Prezent la conferinţa de la Chisinau, doctorul american Paul Cameron (foto stanga), un protestatar al homosexualităţii, a întrebat organizatorii festivalului de ce nu încearcă să încurajeze membrii asociaţiei „GenderDoc-M” „să-şi înfrâneze poftele şi să treacă la un mod normal de viaţă în contextul acutizării crizei demografice în R. Moldova”Homosexualii din R. Moldova au renunţat în acest an la paradă. Alexei Marcicov, preşedintele centrului de informaţii „GenderDoc-M, a declarat marţi, 5 mai, într-o conferinţă de presă că decizia în cauză este o formă de protest împotriva încălcării dreptului la libera întrunire, transmite Info-Prim Neo. Parada urma să se desfăşoare în cadrul festivalului „Curcubeul peste Nistru – 2009”, care va avea loc între 7 şi 9 mai. „Ceea ce s-a întâmplat la 6 şi, în special, la 7 aprilie ne-a convins că, în caz de pericol, ca şi anul trecut, organele de apărare a ordinii publice nu ne vor veni în ajutor şi nu ne vor apăra de extremişti, după cum prevede legislaţia”, a declarat Alexei Marcicov.
Organizatorii au mai spus că nu ar vrea să transforme acţiunea într-o farsă. „Noua putere legislativă, căreia am vrut să-i atragem atenţia asupra problemelor noastre, încă nu a fost formată. În situaţia creată, mesajul acţiunii noastre nu va fi auzit”, a spus Boris Balaneţkii, directorul executiv al „GenderDoc-M”. Ca şi în anii trecuţi, festivalul va fi deschis la 7 mai cu un concert la care vor fi premiaţi învingătorii concursului celor mai tolerante persoane publice. La 9 mai va avea loc concursul internaţional al travestiţilor „Miss Flawless Queen – 2009”. Agenda festivalului include şi dezbateri despre perspectivele dezvoltării mişcării de femei în spaţiul post-sovietic. Participanţii vor depune flori la Memorialul victimelor represiunilor.
Prezent la conferinţă, doctorul american Paul Cameron, un protestatar al homosexualităţii, a întrebat organizatorii festivalului de ce nu încearcă să încurajeze membrii asociaţiei „GenderDoc-M” „să-şi înfrâneze poftele şi să treacă la un mod normal de viaţă în contextul acutizării crizei demografice în R. Moldova”. Totodată el a mai spus că homosexualii sunt periculoşi în vederea transmiterii virusului HIV. Alexei Marcicov, indignat, a răspuns că „nu este cazul ca problemele general umane să fie soluţionate pe această cale”. Marcicov a reiterat că homosexualii sunt supuşi discriminării în diverse sfere ale societăţii şi că va insista asupra aprobării legii cu privire la discriminare.
Anul trecut "pride-ul gay-lor şi lesbienelor" de la 11 mai a fost zădărnicit de contramanifestanţi. Poliţia a urmărit de la distanţă şi nu a intervenit. Manifestanţii au fost blocaţi în autobuz şi bruscaţi. Poliţia este de părerea că acţiunile s-au încadrat în normele legilor despre poliţie şi despre libertatea întrunirilor. (Info-Prim Neo)
MOLDOVA NOASTRA (http://www.mdn.md/): Luînd în considerare aceste informaţii, anunţăm că acţiunea de protest preconizată pentru ziua de joi, ora 10.30, se suspendă. Continuăm să priveghem la starea lucrurilor de pe aceste meleaguri şi să vă ţinem la curent cu evenimentele de această natură.
Publicăm în continuare principalele declaraţii ale pederaştilor, făcute de aceştia la conferinţa de presă din 5 mai 2009:
Publicăm în continuare principalele declaraţii ale pederaştilor, făcute de aceştia la conferinţa de presă din 5 mai 2009:
-Scopul manifestaţiei noastre este ca, precum au făcut organizaţiile religioase, să avem şi noi posibilitatea să ne expunem părerea, să ne ridicăm vocea în susţinerea „legii nediscriminare” (referinţe aici, aici şi aici) şi a legii despre întruniri.
-Cu toţii ţinem minte evenimentul din anul trecut, care va rămîne în memorie pe mult timp, atunci cînd 46 de "apărători ai drepturilor omului" au fost blocaţi în autobuz doar pentru faptul că au încercat să spună un cuvînt în apărarea gay-ilor şi lesbienelor.
-Noi de atunci am preîntîmpinat societatea asupra unor eventuale evenimente mai serioase care s-ar putea produce. La noi s-au învăţat să provoace. Blocarea autobuzului a fost una din repetiţiile pentru respectivele provocări.
