Friday, August 7, 2009

AFACEREA TRANSCHEM revine in actualitate. SENATORUL IULIAN URBAN a descoperit "Un articol pentru care am fost amenintat cu moartea"

UN ARTICOL PENTRU CARE AM FOST AMENINTAT CU MOARTEA. Pradarea Romaniei: Afacerea TransChem - Kaplan - Alfred Moses via Geoana si cumnatul Ionut Costea

Postarea anterioara despre Geoana & Co mi-a adus aminte de Afacerea TransChem, de care m-am ocupat in 1998. Acum cred ca este important sa marturisesc: investigatia a fost realizata cu sprijinul unor specialisti americani de mare clasa.
Cititi pe larg pe site-ul lui Victor
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/un-articol-pentru-care-am-fost.html
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com si http://www.urbaniulian.ro/

Vezi si:

Afacerea Transchem, bomba de campanie: Geoana, executat cu sprijinul PSD

Ceea ce părea cel mai banal și plicticos demers politic al verii, înființarea, la inițiativa PDL, a unei comisii de anchetă privind irigațiile din agricultură, și-a arătat azi fața nevăzută: declanșarea unui atac de proporții asupra candidatului PSD la președinție, Mircea Geoană, prin scoaterea la lumină a controversatei afaceri Transchem, de acum 12 ani. Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, a faptului că, în România, anchetele se fac numai atunci când interesele politice o cer. Pretextul fiind, evident, "interesul national".
O afacere cederista care a spoliat bugetul statului în favoarea americanilorLuna trecută, PDL a avut ideea înființări unei comisii de anchetă privind felul în care agricultura românească a rămas fără irigații. Prinsă în vălmășagul altor subiecte, presa a tratat superficial subiectul - nici nu era mare brânză de capul lui - iar PSD nu a avut nicio reținere în a-și pune semnătura pe cererea de înființare a comisiei. Ba chiar, prin deputatul Victor Surdu, a plusat, cerând audierea la comisie a unor foști miniștri. Azi, însă, a căzut bomba: comisia a scos la lumină celebra afacere Transchem, de acum 12 ani, peste care se așternuse, demult, praful uitării. La comisie a fost audiat fostul ministru al Finanțelor din 1997, Daniel Dăianu, care a spus că, la vremea respectivă, s-a opus din răsputeri încheierii afacerii Transchem, mai ales după ce primise semnale de avertisment din partea serviciilor secrete în legătură cu un grup de afaceriști care aveau interese oculte legate de afacerea în cauză. El și-a exprimat, totuși, nedumerirea legată de faptul că povestea e scoasă de sub obroc după atâta timp, când România ar trebui să fie interesată mai mult de present și de viitor.

Cum a ajuns Transchem în România

Ce este afacerea Transchem, însă? În 1997, a apărut, la nivelul guvernului Ciorbea, ideea semnării unui contract între corporația americană "TransChem Finance & Trade Corporation", profilată pe activități legate de agricultură, și Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare (SNIF) pentru modernizarea agriculturii. Cu doi ani înainte, în 1995, TransChem derulase un contract similar în Ucraina, soldat cu un eșec major, care a generat un puternic scandal de presă. În România, după cum presa vremii a relatat pe larg, promotorii cei mai fervenți ai afacerii ar fi fost Ionuț Costea, fost secretar de stat la Finanțe și director al BERD pe zona România, Ucraina, Georgia, cumnatul său, Mircea Geoană, ambasador al României în SUA și Alfred Moses, ambasadorul SUA la București. Ministerul Finanțelor, al cărui demnitar era și Costea, nu a ținut cont de situația produsă la ucraineni, ci a acceptat să fie garantul unui credit de 80 milioane de dolari pentru contractul încheiat între unitatea din subordinea Ministerului Agriculturii și TransChem. Declarativ, obiectivele contractului erau: "modernizarea sistemului de irigații, asigurarea parcului agricol cu utilaje de mare capacitate, reducerea costurilor la lucrările agricole, implicarea furnizorilor de utilaje, într-o etapă ulterioară, la producerea acestora în România".

Profit american a la Caritas: 800%

Numai că, după semnarea contractului nu s-a mai întâmplat nimic notabil. TransChem a demarat o mega-afacere cu un număr de unități agricole private, iar pe suprafețele de teren astfel obținute au luat ființă asa zisele ferme de tip american. Asociațiile agricole mixte trebuiau să ramburseze creditul din surplusurile de recoltă obținute. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă, iar cel care a plătit americanilor a fost garantul afacerii, adică statul, un profit de tip Caritas pentru americani, adică de 800%, la o investiție de numai 11 milioane de dolari, plus niște utilaje second-hand. Prin HG nr. 686/1997, Ministerul Finanțelor, pe atunci condus de Mircea Ciumara, a fost autorizat "să garanteze, în numele statului, dobânzile, comisioanele, spezele bancare, primele de asigurare, precum și alte cheltuieli aferente creditului garantat". Împrumutul extern, în valoare de 160 de milioane de dolari, a fost acordat de Citybank N.A. - SUA. Jumatate din sumă a fost topită prin programul ROMAG '98, destinat modernizării agriculturii cu sprijinul Transchem. Pentru că SNIF nu a avut de unde să plătească, a fost executată silit de către AVAB, în anii care au urmat.

Cine sunt membrii misteriosului "grup de afaceriști"?

Atunci când a fost chestionat de presă pe marginea afacerii Transchem, Costea a susținut că nu el a făcut lobby pentru americani, ci chiar guvernul României însuși, dar a continuat să susțină că acordarea garanției de stat pentru afacerea în cauză, în 1997, nu a fost o greșeală. Însă, Daniel Dăianu a spus, azi, în fața comisiei parlamentare de anchetă, textual: "Eu am avut informaţii privind antecedentele acestui grup de afacerişti. Ştiam ce s-a întâmplat în Ucraina. Am fost informat şi de cei abilitaţi să informeze miniştrii, premierul şi preşedintele, dar am fost ajutat şi de dincolo de Ocean, pentru că erau notorii eşecurile de prin alte părţi. Ca atare, n-am dorit să implic financiar statul român într-o afacere care, din punctul meu de vedere, era foarte discutabilă, având în vedere acele antecedente". Întrebat de Inpolitics, după ședință, cine erau membrii "grupului de afaceriști" menționat, Dăianu a refuzat să comenteze. Comisia i-a mai programat azi la audiere pe fostul ministru țărănist al Agriculturii, cel care a demarat contractual cu Transchem, Dinu Gavrilescu, dar și pe ministrul de Finanțe care i-a succedat lui Dăianu, adică Decebal Traian Remeș, care nu a venit.

O contra-replica la Comisia Udrea?

Este mai mult decât clar, însă, că scoatarea la iveală, după 12 ani, a scandalului Transchem este o decizie eminamente politica ce nu poate avea legătură decât cu apropiata campanie electorală, fiind conceputa ca o armă anti-Geoană (și nu numai) puternică în mâna lui Băsescu și a PDL. Posibil, ca o contra-replica la crearea Comisiei Udrea. Semn că, de 20 de ani încoace, nimic nou nu a apărut în modul în care se derulează bătăliile politice: aceeași căutare de scheleți îngălbeniți în dulapuri, același praf învechit aruncat în ochii opiniei publice. Bogdan Tiberiu Iacob -http://www.inpolitics.ro/

1 comment:

Neinfectat De Comunism said...

multumesc pt aceste info pertinente...geoana ca si mai toti psdistii de seama si de bine sunt niste hozti imputiti si niste mincinosi...


va astept la mine pe blog: Nutzi Udrea da in vileag o noua lista cu ziaristi manjiti... am lista