Dorin Chirtoacă sărutându-l pe obraji pe secretarul structurii locale a Patriarhiei Moscovei, prot. mitr. Vadim Cheibaş. 14 octombrie 2009
Sluga la doi stapani
O agenţie de ştiri din Bucureşti ne anunţă cu „bucurie şi voie bună” că în ziua de 14 octombrie la Chişinău a avut loc “sfânta slujbă liturgică de la Catedrala Naşterea Domnului din Chişinău, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove”, la care a participat „Primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, însoţit de funcţionari publici”.
Săptămâna trecută arătam că la 3 octombrie, la Coloniţa, primarul Chirtoacă şi preşedintele interimar al „României de Est”, cum specifică aceeaşi agenţie bucureşteană când relatează din Chişinău sau de la Tiraspol (de parcă ar exista mai multe Românii!), s-au bucurat de comuniunea liturgică a structurii locale a Patriarhiei Moscovei, primind daruri scumpe şi bogate blagoslovenii arhiereşti. Tot atunci cei doi au ţinut să sublinieze „onoarea” de a fi „alături de Mitropolitul Moldovei” Vladimir Cantarean, cu care au declarat că întreţin „relaţii bune, normale”.
Precizăm că la 14 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe stil vechi Acoperământul Maicii Domnului, nici un reprezentant al noului regim politic nu a participat la „sfânta slujbă liturgică” în nici una din bisericile Mitropoliei Basarabiei. Se cunoaşte că primarul Chirtoacă, ca şi toţi primarii de Chişinău din 1991 încoace, nu face parte din nici o parohie concretă a Mitropoliei Basarabiei. El nu a fost până toamna aceasta ceea ce unii numesc „ortodox practicant”. Cu toate acestea ne bucurăm că acesta se arată în ultima vreme râvnitor într-ale credinţei şi mai trage cu piciorul pe la sfânta biserică.
În dimineaţa zilei de 14 octombrie, secretarul eparhial al structurii locale a Patriarhiei din preajma Kremlinului, protoiereul Vadim Cheibaş (apropo, fost bursier al Patriarhiei Române, trimis la studii cu binecuvântarea Mitropoliei Basarabiei), l-a întâmpinat la intrarea în catedrală, cum erau altădată întâmpinaţi Mircea Snegur, Andrei Sangheli, Petru Lucinschi, Serafim Urechean, Vladimir Voronin sau Vasile Tarlev, pe Dorin Chirtoacă, care i-a dat de trei ori frăţească sărutare şi fiască îmbrăţişare, după obiceiul pravoslavnic.
Întâmplător sau nu, dar la slujba oficiată de mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi „al întregii Moldove”, despre care ne anunţă topit de fericire corespondentul din „România de Est (Basarabia)” al agenţiei bucureştene, primarul Chirtoacă, „însoţit de funcţionari publici” nu a stat printre credincioşi, ci s-a postat cât mai aproape de altar, exact în locul în care la ultimele sărbători de Paşti şi de Crăciun a stat ex-preşedintele Voronin, ex-preşedintele Legislativului Marian Lupu şi fostul prim-ministru Zinaida Greceanâi, cu nişte mame de lumânări în mână, de-ţi era mai mare dragul să vezi câtă evlavie îi pălise pe aceşti preasupuşi creştini din Patriarhia Moscovei. Şi atunci, ca şi acum mitropolitul „întregii Moldove” s-a rugat fierbinte, împreună cu tot poporul, înălţând ectenii de sănătate Prealuminatei Sale Sanctităţi de la Moscova, iar corul a dat cu bucurie cuvenitul răspuns: Amin! Şi acum, ca şi atunci, televiziunile au fost prezente, pentru a transmite „întregii Moldove”, de la mic la mare, negrăita bucurie că înalţii noştri demnitari moldoveni se regăsesc din nou în comuniune liturgică nemijlocită cu scumpa lor mamă duhovnicească, Biserica Ortodoxă Rusă. Singura diferenţă este că de această dată Vladimir Voronin şi Marian Lupu au fost ocupaţi cu lucruri mai importante decât “sfânta slujbă liturgică de la Catedrala Naşterea Domnului” şi ne-au lipsit de plăcerea de a-i vedea la televizor cum se roagă de zor ca altădată.
Se cuvine să spunem şi câteva cuvinte despre Hram ca atare, fixat de stat, printr-un act normativ, pentru 14 octombrie. Acesta este un fals hram, de provenienţă secular-politică, inventat cu ani în urmă de vechiul nomenclaturist sovietici şi ex-primar de Chişinău, Serafim Urechean. În tradiţia ortodoxă românească hramul este sărbătoarea când creştinii îl cinstesc pe patronul celei dintâi dintre bisericile unei localităţi. Este un popas în timp al credincioşilor, o reîntâlnire anuală pentru a-l preamări pe ocrotitorul lor spiritual.
În Chişinău nici o catedrală nu are hramul Acoperământul Maicii Domnului. Miza lui Urechean, când a lansat hazardata lui iniţiativă, a fost dublă. Pe de o parte el a dorit să continue tradiţia sovietică a Zilei oraşului, ţinute în prima duminică a lunii octombrie. Pe de altă parte, a dorit contrabalansarea sărbătorii Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi, ocrotitoarea Moldovei, prin reţinerea chişinăuienilor la 14 octombrie acasă în locul pelerinajelor la Iaşi. Să ne amintim că o încercare de deturnare a cultului Sfintei Parascheva a fost întreprinsă tot în aceeaşi perioadă şi de ex-preşedintele Mircea Snegur, coleg în mai multe partide cu Serafim Urechean, prin închinarea, tot împreună cu mitropolitul Vladimir, la pseudo-moaştele Sfintei Parascheva, aduse cu pompă, în raclă scumpă, sub mii de priviri nevinovate ale creştinilor basarabeni, la mănăstirea Hâncu din raionul Nisporeni.
Nimic nu ne-ar deranja în această situaţie. Atâta doar că răspunsul fiecăruia, când este vorba de cele sufleteşti şi ale lui Dumnezeu, trebuie să fie „Da, da. Nu, nu”, cum ne învaţă şi ne porunceşte Mântuitorul Hristos. Când faci însă politică, degeaba spui că eşti român (şi încă ce fel de român! dacă năzuieşti să ajungi prim-ministru al României de Vest, cum ar zice corespondentul aceleiaşi agenţii bucureştene), fiind cu „bucurie şi voie bună” supusul Patriarhiei uzurpatoare de lângă Kremlin, binecuvântătoarea banditului Smirnov şi a armatelor de ocupaţie.
Afilierea bisericească şi comuniunea spirituală a oricărui politician din Republica Moldova cu o Patriarhie sau alta, are valoare de test. Nimeni nu poate fi slugă la doi stăpâni.
Posts
No comments:
Post a Comment