-Cînd am anunţat despre faptul că intenţionăm să ieşim şi în acest an (2009), eram pe deplin conştienţi la ce ne putem aştepta. Că se pot repeta evenimentele din anul trecut. Cu toate acestea, noi am sperat ca lecţiile trecutului să fie învăţate şi greşelile admise anul trecut să fie îndreptate.
-Am primit o scrisoarea de la MAI (Ministerul Afacerilor Interne) în care se spune că angajaţii MAI au efectuat o investigaţie asupra evenimentelor din anul trecut şi că lucrătorii acestei instituţii vor încerca să ţină cont de greşelile admise şi vor încerca să nu permită repetarea acestora pe viitor.
-Concomitent, a venit şi o scrisoare din partea Comisariatului General de Poliţie în care se spune că manifestaţia gay-ilor şi lesbienelor a fost ilegală, în timp ce manifestaţiile care le-a făcut „opoziţia” – organizaţiile religioase, mulţimea - au purtat un caracter informaţional şi aceştia au acţionat, vedeţi, în limitele legii. Adică Comisariatul a recunoscut că ceea ce s-a întîmplat pe 11 mai 2008 a fost legal şi că astfel trebuie să se procedeze în continuare. Acesta a fost primul semnal prin care am înţeles că dacă vom ieşi la manifestaţie nimeni nu ne va ajuta.
-Şi, în sfîrşit, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 martie 2009 în care, de asemenea, se arată că decizia primăriei de a interzice manifestaţia de anul trecut a fost legală.
-Credem că refuzul nostru de a ieşi la manifestaţie reprezintă, într-un fel, un protest faţă de încălcarea dreptului nostru la întrunire.
-De aceea, am hotărît să anulăm manifestaţia noastră pînă cînd puterea nu ne va da de înţeles, nu ne va da posibilitatea să desfăşurăm această acţiune. În primul rînd, pentru aceasta trebuie să existe o permisiune oficială. În al doilea rînd, trebuie să ni se dea o asigurare oficială că oamenii care vor ieşi să se manifeste vor fi apăraţi de oamenii agresivi.
-Manifestaţia noastră are un scop concret: să ieşim cu anumite cereri către parlament, către guvernare. Dar dat fiind faptul că guvernarea nu este încă formată, că parlamentul abia şi-a început activitatea, practic nu avem cui să ne adresăm. De aceea, am considerat că nu este potrivit să ieşim (la manifestaţie) aşa, pur şi simplu.
-Un eveniment foarte important de pe agenda „Pride”-ului nostru este premierea celor mai toleranţi oameni ai Moldovei, în prima zi, 7 mai. La această acţiune participă şi pedagogi, poliţişti, conducători ai organizaţiilor guvernamentale, psihologi.
-Vom merge pe 9 mai la monumentul victimelor represiunilor pentru a cinsti memoria acelor gay şi lesbiene care au fost chinuiţi în lagărele de concentrare.
-Vom continua lucrul privind pregătirea şi adoptarea „legii nediscriminare”. Vom lucra cu societatea, cu organizaţiile, mai ales că acum munca oponenţilor noştri creşte, întrucît aceştia au dreptul la libera întrunire, drept de care noi sîntem lipsiţi. Dar noi vom obţine acest drept.
-La momentul actual, în Moldova nu există politicieni care ne-ar susţine. Dar, vorbind sincer, răspunsul lui Braghiş din cadrul unei conferinţe a partidului acestuia (în timpul campaniei electorale) mi-a fost simpatic pentru că, în comparaţie cu Chirtoacă care a declarat că nu-i place că în Europa libertatea gay-ilor este prea mare, Braghiş a spus sincer că îi este plăcut faptul că este susţinut de toate păturile sociale. Pentru că şi noi sîntem cetăţeni ai ţării şi avem drept la vot, vot pe care, nu ascund acest lucru, (eu, Marcikov) l-am dat în favoarea lui Braghiş.
-Vom analiza ce forme de protest mai putem întreprinde pentru a ne atinge scopurile. Scopurile noastre sînt dintre cele mai mărunte: întîi de toate, să obţinem dreptul la libera întrunire, apoi, să fie adoptată în Moldova „legea nediscriminare” – fără această lege nu vom putea merge în Europa.
-Se întîmplă cazuri de discriminare. De exemplu, poliţia se apropie uneori de unele cupluri de gay, care se află în afara domiciului lor, să-i întrebe: „Cu ce vă ocupaţi voi aici?”. Dar, după cum am descoperit, s-a dovedit că poliţiştii nu prind numai cuplurile de homosexuali, ci şi cele de heterosexuali. Şi în loc să-i ducă la poliţie, aceştia iau pe loc mită.
-Vrem noi sau nu, dar doar nu-i vom deporta pe homosexuali, lesbiene, bisexuali şi transsexuali pe o altă planetă. Noi trebuie să trăim împreună, alături de ei, în aceeaşi societate. Şi atunci, acest lucru va fi folositor pentru toţi.
-De ce să ne luptăm cu homosexualii? Şi ce, dacă am fi mărşăluit de la Licurici pînă în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-ar fi petrecut vreun cutremur sau cineva ar fi devenit gay sau lesbiană?
Dacă gay-ii şi lesbienele au trebuinţă de „legea nediscriminare” (pentru că sînt bătuţi şi răs-bătuţi) aceasta arată că ei, într-adevăr, au nevoie de această lege.
-Sîntem de acord că sexualitatea, viaţa privată dintre 2 oameni este o chestiune intimă şi se exercită în intimitate. Noi ne ocupăm cu această viaţă privată în casele noastre. Noi nu scoatem în public viaţa noastră privată. Noi însă vorbim despre libertatea întrunirii, despre „legea nediscriminare”. Întîi de toate, trebuie oferite gay-ilor şi lesbienelor aceleaşi drepturi cu care sînt înzestraţi ceilalţi. Viaţa privată se trăieşte acasă, iar viaţa socială, eu (Marcikov), ca cetăţean al Moldovei, vreau s-o arăt acolo şi dincolo. Noi facem asta în limitele legii.
-Transexualismul vine atunci cînd omul are nevoie de o corecţie.
-Scopul meu constă în aceea ca drepturile homosexualilor şi lesbienelor să fie respectate la fel cum sînt respectate drepturile heterosexualilor. Ce va fi pe urmă?! Haideţi să lăsăm pentru atunci.
-Concertul şi masa rotundă din cadrul „Pride”-ului va avea loc la hotelul Jolly Alon.
-Boris Baraneţkii: Eu sînt gay. Mă simt foarte confortabil d.p.d.v. psihologic. Am viaţa mea privată pe care nu o arăt tuturor. Nu am nevoie de ajutorul psihologic oferit de biserică. Eu sînt necredincios şi nu mă simt mai rău decît vă simţiţi dvs. (heterosexualii). La fel, merg la lucru, la teatru, la film, comunic cu prietenii mei cu care am interese comune, deşi majoritatea prietenilor mei nu sînt aşa ca mine, dar mă susţin, deoarece ei mă apreciază, în primul rînd, ca pe un om. De ce să judeci un om după orientarea lui sexuală? Biserica spune că homosexualitatea este păcat celor care cred în asta, dar eu nu cred.
-Credincioşii, în primul rînd, nu sînt toleranţi. Pe cînd noi, astăzi, arătăm toleranţă. Agresiunea vine tocmai din partea reprezentanţilor bisericii. Şi slavă „domnului” că, astăzi, homosexualii şi lesbienele sînt capabili să-şi conserveze energia pentru alte lucruri, pentru aceea ca, mai devreme sau mai tîrziu, să se elibereze de lanţurile în care ne aflăm astăzi.
Am publicat aceste declaraţii pentru a arăta lămurit care sînt ideile, reperele cheie pe care se sprijină propaganda pederastică. După cum se poate lesne observa, acestea sînt fundamentate, în marea lor majoritate, pe sofisme, tertipuri, demagogii mai mult sau mai puţin subtile (practic, ~ 90% din respectiva logoree pederastică reprezintă falsităţi, răstălmăciri). Întreaga ideologie sodomită se sprijină pe cîţiva piloni care apar, în ochii societăţii prostite şi muribunde, ca foarte solizi şi pe deplin corecţi din punct de vedere logic. Însă, pentru oricine s-a interesat mai în detaliu de întreaga maşinărie social-politică care dă viaţă grupurilor de presiune ale activiştilor homosexuali, minciunile bine ticluite pe care se sprijină propaganda sodomită sînt vădite. De aceea vom continua, cu o frecvenţă mai mare, să publicăm articole şi studii prin care se vede limpede cum anume lucrează dracul sodomiei prin slugile sale loiale, recrutate din rîndul celor care, neluînd seama, s-au lăsat amăgiţi şi, ulterior, modelaţi de "argumentele" pederaştilor. - www.mdn.md
-Cu toţii ţinem minte evenimentul din anul trecut, care va rămîne în memorie pe mult timp, atunci cînd 46 de "apărători ai drepturilor omului" au fost blocaţi în autobuz doar pentru faptul că au încercat să spună un cuvînt în apărarea gay-ilor şi lesbienelor.
-Noi de atunci am preîntîmpinat societatea asupra unor eventuale evenimente mai serioase care s-ar putea produce. La noi s-au învăţat să provoace. Blocarea autobuzului a fost una din repetiţiile pentru respectivele provocări.
-Cînd am anunţat despre faptul că intenţionăm să ieşim şi în acest an (2009), eram pe deplin conştienţi la ce ne putem aştepta. Că se pot repeta evenimentele din anul trecut. Cu toate acestea, noi am sperat ca lecţiile trecutului să fie învăţate şi greşelile admise anul trecut să fie îndreptate.
-Am primit o scrisoarea de la MAI (Ministerul Afacerilor Interne) în care se spune că angajaţii MAI au efectuat o investigaţie asupra evenimentelor din anul trecut şi că lucrătorii acestei instituţii vor încerca să ţină cont de greşelile admise şi vor încerca să nu permită repetarea acestora pe viitor.
-Concomitent, a venit şi o scrisoare din partea Comisariatului General de Poliţie în care se spune că manifestaţia gay-ilor şi lesbienelor a fost ilegală, în timp ce manifestaţiile care le-a făcut „opoziţia” – organizaţiile religioase, mulţimea - au purtat un caracter informaţional şi aceştia au acţionat, vedeţi, în limitele legii. Adică Comisariatul a recunoscut că ceea ce s-a întîmplat pe 11 mai 2008 a fost legal şi că astfel trebuie să se procedeze în continuare. Acesta a fost primul semnal prin care am înţeles că dacă vom ieşi la manifestaţie nimeni nu ne va ajuta.
-Şi, în sfîrşit, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 martie 2009 în care, de asemenea, se arată că decizia primăriei de a interzice manifestaţia de anul trecut a fost legală.
-Credem că refuzul nostru de a ieşi la manifestaţie reprezintă, într-un fel, un protest faţă de încălcarea dreptului nostru la întrunire.
-De aceea, am hotărît să anulăm manifestaţia noastră pînă cînd puterea nu ne va da de înţeles, nu ne va da posibilitatea să desfăşurăm această acţiune. În primul rînd, pentru aceasta trebuie să existe o permisiune oficială. În al doilea rînd, trebuie să ni se dea o asigurare oficială că oamenii care vor ieşi să se manifeste vor fi apăraţi de oamenii agresivi.
-Manifestaţia noastră are un scop concret: să ieşim cu anumite cereri către parlament, către guvernare. Dar dat fiind faptul că guvernarea nu este încă formată, că parlamentul abia şi-a început activitatea, practic nu avem cui să ne adresăm. De aceea, am considerat că nu este potrivit să ieşim (la manifestaţie) aşa, pur şi simplu.
-Un eveniment foarte important de pe agenda „Pride”-ului nostru este premierea celor mai toleranţi oameni ai Moldovei, în prima zi, 7 mai. La această acţiune participă şi pedagogi, poliţişti, conducători ai organizaţiilor guvernamentale, psihologi.
-Vom merge pe 9 mai la monumentul victimelor represiunilor pentru a cinsti memoria acelor gay şi lesbiene care au fost chinuiţi în lagărele de concentrare.
-Vom continua lucrul privind pregătirea şi adoptarea „legii nediscriminare”. Vom lucra cu societatea, cu organizaţiile, mai ales că acum munca oponenţilor noştri creşte, întrucît aceştia au dreptul la libera întrunire, drept de care noi sîntem lipsiţi. Dar noi vom obţine acest drept.
-La momentul actual, în Moldova nu există politicieni care ne-ar susţine. Dar, vorbind sincer, răspunsul lui Braghiş din cadrul unei conferinţe a partidului acestuia (în timpul campaniei electorale) mi-a fost simpatic pentru că, în comparaţie cu Chirtoacă care a declarat că nu-i place că în Europa libertatea gay-ilor este prea mare, Braghiş a spus sincer că îi este plăcut faptul că este susţinut de toate păturile sociale. Pentru că şi noi sîntem cetăţeni ai ţării şi avem drept la vot, vot pe care, nu ascund acest lucru, (eu, Marcikov) l-am dat în favoarea lui Braghiş.
-Vom analiza ce forme de protest mai putem întreprinde pentru a ne atinge scopurile. Scopurile noastre sînt dintre cele mai mărunte: întîi de toate, să obţinem dreptul la libera întrunire, apoi, să fie adoptată în Moldova „legea nediscriminare” – fără această lege nu vom putea merge în Europa.
