Wednesday, July 15, 2009

PROFITORUL VOLODEA TISMANEANU scuipa minciuni din nari pe blog pentru a-si apara afacerea "anti-comunismului"

Suparat nevoie mare ca i s-au deconspirat legaturile de retea kominternista de pe filiera Pacipa-Plesu, agentul Tismaneanu face ce stie mai bine: scuipa minciuni pe nari in timp ce da din coada in tot ce misca. Vezi ca ramai fare ea, tismanianule!

14/07/2009 — tismaneanu
Nu doar Ion Iliescu, Iosif Boda, Ioan Scurtu, V. Ciutacu, C. Nistorescu si unii dintre autorii Iluziei anticomunismului sunt enervati de asumarea de catre presedintele Traian Basescu a concluziilor Raportului Final al Comisiei Prezidentiale privind dictatura comunista din Romania (Humanitas, 2007). Iata ca si dl Ioan Talpes, general-istoric, fost consilier prezidential, sef al SIE, ambasador la Sofia si, la un moment dat, aspirant la un post de parlamentar pe lista PD-L (partid care si-a asumat condamnarea regimului totalitar comunist) isi revarsa naduful pe acelasi subiect. E vorba de cartea In umbra marelui Hidalgo. Rememorari consemnate de Horia Alexandrescu (Edit. Vivaldi, Buc., 2009), vol. 1.
Ioan Talpes rezerva Raportului un loc important, atacand membrii si expertii Comisiei cu procedee similare celor ale lui Vadim Tudor, Stefan Andrei, Ion Stanescu (fostul sef al Securitatii, amabil intervievat in paginile Jurnalului National), ca sa nu mai vorbesc de raposatii Mihai Pelin si Mihai Ungheanu, specializati in invective la adresa Comisiei. Notati fixatia pe tema culpabilitatii genetice, parte a aceluiasi baroc bolsevico-rasist pe care dl Talpes nu parea sa-l impartaseasca (desi sindromul era specific ideologiei Centrului de Studii si Teorie Militara condus de fratele dictatorului, generalul Ilie Ceausescu). In plus, mi-e greu sa cred ca, tinand cont de statele sale de functiuni in aparatul ideologic (Editura Militara), domnia sa nu stie ca niciodata, nici in cei mai negri ani ai dogmatismului, nu a existat un obiect oficial de studiu numit “stalinism”. Dimpotriva, simpla utilizare a acestui concept putea avea grave consecinte. Nu prea inteleg cum poate fi considerat dl Talpes un democrat pro-occidental bona fide cata vreme nu are nimic favorabil de spus (ba chiar dimpotriva) despre actul necesar, solemn si irevocabil al despartirii Romaniei de trecutul totalitar-bolsevic. I se pare futila condamnarea regimului comunist, prin discursul presedintelui Basescu din 18 decembrie 2006, devenit act oficial al statului roman, drept ilegitim si criminal? Daca da, ar fi dezirabil sa o spuna cat se poate de explicit, ca sa se stie care ii sunt de fapt optiunile.
Retin si atacurile virulente la adresa generalului Ion Mihai Pacepa, omul care a stiut sa rupa cu sistemul si, prin revelatiile sale, a dat lovituri puternice mitologiei stalinismului national. In consonanta cu dl Talpes si cu idiosincrasiile seviciilor secrete, G. Roncea scrie in Curentul un articol de o rara violenta lexicala impotriva generalului Pacepa. Invocand o scurta recenzie a jurnalistului David Binder care a lucrat la New York Times pana acum cativa ani, autorul in cauza recurge la termeni inacceptabili in orice discutie civilizata atunci cand se refera la Lucia Hossu-Longin, Gabriel Liiceanu, Marius Oprea si subsemnatul. (Adica, pentru a fi exact, Volo e pomenit o singura data, tangential. Asta l-a deranjat?: "La umbra brandului Pacepa s-au adăpostit tot felul de personaje care au câte ceva în comun cu acesta - de la Tismăneanu şi Liiceanu, la „caraghiosul Bădin“ (apud Traian Băsescu - n.n.) sau fosta meşteră de partid a TVR, Lucia Hossu Longin, care tot cerşeşte public de la Emil Boc, un post la CNSAS, cum a obţinut şi Marius Oprea, alt „pacepolog“ liberal.". Saracu' - Nota mea)
Ma intreb ce simt colaboratorii ziarului Curentul cand citesc asemenea nefaste fabricatii, nascute (parca?) din setea de revansa a unei anumite institutii. O institutie care a cultivat cu diabolica perversitate tehnicile dezinformarii si intoxicarii. (Ha, ha, ha - nota mea!)
Notez ca la lansarea volumului lui Ioan Talpes a luat cuvantul acad. Dinu C. Giurescu, fiind prezenti, intre altii istoricii Mihai Retegan si Mihai Ionescu si romancierul Augustin Buzura.
Citez: de la p. 8 –
”Dupa 20 de ani de la consumarea unor evenimente, (…), aveam sa constatam ‘absurdistanul’ unei condamnari la asumarea unui trecut apropiat ce nu mai avea nici macar scuza unei sustineri si impuneri din afara. Incet, incet vom fi obligati sa invatam chiar de la fosti profesori de marxism-leninism si stalinism ‘aplicat’, sau de la copiii acestora, ca noi, ‘ceilalti’, ‘aplaudacii’ de circumstanta ai marelui Erou din Carpati, eram obligati la taceri vinovate sau marturisiri demonizatoare. (…) // (p. 9) Printre acuzatorii publici, personaje iesite din pacla anilor 1940- 1960, anii de ingemanare a fascismului si revolutiei proletare pe meleagurile Romaniei…”.

NO COMMENT - Nota mea

1 comment:

Anonymous said...

Tismaneanu nu se mai astampara. Putini sunt cei care mai iau atitudine in ziua de astazi. http://alexdumitriu.blogspot.com/2010/11/pasol-na-turbinca-volodea.html