Wednesday, August 5, 2009

TORTIONARII KOMINTERNISTI si urmasii lor intarziati vs Manastirea de la AIUD. Tismaneanu si executantii lui: Tarziu, Codrescu, Corlatan, etc...

Hidra cripto-comunistă contra Vetrei Monahale de la Râpa Robilor

Dintr-un interviu luat de R. Udrişte părintelui Papacioc (fost deţinut politic la închisoarea din Aiud) aflăm că Osuarul de la Aiud s-a făcut în pofida unor serioase opoziţii. “Cu foarte mare greutate” s-ar fi ridicat şi corpul de chilii al celor care şi-ar dori acolo o biserică adevărată pentru vatra Mânăstirii care să-i cinstească pe martirii închisorilor comuniste. Nu numai pe cei de la Aiud, şi pe martirii nenumăratelor alte locuri de tortură după gratii în care devotaţii spionajului sovietic au omorât în chinuri cca. două sute de mii de români din cei aprox. două milioane de întemniţati pe diferite termene în două decenii (v. Harta gulagului comunist, Chene-Bourg, Elvetia). Cei care luptă pentru cinstirea Râpei Robilor drept “cel mai sfânt loc din România” (Păr. Justin Pârvu) consideră proiectul construirii unei Mânăstiri (modeste) în stil curat românesc de stringentă actualitate. Intr-o întregistrare video de la Aiud o maicuţă amintea timid de o amînare de şase ani a construcţiei bisericii. Ceea ce a fost imediat sancţionat prin reproşul că nu stă la mânăstire [şi vine la Aiud să încurce lucrătura oficială].
În cele ce urmează vom arăta câteva din tertipurile hidrei cripto-comuniste pentru împiedicarea şi deturnarea cinstirii celor 200000 (douăsutedemii) de martiri ai temniţelor comuniste printr-o vatră monahală la Râpa Robilor.
1.
Fie se exagerează considerându-se improvizaţia dedesubtul Monumentului ce figurează o cruce orizontală (şi nu verticală!) drept biserică în toată regula, fie se pune în rând cu o biserică parohială viitoarea Biserică a Mânăstirii Sfinţilor Neamului, unică prin situarea ei pe “cel mai sfânt loc al României post-comuniste”.
2. Se încearcă desfiinţarea vieţii monahale de la Râpa Robilor prin falsa “europenizare” a “obiectivului”. Modesta (şi fireasca) iniţiativă de a se construi o biserică trece în planul al II-lea (al III-lea, al IV-lea etc). În prim plan este împins cu surle şi tobe proiectul impunător (costisitor si de dubioasă utilitate) al unui “Centru de martirologie”.
3. Lăsând de-o parte falsa închipuire că martiriul sfinţilor ar putea vreodată fi studiat “ştiinţific”, fapt neluat în considerare de feţele bisericeşti implicate în susţinerea acestei diversiuni, se pare că la ora actuală nu se lucrează decât spre edificarea unei asemenea “opere” cu multe şi nebănuite faţete posibil a fi folosite împotriva românilor, mai ales dacă se expune în vitrina Centrului de martiriologie minciuna de la Muzeul Holocaustului din SUA prin care au fost trecuţi în contul românilor evreii martirizati de administraţia maghiară a părţii de Ardeal oferită de Hitler ungurilor prin Diktatul de la Viena.
4. Dacă ar fi să ne luăm după şablonul cripto-comunist al combaterii “provincialismului”, construirea unor obiective laice pe tema “torturii pe înţelesul tuturor” e sigur de preferat oricăror proiecte ancorate în realităţi exclusiv româneşti. De ca şi cum de ruga sfinţilor români ar beneficia doar românii…
5. Cei douăzeci de ani de post-comunism n-ar fi încă destui pentru trecerea în rândul sfinţilor a “sutelor şi miilor” (păr. Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor) de schingiuiţi pentru că erau “preoţi sau credincioşi”. Cum vedem, numărul celor care “au murit în temniţele comunismului, care au fost prigoniţi, închişi, bătuţi, ţinuţi în frig şi foame” (păr. Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor) ar fi fost, vezi Doamne, de “sute şi mii”. De mult se ştie că hidra cripto-comunistă iubeşte minciuna statistică. În ce priveşte numărul victimelor de după gratii, preferă numerele cât mai mici, mai micuţe. La Colocviul Noica de la Alexandria, Ana Blandiana vorbea pe 25 iunie 2009 de “fişele” celor 93000 de întemniţaţi care ar reprezenta cam o cincime din deţinuţii politici.
6. După opinia păr. Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, “canonizându-i pe martiri ar trebui să-i arătăm cu degetul pe călăii lor”, iar biserica nu condamnă pe nimeni, căci de la toţi păcătoşii speră îndreptare.
7. Centrul de “martirologie” ar înlesni depăşirea opreliştei care a împiedicat să fie sanctificaţi sfinţii închisorilor, pentru că aici şi numai aici s-ar “dezvălui şi cine au fost călăii” (Claudiu Târziu). Acel secret care a încetat de mult să fie secret fiind ştiut de toată lumea, ar urma să fie etalat în vitrinele centrului european, care, uite, trece vara, şi încă n-a-nceput să fie construit (Claudiu Târziu). De construirea unei Biserici pentru Sfânta Mânăstire de la Aiud, fostul redactor la Radio Europa Liberă nu suflă o vorbă! În schimb ţine să noteze că “deja la Aiud există un schit iar ca biserică e folosit chiar Monumentul”.
După încheierea succintei enumărări, cu inima strânsă, vom mai menţiona cea mai josnică minciună pe care a imaginat-o hidra cripto-comunistă, care nici pe vii şi nici pe morţii acestui neam nu-i lasă în pace. Ca să nu se considere Râpa Robilor drept “loc sfânt” s-a lansat zvonul că acolo nu s-ar găsi oase de martiri. Oasele ar avea o altă provenienţă. Făcută să circule “pe şoptite”, lansată de “răspândaci” şi dusă din om în om, prin lipsa de discernămînt pe care se bazează manipularea, lucrarea diavolului a prins contur în neruşinata mincină că oasele din Osuarul de la Aiud n-ar fi de la martirii închisorii ci ele ar proveni…de la…Sanatoriul de tuberculoşi !!! Cum să nu transmită mai departe omul simplu asemenea zvon? Cum să-i treacă unui om cu frica lui Dumnezeu prin minte că bolnavii din Sanatoriu nu au fost marţieni ? Că cei morţi la Sanatoriu au fost luaţi de familiile lor (ceea ce nu era permis pentru cei decedaţi în închisoare). Un pic de discernământ ar fi oprit difuzarea minciunii sfruntate. Dar cum să-şi imagineze cineva că unul din capetele hidrei cripto-comuniste s-a repezit la moaştele făcătoare de minuni?
Spre deosebire de morţii de la Sanatoriu care au fost îngropaţi fiecare în locul său de baştină după anunţarea familiei, doar cei din închisoare, odată morţi, erau aruncaţi la grămadă. Decesul deţinuţilor politici nu era anunţat imediat familiilor, nici corpul răposatului dat spre creştinească îngropăciune. Să aibe unii cu ce să umple azi Osuarul de la Aiud.

Isabela Vasiliu-Scraba

Eseist filosof, istoric al filosofiei
Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania
Sectia Critica-Eseistica




NOTA MEA: Din pacate, persoane angajate impotriva Romaniei au stiut sa straneasca o confuzie generala si in privinta planurilor pentru eroii martiri de la Aiud. Personal resping categoric ideea unui "Centru Cultural" inspirat din modele straine de Ortodoxie dar sustin Proiectul Centrului de Martirologie al domnului dr Pavel Chirila, alaturi de Manastirea Sfintilor Inchisorilor a Parintelui Justin Parvu, dar numai cu aprobarea planului de catre Parinte si detinutii politici si cu binecuvantarea Episcopului locului, IPS Andrei Andreicut dar si, mai ales, a Mitropolitului Bartolomeu Anania, fost detinut politic si inalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

1 comment:

Isabela Vasiliu-Scraba said...

V-ati gandit ca CENTRUL DE MARTIROLOGIE de la Rapa Robilor va prezenta Holocaustul ca in SUA unde pe seama romanilor e pus antisemitismul administratiei unguresti din Jumatatea de Ardeal oferita de Hitler maghiarilor?