Un redactor (îmi reprim tentatia de a adauga un nume si un atribut) a publicat pe blogul sau de pe Cotidianul.ro o jumatate de fraza din articolul meu intitulat „Canalie de facto -H.R.Patapievici”. Autorul articolului zice ca este un citat „din unul din cele mai josnice texte pe care le-am citit vreodata. Cu masca de gaze pe figura eventual, daca doriti, îl puteti citi aici!”. A urmat o ploaie de jigniri si înjuraturi din partea trupei Patapievici-Tismaneanu, dar si a cititorilor, unii chiar fara sa fi citit mai nimic din opera înteleptului cu papion, între altele si un fel de tatic al poneiului roz. Pentru o dreapta judecata a acestora, reiau fraza completa din articolul incriminat:„Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici („ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa a acestei populatii ignare. Fondul ultim al substantei nationale românesti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”) as putea spune si eu: ma simt personal jignit ca un cacanar cu tupeu, autor al unor panseuri fara logica, sa bata cîmpii pe seama poporului sau si apoi, pe banii acestuia, sa conduca operatiuni de reprezentare în lume si tot el sa-i dea lectii si note de buna purtare!”.
Aceasta a fost fraza, e drept, cam lunga pentru care am fost pus la colt de admiratorii, servitorii si gascarii lui H.R. Patapievici. Pentru ca multi dintre ei îl iubesc fara sa-l citeasca si pentru ca unii dintre ciomagarii sai din presa nu stiu ce apara, mai adaug cîteva citate care pot fi parcurse chiar cu masca pe figura sau în mîna cu pixul de semnat demiterea din functia de director general al Institutului Cultural Român, cel care functioneaza pe contributia mai mica sau mai mare a fiecarui cetatean. Mai precizez ca si titlul articolului meu a fost extras tot dintr-o formulare a personajului în cauza. Pentru o corecta întelegere reiau fraza lui H.R. Patapievici: „Canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de ipocrizia aspiratiei la dizidenta”. Am folosit citatul si exprimarea pentru ca nu demult documente incontestabile ne arata ca tatal lui H.R. Patapievici nu seamana deloc cu anticomunistul din povestile sale prin care ne cerea sa-i admiram biografia.
Iata asadar si alte exemple din gîndirea asemanatoare cu poneiul roz:
- „Un popor cu substanta tîrîta”.-„Românii nu pot alcatui un popor, pentru ca valoreaza cît o turma, dupa gramada, la semnul firului rosu”. -„ Româna este o limba pe care trebuie sa încetam s-o mai vorbim sau… sa o folosim numai pentru înjuraturi”.-„Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lasat românii pe daci în forma hibrida stramoseasca, ne-au luat în urina slavii, se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvîntata, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni si asa mai departe, la nesfîrsit”.- „Puturosenia abisala a statutului suflet românesc…”- „Cu o educatie pur româneasca nu poti face nimic”- „Numai violenta, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimtire. Ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa, a acestei populatii ignare”. (Conform DEX, ignar: incult, ignorant)
Citatele se gasesc si pe net si în volumul „Politice”, aparut la Editura Humanitas, în 1996. Cei interesati pot gasi si alte exemple graitoare si sînt invitati sa o faca în speranta ca vor întelege mai mult si se vor bucura cu adevarat de cuvintele celui care conduce Institutul Cultural Român.
Cornel Nistorescu
Posts
2 comments:
INTERZICEREA FOLOSIRII LIMBII ROMANE LA INSTITUTUL CULTURAL ROMAN.
In prezent traiesc in America un milion de romani. O mare parte sunt concentrati in
New York. Dupa caderea lui Ceausescu. pe timpul careia romanii ocoleau ingroziti
cladirea sinistra de i6 etaje a diplomatiei romanesti, ei au inceput sa se adune la centrul cultural aflat in cartierul diplomatic. la doi pasi de cladirea ONU. ICR are la dispozitie unul din cele mai frumoase galerii de arta , cu doua uriase vitrine de sticla care dau in strada si o frumoasa sala de spectale. De si suspiciosi de eterna prezenta a securistilor si a noilor activivisti culturali, care nu se deosebeau de cei vechi doar prin faptul ca furau mai mult, ei au inceput sase adune, considerand acest loc al lor. Arta prezentata era modesta si de multe ori evident propagandistica. Totusi oamenii nostrii de toate categoriile treceau peste toate si se adunau pentru a se simtii mai aproape de tara. Intelectualii subtiri de si strambau din nas umpleau salile centrului. Cei mai multi veneau pentru a se simtii acasa , a intalni un prieten si cand bugetul permitea chiar sa bea un pahar de vin si sa manance cateva sarmale de sarbatori. Au inceput sa apara si vechi diziidenti , dusmani ai comunismului care au intrat in imeduat in conflict cu agentii culturii in civil. Toate, cu bune si rele aveau ceva totusi in comun. Se petreceau in mediul si mentalitatea romaneasca. Era o oglinda aburita a unei tari care incerca sa se desprinda de comunism si a se intoarce in civilizatie. In curand aceasta oglinda a fost sparta in bucati, cioburile ei ranind pe toti care au ceva in comun.
