Wednesday, August 5, 2009

CLAUDIU TARZIU, la mare rang pe blogul lui TISMANEANU in scandalul COTIDIANUL. Fabulatiile fabulationistilor Radu Ioanid si Volodea Tismaneanu

Epuratorul Nistorescu (I): Mirela Corlatan, concediata de la Cotidianul
05/08/2009 — tismaneanu
Aflu de pe blogul lui Mihnea Maruta ca Mirela Corlatan a fost concediata de cadristul Nistorescu, noul expert al Romaniei in chestiuni de epurari. Am colaborat cu Mirela in numeroase situatii similare cu cazul Romosan si o consider o jurnalista de o cinste ireprosabila. Nu mai vorbesc de talentul investigativ dovedit cu asupra de masura. O asigur de solidaritatea mea, ca si pe Simona Tache, ca si pe Alina Purcaru, ca si pe Costin Ilie. Voi raspunde in curand aberatiilor proferate despre mine si Mircea Mihaies de catre cadristul Nistorescu in interviul din Evenimentul Zilei.
Mirela Corlăţan, concediată şi ea de la “Cotidianul”
http://mihneamaruta.ro/2009/08/05/mirela-corlatan-concediata-si-ea-de-la-cotidianul/
S-a întâmplat în urmă cu câteva minute. Cornel Nistorescu i-a reproşat că “asta nu e jurnalistică, să mergi seara la televizor”, referindu-se la prezenţa Mirelei aseară, la emisiunea “6! Vine presa”, de la postul B1 TV.
Primul care a scris este Cristi Şuţu.
ACTUALIZĂRI.
1. A concedia zilnic un om important din redacţie sau a-l obliga pe altul să demisioneze poate fi o strategie de păstrare a atenţiei publice, însă nimeni nu va cumpăra ziarul din acest motiv.
2. “Aştept motivaţia oficială, pentru că apariţia într-o emisiune TV nu este un motiv juridic concret”, a declarat Mirela Corlăţan pentru Mediafax, citată de impactnews.
3. Cele mai grave afirmaţii, în opinia mea, pe care le-a făcut Nistorescu în interviul de azi, din EvZ:- În redacţia „Cotidianul” există infiltraţi care execută ordine.- “Cotidianul” a fost un ziar foarte frumos scris, care n-a avut curajul să ia taurul de coarne niciodată.- N-am hotărât eu să-l dau afară pe bietul Pătrăşconiu, şi bolnav, că o fi bolnav omul, dar aici n-o să mai scrie nici el, nici Ioan T. Morar şi nici aceia care au mai fost şi au mai contribuit cu câte un pic la îngropatul „Cotidianului”. Nici Turcescu şi nici toţi ceilalţi.
4. “Azi dimineaţă, la şedinţa de sumar (Nistorescu – n.M.M.) a reluat ce a spus într-un interviu pentru Evenimentul Zilei, că în redacţie sînt agenţi ai unor servicii secrete, care, vezi Doamne, încearcă să-l boicoteze pe el (de parcă nu o face aşa de bine şi singur)”, scrie Claudiu Târziu pe blogul său.
5. Ironia sorţii în această poveste este că numirea lui Nistorescu va avea efectul opus, din punct de vedere politic, celui scontat de el şi de patronul R-C.

In urmatoarea postare a neo-kominternistului se poate analiza din nou SINDROMUL TISMANEANU. Fostul propagandist al regimului comunist si, apoi, al regimului Iliescu, il acuza pe fostul presedinte Constantinescu de "fabulatie" dupa ce acesta reproduce un dialog avut cu prietentul sau, directorul de la Muzeul Holocaustului din Washington, Radu Ioanid, in care, dupa cum se vede mai jos acesta, de fapt, este cel care fabuleaza grosolan. Deci, cine este fabulatorul: Constantinescu, cel care doar prezinta afirmatia lui Ioanid, sau cel care colporteaza informatii false si cel care le rastalmaceste? Doamne-Doamne

Fabulatiile, pozele si extrapolarile domnului Emil Constantinescu
04/08/2009 — tismaneanu
Regret ca trebuie sa revin asupra unui subiect care putea ramine nediscutat daca impolitetea televizata a dlui Constantinescu nu atingea pragul calomniei si al unor jenante referinte la viata mea privata. Obligat de aceste imprejurari, voi face citeva precizari, cu regretul ca un fost sef de stat n-a putut ramine la nivelul dezbaterii de idei.
In emisiunea de saptamana trecuta de la Antena 3, dorind sa ma prezinte drept “un jalnic oportunist” care sare dintr-o barca in alta dupa cum bat vanturile electorale, dl Emil Constantinescu a afirmat mai multe lucruri. A invocat fara probe si complet fantezist detalii despre presupusele dar inexistentele mele vacante mele la… Mamaia. Apoi s-a declarat dezamagit ca “prietenul cel mai bun al lui VT”, Radu Ioanid, “i-ar fi povestit cum a doua zi dupa ce el (EC) nu a mai fost presedinte am scos poza sa pe care o tineam pana atunci pe birou”… Ce unghi de interpretare a unor pozitii politice! Ce pasiune intr-un exercitiu semiotic neasteptat! Admit surprinderea mea in fata faptului ca un fost presedinte al Romaniei, care insista asupra mizei valorilor si principiilor, porneste la atac prin referinte si atacuri ad hominem. Cat priveste speculatiile dlui Constantinescu privind pozitiile intelectualitatii democratice romanesti, ele sint cel putin discutabile. In primul rand, cred ca nu a fost si nu este vorba de strategii concertate, de grupari omogene, de actiuni coordonate. Dar astept cu mare interes cartea pe care ne-o fagaduieste, fiind vorba de o marturie a unui personaj politic a carui biografie inseamna mult pentru istoria contemporana a Romaniei. Riscul cel mare in asemenea cazuri este ca marturia sa nu se transforme in pledoarie pro domo si/sau in rechizitoriu.
To set the record straight, voi repeta aici: sub niciun regim al Romaniei dinainte si dupa 1989 nu am beneficiat de stipendii politizate. Implicarea in Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste a ramas/ramane si ea complet neremunerata – fiind, cu toate acestea, supus unor atacuri neintrerupte timp de mai bine trei ani. In sfirsit, nu tin pe biroul meu decat o fotografie, cea a fiului meu Adam. Am un apartament in care vizitatorii discreti sau indiscreti pot identifica diferite fotografii, amintiri de la intilnirile mele cu prieteni, rude, dar si persoane publice din Romania, Polonia, Ungaria, SUA etc. Intre acestea exista si o poza cu imaginea dlui Constantinescu (alaturi de mine) pe care o pastrez si acum, cum o aveam si acum zece ani, deasupra rafturilor din living. Fotografiile de protocol nu sunt pietre geologice si nu trebuie studiate, in context politic, cu o pasiune ultima. Pentru a intelege pozitionarile mele teoretice recomand mai curind lectura articolelor si a cartilor mele…
Or, am scris amplu despre revolutia electorala reprezentata de victoria Conventiei Democratice la alegerile din 1996 (se intampla sa fi fost primul care a propus acest concept pentru cazul romanesc). Am vorbit pe larg, inclusiv in cartea de dialoguri cu Ion Iliescu, despre semnificatia alternantei democratice din 1996. Am sustinut activ politica externa a Administratiei Constantinescu si am insistat ca tocmai aceasta politica principala, deschis si consecvent pro-occidentala, a dus la o anumita pierdere de sustinere electorala. Aceste lucruri sunt spuse limpede intr-o duzina de articole si in cateva carti. Am serioase rezerve legate de pozitiile dlui Emil Constantinescu din ultimii ani. Le consider adeseori patimase si de un subiectivism dezolant.
PS: L-am rugat pe dl Radu Ioanid sa ma ajute sa clarific acest dezagreabil episod. Iata mai jos raspunsul sau (pe care il public aici cu permisiunea sa). Ceea ce a fost o gluma, devine in imaginatia dlui Constantinescu un cap de acuzare ridicola. “Ceea ce pot sa-ti spun este ca intr-adevar acum aproximativ doi ani m-a intrebat intr-o discutie destinsa si in trecere — nu mai tin minte contextul si forma exacta a intrebarii — despre ceea ce simti tu in legatura cu el. I-am spus rizind – citez din nou cu aproximatie – ca nu cred ca il ai la inima pentru ca poza lui nu mai e in biblioteca ta. Dupa cum bine stii nu am fost la tine la birou si, deci, mi-ar fi fost imposibil sa ma refer la fotografile care exista acolo sau nu.”

QED

No comments: