Monday, August 3, 2009

NISTORESCU despre RAPORTUL TISMANEANU, MANOLESCU, BERINDEI si gasca: Obsesia României: imaginea!

Am tot auzit, cu diferite prilejuri, despre importanta covîrsitoare a imaginii. Un dobitoc, tînar politician în acelasi timp, îsi îndemna colegii în felul urmator: "apareti si voi mai des la televizor ca sa va faceti imagine!". N-ai imagine, n-ai carte, n-ai imagine, n-ai cariera! Ce mai, n-ai imagine, n-ai bani si n-ai putere! Sa zicem ca foamea de imagine am înteles-o în cazul politicienilor, mult mai dispusi sa bîntuie televiziunile decît sa munceasca serios la împlinirea unui proiect. Ba am fost gata sa fiu de acord si cu o anume imagine necesara în cazul locurilor frumoase din România. Ar contribui la o dezvoltare rapida a turismului. Este adevarat ca toata lumea cere imagine pentru Delta Dunarii, dar aproape nimeni nu face nimic pentru protejarea ei. Boala nevoii de imagine a atins si alte domenii. Recent, cunoscutul critic literar Nicolae Manolescu a invocat nevoia stringenta de imagine, nici nu va trece prin cap pentru ce. Ambasador al României la UNESCO si cronicar sportiv în Evenimentul zilei(?!), Nicolae Manolescu ne transmite de la Paris un regret de-a dreptul existential. "Nu stim sa ne facem imagine!" Daca s-ar fi referit la cultura româna sau la literatura în particular, mai ca as fi încercat sa înteleg. Sa zicem ca statul român ar avea partial justificare în cheltuirea unor bani publici pentru traducerea unor carti de autori români contemporani, în limbi de circulatie, compensînd astfel cercul oarecum strîmt al limbii române. Din pacate, si aici trebuie sa zabovim nitel! De ce am cheltui banii publici pe traducerea unor carti care, în România, n-au depasit cîteva mii de exemplare vîndute (ceea ce nu înseamna si citite)? Doar pentru o imagine a unor personaje dragi celor care decid respectivele titluri? Si, daca tot le traducem pe banii nostri, de ce nu încercam sa respectam un regim comercial, punînd volumele selectate în competitie totala pe pietele din respectivele tari? Sa revenim însa la durerea lui Nicolae Manolescu. Într-un interviu acordat unui site ("organ prezidential"), el declara: "Am avut o ocazie cu un capital de imagine important de investit -Raportul Tismaneanu. A fost pentru prima data cînd comunismul era condamnat într-o tara fosta comunista, cînd condamnarea era anuntata de presedintele tarii si comunicata în fata parlamentului... Acest raport ar fi trebuit sa fie mediatizat în mod extraordinar, peste tot... Eu am vorbit cu presedintele si... a fost de acord. Dupa care nu s-a mai facut nimic, poate din lipsa de bani. Rezultatul: nici un singur articol în presa franceza, nimic la televizor, la radio, în presa scrisa... Nu îmi imaginez ce-ar fi putut sa fie atît de important încît sa se piarda aceasta ocazie. Era o premiera mondiala".
Cu alte cuvinte, si Raportul Tismaneanu ar suferi de aceeasi boala ca si turismul românesc. Fabulos, dar lipsit de imagine! Iar la baza acestei nefericiri ar sta putinatatea banului public. Altfel, daca am fi avut bani la buget, am fi facut o imagine traznet peste hotare, iar turismul românesc ar fi fost cotropit de elvetieni, nemti, francezi si germani disperati sa-si petreaca vacanta în cea mai putin igienica tara a Uniunii Europene, singura fara toalete functionale pe marginea tuturor drumurilor care brazdeaza plaiurile mioritice. Si, daca mai ramîneau ceva bani de la imaginea externa a peisajelor noastre de vis, atunci i-am fi bagat si în cunoasterea extraordinarului Raport Tismaneanu!
Mai în gluma, mai în serios, cuvintele lui Nicolae Manolescu ma obliga sa cred ca, în cazul în care am fi cheltuit mai multi bani (pentru ca imaginea costa!) pentru imaginea Raportului Tismaneanu, România ar fi avut o alta perceptie în strainatate, am fi fost considerati mai seriosi, Traian Basescu ar fi fost socotit un mai bun (nu îndraznesc sa spun mai serios) politician si, în general, noua românilor ne-ar fi fost mai bine. Oricît s-ar supara Nicolae Manolescu, nu pot fi de acord cu o asemenea judecata. În primul rînd, lipsa de impact a Raportului Tismaneanu nu sta neaparat în absenta unor fonduri de investit în imagine. Media franceza are destui corespondenti în România si, fara cine stie ce cheltuiala a statului român, au aflat de Raportul prezentat de presedintele Traian Basescu în parlament (mai ales ca incidentul cu Vadim a facut ocolul agentiilor de presa si al televiziunilor europene). Apoi, Nicolae Manolescu (membru în Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din România si ambasador al României la UNESCO) putea sa distribuie cîteva exemplare prin Capitala Frantei. Acolo se afla si Mihnea Berindei, apropiat al lui Nicolae Manolescu si al presedintelui Comisiei. N-au putut ajunge ei la nici o persoana pe care sa o înduplece, cu cîteva cuvinte sau cu un articol, despre o asemenea "premiera mondiala"? Nu cumva motivele care au determinat ignorarea raportului sînt în alta parte? Nu cumva la tacerea presei franceze a contribuit si faptul ca Raportul de analiza a dictaturii comuniste din România a fost redactat si de fosti activisti si informatori ai fostei securitati? N-or fi monitorizat diplomatii si jurnalistii francezi prezenti în România nenumaratele trimiteri la opera si activitatea de propagandist a lui Vladimir Tismaneanu din perioada sa rosie? N-or fi retinut aceiasi oameni afirmatiile si fotocopiile unor documente, trimise presei de un alt presedinte (Emil Constantinescu), privitoare la activitatea lui Traian Basescu în postura de informator al Securitatii? Sa nu-si fi dat seama trimisii francezi în România de caracterul vizibil de operatiune de imagine al Raportului Tismaneanu? Ce consecinte a avut el asupra decomunizarii României? Sau macar asupra apropiatilor lui Traian Basescu si ai institutiei prezidentiale? Asupra partidului sau favorit? I-a atins în vreun fel pe Theodor Stolojan, pe Traian Basescu, pe Silvian Ionescu sau pe Mona Musca? S-au curatat de acoperiti partidele, parlamentul si alte institutii ale Statului, pentru a socoti "premiera mondiala" citita de Traian Basescu în parlament o operatiune serioasa? Nu cumva francezii au intuit ca gestul de condamnare a comunismului a fost doar o operatiune de praf în ochi initiata si derulata de cei care îl papusaza pe Traian Basescu?
Eu, unul, înteleg de ce francezii n-au scos o vorba despre raport si nu vad de ce am fi investit bani în imaginea acestui document. Imaginea la o alta operatiune de imagine nu foloseste la absolut nimic!
Cornel Nistorescu

No comments: