Minority Report, filmul realizat de Steven Spielberg în 2002, a atras atenţia amatorilor de science-fiction din două motive: pentru că au putut vedea o nouă ecranizare după o carte scrisă de Philip K. Dick (scrierile sale inspirând şi producţii precum Blade Runner, Paycheck sau A Scanner Darkly) şi pentru că au putut admira minutele magice în care Tom Cruise stă în faţa unui monitor uriaş şi se joacă, prin simple mişcări ale braţelor, cu informaţiile sau scenele reale din baza de date a poliţiei.
Aşa arăta un SF de acum 7 ani. Între timp, a devenit realitate. Fascinantele monitoare coordonate prin mişcări ale mâinii, respectiv suprafeţele digitale iPhone sau versiunile similare mai mari precum Surface, nu sunt, însă, neapărat perfecte. În primul caz, navigarea pe termen lung este obositoare (gândiţi-vă numai ce ar fi să avem în fişa postului, preţ de opt ore, atribuţiile lui Tom Cruise din scena de mai sus), iar în cel de al doilea, problema e că, periodic, suprafaţa monitorului trebuie curăţată de urmele pe care le lasă degetele noastre.
Ce va urma? În ce măsură se vor răspândi monitoarele digitale sau cele coordonate prin mişcări ale mâinilor, printre tastaturile cu 101 butoane şi mouse-urile devenite deja clasice? Nu există un răspuns cert, marea revoluţie lăsându-se încă aşteptată. În momentul de faţă putem vorbi doar de un trend. E drept, unul foarte puternic şi al cărui port-drapel, pe lângă iPhone, îl reprezintă Windows 7. Dacă vrem să facem o analiză a acestui trend (momentan, mai mult teoretică decât practică), exemplul secvenţei din Minority Report este ideal. Acea suprafaţă a fost creată din numeroasele concepţii, viziuni sau prototipuri ale firmelor de profil. Realizatorii secvenţei au fost inspiraţi atât de conceptul imaginat de Sun Microsystems în 1994 (Starfire), cât şi de Microsoft (prin schiţa şi ideea conceptului). În completare au venit Schematic şi Milkshake Media, întregite de ideile celor de la Massachusetts Institute of Technology. Merită să vedeţi şi la SF-ul de un sfert de oră despre cum anticipa Sun Microsystems, în urmă cu 15 ani, viaţa noastră de acum cinci ani. În plus, cei interesaţi de tehnică de luptă vor fi bucuroşi să afle că mănuşile folosite de Tom Cruise au fost create de Raytheon, firma care produce, printre altele, şi controversata „rază dureroasă”, o armă nonletală de intervenţie pentru dispersarea mulţimilor.
Unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în domeniu, John Underkoffler (MIT), susţine că mâna noastră ar putea deveni un adevărat briceag elveţian, care poate să gestioneze prin aceste sisteme o cantitate uriaşă de informaţii. Nu e de mirare, aşadar, că proiectanţii visual-media şi fanii SF-ului s-au bucurat imens când Underkoffler s-a întors, anul trecut, cu g-speak, practic, varianta reală a sistemului din Minority Report. Conform proiectanţilor, g-speak reprezintă prima realizare majoră din istoria interface-urilor din 1984 încoace, sistemul putând fi utilizat deopotrivă pentru vizualizarea informaţiilor şi pentru prezentări. Underkoffler şi colegii săi au mers, însă, cu un pas înainte: la ediţia din acest an a festivalului de film Sundance, ei vor prezenta un nou sistem de editare a filmelor, denumit Tamper. Tamper anticipează maniera în care se va lucra în industria filmului peste câţiva ani şi, odată perfecţionat, îşi va găsi aplicabilitate, mai mult ca sigur, şi în industria de entertainment, în medicină, logistică, bioinformatică sau în simularea realităţii.
Underkoffler susţine că adevăratul manipulator al mediului nostru fizic este mâna, dar când lucrăm cu un mouse în faţa unui monitor, suntem într-un cadru limitat. Pe lângă asta, specia umană şi-a dezvoltat simţul spaţialităţii în decurs de câteva milioane de ani, de aceea, o mare parte din răspunderea creierului uman ţine de evaluarea imediată a distanţelor şi a obiectelor. Astfel, mediile şi suprafeţele digitale sunt obligate să copieze lumea reală şi spaţialitatea acesteia. Toţi ne descurcăm în spaţiu, toţi îl înţelegem, toţi putem acţiona în cadrul lui, dar trebuie să uităm de ideea că pe monitor există doar coordonatele X şi Y. Fiecare pixel, spune reprezantantul MIT, are o situaţie fizică reală.
O părere aparte are şi vedeta suprafeţelor digitale, Jeff Han. Han a prezentat în 2006, la TED Talks, întâlnirea anuală a gânditorilor şi proiectanţilor americani, un monitor pe care îl putem manipula folosind mai multe degete deodată. Han a prezentat monitorul dezvoltat la Institutul de Matematică Courant din New York răsfoind, mărind sau rotind fotografii şi ataşându-le comentarii, pentru ca apoi să vrăjească audienţa cu trucuri vizuale similare aplicate unui soft gen Google Earth. Un an mai târziu, firma sa Perceptive Pixel a apărut din nou la TED, de data aceasta cu un tablou interactiv. Inginerul proiectant subliniază că oamenii manipulează cel mai bine lucrurile atunci când le pot şi prinde, altfel, dacă nu pot atinge cu degetele un monitor, mişcarea pozelor sau a hărţilor nu e posibilă. Acesta e motivul pentru care un sistem tridimensional în care trebuie să ne mişcăm mâinile prin aer, în faţa unui monitor, pare neplăcut ergonomic şi inutil.
Sistemul lui Jeff Han a putut fi văzut de publicul american şi la CNN, cu ocazia alegerilor din Florida. Chiar dacă firma producătoare nu a anunţat încă numărul exemplarelor vândute (o versiune mai simplă costă 100 de mii de dolari), a recunoscut că printre clienţii săi se află Serviciile secrete, Armata şi megacorporaţiile. Deşi, mai multe posturi de televiziune au comandat astfel de sisteme, CNN a fost singurul care l-a şi folosit în emisiunile ei.
Prezenţa suprafeţelor digitale se mişcă în careul: sisteme de citire a cărţilor electronice, PDA-uri, telefoane mobile şi notebook-uri. Iată două exemple din acest univers: Kindle şi Plastic Logic. O inovaţie similară e cea a germanilor de la Silke Hilsing, Impress fiind o suprafaţă care sesizează nu doar presiunea, ci şi puterea presiunii de atingere. Sharp a anunţat, şi ea, încă din 2007, că pregăteşte o tehnologie care nu e doar multitouch, adică una în care vom utiliza mai multe degete concomitent, ci are şi calităţile unui scanner. Una peste alta, în următorii doi ani, marile schimbări vor fi dictate tot de liderii Apple şi Microsoft.
Marius Cosmeanu
Aşa arăta un SF de acum 7 ani. Între timp, a devenit realitate. Fascinantele monitoare coordonate prin mişcări ale mâinii, respectiv suprafeţele digitale iPhone sau versiunile similare mai mari precum Surface, nu sunt, însă, neapărat perfecte. În primul caz, navigarea pe termen lung este obositoare (gândiţi-vă numai ce ar fi să avem în fişa postului, preţ de opt ore, atribuţiile lui Tom Cruise din scena de mai sus), iar în cel de al doilea, problema e că, periodic, suprafaţa monitorului trebuie curăţată de urmele pe care le lasă degetele noastre.
Ce va urma? În ce măsură se vor răspândi monitoarele digitale sau cele coordonate prin mişcări ale mâinilor, printre tastaturile cu 101 butoane şi mouse-urile devenite deja clasice? Nu există un răspuns cert, marea revoluţie lăsându-se încă aşteptată. În momentul de faţă putem vorbi doar de un trend. E drept, unul foarte puternic şi al cărui port-drapel, pe lângă iPhone, îl reprezintă Windows 7. Dacă vrem să facem o analiză a acestui trend (momentan, mai mult teoretică decât practică), exemplul secvenţei din Minority Report este ideal. Acea suprafaţă a fost creată din numeroasele concepţii, viziuni sau prototipuri ale firmelor de profil. Realizatorii secvenţei au fost inspiraţi atât de conceptul imaginat de Sun Microsystems în 1994 (Starfire), cât şi de Microsoft (prin schiţa şi ideea conceptului). În completare au venit Schematic şi Milkshake Media, întregite de ideile celor de la Massachusetts Institute of Technology. Merită să vedeţi şi la SF-ul de un sfert de oră despre cum anticipa Sun Microsystems, în urmă cu 15 ani, viaţa noastră de acum cinci ani. În plus, cei interesaţi de tehnică de luptă vor fi bucuroşi să afle că mănuşile folosite de Tom Cruise au fost create de Raytheon, firma care produce, printre altele, şi controversata „rază dureroasă”, o armă nonletală de intervenţie pentru dispersarea mulţimilor.
Unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în domeniu, John Underkoffler (MIT), susţine că mâna noastră ar putea deveni un adevărat briceag elveţian, care poate să gestioneze prin aceste sisteme o cantitate uriaşă de informaţii. Nu e de mirare, aşadar, că proiectanţii visual-media şi fanii SF-ului s-au bucurat imens când Underkoffler s-a întors, anul trecut, cu g-speak, practic, varianta reală a sistemului din Minority Report. Conform proiectanţilor, g-speak reprezintă prima realizare majoră din istoria interface-urilor din 1984 încoace, sistemul putând fi utilizat deopotrivă pentru vizualizarea informaţiilor şi pentru prezentări. Underkoffler şi colegii săi au mers, însă, cu un pas înainte: la ediţia din acest an a festivalului de film Sundance, ei vor prezenta un nou sistem de editare a filmelor, denumit Tamper. Tamper anticipează maniera în care se va lucra în industria filmului peste câţiva ani şi, odată perfecţionat, îşi va găsi aplicabilitate, mai mult ca sigur, şi în industria de entertainment, în medicină, logistică, bioinformatică sau în simularea realităţii.
Underkoffler susţine că adevăratul manipulator al mediului nostru fizic este mâna, dar când lucrăm cu un mouse în faţa unui monitor, suntem într-un cadru limitat. Pe lângă asta, specia umană şi-a dezvoltat simţul spaţialităţii în decurs de câteva milioane de ani, de aceea, o mare parte din răspunderea creierului uman ţine de evaluarea imediată a distanţelor şi a obiectelor. Astfel, mediile şi suprafeţele digitale sunt obligate să copieze lumea reală şi spaţialitatea acesteia. Toţi ne descurcăm în spaţiu, toţi îl înţelegem, toţi putem acţiona în cadrul lui, dar trebuie să uităm de ideea că pe monitor există doar coordonatele X şi Y. Fiecare pixel, spune reprezantantul MIT, are o situaţie fizică reală.
O părere aparte are şi vedeta suprafeţelor digitale, Jeff Han. Han a prezentat în 2006, la TED Talks, întâlnirea anuală a gânditorilor şi proiectanţilor americani, un monitor pe care îl putem manipula folosind mai multe degete deodată. Han a prezentat monitorul dezvoltat la Institutul de Matematică Courant din New York răsfoind, mărind sau rotind fotografii şi ataşându-le comentarii, pentru ca apoi să vrăjească audienţa cu trucuri vizuale similare aplicate unui soft gen Google Earth. Un an mai târziu, firma sa Perceptive Pixel a apărut din nou la TED, de data aceasta cu un tablou interactiv. Inginerul proiectant subliniază că oamenii manipulează cel mai bine lucrurile atunci când le pot şi prinde, altfel, dacă nu pot atinge cu degetele un monitor, mişcarea pozelor sau a hărţilor nu e posibilă. Acesta e motivul pentru care un sistem tridimensional în care trebuie să ne mişcăm mâinile prin aer, în faţa unui monitor, pare neplăcut ergonomic şi inutil.
Sistemul lui Jeff Han a putut fi văzut de publicul american şi la CNN, cu ocazia alegerilor din Florida. Chiar dacă firma producătoare nu a anunţat încă numărul exemplarelor vândute (o versiune mai simplă costă 100 de mii de dolari), a recunoscut că printre clienţii săi se află Serviciile secrete, Armata şi megacorporaţiile. Deşi, mai multe posturi de televiziune au comandat astfel de sisteme, CNN a fost singurul care l-a şi folosit în emisiunile ei.
Prezenţa suprafeţelor digitale se mişcă în careul: sisteme de citire a cărţilor electronice, PDA-uri, telefoane mobile şi notebook-uri. Iată două exemple din acest univers: Kindle şi Plastic Logic. O inovaţie similară e cea a germanilor de la Silke Hilsing, Impress fiind o suprafaţă care sesizează nu doar presiunea, ci şi puterea presiunii de atingere. Sharp a anunţat, şi ea, încă din 2007, că pregăteşte o tehnologie care nu e doar multitouch, adică una în care vom utiliza mai multe degete concomitent, ci are şi calităţile unui scanner. Una peste alta, în următorii doi ani, marile schimbări vor fi dictate tot de liderii Apple şi Microsoft.
Marius Cosmeanu
surse: HVG şi New York Times
Posts
No comments:
Post a Comment