-Se întîmplă cazuri de discriminare. De exemplu, poliţia se apropie uneori de unele cupluri de gay, care se află în afara domiciului lor, să-i întrebe: „Cu ce vă ocupaţi voi aici?”. Dar, după cum am descoperit, s-a dovedit că poliţiştii nu prind numai cuplurile de homosexuali, ci şi cele de heterosexuali. Şi în loc să-i ducă la poliţie, aceştia iau pe loc mită.
-Vrem noi sau nu, dar doar nu-i vom deporta pe homosexuali, lesbiene, bisexuali şi transsexuali pe o altă planetă. Noi trebuie să trăim împreună, alături de ei, în aceeaşi societate. Şi atunci, acest lucru va fi folositor pentru toţi.
-De ce să ne luptăm cu homosexualii? Şi ce, dacă am fi mărşăluit de la Licurici pînă în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-ar fi petrecut vreun cutremur sau cineva ar fi devenit gay sau lesbiană?
Dacă gay-ii şi lesbienele au trebuinţă de „legea nediscriminare” (pentru că sînt bătuţi şi răs-bătuţi) aceasta arată că ei, într-adevăr, au nevoie de această lege.
-Sîntem de acord că sexualitatea, viaţa privată dintre 2 oameni este o chestiune intimă şi se exercită în intimitate. Noi ne ocupăm cu această viaţă privată în casele noastre. Noi nu scoatem în public viaţa noastră privată. Noi însă vorbim despre libertatea întrunirii, despre „legea nediscriminare”. Întîi de toate, trebuie oferite gay-ilor şi lesbienelor aceleaşi drepturi cu care sînt înzestraţi ceilalţi. Viaţa privată se trăieşte acasă, iar viaţa socială, eu (Marcikov), ca cetăţean al Moldovei, vreau s-o arăt acolo şi dincolo. Noi facem asta în limitele legii.
-Transexualismul vine atunci cînd omul are nevoie de o corecţie.
-Scopul meu constă în aceea ca drepturile homosexualilor şi lesbienelor să fie respectate la fel cum sînt respectate drepturile heterosexualilor. Ce va fi pe urmă?! Haideţi să lăsăm pentru atunci.
-Concertul şi masa rotundă din cadrul „Pride”-ului va avea loc la hotelul Jolly Alon.
-Boris Baraneţkii: Eu sînt gay. Mă simt foarte confortabil d.p.d.v. psihologic. Am viaţa mea privată pe care nu o arăt tuturor. Nu am nevoie de ajutorul psihologic oferit de biserică. Eu sînt necredincios şi nu mă simt mai rău decît vă simţiţi dvs. (heterosexualii). La fel, merg la lucru, la teatru, la film, comunic cu prietenii mei cu care am interese comune, deşi majoritatea prietenilor mei nu sînt aşa ca mine, dar mă susţin, deoarece ei mă apreciază, în primul rînd, ca pe un om. De ce să judeci un om după orientarea lui sexuală? Biserica spune că homosexualitatea este păcat celor care cred în asta, dar eu nu cred.
-Credincioşii, în primul rînd, nu sînt toleranţi. Pe cînd noi, astăzi, arătăm toleranţă. Agresiunea vine tocmai din partea reprezentanţilor bisericii. Şi slavă „domnului” că, astăzi, homosexualii şi lesbienele sînt capabili să-şi conserveze energia pentru alte lucruri, pentru aceea ca, mai devreme sau mai tîrziu, să se elibereze de lanţurile în care ne aflăm astăzi.
Am publicat aceste declaraţii pentru a arăta lămurit care sînt ideile, reperele cheie pe care se sprijină propaganda pederastică. După cum se poate lesne observa, acestea sînt fundamentate, în marea lor majoritate, pe sofisme, tertipuri, demagogii mai mult sau mai puţin subtile (practic, ~ 90% din respectiva logoree pederastică reprezintă falsităţi, răstălmăciri). Întreaga ideologie sodomită se sprijină pe cîţiva piloni care apar, în ochii societăţii prostite şi muribunde, ca foarte solizi şi pe deplin corecţi din punct de vedere logic. Însă, pentru oricine s-a interesat mai în detaliu de întreaga maşinărie social-politică care dă viaţă grupurilor de presiune ale activiştilor homosexuali, minciunile bine ticluite pe care se sprijină propaganda sodomită sînt vădite. De aceea vom continua, cu o frecvenţă mai mare, să publicăm articole şi studii prin care se vede limpede cum anume lucrează dracul sodomiei prin slugile sale loiale, recrutate din rîndul celor care, neluînd seama, s-au lăsat amăgiţi şi, ulterior, modelaţi de "argumentele" pederaştilor. - www.mdn.md
Posts
No comments:
Post a Comment