INTERZICEREA FOLOSIRII LIMBII ROMANE LA INSTITUTUL CULTURAL ROMAN.
La o saptamina dupa numirea ei in calitate de director al ICR, urata si mereu transpirata Corina Suteu declara transant ” nu avem nevoie de sclerozata comunitate romaneasca care vine la manifestarila culturale sa mananca fursecuri”
Pentru a da greutate noului directorat. la prima actiune anticulturala ai fost trimisi
pe banii romanilor, insasi vice presedintele ICR , Mihaes politrucul cultural pe nume T.Morar. Dupa ce sa transmis un fel de mesaj patapievician din partea preseditelui onorific al ICR , Traian Basescu, sa anuntat ca se vorbi de acum inainte numai in engleza. Primul lucru care ma uimit, a fost faptul ca in sala nu se afla nici un strain. Al doilea lucru era ca nimeni nu vorbea aceasta limba de circulatie internationala pentru ca nu o cunosteau de loc. Un american nimerind la acesta aunare ar fi cerut cerut precis un translator. Vazand ca Corina Suteu a fost trimisa sa reprezinte sa reprezite cultura romana in USA, fara sa cunoasca doua boabe de americana iar Mihaes sa citeasca de pe o foaie de hartie balbaieli neinteligibile, in fata unei sali de romani americani, am incercat sa protestez. Interventia mea a fost deosebit de scurta probabil cateva secunde. Dupa ce am cerut reitroducerea limbii romane Mihaes a cerut sa fiu dat afara. Morar a cerut interventia politiei iar directoarea Suteu a inceput sa ma traga de de pulovar spre iesire. Din cauza ca am cerut sa se vorbeasca si romaneste pe teritoriul Romaniei ( ICR are aceasta calitate ) mi sa interziz participare la la orice activitate de si sunt artist , ziarist si cetatean roman. Imediat dupa acesta intamplare T. Morar la intoarcerea in tara, a descris cele intamplate articolul ” UN PAPAGAL UNGUR BRUIAZA ARTA ROMANREASCA LA NEW YORK.” Robert Horvath cineast New York http://www.devagallery.com/
ECUMEST in pauza de activitate
Incepind cu luna mai 2008, ECUMEST isi inceteaza activitatea pe o perioada nedeterminata.
O serie de publicatii si studii in curs vor fi finalizate in 2008-2009 devenind disponibile si online in sectiunile dedicate.
Informatii despre proiectele de viitor ale echipei ECUMEST vor fi de asemenea disponibile online pe masura ce ele se vor concretiza.
la care fondatoare si presedinte este Corina Suteu! deci n'are abilitati...sau bani.
tot prin ECUMEST aflam si intentiile doamnei : a contribui la eficientizarea politicilor culturale, prin incurajarea unui proces participativ in conceperea, implementarea si evaluarea acestora, in jurul unui parteneriat tripartit intre societatea civila, executiv si legislativ, in procesul de elaborare si implementare a politicilor publice in sectorul cultural; programul se intemeiaza pe recunoasterea faptului ca politicile publice din domeniul cultural pot avea un impact durabil doar in masura in care diversii actori pe care acestea ii vizeaza direct participa la formularea lor. Accentul este pus pe gasirea unor canale de comunicare intre cele trei nivele (care nu si-au format inca obisnuinta de a interactiona) si, de asemenea, pe incurajarea elaborarii in parteneriat a politicilor publice din domeniul culturii prin cresterea capacitatii sectorului cultural independent de a-si exprima opiniile. In acest scop, Policies for Culture angajeaza decidentii in plan politic si sectorul cultural din Europa de sud-est intr-un important proces de reflectie asupra politicilor culturale locale si nationale.
acestea sunt liniile directoare ale activitatii doamnei din 1998-2000 si pana in 2008, cand a inchis aceasta initiativa si s-a dedicat functiei politice de directoare. cred ca nu trebuie subliniata redundanta unui demers de 8-10 ani in europa, daca este sa consideram ca aceste programe inca sunt pe site-ul doamnei...iar sa vii cu aptitudini atat de primitive in patria lobby-ului este de-a dreptul sfidator. cred ca doamna este pentru prima data in postura de a crea politici publice, atat timp cat pana acum doar a uns rotitele care le produceau. oricum, America e patria tuturor posibilitatilor, iar comunitatea care s-a inchegat dupa revolutie sigur ca va gasi calea spre viitor. mult noroc!
Post a Comment