Thursday, November 5, 2009

POLITICA ZILEI. Petru Romosan, zburatacitorul de oratanii din ograda kominternului: COPIII FOSTILOR. Baconsky, Tismăneanu, Patapievici şi... Irinel

Copiii foştilor

Trece o noapte, trece înc-o zi,

Lupta se ascute între clase,

Iar chiaburii se arată-a fi

Elemente tot mai duşmănoase.


Infamia de mai sus a fost scrisă de A.E. Baconsky, tatăl actualului ambasador român la Paris, „teologul” Theodor Baconsky. Bunicul meu, căruia îi port numele, primar ţărănist, a fost deportat, în calitatea lui de chiabur, pe Cîmpia Aradului, de unde s-a întors doar ca să moară pe pămîntul său - refuzînd să mai vorbească, deşi nu muţise între timp. S-au dus deja 20 de ani de libertate prost folosită. Foştii potentaţi din partid, servicii secrete, industrie, agricultură, cultură etc. au avut mulţi copii. Care au beneficiat de cele mai bune şcoli, de acces la resurse rare şi care astăzi sînt oameni maturi, mulţi chiar se pregătesc să iasă la pensie. Mă grăbesc să spun : copiii nu pot fi judecaţi pentru ce au făcut părinţii lor. Şi totuşi, ei sînt una dintre principalele explicaţii ale catastrofalei tranziţii româneşti. Cei mai neaşezaţi, cei mai nefericiţi de propria lor ascendenţă, pentru că nu vor reuşi niciodată s-o „rezolve”, sînt chiar aceşti urmaşi capitalişti ai vechiului regim comunist.

Tismăneanu, Patapievici şi Irinel Columbeanu, trei exemplare publice supraexpuse, nu vor cu adevărat condamnarea comunismului – lucru, de altfel, absurd şi irealizabil –, ci doar condamnarea propriilor genitori, de care ei nu mai vor să fie legaţi în nici un fel, căci nu sînt „vinovaţi” de o asemenea relaţie. Şi sigur că nu sînt vinovaţi, dar pînă la un punct : acela în care ne obligă şi pe noi, ceilalţi, să ne condamnăm părinţii şi bunicii, mulţi dintre ei trecuţi prin puşcăriile, gulagurile şi „serviciile de personal” administrate de părinţii lor. La sfîrşitul anilor ’70 şi la începutul anilor ’80, împreună cu prieteni intelectuali, scriitori – zisa generaţie ’80 –, încercam să punem piedici, să „băgăm strîmbe”, să fabricăm „şopîrle” împotriva sistemului totalitar. Vladimir Tismăneanu era propagandist comunist, şi încă unul foarte harnic, la fel de grafoman ca şi azi. Patapievici avea, se spune, un job convenabil, despre care nu scoate nici o vorbă azi. În cazul lui Irinel Columbeanu şi a altora ca el, se ştie încă puţin despre cum îşi duceau viaţa lor de beizadele – o excepţie onorabilă face Serghei Mizil, care povesteşte fără complexe episoade din acele vremuri, cu tinerii lor.

După 1989, România avea două soluţii radicale de situare cinstită faţă de vechiul regim totalitar : o lustraţie severă, după modelul german, sau o reconciliere naţională (care n-ar fi presupus, bineînţeles, şi iertarea crimelor sau legalizarea hoţiilor, dar ar fi raţionalizat dezbaterile despre trecut). Nu s-a realizat nici una, nici alta. Cui i-a folosit întreţinerea dihoniei, a confuziei, a hărmălaiei ? Foştilor şi copiilor lor ? Şi ce rol au jucat, de fapt, „zbîrnîitorile” presupusei societăţi civile gen Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, Monica Macovei, Stelian Tănase, ei înşişi cu rădăcini în recenta lume roşie (chiar şi socri, cînd nu mame, taţi, unchi).

Să revenim. Mizeria publică revărsată de unii ca Vladimir Tismăneanu şi de alţii ca Irinel Columbeanu în viaţa românilor a fost şi este de o violenţă ieşită din comun. Voi rezista tentaţiei de a face liste lungi cu nenumăraţii fii, nepoţi, fraţi, cumnaţi şi cumnate. Cei mai mulţi dintre ei n-au urmărit decît bunăstarea, prin orice metode, legale dar mai ales ilegale, evitînd să dea lecţii sau să distorsioneze adevărul pînă la monstruos, aşa cum au făcut cîteva triste celebrităţi. Dar copiii foştilor sînt peste tot : în finanţe, în petrol, comerţ, IT, în reformatele servicii, în politică. Ministerele, partidele, comisiile, consiliile de administraţie, mass-media, universităţile sînt într-o mare măsură „ocupate” de aceşti urmaşi, foarte activi şi foarte „condamnatori”. Mulţi au rezidenţe puţin sau deloc cunoscute în „putredele” ţări dezvoltate. Averea defunctului stat comunist (sau stat pur şi simplu ?) a fost împărţită între copiii foştilor, lumea interlopă şi diverşi „investitori” ciudaţi.

