„Inotăm în sânge”
„În
România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până
peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane,
restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de
la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
„În
România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până
peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane,
restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de
la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
Aceasta
este cifra oficială, pentru că există una neoficială care arată această
stare de fapt şi anume că cifra ar putea fi dublă. Faţă de această
situaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru că
problemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică, înăuntru nostru
şi mai puţin în afara noastră. De aceea cuvântul „dragoste” este primul
cuvânt aşezat aici şi apoi cuvântul „toleranţă”. Eu am fost o vreme în
preajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii atacă,
sectanţii atacă, ateii atacă, toţi ne atacă şi numai noi ne certăm
între noi şi pe fondul acesta ei vor birui”.
Postesc pentru că Eminescu a postit
Trebuie să mărturisim credinţa azi, acum şi în felul în care trăim
acum, pentru că dacă vrem să mărturisim credinţa cum au mărturisit
înaintaşii noştri de 2 mii de ani încoace, lucrul acesta va fi şi mai
greu. Încă nu ni se cere sânge, ni se cere mărturisire. Scrie „să nu te
arăţi că posteşti”. Da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-o
lume în care nu se mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, că
postim. Şi dacă ne întreabă cineva: „Dar de ce posteşti?”, răspunsul să
fie: „Pentru că Eminescu a postit, Iorga a postit, Ştefan a postit,
Mihai Viteazu a postit şi pentru că ei au postit, postesc şi eu pentru
că, de fapt, respect o chemare a Mântuitorului Hristos pe care ei au
respectat-o.
La judecată nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiii
noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu
vecinii noştri, cu prieteni şi acolo ne vom da seama de ceea ce am
făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantă
lucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşi
timp, aplicarea în practică a credinţei.
Se fac avorturi. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine
Dacă se fac avorturi, nu se fac vinovaţi doar cei care fac
avorturi: mamele, taţii, asistentele, medicii. Suntem vinovaţi cu
toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine. Avortul nu este o crimă
simplă, este o crimă complexă. Pentru că omori un corp, moare copilul
nebotezat, pentru că nu ştim unde merge sufletul lui. Că în iad nu
poate să meargă pentru că nu a făcut rău, în rai nu poate să meargă
pentru că nu a fost botezat.
În anul 2050 România va avea doar şase milioane de locuitori
După noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, la parohii s-au
organizat centre sociale. Avem şi noi unul, se numeşte „Pro-Vita pentru
cei născuţi şi nenăscuţi”. Adică, viaţă pentru cei ce se nască şi
pentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu înseamnă
mult faţă de cele 18 milioane, dar înseamnă ceva. Anume aceşti copii
demonstrează prin prezenţa lor că este cazul să ne preocupăm de esenţă.
Asta nu înseamnă că neglijăm postul sau metania, asta nu înseamnă că nu
mai citim acatiste, dar va trebui să lucrăm, pentru că naţia noastră
este în pieire. Anul 2050 va prinde România cu şase milioane de
locuitori, situaţie care nu se poate repara curând. […] Familia nu mai
este familie. Tocmeala dintre părinţii fetei şi părinţii băiatului se
sfârşeşte sau uneori chiar începe cu problema „cum să facem ca să nu
nască în curând copii”. Problema care este pusă negativ este problema
care dărâmă familia. Dar aceasta se continuă: „De ce să mă mai
căsătoresc şi civili, şi chiar religios pentru că o să am probleme cu
soacra, cu ambianţa? Fac o căsătorie de probă”. Acest lucru este
groaznic, pentru că această căsătorie de probă este desfrânare.
Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine
Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”.
Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o,
intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din
păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de
acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de
manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă
cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie.
Octavian RACU - Flux.md






Douazeci de organizatii non-guvernamentale crestine au remis, in aceasta dimineata, un punct de vedere comun Comisiei interministeriale de analiza a cazului fetei de 11 ani insarcinate. Semnatarii se ofera sa preia, legal, spre crestere si ingrijire, copilul rezultat din viol si sa ofere asistenta psihologica, spirituala si materiala familiei tinerei mame, pentru a o ajuta sa depaseasca momentul dificil. Conform opiniei sematarilor scrisorii, initiate de FEDERATIA ORGANIZATIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMANIA (alcatuita din 12 Asociatii si Fundatii), avortul la o varsta atat de inaintata a sarcinii nu este permis de lege si oricum acesta nu constituie niciodata o solutie la astfel de probleme.





