traian Radu Ungureanu: Dar ce cred eu că contează aici, în afară de toxicitatea mediului, până la urmă, şi asta stabileşte diferenţa, e buna-credinţă.

Victor Roncea: Dar este culmea că noi am ajuns să fim un fel de cârtiţe ale democraţiei, când de obicei cârtiţele sunt cele care acţionează împotrivă. Aş vrea, înainte de final, să vă recomand şi ziarul „Curentul” de vineri, când urmează partea a treia a acestui episod.

Radu Moraru: A, mai e şi o parte a treia? Dom'ne, deja mă depăşeşte serialul acesta. Vineri voi citi „Curentul”, nu vom fi, „Naşul” are doar până joi emisiuni. Dar ce mi se pare important să spunem, că nu vrem să pozăm acum în... nu vrem să fim nici ipocriţi, suntem toţi, cum să spun, nu suntem nişte Feţi Frumoşi, suntem nişte lucrători. Fiecare are idealul său şi fiecare are crezul său în a face presă. Şi nu vreau să par aşa, ca şi cum ne situăm noi un fel de sectanţi, aşa, care de astăzi suntem albi şi puri. Nu. Avem şi noi, probabil, păcatele noaste, dar ce spunea Traian Radu Ungureanu, buna-credinţă. Adică limitele puţin mai, nu ştiu...

Victor Roncea: Doamna Tia Şerbănescu găsise o nouă sectă în România, apropo de acest cuvânt: „secta Grivco”.

Traian Radu Ungureanu: Exact.

Radu Moraru: Interesant. Publicitate, le mulţumesc. Mă întorc cu două probe beton. Vă spun, beton, ca să arătăm de ce nu s-a putut difuza ieri, cum să o spun, şi o facem în nota noastră, şi uşor cu umor, de ce nu au putut Realitatea şi Antena 3 să difuzeze stenogramele. Publicitate. Am revenit. Probabil că, sigur, sper că aţi înţeles că nu facem cu ură şi răutate atunci când îi mai luăm la mişto, cu respect, cu: „Ia luaţi nişte respect de aici”, însă nu pot să nu mă gândesc cum sub această lozincă „Noi vrem respect” sindicaliştii, liderii sindicali mari, de 20 de ani unii dintre ei, care cereau la Guvern acolo în faţă, Guvernului să nu dea pe nimeni afară, sau salarii mărite, drepturi şi aşa mai departe, unde erau la privat, unde erau administratori aceşti lideri de sindicat, şi unde cereau şi acolo respect, dădeau afară ziarişti. De la Realitatea au dat afară ziarişti buni, le-au scăzut salariile altora, tot buni. Adică asta era situaţia, aşa cereau ei respect. Noi, la privat, aici, unde e pe buzunarul nostru, dăm afară, dar la stat, unde e pe buzunarul fraierilor care plătesc taxe şi impozite, acolo facem gât şi cerem respect. Eu cred că şi aceşti sindicalişti, ajunşi administratori la o televiziune de ştiri, au otrăvit un pic informaţia. Vă spuneam că furnizez probe, de ce nu s-a difuzat ieri nimic pe Realitatea, a explicat astăzi Răzvan Dumitrescu. Din păcate, s-a blocat acel server care ne dădea imaginea, dar vă spun că am văzut eu aceste imagini şi nu mi-a venit să cred. Sub titlul „Tunurile pe presă”, Răzvan Dumitrescu explica faptul că nu a fost timp, că acest ziar care publica nu era credibil şi trebuia verificat, uitând că Sorin Roşca Stănescu recunoscuse stenograma şi o publicase chiar pe blogul său, la orele amiezii de ieri, la orele prânzului. Sigur că atunci când Roşca Stănescu publica câte un pârţ de trei cuvinte pe blogul lui, toate posturile, şapte „Antene”, şapte „Realităţi”, tocau întruna pârţuleţul respectiv, de dimineaţă până seara. Aici, când furniza omul recunoaşterea publică a ditamai convorbirilor, nu a mai accesat nimeni site-ul. Trebuiau oamenii sunaţi. Nouă ne-a luat vreo 30 de secunde să îi sunăm pe toţi cei implicaţi. La Realitatea a durat, fiindcă e un post de ştiri în plină viteză, ei încearcă să dea ultimele informaţii, a durat vreo 30 de ore. Nu cred în acest caz aceste scuze, pentru că într-adevăr, era clar un embargo, care coincidea şi cu embargoul de la Antena 3. Aşa am crezut. Dar, tot cu umor o spun, am descoperit. Gâdea se reprofilase ieri, era ocupat şi nu putea să dea, fiindcă taman ieri se gândise să aleagă un alt tip de abordare în televiziune. Haideţi să vedem, aici avem imagini, nu s-a mai blocat serverul. Atât am avut de spus. Deci aveţi – da? Bine. E şi aici un lucru interesant. Ieri nu dădeau nimic despre stenograme, dar ziceau de „Naşul”, de emisiunea asta, în fel şi chip. Am înţeles că de dimineaţă, seara, fiindcă ne-am permis, probabil, să încălcăm omerta, embargoul şi atunci mi-am adus aminte cât de frumos era acest tânăr talentat, ce carieră frumoasă putea să facă şi cum s-a rătăcit el în zona asta a presei, în cazanul ăsta, unde fierb licori şi evenimente, în cazanul cu licori otrăvite. Deci aţi văzut, el pe vremuri se ocupa de lucruri mult mai frumoase. Atât am avut de spus, ne revedem mâine seară la orele, la cât avem mâine seară, colegii? 20 şi ceva. Mâine seară vine preşedintele României, să ne spună ce are de spus, de ce vrea să mai fie preşedinte, dacă va mai fi preşedinte, dacă are şanse. Îl vom întreba despre ceilalţi contracandidaţi, va fi o seară interesantă, cu toate întrebările, ca de obicei. Întrebări uşoare, dar mai ales, întrebări grele. Până mâine seară, să fiţi iubiţi!

(Prin Monitoring Media: B1 TV - Naşul, Ora: 20:00)

1 comment:

murfi said...

toata lumea zice traian radu ungureanu...
il cheama traian ungureanu, oameni buni :)