Să dăm şi un exemplu pozitiv. Deşi nu am mai întîlnit-o de multă vreme, am urmărit-o cu simpatie şi admiraţie pe Anca Oroveanu, ea însăşi fiica unuia dintre personajele cu adevărat „grele” ale trecutului nostru recent, Leonte Răutu. Cultivată, discretă, profesoară iubită de studenţii ei, şi-a conservat un mod de a fi care, din păcate, nu a fost imitat de alţii.

În fapt, comunismul n-a fost decît o scurtă paranteză (45 de ani), la care se adaugă, iată, şi cei 20 de ani prevestiţi de cobea informată Brucan, timp în care s-a transferat tot ce se putea transfera de la lumea veche spre mîndra şi înspăimîntătoarea lume nouă. Tuturor tradiţiilor li s-a sucit gîtul. Confuzia pare să fie totală. „Revoluţia” a învins. Dar, se ştie, în lumea reală, nici o victorie nu e definitivă. „Trece o noapte, trece înc-o zi...”

Petru Romoşan
www.compania.ro
www.ftr.ro

Nota mea: Despre Anca Oroveanu, fiica lui Leonte Rautu, si ce reprezinta ea, aici:
GDS - un PCR in ilegalitate - Neokominternistii lui Tismaneanu, demascati de Victor Frunza
GDS a dat Raportul la CNSAS cu usile inchise - Civic Media (aveti rabdare cu deschiderea site-ului - e prea plin!)
Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor. INTERVIU cu generalul (r) SRI Aurel Rogojan

2 comments:

Anonymous said...

D-le chestia cu "copii nu sunt vinovati de greselile/crimele parintilor" este o imbecilitate marxista infioratoare, repetata cu incapatanare de persoane ce par a fi hipnotizate.

Doua proverbe romanesti simple si bune descriu situatia:
- ce naste din pisica soareci mananca
- aschia nu sare departe de trunchi

Apoi vine EREDITATEA, acceptata sub o forma sau alta si in Biserica (mostenirea pacatelor stramosesti) si in diverse ramuri ale stiintei (biologie, genetica, sociologie).

Daca tata uraste Romania cu sete si actioneaza o viata impotriva romanilor, ce se poate crede despre copil? Ca va iubi Romania?

Sigur ca nu poti statuta in codul penal ca pentru infractiunile tatalui sa pedepsesti copiii lui, dar nici nu-i faci politisti, procurori, judecatori si directori de inchisoare. Pentru ca atunci infractorii au invins si in spatele gratiilor vor ajunge nevinovatii. E o chestie de simpatie. Cu cine va simpatiza judecatorul fiu de infractor? Cu infractorul - chipul tatalui sau - sau cu victima - oaia buna de muls si jupuit, prostanacul ce nici nu are drept sa traiasca - asa cum probabil a fost invatat dansul acasa? Si dupa aia va mirati de cantitatea de nup, "lipsa probe" si criminali sadici si violatori in serie eliberati, va mirati de victimele ce-si retrag plangerile, de poetii "nationali" ce behaie la masa infractorului (ca A. Paunescu la botezul unui copil al lui Fane spoitorul) cot la cot cu manelistii tarati genetic din cauza incestului ca A. Minune.

Criminalii au pus mana pe putere dupa '44. Au inchis nevinovatii si au facut dosare si au ineles ca ce naste din taranist comunisti mananca. Si au urmarit peste generatii aceste lucruri cu mai multa sau mai putina vigoare, cu mai multa sau mai putina perversiune. De fapt pana si acuzele astea sunt ticaloase, pentru ca ei nu ataca comunismul si stalinismul de pe pozitii pur leniniste si trotzkyste. Ei nu-l urasc pe Ceusescu ca ii tinea pe romani in frig, ci pentru ca a epurat pe o parte dintre ei. I-a tinut pe tusa o perioada. Dupa 90 cu Petre Neulander in frunte au revenit plini de energie si oarecum infometati.

Acuma vin cu scuza ca "nu sunt copii vinovati de greselile parintilor" si asa zisii red diapers babies sunt curati si uscati, ba chiar indreptatiti sa tina lectii de morala si sa-i acuze pe altii de securism si comunism.

D-lor cine poate decide astfel de principii mincinoase si impracticabile? Cum poate fi oprita orice fel de analiza prin debitarea ca in transa a gogomaniei?

D-lor pana unde putem duce prostia?

Decat principii tembele ar trebui invatat ceva din istorie.

Ei uite inca o carte extraordinara desi se citeste greu: Iordache Golescu - Opere Alese. Pai daca citesti "piesele de teatru" ale boierului poti sa sari peste tampeniile economice ale lui M. Geoana sau Tariceanu mai usor.

Anonymous said...

...si Irinel:)))
E tare poza cu baietzashu tatii:)))